Grăniţuire. Decizia nr. 276/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE Z. K.

Judecător I. M. C.

Grefier M. B.

Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelantul-pârât T. I., dom. în loc.Târșolț, nr.137, jud.Satu M., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat Șimon G., cu sediul profesional în loc. Satu M., ., . M., împotriva Sentinței civile nr.1557/02.04.2014, pronunțată de către Judecătoria Satu M., în dosar nr._ , în contradictoriu cu intimații-reclamanți F. L. și F. A. L., cu domiciliu ales în Satu M., ..16, jud.Satu M. și cu intimații-intervenienți H. I. și H. G., ambii cu domiciliul în Satu M., ..45, jud.Satu M., având ca obiect revendicare imobiliară – grănițuire.

La pronunțare nu se prezintă părțile.

Prin serviciul de registratură a instanței, la data de la data de 10.06.2015, intervenienții au depus note scrise, iar apelantul le-a depus la data de 11.06.2015.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 03.06.2015, când susținerile părților prezente au fost consemnate în acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi;

TRIBUNALUL,

DELIBERÂND:

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1557/02.04.2014 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Satu M. a admis cererea principala formulată de reclamanții F. L. si F. A. L. în contradictoriu cu pârâtul T. I. și intervenienții H. I. și H. G. și a admis și cererea de intervenție accesorie formulata în interesul reclamanților F. L. și F. L. și, în consecință: a obligat pârâtul T. I. să lase reclamanților F. L. si F. L. în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 200 mp situat în Satu M., . în C.F. nr. 6780 N Satu M. sub nr. cadastral_ conform aliniamentului A – B din planul de situație al imobilelor întocmit de expert Mențiu V. de la fila 186 din dosarul nr._ al Judecătoriei Satu M. ce face corp comun cu hotărârea apelată; a obligat pârâtul T. I. să desființeze gardul construit de acesta pe aliniamentului A1 – B1 din planul de situație al imobilelor întocmit de expert Mențiu V. de la fila 186 din dosarul nr._ al Judecătoriei Satu M. și să-l repoziționeze pe aliniamentul A–B din planul de situație al imobilelor întocmit de expert Mențiu V. mai sus menționat la data rămânerii irevocabile a hotărârii apelate, iar, în caz contrar, a autorizat reclamanții F. L. si F. L. să repoziționeze acest gard conform aliniamentului A – B din planul de situație al imobilelor întocmit de expert Mențiu V. de la fila 186 din dosarul nr._ al Judecătoriei Satu M. ce face corp comun cu prezenta hotărârea apelată, pe cheltuiala pârâtului T. I.; a obligat pârâtul T. I. să plătească reclamanților F. L. și F. L. suma de 3.324,40 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul înregistrat sub nr._ la Judecătoria Satu M., respectiv taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu expert; a obligat pârâtul T. I. să plătească experților M. Apostica, D. V. și S. A. suma de 2.025 lei cu titlu de onorariu expert.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că terenurile deținute de părțile din prezentul litigiu se află situate în municipiul Satu M. pe . în natură terenuri arabile.

Terenurile în litigiu au făcut obiectul Legii 18/1991 fiind reconstituite numitei Sebestyen M.-V., prin Titlul proprietate nr.31-932, respectiv .. top. 590/5, în suprafață de 4800 mp.

Așadar, diferența de suprafață cu care sunt confruntați reclamanții și pârâtul se datorează faptului că atât ei, cât și proprietarii vecini nu au ținut cont de faptul că o parte din terenul lor tabular se află afectat de sistematizare, motiv pentru care actualii proprietari trebuie să păstreze fiecare în parte, liniile originale ale parcelei indiferent dacă . sau nu în dreptul proprietății lor.

Prin respectarea pozițiilor liniilor de demarcație arătate pe planșa anexată raportului de expertiza tehnica judiciara întocmit de ing.Mențiu V., respectiv „A-B", „C-D","E-F" toți proprietarii vor avea suprafețele conform actelor de proprietate și singurele diferențe sunt cele care provin din sistematizarea zonei.

Această din urmă expertiză judiciară pe care a îmbrățișat-o și instanța de judecată pentru motivele mai sus arătate este susținută și de probatoriul administrat în cauză, respectiv raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de către C. I. (filele 4-5), raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit de ing.L. F. (filele 84-90) și proba testimonială cu martorii P. I. (filele 144-145), H. I. (filele 146-147), B. D. S. (fila 148) și G. Z. (fila 149).

Mai mult și concluziile raportului de expertiza tehnica judiciara întocmit de ing. M. Apostica, D. V. și S. A. (filele 188-192 și 227) arată faptul că actuala linie de hotar dintre imobilele părților din prezentul dosar nu este corectă.

Pentru aceste considerente, instanța a admis cererea principală și a admis cererea de intervenție accesorie formulată în interesul reclamanților F. L. și F. L. conform dispozitivului sentinței atacate.

