Legea 10/2001. Sentința nr. 3327/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3327/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 1048/83/2011
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3327/D
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Z. K.
Grefier M. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulate de reclamantul P. G., cu dom. în Negrești Oaș, . și domiciliul procedural ales la Cabinet av. H. S. cu sediul în Satu M., ., nr. 2/3 A, jud. Satu M., în contradictoriu cu pârâții: P. ORAȘULUI NEGREȘTI OAȘ, jud. Satu M. și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE SATU M., cu sediul în loc. Satu M., .. 3-5, jud. Satu M., având ca obiect plângere la Legea 10/2001.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc la 22.11.2013, când concluziile părților prezente au fost consemnate prin încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea la 28.11.2013, iar apoi la data de azi.
INSTANȚA
DELIBERÂND
Asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub dosar cu nr.de mai sus, reclamantul P. G., a chemat în judecată pârâții P. ORAȘULUI NEGREȘTI OAȘ și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE SATU M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză: să se constate că preluarea imobilului teren înscris în CF 1905 Negrești Oaș, sub nr top 1/3, 1/5 și 1/7 pentru suprafața de aproximativ 1500 mp este una abuzivă și fără titlu în sensul art.2 lit.i al Legii 10/2001; să se dispună obligarea pârâtului P. orașului Negrești Oaș, în calitate de unitate deținătoare, la emiterea unei dispoziții prin care să se ofere titluri de despăgubiri în sensul art.VII din Legea 247/2005 pentru imobilul preluat abuziv și ocupat de clădiri și cale de acces în cartier; în baza art.274 Cod proc.civ.; cu cheltuielilor de judecată.
În motivarea actiunii reclamantul arată că la data de 08.08.2001 a fost formulată notificarea cu nr.108/08.08.2001 prin Birou executor Judecătoresc D. C. G. pentru imobilul înscris în CF 1905 Negrești Oaș sub nr.top 1/3, 1/5 și 1/7 pentru suprafața de aproximativ 1500 mp. Notificarea a fost formulată de către tatăl reclamantului, P. M., în calitate de moștenitor legal al lui P. T..
Precizează că tatăl reclamantului, P. M., a decedat pe parcursul desfășurărilor procedurilor administrative, proceduri care au fost continuate de mama reclamantului, P. A., în prezent și ea decedată. Arată că a introdus această acțiune civilă în calitate de moștenitor legal al lui P. M. și dovedește acest lucru cu actele de stare civilă anexate în copie acțiunii.
Menționează că a înțeles să introducă această acțiune întrucât deși au trecut aproape 10 ani de la depunerea notificării, nu a primit nicio dispoziție cu privire la drepturile sale pe calea administrativă a retrocedării. Mai arată că a depus la dosarul de Legea 10/2001 toate înscrisurile necesare luării unei decizii administrative temeinice și legale, dar acest lucru nu l-a văzut realizat cât timp au trăit părinții săi, cu toate că s-a depus și o evaluare a imobilului așa cum cere legea.
Învederează că prin Titlul de proprietate nr.31-_, tatălui reclamantului, P. M., i s-au împreună cele trei nr topo 1/3, 1/5 și 1/7. Din totalul de 2085 mp a acestor cadastrale li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 952 mp, urmând ca pentru restul de suprafață de 1133 mp să fie obligată unitatea deținătoare la măsuri reparatorii prin echivalent, întrucât restituirea în natură nu mai este posibilă.
Arată că terenul a fost proprietatea tabulară a bunicilor reclamantului, P. T. și P. A. T. Dionizie, iar prin acte de stare civilă dovedește toată legătura de rudenie. Preluarea imobilului a fost abuzivă și fără titlu în sensul Legii 10/2001, adică preluarea a fost făcută fără nici un fel acte, deposedarea fiind efectivă și concretizată prin construirea abuzivă a unei cantine a fostei fabrici FUMT Negrești Oaș.
În drept, invocă prevederile Legii 10/2001.
Prin întâmpinarea formulată, PRIMĂRIA ORAȘULUI NEGREȘTI OAȘ, prin primar, solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și nelegală.
Referitor la primul capăt al cererii privind plângere la Legea 10/2001 formulată de către reclamantul P. G. solicită respingerea ca fiind nelegal si neîntemeiat, deoarece aceste imobile au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe numele petentului.
