Pretenţii. Decizia nr. 726/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 726/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 1730/266/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 726/R
Ședința publică de la 15 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Judecător T. T.
Judecător M. G. R.
Grefier C. Z.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta-reclamantă ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 4 NEGREȘTI OAȘ, ., jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 657/03.06.2013 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. I., dom. în loc. T. nr. 26, jud. Satu M., având ca obiect pretenții.
La pronunțarea cauzei nu se prezintă părțile.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 07 octombrie 2013, dată la care susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea cauzei la data de azi, când,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil, de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 657/03.06.2012 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr. unic de mai sus, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 4 NEGREȘTI OAȘ împotriva pârâtului B. I., având ca obiect pretenții.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Din procesul verbal privind proprietarii care au constituit ASOCIAȚIA DE LOCATARI CU NR. 4 din Negrești Oaș, Blocul 1, scara A, rezultă că proprietara apartamentului cu nr. 9 este B. A. și nu pârâtul B. I.. De asemenea, același lucru rezultă și din considerentele Sentinței civile cu nr. 1688/2012 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș.
Potrivit sentinței menționate B. A. a înstrăinat apartamentul prin contract sub semnătură privată la 30.03.1995 reclamantei C. C., care prin sentința sus menționată a obținut dreptul de a se înscrie în cartea funciară ca fiind proprietara apartamentului.
Împrejurarea că în perioada în care s-au înregistrat restanțe la cheltuielile comune ale Asociației de locatari nr. 4 în apartamentul cu nr. 9 locuia în fapt pârâtul, despre care susține că este fiul proprietarei B. A., împrejurare invocată de reclamantă pentru a obține obligarea pârâtului la plata cheltuielilor restante, nu este suficientă pentru ca pârâtul să poată fi obligat la plata acestor cheltuieli.
Sarcina plății cheltuielilor revine doar proprietarului apartamentului, iar orice altă persoană care ar locui în fapt în apartament fără a avea calitatea de proprietar, neavând raporturi juridice obligaționale cu asociația de locatari nu poate fi constrânsă pe cale judiciară la plata acestor cheltuieli, ci doar proprietarul apartamentului.
Pentru considerentele ce preced instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată acțiunea reclamantei și o va respinge.
Împotriva Sentinței civile nr. 657/2013, reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 4 NEGREȘTI OAȘ, a declarat recurs, susținând în continuare că apartamentul nr. 9 din blocul 1, . - Oaș, a fost locuit de pârâtul B. I., fiul proprietarei B. A., până la pronunțarea Sentinței civile nr. 1688/2012 când proprietar devine Costiuc C., care prin sentință a obținut dreptul de înscriere în cartea funciară ca și proprietar al apartamentului, fără ca la înscriere să se ceară situația datoriilor față de asociații, cum prevăd legile în vigoare .
Prin sentință atacată se reține că apartamentul a fost înstrăinat în 1995 sub semnătura privată doamnei Costiuc C., caz în care recurenta își pune următoarele întrebări: De ce a fost locuit apartamentul până în 2012 de pârâtul B. I. ?; Plata serviciilor în acest caz în sarcina cui cade ?; Care este adevăratul proprietar - B. A. prin fiul ei B. I. ca și proprietar de drept, sau doamna Costiuc C. ca și proprietar în fals, până în 2012 ?.
Recurenta arată că, pentru obligarea pârâtului la plata cheltuielilor restante nu este suficient ca el să poată fi obligat la plata acestora, iar sarcina plății revine doar proprietarului apartamentului, ca atare instanța de fond trebuia să aplice prevederile Legii nr. 230/2007 (privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari), cât și a Legii nr. 51/2006 (serviciile comunitare de utilități publice), care prevăd:
- Legea nr. 230/2007, art. 20 – „(1) Proprietarii care își înstrăinează apartamentele sau spațiile cu altă destinație decât aceea de locuință sunt obligați ca, la întocmirea formelor de înstrăinare, să facă dovada achitării la zi a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari.
(2) Notarii publici nu vor autentifica actele de înstrăinare fără o adeverință din partea asociației de proprietari, care să reprezinte dovada achitării la zi a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, eliberată în original sub semnătura președintelui și a administratorului asociației de proprietari, cu precizarea numelui și prenumelui acestora, și cu ștampila asociației de proprietari. Actele de înstrăinare încheiate cu nerespectarea acestei obligații sunt nule de drept.
(3) În cazul existenței unor datorii către asociația de proprietari, înstrăinarea proprietății se poate face numai dacă se introduce în contract o clauză privitoare la preluarea datoriilor de către cumpărător.”