Având în vedere că pârâtul este partea ce a pierdut prezentul litigiu va suporta cheltuielile de judecată efectuate numai în dosarul înregistrat sub nr._ la Judecătoria Satu M., respectiv taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu expert și nu și cele efectuate în dosarul nr._ în care s-a pronunțat sentința civila nr.94 din 11.01.2012 ce nu a fost recurată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul T. I., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării probatoriului.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul arată că instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei acțiuni în revendicare, intimații-reclamanți motivându-și acțiunea pe lipsa unei suprafețe de teren.

De asemenea, s-a solicitat și stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile învecinate, cea a recurentului, respectiv cea a intimaților-reclamanți, ca urmare a neconcordanței dintre suprafața scriptică achiziționată de la autorul H. I. și cea faptică, regăsită în teren, la fața locului.

Cele două acțiuni, au făcut obiectul a două dosare distincte, respectiv:

1. dosarul nr.5._, dosar care s-a aflat pe rolul completului C9C, în care reclamanții au renunțat la judecată în data de 11.01.2012, iar instanța a luat act de această renunțare;

2. dosarul nr.1._, dosar care s-a aflat inițial pe rolul completului C3C, acțiunea fiind promovată în data de 31.01.2012.

Ulterior soluționării conflictului de competență privind soluționarea acestui dosar, după 25 de termene, dosarul nr.1._, se retrimite completului inițial investit, respectiv completului C9C, astfel încât cele doar dosare atașate (5._ și 1._ ), urmau a fi soluționate de completul C9C.

Critică sentința instanței de fond și înțelege să reliefeze următoarele aspecte:

Mai mult decât atât, recurentul arată că la momentul preluării dosarului de la completul C3C, în dosarul nr.1._ exista o contraexpertiză în plină desfășurare, însă noul complet C9C a considerat că este de prisos administrarea acestei probe, și a respins cererile privind completarea contraexpetizei, rămânând în pronunțare.

Față de aceste aspecte, este evident faptul că instanța de fond nu a analizat probele administrate în dosarul nr.1._ până la momentul preluării; este evident că nu a făcut o trecere în revistă/o reîmprospătare a probelor din vechiul dosar nr.5._, probe pe care chiar acest complet C9C le-a încuviințat; este evident că nu a înțeles obiectul cauzei și care probe ar fi utile și concludente soluționării acestei acțiuni.

Învederează că din motivarea lapidară și ambiguă rezultă în mod indubitabil, că instanța de fond nu cunoștea probele administrate în cele două dosare, nu cunoștea detaliile și informațiile cheie ale acestor probe, dar mai ales nu cunoștea obiectul dosarului.

Din această cauză, motivarea pare a fi o mixtură nefericită de informații preluate din contexte diferite, fără legătură între ele și fără a lămuri aspectele reclamate de părți.

Așadar, această pretinsă coroborare a probelor nu echivalează cu o motivare în fapt și în drept a cauzei, dar mai ales nu reprezintă o soluție viabilă pentru acest diferend.

2. Întrucât instanța a fost investită cu o acțiune în revendicare, în care se reclamă lipsa unei suprafețe de teren de 200 mp, recurentul arată că aceasta era datoare să stabilească, în concret, dacă exista sau nu această lipsă de teren, unde figurează această lipsă de teren și de unde provine aceasta lipsă de teren.

Câtă vreme nu s-a stabilit exact suprafața lipsă și câtă vreme nu s-a stabilit unde figurează exact această lipsă de teren, consideră că nici instanța nu putea să stabilească linia de hotar între cele două proprietăți învecinate. Însă, este evident că instanța de fond nici măcar nu a lecturat raportul de contraexpertiză, în care trei experți judiciari și un expert parte, Ș. O., precizează clar:

Fără măsurarea în corpore a întregii suprafețe, de la data întabularii schiței greșite ANCPI nr._/2007, experții nu puteau stabili exact suprafața lipsă, unde este înregistrată această lipsă de teren și linia de hotar dintre parcelele învecinate.

3. Instanța este în eroare când vorbește de un plan de sistematizare privind drumul de exploatare DE 586 cu lățime de 6 m, care apoi s-a transformat în . lățime de 12 m, încercând să justifice lipsa de teren ca urmare a acestei extinderi. Însă instanța omite faptul că acest drum exista încă din anul 2005, deci anterior tuturor vânzărilor intabulate, iar dacă s-ar fi înregistrat totuși o lipsă de teren, ca urmare a acestei extinderi, această lipsă de teren trebuia să fie suportată de toți proprietarii, în mod egal, și nu doar de către recurentul-pârât T. I..

În altă ordine de idei, contraexpertiza face trimitere exactă la cauza care a generat lipsa de teren, adică, schița greșită ANCPI nr._/2007 și nicidecum drumul de exploatare.

4. Instanța reține calitatea, autorilor vânzărilor succesive, H. I. și H. G. de martori, conform probelor administrate în dosarul nr.5._, dar și pe cea de intervenienți în dosarul nr._, ceea ce este, în opinia recurentului, cu neputință să fi și martor și intervenient în același timp, însă omite faptul că aceștia sunt autorii vânzării, ambelor părți în proces, sens în care aceștia sunt datori să garanteze pentru evicțiune atât pe reclamanții, cât și pe pârât.