Referitor la al doilea capăt de cerere, consideră că aceste cereri au fost rezolvate legal, respectiv restituirea in natura a terenului liber de construcții si a despăgubirilor pentru terenul ocupat.
În fapt, arată că numitul P. M. prin biroul executorului judecătoresc D. C. G., a depus in anul 2001 Notificarea nr. 108/2001, prin care dl.P. M. domiciliat in loc. Negrești Oaș, ., jud. Satu M., în calitate de succesor în drepturi a def.P. T. solicită retrocedarea în natură în limita posibilităților a imobilului preluat în mod abuziv ocupat în prezent de curte și clădirea Cantinei . înscris în CF 1905 Negrești-Oaș nr. top. 1/3, 1/5, 1/7 în suprafață de aproximativ 1000 mp.
Analizând actele depuse la dosarul intern nr.22/2001, aferent notificării, prin care se constata faptul că:
- petentul a formulat cererea la biroul executorului judecătoresc D. C. G., atașând notificări, actele de stare civilă, acte privind situația juridică a imobilului înscris în CF nr. 1905 Negrești-Oaș din care rezultă că proprietari ai imobilului susmenționat în suprafață de 2085 mp sânt P. T. și P. A. T. D. cu titlu juridic moștenire cu încheierea nr.380/1939 CF.
Menționează că pentru acest teren a mai depus notificare și P. M. domiciliată în Negrești-Oaș ., jud.Satu M. în calitate de moștenitoare a def. P. T..
În urma analizării actelor depuse la dosarul aferent Notificărilor nr. 107/2001 și 108/2001 se constata că atât P. M., cât și P. V. sunt fii ai def.P. T. și au calitate de moștenitori, fapt pentru care Comisia locală de aplicare a Legii 18/1991 a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF 1905 Negrești-Oaș în suprafață de 2085 mp, prin Titlul de proprietate nr.31-_ emis pe seama numitei P. M. pentru suprafața de 966 mp, iar pentru P. M. Titlul de proprietate nr.31-_ pentru suprafața de 952 mp, pentru suprafața de 1000 mp preluat de către stat în prezent ocupat de fosta cantină a .-a emis Dispoziția nr.163/2005 a Primarului orașului Negrești-Oaș prin care se acordă despăgubiri.
Suprafața totală reconstituită fiind de 2918 mp din care pentru 1000 de mp s-au acordat despăgubiri.
Întrucât nu se face dovada calității de moștenitor după defuncta P. A. T. D. se constată faptul că petentul nu face dovada îndeplinirii calității de "persoana îndreptățită”. Consideră cererea ca fiind lipsită de obiect deoarece imobilul solicitat, înscris in CF nr.1905 Negresti Oaș cu nr. top 1/3, 1/5, 1/7 a fost reconstituit în întregime petenților.
În concluzie, consideră acțiunea reclamantului ca neîntemeiata si nelegala, solicitând respingerea acțiunii.
În drept, invocă art.1 alin.1, art.4, alin.2 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, Hotărârea nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul de juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, art. 115-118 Cod prod.civ, art. 242 alin. 2 Cod proc.civ.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul P. G. solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Raportat la întâmpinarea depusa in cauza consideră ca P. orașului Negrești Oaș se află într-o gravă eroare.
Nu contestă că nu li s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate pentru o parte din imobil prin TP 31-_ eliberat pe seama tatălui reclamantului, P. M. 1928.
De asemenea este incontestabil că s-a reconstituit dreptul de proprietate verișoarei primare a reclamantului, P. M. n. 1950, prin TP 31-_ pentru cealaltă parte a imobilului. Eroarea constă în aceea că, cei de la primărie susțin că s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent d-nei P. M. pentru întregul imobil.
Așadar, rezulta in mod evident că dna P. M. este îndreptățită atât la reconstituire, cât și măsuri reparatorii având depusă notificare pentru aceeași suprafață ca și reclamantul, pentru 1/2 din imobil.
Practic, implicit cei la Primărie recunosc că fratele tatălui reclamantului, respectiv P. I., este îndreptățit pentru o parte din teren la reconstituire, iar pentru partea ocupată de clădiri la măsuri reparatorii, iar reclamantul pentru cealaltă jumătate de imobil, având în față o situație juridică identică i se refuză acest drept al măsurilor reparatorii.
