Pretenţii. Decizia nr. 680/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 680/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 14005/296/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 680/R
Ședința publică de la 30 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Judecător Z. K.
Judecător G. D. S.
Grefier C. Z.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta E. E. MONTAJ și SERVICE SRL, cu sediul în București, ., nr. 3, sector 6, împotriva Sentinței civile nr. 958 din 13.02.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul S. M., domiciliat în Satu M., ., .. 58, jud. Satu M., având ca obiect pretenții.
La pronunțarea cauzei nu se prezintă părțile.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 23.09.2013, dată la care susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea cauzei la data de azi, când,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil, de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 958/13.02.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. sub dosar nr. unic de mai sus, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta E. E. MONTAJ ȘI SERVICE SRL București, în contradictoriu cu pârâtul S. M.. De asemenea, a fost respins ca neîntemeiată cererea reclamantei cu privire la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Între părțile prezentului litigiu a fost încheiat un contract de munca, respectiv între reclamantă - în calitate de angajator și pârât - în calitate de angajat, ce a fost desfăcut prin Decizia nr. 2 din 10.07.2012 fila 7 dosar fond.
De asemenea, este dovedită plata sumei de 8.872,38 lei la data de 03.08.2012 în baza ordinului de plata nr. 28 care, deși nu a fost depus la dosarul cauzei de către petentă, a fost recunoscut de către pârâtul prezent în ședința publică din 13.02.2013.
Văzând dispozițiile art. 6 alin. 5 Noul cod civil ce prevăd că „dispozițiile legii noi (în vigoare începând cu data de 01.10.2011) se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .”, raportat la momentul plății sumei de 8.872,38 lei, respectiv data de 03.08.2012, instanța de fond a apreciat că prezenta speța este întemeiată pe dispozițiile art. 1341 Noul Cod civil ce definesc noțiunea de „plata nedatorată”.
Dispozițiile art. 1341 alin. 1 și 3 Noul cod civil prevăd că „cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire. Se prezumă, până la proba contrară, că plata s-a făcut cu intenția de a stinge o datorie proprie”. Or, reclamanta prin cererea de chemare în judecată nu a indicat în mod concret ce probe dorește să fie încuviințate de către instanța de judecată în vederea administrării, motiv pentru care nu a reușit să întoarcă prezumția relativă instituită de legiuitor conform căreia plata sumei de 8.872,38 lei s-a făcut cu intenția de a stinge o datorie proprie a petentei ce rezultă din raporturile de muncă existente între părțile prezentului litigiu imediat anterior datei plății.
De asemenea, petenta nu poate invoca în căile de atac omisiunea instanței de judecată de a ordona din oficiu probe pe care petenta nu le-a propus și administrat în condițiile legii conform dispozițiilor art. 129 alin. 5 indice 1 C.proc.civ.
Pe cale de consecința, instanța de fond a reținut că petenta nu a reușit să facă dovada faptului că datoria în vederea căreia s-a făcut plata nu exista din punct de vedere juridic în raporturile dintre solvens și accipiens, motiv pentru care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către reclamanta instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 274 C.proc.civ. prevăd că aceste cheltuieli de judecată se suportă de partea căzută în pretenții, motiv pentru care a respins cererea petentei privind plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Împotriva Sentinței civile nr. 958/2013, reclamanta . ȘI SERVICE SRL (denumitp în continuare "E.") București, a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, recurenta arată că sentința 958/2013 a fost pronunțată fără a se avea în vedere probatoriul depus în cauză și nu se bazează pe motivele de fapt arătate prin acțiunea introductivă.
La unicul termen de judecată instanța de fond a dispus respingerea cererii de chemare în judecată considerând că nu există la dosarul cauzei o probă care să întoarcă prezumția că plata s-a făcut pentru a stinge o datorie.
Înainte de a se apleca asupra criticilor ce pot fi ridicate față de sentința 958/2013, recurenta menționează că trebuie clarificate anumite aspecte.
Astfel, arată că E. E. MONTAJ ȘI SERVICE SRL, a avut calitatea de angajator al pârâtului S. M., raporturile de muncă cu acesta începând la data de 10.07.2012 astfel cum rezultă din cuprinsul Deciziei nr. 2.
Ca urmare a absențelor nemotivate, semnalate de nenumărate ori, S. M. a fost convocat la societate pentru a explica sau motiva absențele. Acesta a refuzat în mai multe rânduri, fapt ce a dus ca prin Decizia 41/10.07.2012 să fie suspendat contractul individual de muncă al salariatului. Acesta, în perioada de suspendare nu a și-a motivat absențele și nici nu s-a prezentat la convocarea făcută pentru data de 9.08.2012 când înceta perioada de suspendare a contractului individual de muncă. Prin Decizia 43/9.08.2012, E. a dispus concedierea pârâtului S. M. pentru absențe nemotivate și pentru faptul că nu s-a prezentat la convocarea făcută pentru data de 09.08.2012.