Instanța vorbește de linie de hotar necontestată, însă autorii H. nu au fost în măsură să facă dovada punerii în posesie a intimaților reclamanți F., care au fost ultimii cumpărători din șirul de vânzări succesive.

Așadar, este evident, că H. I. nu putea să vândă mai mult decât avea în proprietate, iar dacă la momentul vânzării terenul s-ar fi și măsurat, discordanțele ce sunt acum supuse spre analiza instanței, ar fi fost elucidate.

Învederează că se află în situația în care reclamanții au primit mai puțin decât au cumpărat, iar vânzătorul a vândut mai mult decât avea în proprietate. În consecință, răspunderea nu-i revine în niciun caz recurentului.

5. Instanța de fond a omis analiza și compararea titlurilor părților implicate în proces.

Învederează că recurentul este înscris în cartea funciară anterior reclamanților, și că titlurile sale au fost intabulate în anul 2005, respectiv 2007 anterior datei la care reclamanții au devenit proprietari.

Or, în materie de carte funciară operează principiul priorității înscrierilor statornicit de art.25 și urm. din Legea nr.7/1996, care reprezintă o aplicație a vechiului principiu de drept roman "prior tempore potior iure" (mai întâi în timp, mai tare în drept) valabil și în dreptul modern.

Prin urmare, primul care solicită înscrierea este și primul în drept. Cum în speța de față, recurentul este cel care și-a înscris cel dintâi titlul în cartea funciară, rezultă că acesta este și primul în drept și beneficiază de principiul forței probante a înscrierii dobândirii unui drept real imobiliar în favoarea sa.

Astfel, este evident că ambele părți au înfățișat instanței titluri scrise de proprietate, valabile (niciunul dintre ele nefiind desființat prin hotărâre judecătorească sau revocare notarială), așa încât instanța de judecată are sarcina de a le compara, dând eficiență aceluia mai bine caracterizat. Acest singur criteriu - mai sus arătat - este suficient pentru a ineficientiza acțiunea reclamanților.

Solicită a se avea în vedere la compararea celor două titluri de proprietate că acestea emană de la același autor, H. I., care a făcut vânzări succesive, dintr-o parcelă mai mare cu nr.topo 590/5, ceea ce determină necesitatea analizei cronologice a tuturor vânzărilor realizate de acest autor, în și din cadrul aceleiași parcele nr.590/5.

Astfel, autorul H. I. a cumpărat în data de 16.12.2003 . din vecinătatea lui P. I., care deținea în calitate de proprietar . încă din anul 2002. Așadar, la momentul preluării parcelei 590/5 de către H. I., proprietarul parcelei 590/4, P. I. exista deja, iar limita dintre cele doua numere top 590/5 și 590/4 nu a fost contestată de H. I., la momentul punerii sale în posesie.

Prima vânzare realizată de autorul H. I. este în anul 2005, dată de la care începe analiza cronologica a tuturor întabulărilor anterioare întabulării reclamanților F., tocmai pentru a se observa cu exactitate erorile de măsurătoare și implicit de întabulare.

Prima vânzare se realizează în anul 2005 către T. I., când se înstrăinează . suprafață de 1.400mp, păstrându-se aceeași linie de hotar/proprietate, necontestată nici de către H. I., nici de către P. I. sau T. I..

În continuare arată cronologic vânzările întabulate:

Numere topo:

1. 590/5 - transmis în 05.03.1997 de la Sebestyen către B.

2. 590/5 - transmis în 16.12.2003 de la B. către H. I.

3. 590/5a - transmis n 25.04.2005 de la H. către Nuszer

590/5b se dezmembrează în 09.05.2005 în:

4. 590/5c - transmis în 06.05.2005 de la H. către T. I.

590/5d - se dezmembrează în 16.04.2007, conform schiței greșite ANCPI nr._/2007 în:

7._ - transmis în 26.09.2007 de la H. către T. I.

8._ - transmis în 13.08.2008 de la H. către F.

6._ - transmis în 26.04.2007 de la H. către B.

5._ - transmis în 16.04.2007 de la H. către D. L.

În vecinătate - 590/4 - transmis în 16.07.2002 de la Gulya către P. I..

B/1. Așadar autorul H. a avut faptic o suprafață de teren mult mai mică, decât cea deținută scriptic, deci implicit, a vândut scriptic, mai mult decât avea în realitate.

B/2. Abia la ultima vânzare către reclamanții F., autorul H. realizează că are o suprafață de teren mult mai mică în fapt, decât cea scriptică, semn că erorile în măsurătoare sunt anterioare acestei vânzări și că a vândut mai mult decât deținea faptic.

În acest context, față de împrejurarea că recurentul a achiziționat teren în anul 2005 și 2007, solicită a se observa că ultima cumpărare a fost în 26.09.2007, iar ulterior se realizează vânzarea-cumpărarea reclamanților F. din 13.08.2008, ultima vânzare din acest șir cronologic.