Învederează că nu este adevărată susținerea pârâtei cu privire la legătura de rudenie. Prin actele de stare civilă pe care le au la dosarul administrativ și prin cele depuse la dosarul instanței rezultă în mod neechivoc că P. T. și P. A. T. Dionizie (situatia din CF), proprietarii tabulari au fost bunicii reclamantului. Pentru a lămuri aceste neconcordanțe va depune și un arbore genealogic.
Se poate observa că măsurile reparatorii la care este îndreptățit nu au fost acordate pentru cealaltă jumătate de imobil, deși pentru o suprafață egală, partea fratelui tatălui reclamantului a fost acordată.
Se mai afirmă că s-au acordat despăgubiri pentru toată suprafața, lucru total eronat, în condițiile în care suprafața este una care excede celei înscrise în cartea funciară și aceasta a fost ocupată abuziv de S. R. la momentul edificării construcțiilor, practic o parte din proprietatea reclamantului este una extratabulară.
Cu atât mai mult consideră ca se impune administrarea probei cu expertiza topografica, fapt care ar clarifica toate aspectele invocate de reclamant.
Prin notele de ședință depuse, reclamantul P. G. solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În primul rând, arată că în speță este vorba despre o preluare abuzivă făcută fără un titlu valabil. Nu contestă că s-ar fi reconstituit 952 mp prin titlul de proprietate 31-_, dar suprafața imobilului preluat abuziv este mult mai mare (circa 2085 mp). S-a depus notificare pentru 1000 mp, pentru restul de 1000 mp a depus P. M., nepoata de frate a tatălui reclamantului care a primit dispoziție pentru despăgubiri, într-o situație juridică identică cu a lui. Cu toate că se susține de către pârâtă că nu ar exista suprafață înscrisă în cartea funciară, afirmația este incorectă, pentru că o mare parte a proprietății a fost una extratabulară, iar acest lucru poate fi dovedit cu expertiza ce se va efectua în cauză, cu înscrisuri și cu martori. Desigur că expertiza ar trebui să facă o comparație între situația de carte funciară, cea faptică și cea rezultată din emiterea titlurilor de proprietate.
De altfel limitele proprietății reclamantului sunt clare și ușor identificabile, fiind mărginite la cele două extremități de șoseaua națională ce străbate orașul și de . în cartierul D. din Negrești Oas. Parte din această alee, dacă nu toată a făcut parte din proprietatea familiei reclamantului, iar lucrurile sunt cât se poate de clare și neechivoce aici, pentru suprafața liberă a primit titlu de proprietate, iar pentru cea ocupată de clădiri și cale de acces a solicitat despăgubiri.
A veni și a susține că nu mai există suprafață și că s-au acordat toate despăgubirile pentru întregul imobil rudelor reclamantului este o inepție, pentru că dacă s-au acordat aceste despăgubiri rudelor reclamantului, cu atât mai mult și reclamantul este îndreptățit. Dovada dreptului de proprietatea preluat abuziv și ocupat o face cu registrul agricol 1959-1963 al tatălui său, registru în care acesta figurează cu o suprafață de 4500 mp în intravilan.
Cu privire la celălalt aspect invocat de pârâtă, dacă proprietarul tabular de la B3 din CF 1905 Negrești Oaș, P. A. T. Dionizie, cum că nu ar fi fost antecesoarea reclamantului, lucrurile sunt total neclare. Din punctul de vedere al reclamantului aceasta a fost unul din antecesorii lui, bunica lui, doar că din eroare a fost menționată greșit în cartea funciară. Precizează că a depus în probațiune acte de stare de civilă și arbore genealogic din care rezultă legătura de rudenie, dacă pârâta contestă acest lucru, nu are decât să răstoarne această afirmație prin alte probe cu înscrisuri, sarcina probei revenindu-i atunci în întregime. De altfel demersurile reclamantului în stabilirea gradului de rudenie și în identificarea cât mai exactă a proprietarului tabular se lovesc de tocmai de refuzurile celor de la starea civilă a Primăriei. Crede că o adresă în acest sens făcută primăriei pentru a comunica pe calea oficială extrasele de pe actele de stare civilă ar lămuri pe deplin lucrurile.
Prin întâmpinarea formulată, S. R. reprezentat de MFP prin DGFP Satu M., invocă excepția lipsei calității de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice pentru S. R. și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția generala a finanțelor publice a județului Satu M..