Conform Legii nr. 51/2006, a cumpărarea unui imobil, noul proprietar trebuie să se asigure că vânzătorul a achitat toate datoriile către APASERV, în acest sens, chiar și notarii publici fiind obligați de Legea serviciilor comunitare de utilități publice să nu autentifice acte de înstrăinare, fără dovada achitării la zi a datoriilor. În caz contrar, plata datoriilor acumulate la imobilul cumpărat îi revine noului proprietar.
Recurenta susține că nelegal instanța de fond nu a obligat nici unul din proprietari la plata datoriilor, care rămân în continuare ca datorie a asociației față de prestatorul de servicii de apă-canalizare; la data formulării recursului, datoria Asociației de proprietari nr. 4 se ridica la suma de 2.813,73 față de S.C. APASERV S.A. Satu M., societate care zilnic amenință cu debranșarea blocului de la furnizarea de apă și deci și a acelora care sunt la zi cu plățile.
În drept, nu invocă text de lege.
Prin întâmpinarea formulată pentru termenul din 07.10.2013, intimatul pârât B. I., prin avocat, solicită respingerea recursului formulat și pe cale de consecință menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimatul pârât consideră ca instanța de fond a procedat în mod corect când a respins acțiunea formulată de reclamanta-recurentă. Toate probele administrate în cauză duc la convingerea că intimatul-pârât nu are nici o datorie față de asociația de proprietari recurentă și nu poate fi obligat la plata vreunei sume de bani privind utilitățile la un apartament la care nu a locuit și nu a beneficiat de aceste utilități, pe care recurenta reclamantă le evidențiază, după reguli de ea știute și având la bază o repartizare a pierderilor pe proprietarii apartamentelor necontorizate.
Așa cum reiese din chiar actele depuse de recurentă în probațiune - la constituirea asociației de proprietari - a semnat B. A. - la adresa indicată, pe lista de plată - la poziția 9 - figurează B. V. (luna august 2002 ), pe septembrie 2002 - este șters B. V. și trecut B. loan - fără să aibă vreo baza legală pentru aceste modificări. În mod normal trebuia să existe un contract de închiriere, de vânzare-cumpărare care să ateste faptul că de la acea dată locuiește o altă persoană la acea adresă .
Intimatul pârât susține că nu a locuit niciodată în acel imobil - așa cum rezultă de actele depuse în probațiune, faptul că a mai trecut pe la acel imobil (proprietatea mamei lui), nu conduce la ideea că acesta poate fi obligat la plata vreunei sume de bani.
În ceea ce privește întrebările și nedumeririle pe care și le ridică recurenta, mai mult retoric – intimatul pârât nu poate decât să-i dea recomandarea de a-și gestiona cu responsabilitate sarcinile ce îi revin .
Pentru aceste motive, intimatul pârât solicită respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată .
În drept, invocă 114-115, art. 274 C.proc.civ.
Recursul nu este fondat
Instanța de fond a reținut că sarcina plății cheltuielilor ce fac obiectul cauzei, revine doar proprietarului apartamentului, orice altă persoană care ar locui în apartament neputând fi constrânsă pe cale judiciară la plata cheltuielilor restante.
Recurenta-reclamantă a stabilit cadrul procesual chemând în judecată pe pârâtul intimat B. I., pentru plata datoriilor restante la facturile de apă, canal, salubritate și cheltuieli . irelevant în cauză, excedând obiectului în speță obligația transferului acestor datorii noului proprietar, care nu a fost chemat în judecată.
Remarcile recurentei privind obligația notarilor publici de a verifica achitarea datoriilor privind folosința imobilelor la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare sunt străine de cauză și nu se pot constitui ca veritabile critici aduse sentinței recurate.
De altfel nu se aduc argumente pertinente în combaterea considerentelor hotărârii atacate cu recurs.
Pentru motivele mai sus arătate, instanța, în temeiul art. 312 C.proc.civ. va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 4 din Negrești Oaș, cu sediul în ., împotriva Sentinței civile nr. 657/03.06.2013 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr. de mai sus, privind pe intimatul B. I. domiciliat în localitatea T. nr. 26, județul Satu M..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2013.
Președinte, M. F. | Judecător, T. T. | Judecător, M. G. R. |
Grefier, C. Z. |
Red: F.M. – 11.11.2013
Tehnored_NM / 12.11.2013
2 ex.
Jud.fond: M. M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 69/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1593/2013.... → |
|---|