Așadar, erorile de suprafață și lipsa de teren nu sunt un efect al vânzării realizate către recurent, ci provin ca urmare a vânzărilor și întăbulărilor anterioare momentului 26.09.2007, sens în care, arată că recurentul și-a intabulat dreptul de proprietate anterior datei la care reclamanții au devenit proprietari.

Conflictul dintre terții dobânditori de la un autor comun art. 891 „în cazul în care două sau mai multe persoane au fost îndreptățite să dobândească, prin acte încheiate cu același autor, drepturi asupra aceluiași imobil care se exclud reciproc, cel care și-a înscris primul dreptul va fi socotit titularul dreptului tabular, indiferent de data titlului în temeiul căruia s-a săvârșit înscrierea în cartea funciara.”

În consecință, față de cele de mai sus, consideră că este imperios necesară retrimiterea cauzei spre rejudecare și efectuarea expertizei de specialitate pentru stabilirea exactă a suprafeței de teren lipsă, unde figurează această lipsă de teren și ulterior stabilirea limitei de hotar. De asemenea, arată că din probele administrate, rezultă în mod evident că întocmirea și întabularea greșită a schiței ANCPI nr._/2007 a dus la perpetuarea erorilor de suprafață a tuturor parcelelor.

Față de această împrejurare, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea completării probatoriului; cu cheltuieli de judecată.

În drept, invocă art.304 pct.7, 8 Cod.proc.civ., art.312, 274, Cod.proc.civ.

Prin întâmpinarea formulată (filele 23-28), intimații-reclamanți F. L. și F. A. L. solicită respingerea, ca nefondat, a recursului și menținerea în totalitate a hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală; cu cheltuieli de judecată.

În fapt, intimații arată că instanța de fond, în urma unei analize temeinice a actelor și lucrărilor efectuate și în raport de probele administrate atât în primul dosar cu același obiect (nr._ al Judecătoriei Satu M.), cât și în prezentul dosar, a pronunțat o soluție legală și temeinică, admițând, ca fondată, acțiunea în revendicare formulată. Astfel, a obligat recurentul-pârât să ne lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 200 mp teren care face parte din terenul în suprafața de 1000 mp proprietatea intimaților-reclamanți, situat în Satu M., . în C.F. nr.6780 N Satu M. sub nr.cadastral_ conform aliniamentului A-B din planul de situație al imobilelor întocmit de expert Mentiu V. de la fila 186 din primul dosar. Acest dosar a fost atașat cauzei la solicitarea intimaților tocmai pentru a se avea în vedere la pronunțarea hotărârii, actele și expertizele tehnice efectuate ca probe concludente și utile. Prin urmare, completul de judecată inițial sesizat cu judecarea dosarului nr._ în ședința publică din 28.03.2012 a dispus atașarea primului dosar nr._ .

Tot prin admiterea acțiunii, instanța de fond, în mod legal și temeinic, a dispus desființarea gardului construit de către recurentul-pârât și repoziționarea acestuia pe aliniamentul corect cuprins în expertiza mai sus indicata care face parte integranta din hotărâre.

Învederează că prin recursul formulat recurentul-pârât invocă în mod netemeinic motive de modificare a sentinței atacate prevăzute de art.304 pct.7 și 8 Cod proc.civ., însă cu toate acestea solicită casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Ori, casarea cu trimitere spre rejudecare se poate solicita doar în cazurile prevăzute de art.304 pct.1, 2, 3, 4 și 5 Cod proc.civ. raportat la art.321 al.3 Cod proc.civ. Astfel, cazurile invocate prin recurs ar putea duce doar la modificarea sentinței atacate și asta în situația în care acestea ar fi fondate. Însă nu se găsesc în situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (pct.7) și nici în situația în care instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Dimpotrivă, s-ar putea spune că instanța de fond în mod cu totul corect a motivat sentința pronunțată în raport de starea de fapt și de drept reținută în cuprinsul acesteia și s-a considerat lămurită în urma efectuării a trei expertize judiciare tehnice de specialitate, din care ultima efectuată de o comisie formată din trei experți.

Toate aceste expertize lămuresc situația juridică a diferenței de teren care se află în posesia recurentului-pârât în sensul că stabilesc faptul că linia de hotar dintre cele două proprietăți nu este cea corectă și că cel care nu a respectat linia de hotar inițială este recurentul-pârât. Prin urmare, suprafața de teren de 200 mp. revendicată de intimații-reclamanți din totalul suprafeței de 1000 mp. pe care au cumpărat-o în anul 2008 de la intervenienții H. lona și H. G. se află în posesia nelegitimă a recurentului-pârât.