În susținerea excepției invocă următoarele argumente:
I. În ceea ce privește acțiunea reclamantului îndreptata împotriva statului, arată ca Ministerul Finanțelor Publice in reprezentarea Statului R. nu are calitate procesuala pasiva.
C. legal fixat nu lasă loc de interpretări: competenta stabilirii preluării abuzive este atribuita prin lege unității deținătoare întrucât se desprinde din procedura administrativa. Astfel, art.21 alin.1 din Legea nr. 10/2001 prevede ca restituirea in natura se va face direct de către unitatea care deține imobilul solicitat: „
Prin urmare, unitatea administrativ-teritoriala investita cu soluționarea notificării are competenta, conferita de lege, de a se pronunța asupra: categoriei imobilelor care fac obiectul notificărilor, valabilității titlului statului, actelor care fac dovada proprietății, acordării masurilor reparatorii prin echivalent care pot consta in compensare cu alte bunuri sau servicii, urmând sa emită, după caz, decizia sau dispoziția motivata cu privire la soluționarea notificării.
Întrucât, conform legii, unitatea administrativ - teritoriala se pronunța asupra soluționării notificării din cadrul procedurii administrative, rezulta, in virtutea principiului simetriei, ca si asupra constatării preluării abuzive, care se desprinde din contextul procedurii administrative ca un element component al acesteia, trebuie sa se pronunțe măcar si in contradictoriu, daca nu in contradictoriu, tot unitatea administrativ-teritoriala.
În lumina prevederilor legale la care s-a făcut referire, rezulta pe cale de consecința ca Ministerul Finanțelor Publice in reprezentarea Statului R. nu are calitatea de a se pronunța asupra constatării preluării abuzive.
În ceea ce privește caracterul abuziv al preluării imobilului se impune distincția intre sintagmele: „preluare cu titlu "; „preluare fără titlu"; „preluare in mod abuziv", întrucât prezintă relevanta in stabilirea situației juridice in care se încadrează imobilul in litigiu, precum si a entității investite a califica împrejurarea ca preluarea s-a făcut „cu titlu valabil" sau „fără titlu valabil" .
Astfel, este imperios necesara sa se facă deosebirea intre calificarea preluării „cu titlu valabil" sau „fără titlu valabil", întrucât din art. 2.5. a Hotărârii nr.250/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001, se disting doua situații:
1. daca preluarea s-a făcut cu titlu valabil, așa cum este definit de art.6 alin.1 din Legea nr. 213/1998, unitatea deținătoare nu este ținuta sa respecte calificarea instanței cu privire la valabilitatea titlului cuprinse in hotărâri dispuse in alte cauze: ”2.5.A. La art.2 alin.(1) lit.h) din lege trimiterea la alin.(1) al art.6 din Legea nr.213/1998, cu modificările si completările ulterioare, este de stricta interpretare si ca atare nu se refera la acele situații individuale in care, in temeiul alin. (3) al aceluiași articol din legea menționata, instanța s-a pronunțat cu privire la valabilitatea titlului (aceste calificări având relevanta numai pentru cauza soluționata de instanțele judecătorești). În faza administrativa de soluționare a notificărilor unitatea deținătoare nu este ținuta a respecta eventualele calificări cuprinse in decizii sau in hotărâri ale instanțelor judecătorești dispuse in alte cauze similare ".
2. daca exista o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila, care vizează imobilul in litigiu, prin care s-a stabilit, in temeiul art.6 alin3 din Legea nr.213/1998 ca preluarea s-a făcut „ fără titlu" sau „fără titlu valabil", unitatea deținătoare este obligata sa respecte calificarea instanței. De asemenea, in virtutea art.2.6. din Hotărârea nr.250/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr.10/2001, este de competenta entității investite cu soluționarea notificării de a califica daca preluarea s-a făcut „cu titlu valabil" sau „ titlu nevalabil", in funcție de circumstanțele fiecărui caz.
II. În ceea ce privește acordarea de masuri reparatorii in baza Legii nr.10/2001, învederează următoarele:
Din interpretarea prevederilor Legii nr. 10/2001 republicata, astfel cum a fost modificata si completata de Legea nr. 247/2005, reiese in mod clar faptul ca, Ministerul Finanțelor Publice nu este abilitat nici sa avizeze, nici sa acorde/sa propună si nici sa emită in numele si pe seama statului titluri de despăgubiri. Mai mult, in temeiul art. 16 alin. 1 si 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, documentația aferenta notificării in baza Legii nr. 10/2001, însoțita de dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, se predau pe baza de proces verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Emiterea in numele si pe seama statului de astfel de titluri de despăgubiri este de competenta exclusiva a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, aflata in subordinea Cancelariei Primului Ministru( art. 3 lit. a, art. 5 alin. 1 lit. d si art. 13 alin. 1 lit. a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005).