În data de 03.08.2012, E. E. MONTAJ ȘI SERVICE SRL a virat în mod eronat, în contul pârâtului suma de 8.872,38 lei, fapt rezultat din cuprinsul OP nr. 28 ca fiind salariu și avans cheltuieli pentru achiziționare materiale instalații electrice. Suma de 8.872,38 lei urma să fie virată numitului Santa I., dar din eroare a fost trecut numele persoanei imediat următoare din tabel respectiv pârâtul S. M..
Instanța de fond, la primul termen de judecată a soluționat cauza deși recurenta reclamanta consideră că era la termenul de propunere de probe și urma să solicite interogatoriul pârâtului și să depună înscrisuri.
Recurenta arată că soluția instanței de fond a fost motivată în mod eronat, în sensul că desfacerea contractului de muncă ar fi avut loc prin Decizia nr. 2/10.07.2012, deși decizia de desfacere a contractului a fost nr. 43/9.08.2012.
Totodată consideră important faptul că deși cauza nu s-a solicitat a fi judecată în lipsă, instanța a trecut la judecare pricinii în lipsa reclamantei. În speță apreciază că instanța de fond trebuia să dispună suspendarea cauzei, fapt de altfel întărit prin alineatul 3 de la pagina 3 din sentința atacată unde se arată că „petenta nu poate invoca în căile de atac omisiunea instanței de judecată de a ordona din oficiu probe pe care petenta nu Ie-a propus și administrat în condițiile legii" conform art. 129 alin 51 C.proc.civ.
Recurenta menționează că prin acțiune a arătat că înțelege să se folosească de orice mijloc legal de probă necesar dovedirii acțiunii. Din actele de la dosar rezultă faptul că există o neconcordanță între decizia depusă și cea de desfacerea a contractului de muncă și, mai mult, nu există nici un fel de legătură între suma virată în contul pârâtului și afirmațiile acestuia ori ale recurentei.
Potrivit art. 129 alin. 5 C.proc.civ. „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.". Prin urmare instanța de fond trebuia să stăruie asupra stabilirii dacă suma pretinsă corespunde unor drepturi salariale cuvenite pârâtului sau este o plată nedatorată.
Afirmațiile pârâtului că suma virată în contul lui a considerat că sunt salariile restante și că acea sumă i se cuvine, sunt niște afirmații mincinoase făcute cu scopul de a nu fi obligat la plata acestei sume de bani. Atât timp cât pârâtul e lipsit nemotivat de la muncă, iar salariul net al acestuia era de 872 lei nu se poate considera ca fiind corectă plata sumei de 8.872,38 lei.
Concluzionând, recurenta arată că instanța de fond nu a administrat suficiente probe pentru a pronunța o sentință care să reflecte realitatea și este necesară administrarea de probe noi, societatea a efectuat o plată nedatorată către intimatul pârât S. M. care se cuvine a-i fi returnată.
În drept, invocă dispozițiile art. 3041, art. 304 alin. 3 și art. 129 alin. 5 C.proc.civ.
Deși legal citat cu această mențiune, intimatul pârât nu a depus întâmpinare în cauză.
Recursul este fondat pentru motivele ce urmează a fi expuse:
Deși nu a formulat întâmpinare, pârâtul prezent la termenul de judecată la care s-a dezbătut fondul cauzei (de altfel unicul termen) a formulat apărări în cauză, depunând în probațiune înscrisuri – pe care instanța și-a întemeiat soluția – probe care însă nu au fost comunicate cu partea adversă. Totodată instanța a pronunțat soluția la același termen, privând reclamanta de dreptul de a formula concluzii în scris.
Astfel, judecătoria a încălcat principii fundamentale ale procesului civil, respectiv principiul dreptului la apărare și principiul contradictorialității.
Omițând comunicarea înscrisurilor depuse în probațiune de către pârâtul-intimat, judecătoria nu a dat posibilitatea reclamantei să-și exprime poziția față de aceste probe și totodată să propună contraprobe, inclusiv să-și stabilească conduita procesuală. „În respectarea principiului contradictorialității, nici o probă nu poate fi opusă celeilalte părți dacă nu i s-a oferit posibilitatea să se pronunțe asupra ei.” (Dr. M. T. – D. procesual civil, vol. I Ed. Universul Juridic, București, 2008).
În concluzie, constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 105 alin. 2 C.proc.civ. instanța va admite recursul și va casa hotărârea recurată, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 5 C.proc.civ. trimițând cauza spre rejudecare la Judecătoria Satu M..
Cu ocazia rejudecării se va pune în discuția părților, cu prioritate, competența materială a instanței, raportat la art. 2 pct. 1 lit. c C.proc.civ. având în vedere natura pretențiilor ce fac obiectul cauzei, care decurg dintr-un raport de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta . SERVICE SRL cu sediul în București . nr. 3 sector 6 împotriva Sentinței civile nr. 958/13.02.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr. unic privind pe intimatul S. M. domiciliat în Satu M., . . și în consecință:
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Judecătoria Satu M.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2013.
Președinte, M. F. | Judecător, Z. K. | Judecător, G. D. S. |
Grefier, C. Z. |
Red: M.F. – 25.10.2013
Tehnored_NM / 30.10.2013
2 ex.
Jud.fond: M. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 679/2013. Tribunalul SATU MARE | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2174/2013.... → |
|---|