Acesta din urmă, prin motivele de recurs, tratează la modul teoretic situația revendicării imobiliare prin compararea titlurilor părților provenite de la același autor, făcând și o analiză cronologică a întabulărilor anterioare întabulării terenului proprietatea intimaților-reclamanți în suprafață de 1000 mp. începe cu anul 2005 când a avut loc prima vânzare către recurentul-pârât a suprafeței de 1400 mp. din lotul mamă de 4.800 mp., ca urmare a dezmembrării nr.top.590/5c, conform schiței de dezmembrare nr.1962/2005. În speța dedusă judecății teoria prezentată nu este aplicabilă, nefiind vorba de o comparare de titluri și să primeze acela care a fost mai întâi intabulat, deoarece nu se află în situația în care există o suprapunere de teren și nici în situația în care aceeași suprafață de teren apare în două titluri provenite de la aceiași autor. Această acțiune promovată de intimații-reclamanți este o acțiune în revendicarea unei suprafețe de teren care este proprietatea lor după cum reiese din actele care au stat la baza întabulării în cartea funciară și care se află în posesia recurentului-pârât fără ca acesta să posede vreun titlu de proprietate pe aceasta ă suprafață. Potrivit dispozițiilor care reglementează acțiunea în revendicare din Codul civil, prin această acțiune se tinde, în principal, la determinarea limitelor dreptului real de proprietate asupra bunului imobil în speță, care se află în posesia fără drept a unei alte persoane.

Învederează că ultima achiziționare de teren făcută de recurentul-pârât a fost în anul 2007, când a cumpărat suprafața de teren de 300 mp de la intervenienți. Această vânzare-cumpărare s-a făcut în baza unei noi schițe de dezmembrare nr._/2007, ocazie cu care a fost dezmembrat un alt nr. top. și anume 590/5d cu suprafața totala de 2500 mp. proprietatea intervenienților în alte 4 loturi noi, printre care parcela cu nr._ cu suprafața de 300 mp., și parcela cu nr._ cu suprafața de 1000 mp., care a fost vândută intimaților-reclamanți în anul 2008.

Menționează că recurentul-pârât a avut nevoie de această nouă suprafață de teren, deoarece pe terenul pe care îl avea în proprietate a început edificarea unei case de locuit și ulterior a constatat că a trecut cu construcția de linia de sud de hotar pe terenul intervenienților. Cu acea ocazie s-au efectuat operațiunile de stabilire a liniei de hotar de către experți prin marcarea acestora cu țăruși. Ulterior, în anul 2008 intimații-reclamanți au cumpărat suprafața de 1000 mp. de la intervenienți și aceasta a fost identificata prin parcela cu nr._ conform schiței efectuate în anul 2007 mai sus indicată în baza căreia a cumpărat și recurentul-pârât. Cele două suprafețe de 1000 mp. proprietatea intimaților-reclamanți și respectiv de 300 mp. proprietatea recurentului-pârât se învecinează la nord. Faptul că în prezent terenul recurentului-pârât are suprafața egală cu cea achiziționată în două rânduri și că nu deține în plus suprafața de teren pe care intimații-reclamanți o revendică se datorează deplasării limitelor de hotar dinspre nord spre sud a tuturor proprietăților învecinate. Această deplasare este evidențiată în mod corect și real de experții Mentiu V., L. F. și Cojocarasu I.. Diminuarea efectivă a suprafeței mame de 4.800 mp. inclusiv a frontului a fost determinată începând cu anul 2008 prin deplasarea liniei de hotar a vecinilor din partea de nord spre sud și asta după ce s-au făcut toate parcelările și întabulările în cartea funciară. Astfel că linia sudică de hotar a rămas neschimbată lucru care este menționat în expertiza efectuată de expert Mențiu V. și care a fost avută în vedere de către instanța de fond.

Precizează că schimbarea liniei de hotar dintre terenurile din litigiu a realizat-o recurentul-pârât prin scoaterea țărușilor și construirea gardului pe un alt aliniament decât cel cuprins în schița de dezmembrare care a stat la baza întabulării dreptului de proprietate asupra suprafeței de1000 mp.

În concluzie, intimații-reclamanți consideră că nu se impune efectuarea unei noi probațiuni în cauză și nu este necesară trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în condițiile în care în fața instanței de fond a fost elucidată situația juridică și faptică a suprafeței de teren pe care o revendică prin efectuarea a 4 expertize tehnice judiciare și administrarea probei testimoniale. Menționează faptul că martorii care au fost audiați în cauză sunt nimeni alții decât proprietarii terenurilor învecinate cu terenul recurentului-pârât și care cunosc cel mai bine situația de fapt, cât și juridică a suprafețelor de teren din litigiu.

În drept, invocă art.308 al.2 Cod proc.civ.

Prin întâmpinarea formulată (filele 30-36), intimații-intervenienți H. I. și H. G., solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

În fapt, arată că recurentul-pârât T. I. a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării probatoriului.

Învederează că recurentul-pârât nu a solicitat și nu a invocat vreun motiv de modificare a sentinței civile. Cu toate acestea, intimații-intervenienți vor face referiri și cu privire la temeinicia sentinței civile nr.1557/02.04.2014.