Totodată trebuie avute in vedere cele reținute prin decizia nr.27/14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație si Justiție - complet competent sa judece recursul in interesul legii s-a statuat ca in litigiile in care se solicita obligarea Statului R. de a acorda despăgubiri bănești pentru imobilele preluate in mod abuziv S. R. nu are calitate procesuala pasiva.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul P. G. solicită respingerea excepției lipsei calității de reprezentant pentru S. R. a Ministerului Finanțelor Publice și a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice prin DGFP Satu M.
1. Raportat la momentul procesual la care se invocă excepțiile, ambele excepții consideră că trebuie respinse întrucât întâmpinarea nu a fost formulată în termenul legal și niciuna din excepțiile invocate nu au caracterul unor excepții de ordine publică.
2. În al doilea rând se impun precizări cu privire la fondul demersului, la justețea reparării și consolidării drepturilor reclamantului.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de „bun" în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenția europeana a drepturilor omului poate desemna atât „bunuri actuale", cât si valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine definite, creanțe al căror titular demonstrează ca au un temei suficient în legislația naționala si în temeiul cărora reclamantul poate pretinde ca are cel puțin o „speranța legitima", de a redobândi efectiv dreptul de proprietate (Cauza Viasu c. România, hotărârea din 9 decembrie 2008).
Curtea Europeana a mai afirmat ca, atunci când un stat contractant, după ratificarea convenției, inclusiv a Protocolului nr. 1, adopta o legislație care prevede restituirea totala sau parțiala a bunurilor confiscate în temeiul unui regim anterior, o asemenea legislație poate fi considerata ca generând un nou drept de proprietate protejat prin articolul 1 din Protocolul nr. 1 în cazul persoanelor care îndeplinesc condițiile de restituire. Același principiu se poate aplica în ceea ce privește dispozitivele de restituire sau de despăgubire stabilite în temeiul unei legislații adoptate înainte de ratificarea convenției în cazul în care o asemenea legislație rămâne în vigoare după ratificarea Protocolului nr. 1 [a se vedea, printre altele, Kopecky împotriva Slovaciei (GC), nr._/98, pct. 35 si 48-52, CEDO 2004-IX, Broniowski împotriva Poloniei (GC), nr._/96, pct. 125, CEDO 2004-V, cauza Viasu împotriva României, cererea nr. 7595/2001, hotărârea din 9.12.2008].
În speță recunoașterea dreptului de proprietate a reclamantului se solicită acum în fața instanței de judecată, fiind stabilita în mod clar în dreptul intern, după cum este, de asemenea, si obligația de despăgubire în cazul nerestituirii.
În aceste împrejurări, consideră ca reclamantul are o „creanța patrimoniala" certa, irevocabila si exigibila, care intra sub incidența noțiunii de „bun" în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, iar nerestituirea imobilului până în prezent, în absenta oricărei despăgubiri, constituie o ingerința în dreptul reclamantului la respectarea bunului acestuia.
Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție reclamă o ingerința în dreptul său de proprietate si instanța trebuie să constate ca a avut loc o asemenea ingerința prin absenta îndelungata si nejustificata într-un termen rezonabil a oricărei despăgubiri.
În acest context se impune a fi subliniata hotărârea Curții Europene, în sensul ca, atunci când principiul de restituire a proprietăților confiscate în mod abuziv a fost deja adoptat de către un stat, incertitudinea cu privire la punerea în practica a acestui principiu, indiferent daca este legislativa, administrativa sau legata de practicile aplicate de autorități, este în măsura sa genereze, atunci când persista în timp si în absenta unei reacții coerente si rapide a statului, o neîndeplinire din partea acestuia din urma a obligației sale de a asigura beneficierea efectiva de dreptul de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 (hot. Broniowschi împotriva Poloniei (GC) nr._/96, CEDO 2004-v; P. împotriva României, nr._/2000, pct. 92 si 112, dec.2005).