Dosarul nr._ în care a fost pronunțată sentința civilă nr.1557/02.04.2014 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Satu M. după . art.312 alin.6.1 din Codul de procedură civilă, care prevede posibilitatea casării cu trimitere doar în condițiile strict limitative de acest articol, adică doar în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, pentru cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, respectiv pentru cazul casării pentru lipsa de competență.

Precizează că niciunul din cele trei cazuri prevăzute de art.312 alin.6.1. nu se regăsește în privința sentinței civile nr.1557/02.04.2014, astfel că solicitarea recurentului de casare spre rejudecare pentru administrarea probatoriului este nefondată.

Nu corespunde realității susținerea recurentului-pârât că în dosarul nr._ părțile au precizat expres că nu înțeleg să se folosească de probele din vechiul dosar nr._ . Dimpotrivă, părțile nu au convenit ca să nu fie folosite probele din dosarul nr._, doar recurentul-pârât fiind cel care nu dorește atașarea celor trei expertize, însă intimații-reclamanții solicită folosirea acestora.

Referitor Ia temeinicia și legalitatea hotărârii instanței de fond, intimații-intervenienți arată ca judecătorul fondului a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, analizând probele administrative și aplicând dispozițiile legale.

D. în opinia recurentului-pârât soluția instanței de fond nu este viabilă pentru acest diferend pentru că este nemulțumit că trebuie să-și mute gardul.

Învederează că recurentul-pârât susține cu vehemență că, intimații-intervenienți - vânzătorii, nu au avut tot terenul la data vânzărilor, ceea ce este profund neadevărat. Precizează că își susțin punctul de vedere prezentat atât în cererea de intervenție accesorie (în interesul reclamantei), cât și în concluziile scrise, și anume:

În data de 15.12.2003 au cumpărat terenul arabil intravilan în suprafața de 4.800 mp, înscris în CF nr.52 Satu M., identificat cu număr top 590/c. Această parcelă a fost măsurată de personalul OCPI și pichetată cu țăruși, având un front de 93 m, așa cum reiese și din schița Planului de Situație conform Titlului de proprietate 31-932 și din P.U.D..

Acest teren a fost dezmembrat și vândut succesiv, pentru aceste dezmembrări apelându-se la serviciile personalului OCPI, respectiv a experților topografi, întocmindu-se de fiecare dată schițe avizate de OCPI.

Astfel, prima operațiune de dezmembrare a fost efectuată în anul 2005 conform schiței avizate cu nr.1776/21.04.2005, schiță prin care nr. top 509/5 cu suprafața de 4.800 mp se dezmembra în numere top noi, respectiv 590/5a cu suprafața de 900 mp si 590/5b cu suprafața de 3.900 mp.

Tot în anul 2005, conform schiței avizate nr.1962/06.05.2005, . se dezmembrează în numere top noi, respectiv 590/5c cu suprafața de 1.400 mp si nr.top 590/5d cu suprafața de 2.500 mp. . suprafața de 1.400 mp a fost vândută recurentului-pârât T. I.. Conform schiței avizate nr.1962/06.05.2005 ., grănițuită și marcată cu țăruși în prezența noului proprietar. Menționează faptul că linia de nord de hotar unde s-au bătut țărușii conform schiței menționate mai sus a fost la 92 m față de linia sudică de hotar fixa a suprafeței inițiale de 4.800 mp, limită care era și este bine definită prin existența unui gard construit din beton.

După achiziționarea terenului, recurentul-pârât T. I. a început construcția unui imobil, a cărui poziționare a fost amplasată parțial în afara suprafeței cumpărate de 1.400 mp, amplasarea construcției trecând de linia de sud de hotar cu aproximativ 3 ml pe terenul intimaților-intervenienți. În consecință, i-au adus la cunoștința faptul că nu îi este bine poziționată casa și au ajuns la o înțelegere verbala că îi vor mai vinde încă o suprafață de teren.

Astfel, în anul 2007, conform schiței de dezmembrare_, . 590/5d cu suprafața de 2.500 m, delimitată la sud de proprietatea d-lui Nuszer F. și la nord de cea a recurentului-pârât T. I., a fost parcelată în patru loturi noi, având următoarele numere cadastrale:_ cu suprafața de 300 mp (conform opțiunii de cumpărare a lui T. I.),_ cu suprafața de 1.000 mp (rămasa în proprietatea intimaților-intervenienți),_ cu suprafața de 600 mp si_ cu suprafața de 600 mp (vândute familiilor B.-D. si D.-L.).

Precizează că și la aceasta dezmembrare s-a apelat la serviciile experților topografi, liniile de hotar ale terenurilor fiind marcate cu țăruși. Subliniază faptul că recurentul-pârât T., la data cumpărării terenului de 300 mp nu a avut de obiectat asupra granițelor stabilite prin pichetare.

Problema litigioasă dintre părți s-a născut ca urmare a faptului că recurentul-pârât și-a mutat atât linia de hotar de nord, cât și cea de sud cu aproximativ 4 m, datorită faptului că vecinii din partea de nord au venit spre sud cu aproximativ aceiași suprafață, deși acesta nu a avut de obiectat la pichetările efectuate cu ocazia punerilor în posesie.

În opinia intimaților-intervenienți, expertiza efectuata de ultima comisie de experți este ambigua si neinteligibila, nu reflecta realitatea si e total rupta din context, deoarece corecta poziționare a limitelor dintre proprietăți trebuie analizata si în raport de vecinătățile din partea nordica.

Referitor la susținerile reprezentantului recurentului-pârât, în sensul că intimații-intervenienți-vânzătorii, nu ar fi avut toată suprafața la momentul cumpărării, este total eronată.

Așa cum au arătat, în anul 2003 când au cumpărat terenul de 4.800 mp, . de personalul OCPI, pichetată cu țăruși, cu un front de 93 m.

Diminuarea efectivă a suprafeței, inclusiv a frontului a fost determinata începând cu anul 2008, prin deplasarea liniei de hotar a vecinilor din partea de nord spre sud.

În concluzie, în această cauza nu are relevanță principiul priorității înscrisurilor statornicit de art. 25 si urm. din Legea nr.7/1996. Nu poate opera acest principiu deoarece recurentul-pârât este înscris pe .-a deplasat linia de hotar.

Învederează că aceasta cauză este o cauză de grănițuire, de stabilire a liniei de hotar, capătul de cerere de revendicare a suprafeței de teren ocupate de recurentul-pârât este accesoriu capătului principal de grănițuire.

Menționează că intimații-intervenienți doresc ca ambele părți să beneficieze de suprafața care i-au vândut-o, dar să respecte fiecare amplasamentele reale, așa cum au fost identificate la momentul vânzării și punerii în posesie.

În situația în care prin nerespectarea amplasamentelor inițiale, de la data vânzării, recurentului-parat i se reduce faptic suprafața, opinia intimaților-intervenienți este că el trebuie să-și stabilească o corectă linie de hotar dintre proprietatea lui și cea a lui P. I. și mai departe cu G. Z..

De asemenea arată că recurentul-pârât invocă nelegalitatea sentinței nr.1557/02.04.2014 pentru motivul că intimații-intervenienți au deținut calitatea de martori în dosarul_ și pe cea de intervenient în dosarul_ . În opinia recurentului-pârât este cu neputință ca intimații-intervenienți să fie și martori și intervenienți în același timp, însă omite două aspecte. În primul rând calitatea de martori și intervenient nu a fost concomitentă, ci succesivă.

Ulterior, au apreciat chiar că este necesar să formuleze cerere de intervenție accesorie tocmai în sprijinul soluționării corecte, în conformitate cu realitatea, a acestui proces.

Învederează că au calitatea de intervenienti în interesul altei persoane, și nu interes în nume propriu.

Precizează că nicio dispoziție de procedura nu interzice calitatea succesiva de martor și intervenient.

În concluzie, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond.

În drept, invocă dispozițiile art.312 Cod proc.civ., art.115 Cod proc.civ.

Prin notele de ședință (filele 80-84), recurentul-pârât T. I. invocă inadmisibilitatea acțiunii.

A. Conform art. 162 VCPC "excepțiile de procedură de ordine publică pot fi ridicate înaintea instanței de recurs numai când nu este nevoie de o verificare a împrejurărilor de fapt în afara dosarului".

Pe cale de consecință, invocă excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la temeiul de drept invocat în susținerea acțiunii introductive și la starea de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză.

Cererea introductivă a fost întemeiată în drept de către intimații-reclamanți pe dispozițiile art 563 C civ.

Așa cum s-a concluzionat în lucrarea experților M., D., S., la pct. 4.2. din expertiză: pe aliniamentul A-B-D-C din planul de situație anexat lucrării, „se constată o suprapunere reală de teren".

Suprapunerea reală este definită de art.27 alin.1 lit.a din regulamentul ANCPI aprobat prin Ordinul nr.634/2006 astfel: „suprapunerea reala este suprapunerea efectiva în teren datorata existentei mai multor acte juridice diferite pentru același amplasament, identificării diferite a limitei comune sau lipsei materializării limitei la momentul identificării, fapt ce conduce la nesemnarea procesului-verbal.”

Conform alineatului 2 al aceluiași articol "în cazul în care suprapunerea este reala, aceasta se va soluționa pe cale amiabila prin declarație autentica si documentație cadastrală de actualizare sau de către instanțele de judecată".

Practic, prin acest text legal se deschide posibilitatea unui nou tip de acțiune injustiție, cel de clarificare a motivelor care au condus la suprapunerea reală. Acest nou tip de acțiune privind situația tabulara si reala a imobilelor nu este nici plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de intabulare, nicio acțiune în rectificare cadastrala și nicio acțiune reală în revendicare și grănițuire, ci este o acțiune prin care, în funcție de situația concretă, trebuie să se tindă fie la anularea actului juridic mai puțin caracterizat, fie la anularea documentației cadastrale întocmite incorect, în urma analizării complete și corecte a tuturor documentațiilor de CF întocmite pe parcursul timpului, în întreaga zonă.