Se poate reține în ceea ce privește creanța reprezentând despăgubirile la care este îndreptățit reclamantul, ca executarea sa este reglementata de Legea 247/2005 modificata prin O.U.G. nr. 87/2007 si ca reclamantul trebuie sa aștepte derularea acestei procedurii care nu prevede niciun termen până la care Comisia Centrala trebuie sa stabilească si sa acorde titlul de despăgubire, în baza căruia se atribuie prin conversiune acțiuni la Fondul Proprietatea.
Or, în speță, niciuna din datele si respectiv probele prezentate de pârâții, nu conduc la concluzia ca Fondul Proprietatea funcționează în prezent, pentru ca instanța sa considere ca dreptul reclamantului la despăgubire a devenit un drept efectiv, Curtea Europeana stabilind constant ca, deși Legea nr. 10/2001 le oferă părților interesate atât accesul la o procedura administrativa, cât si la o procedura contencioasa ulterioara, daca este cazul, acest acces rămâne teoretic si iluzoriu, nefiind în prezent în măsura sa asigure, într-un termen rezonabil, plata unei despăgubirii în favoarea persoanelor pentru care restituirea în natura nu mai este posibila (cauza R. lonescu c. României, hot. din 12 octombrie 2006; cauza M. s.a. contra României, hot. din 19 octombrie 2006; cauza Faimblatt c. României, hot. din 23 ianuarie 2009; cauza Viasu c. României, hot. din 9 decembrie 2008).
Mai mult, Curtea Europeana a reținut în mod explicit ca „Numărul de cereri înaintate Curții, de hotărâri care statuează încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 si în anumite cazuri a articolului 6 din Convenție, precum si miile de dosare de restituire trimise către A.N.R.P. si care nu au fost tratate într-un termen rezonabil, demonstrează ca mecanismul ales pentru restituirea bunurilor confiscate sau naționalizate de către stat pe parcursul perioadei comuniste nu a fost pus în aplicare în mod compatibil cu art. 1 din Protocolul nr. 1." (Cauza Viasu contra României).
Atunci când Curtea Europeana constata o încălcare, statul pârât are obligația legala nu numai de a plăti persoanei în cauza sumele alocate cu titlu de reparație echitabila prevăzuta art. 41, ci, de asemenea de a alege sub supravegherea Comitetului de Miniștri, masurile generale si/sau, după caz individuale pe care sa le includă în ordinea sa juridica interna pentru a pune capăt încălcării constatate de Curte si pentru a anula, pe cât posibil, consecințele acestei încălcări.(hotărârea din 22 iunie, cauza Braniowski contra Poloniei).
Se retine ca, în condițiile în care statul „nu si-a îndeplinit obligația pozitiva de a reacționa la timp si cu coerenta, în ceea ce privește problema de interes general pe care o constituie restituirea sau vânzarea imobilelor intrate în posesia sa în virtutea decretelor de naționalizare", iar mecanismul de acordare a despăgubirilor prin intermediul Fondului Proprietatea nu se dovedește ca în prezent funcțional, statul este răspunzător de indemnizarea reclamanților pentru prejudiciul suferit.
A pretinde reclamantului să aștepte derularea unor proceduri, conform Legii nr. 247/2005, afectate puternic de incertitudine în privința duratei, si a finalității, asupra cărora reclamantului nu pot avea niciun control, după ce autoritățile au lăsat sa treacă 11 ani fără a adopta masuri concrete în vederea plații despăgubirilor la care sunt îndreptățite în schimbul terenului preluat abuziv, înseamnă a impune reclamantului o sarcina disproporționata si excesiva, care încalcă echilibrul just între cerințele interesului general al comunității si imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamanților si care este incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Prin urmare, chiar daca Legea nr. 10/2001 nu prevede în mod expres obligația Statului R., prin Ministerul Finanțelor Publice, de a acorda despăgubiri persoanelor îndreptățite, în condițiile în care nu s-au produs probatorii din care sa rezulte ca Fondul Proprietatea funcționează în prezent de o maniera corespunzătoare pentru a asigura despăgubirea reclamanților într-un termen rezonabil si în mod efectiv si față de jurisprudența CEDO (obligatorie pentru instanțele naționale), în sensul ca statul trebuie sa garanteze realizarea efectiva si rapida a dreptului la restituire, fie ca este vorba de o restituire în natura, fie ca este vorba de acordarea de despăgubiri, conformându-se principiului preeminentei dreptului si legalității protecției drepturilor patrimoniale enunțate în art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, ținându-se cont si de principiile afirmate de către jurisprudența Curții în materia acordării de despăgubiri, instanța trebuie să constate ca S. R. are calitate procesual pasiva în cererea promovata de reclamant, prin care se solicita plata echivalentului bănesc al terenului care nu poate fi restituit în natura si pentru care, deși s-a statuat dreptul la despăgubiri, nu a primit efectiv masuri reparatorii stabilite conform Legii nr. 10/2001. În același sens s-a pronunțat si I.C.C.J. într-o decizie de speța recenta (Decizia nr. 8066/12 decembrie 2008).
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele :
Reclamantul nu a făcut dovada preluării formale a terenului înscris în CF nr1905 Negrești Oaș nr.top 1/3,1/5 ,1/7, dar terenul a fost identificat de către expertul D. V. în cadrul unui raport de expertiză topografică și rezultă că terenul aflat în litigiu are categoria de folosință de intravilan având o suprafața totală de 2085 mp și a făcut obiectul legilor proprietăților fiind emise o . titluri de proprietate, iar prin Dispoziția nr.163/2005 emisă de P. orașului Negrești Oaș s-a acordat măsuri reparatorii prin echivalent în baza art.9 alin.2 din Legea nr.10/2001 numitei P. M. pentru suprafața de 830 mp ocupată de curte și parțial de clădirea cantinei fostei . teren înscris în CF nr.1905 nr.top1/3, 1/5, 1/7 existând prezumția de preluare abuzivă prevăzută de Cap.I lit.e din HG nr.250/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Conform acestui principiu ”În cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat (de exemplu, decizia administrativă nu este găsită, iar imobilul respectiv se regăsește în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării bunului), soluționarea notificării se va face în funcție și de acest element - faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă”, fiind vorba de un imobilcare se încadrează în categoria imobilelor prevăzute de art.2 lit.i din Legea nr.10/2001, imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
Pentru terenul înscris în CF nr.1905 Negrești Oaș, nr.top 1/3, 1/5,1/7 în suprafața aproximativă de 1000 mp a formulat notificare sub nr.108/08.08.2001 tatăl reclamantului, numitul P. M. (decedat in 2002) și nepoata de frate a acestuia P. M. sub nr.107/08.08.2001, cea din urmă notificare a fost soluționată prin dispoziția nr.163/2005 mai sus amintită (fila 54 ) tot pentru suprafața aproximativă de 1000 mp .
Terenul in litigiu așa cum rezultă din CF nr.1905 Negrești Oaș nr. top 1/3,1/5, 1/7 (fila 39) are o suprafața totală de 2085 mp având ca proprietari pe P. T. și P. A. T. Dionizie cu privire la care reclamantul susține că sunt bunicii săi.
Contrar susținerii reclamantului, instanța, în baza probelor de la dosare (acte de stare civile și alte înscrisuri) reține că proprietarii tabulari nu sunt soți, ci frați, autor comun al reclamantului și al lui P. M. fiind doar P. T., în calitate de bunic, care a fost deposedat pentru cota de ½ din teren, respectiv 1042 mp. Străbunicul reclamantului P. M. căsătorit cu Lisca I. a avut doi copii - P. T., născut în 1895 (fila 40), căsătorit cu Sarca I., bunicul reclamantului, și P. A., căsătorită Gycosuk (fila 81). P. T. născut în 1895 la rândul său a avut doi copii, P. M., născut în 1928 căsătorit cu P. A. (decedat în 2002 fila 26) tatăl reclamantului și P. I. tatăl numitei P. M..
Calitatea de frați și nu de soți a proprietarilor tabulari rezultă și din testamentul din 17.02.1959 (fila 204) în baza căruia Gyecsak A. conform datelor din CF P. A. soția lui T. D. a testat fiicei sale Diaciuc (Gyecsak) A., soția lui B. V. cota de ½ din imobilul înscris în CF nr.1905 nr.top 1, iar restul terenurilor la fiul său Diaciuc D., motiv pentru care reconstituiri din acest teren s-au făcut la tatăl recurentului, la P. M. și la familiile B. și Diaciuc, aspect constatat în cadrul raportului de expertiză întocmit în cauză de exp.D. V. .
Prin dispoziția nr.163/2005 a Primarului Negrești Oaș s-au acordat măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001 pentru cota de ½ din teren, cota parte a autorului comun al reclamantului și al nepoatei de frate al tatălui reclamantului P. M., cealaltă cotă de 1/2 revine moștenitorilor defunctei P. A., căsătorită cu T. D..
Terenul în litigiu are categoria de folosință intravilan are o suprafață totală de 2085 mp, este înscris în CF nr.1905 nr.top 1/3, 1/5, 1/7 a fost identificat în baza raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul D. V. arătând că inițial terenul a avut o suprafață de 4316 mp nr.top 1 care a fost dezmembrat în nr.top 1/1 în suprafață de 945, suprafața vândută familie B. de către P. M. și M. în baza sentinței civile nr.328/1996 a Judecătoriei Negrești Oaș și în nr.top. 1/2 în suprafața de 3371dezmemebrat în alte nr. top noi în baza sentinței civile nr.95/2000 a Judecătoriei Negrești Oaș (fila 161) nr.top 1/3 S=645 mp; nr. top 1/4 S=180 mp, nr.top 1/5 S01179; nr.top 1/6 S=1106; nr.top 1/7 S=261 mp în baza sentinței s-a constatat dreptul de proprietate la al Consiliului Local Negrești Oaș asupra parcelei nr.top 1/6 S=1106 mp și nr.top 1/4 S=180 mp
Conform suplimentului la raportul de expertiză din suprafața totală de 4316 mp din CF nr.1905 rezultă că S=966 mp s-a reconstituit familiei P. M., S=952 mp s-a reconstituit familiei P. M.; S=830 mp s-a acordat despăgubiri în baza dispoziției nr.163/2005 numitei P. M., S=945 mp s-a vândut familiei B., total S=3693 mp, iar pentru diferența de teren de 623 mp urmează ca instanța să acorde măsuri reparatorii.
Concluziile expertizei nu vor fi luate în considerare de către instanță având în vedere că tribunalul așa cum a expus mai sus reclamantul împreună cu numita P. M. au calitate de persoană îndreptățită la acordarea de despăgubiri în baza art.4 din Legea nr.10/2001 pentru cota de 1/2 din suprafața de 2085 mp după antecesorul lor comun P. T. așa cum rezultă din înscrierea de CF nr.1905 Negrești Oaș, nr.top 1/3, 1/5 și 1/7 și din actele de stare civilă expuse mai sus, motiv pentru care tribunalul va respinge acțiunea civilă a reclamantului ca nelegală și nefondată.
Reclamantul în baza art.24 și art.6 lit.b din OUG nr.51/2008 a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma de scutire de la plata diferenței de 1500 lei și a sumei de 100 de lei reprezentând diferența decont și cheltuieli de expertiză privind efectuarea raportului de expertiză judiciară topografică de expertul D. V., prin încheierea din 04.02.2013, fiind partea căzută în pretenții în baza art.19 alin.1 din OUG nr.51/2008 cheltuielile procesuale avansate de stat rămânând în sarcina acestuia, constatând că reclamantul a pierdut procesul din motive neimputabile acestuia, astfel nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.19 alin.2 din același act normativ.
Va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. reprezentat de Ministerul finanțelor publice invocată de A.J.F.P Satu M. față de capătul de cerere privind constatarea preluării abuzive a imobilului în baza art.2 lit.i din Legea nr.10/2001.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de părțile interesate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă formulată de P. G., cu dom. în Negrești Oaș, . și domiciliul procedural ales la Cabinet av. H. S. cu sediul în Satu M., ., nr.2/3 A, jud.Satu M., în contradictoriu cu pârâții: P. ORAȘULUI NEGREȘTI OAȘ, jud. Satu M. și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. prin ADMINISTRATIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR SATU M., cu sediul în loc. Satu M., ..3-5, jud.Satu M., având ca obiect plângere la Legea 10/2001.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a statului român reprezentat de Ministerul finanțelor publice invocată de A.J.F.P Satu M..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05.12.2013.
Președinte, Z. K. | ||
Grefier, M. C. |
Red.Z.K./06.01.2014
Tehnored_BER /13.01.2014
Ex.6
- ..cu: P. G.-la ambele adrese, Primarului orașului Negrești Oaș, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Satu M.,
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2971/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 424/2013.... → |
|---|