Acțiunea în grănițuire vizează situația simplă în care o persoană ocupă abuziv și fără drept terenul vecinului și nicidecum situația complexă generată de o suprapunere reală de carte funciară.

În concluzie, acțiunea de grănițuire a reclamanților apare ca vădit inadmisibilă. Cererea lor ar fi trebuit să îmbrace una din formele menționate mai sus.

B) În ceea ce privește argumentele recurentului-pârât pentru soluționarea unei astfel de probleme, subliniază prevederile art 31 din Legea nr.7/1996:

În măsura în care se contestă amplasamentul efectiv al parcelelor, stabilit prin documentațiile avizate de către OCPI, consideră că acestea trebuie contestate prin căile specifice reglementate în materie.

Cu privire la forța probantă a expertizelor administrate în cauză arată următoarele:

A. Chestiune prealabilă. La momentul analizei valabilității și corectitudinii expertizelor topografice administrate la fond, apreciază că instanța de recurs va trebui să aibă în vedere și prevederile regulamentului privind avizarea tehnică a expertizelor judiciare efectuate de experții judiciari în specializarea topografie, cadastru și geodezie, aprobat prin Ordinul ANCPI nr.1882/2011.

B. Instanța de fond, a avut în vedere la pronunțarea hotărârii atacate si expertiza extrajudiciară a domnului Cojocărasu I., deși această lucrare este una extrajudiciară și nu a fost recunoscută de către recurent.

C. La rândul său, domnul expert L. F. și-a raportat concluziile doar la lucrarea cadastrală întocmită în anul 2007. Acest aspect rezultă cu prisosință din analiza primului paragraf al concluziilor sale: "reconstituirea se poate face ușor pe baza documentației cadastrale întocmită cu ocazia parcelării ..._/2007".

D. Deși prezentul dosar avea ca părți, strict recurentul, în calitate de pârât, reclamanții F. și pe intervenienții H., atât lucrarea întocmită de către expertul Lengvel F., cât si cea a expertului Mențiu V., se raportează pentru stabilirea concluziilor lor, la analiza poziționării tuturor parcelelor dezmembrate din terenul de 4800 mp deținut de către familia H..

Lucrarea expertului Mențiu V., care a fost îmbrățișată de către instanța de fond se contrazice profund în concluzii și argumentație. Astfel, pe de o parte, este identificată cauza lipsei de teren cu care se confruntă intimații-reclamanții și recurentul-pârât, respectiv sistematizarea străzii P. I., realizată în estul parcelelor tuturor părților. Pe de altă parte, soluția de reglementare a problemei, identificată de către expert, constă în mutarea graniței de sud a terenului recurentului către nord prin atribuirea intimaților-reclamanți a unei suprafețe de 200 m . Cu alte cuvinte, problema din Estul tuturor parcelelor (sistematizarea străzii) se reglează în Sud, respectiv Nord (la granița dintre pârât și reclamant), iar sistematizarea care trebuia să-i afecteze pe toți, îl afectează doar pe recurent, în condițiile în care toți ceilalți proprietari rămân cu suprafețele neafectate în vreun fel.

D. Așa cum s-a arătat mai sus, doar lucrarea experților M., D., S., identifică în mod corect problema, respectiv „se constată o suprapunere reală de teren" precum și soluția analiza și expertizarea documentelor de CF care vizează întreaga zonă, fapt care se poate realiza doar prin extinderea cadrului procesual.

Cu privire la proba cu martori trebuie remarcat că declarațiile martorilor audiați nu se coroborează cu expertiza expertului Mențiu V.. Astfel cei 2 martori proprietari ai terenurilor din nordul parcelelor în litigiu (G. Z. și P. I.) susțin că granițele terenurilor lor nu au fost modificate de la preluarea în posesiei, fapt petrecut cu mult înainte de dobândirea terenurilor de către familia H..

Este adevărat că martorii proprietari ai terenurilor din sudul parcelelor în litigiu, susțin contrariul, însă susținerea lor este contrazisă de schița de dezmembrare nr.1962/2005.

Aceste documente demonstrează practic că intervenienții H., nu mai dețineau în proprietatea la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu reclamanții, întreaga suprafață de 1.000 de mp pe care au transmis-o prin contractul de vânzare-cumpărare.

Pentru toate aceste considerente, consideră că se impune admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Prin notele de ședință (filele 99-100), intimații-intervenienți H. I. și H. G. arată următoarele:

1.A. Inadmisibilitatea acțiunii nu poate fi invocată în acest stadiu procesual și mai ales după închiderea dezbaterilor în recurs, la cuvântul de fond.

Inadmisibilitatea nu este o excepție de procedură în sine, ci, în maniera în care a fost invocată, este o apărare a recurentului-pârât, așa că nu poate fi ridicată în fața instanței de recurs și nici după închiderea cercetării judecătorești, când părțile nu mai pot discuta în contradictoriu această inadmisibilitate.

Suprapunerea de teren există, dar nu datorată situațiilor prezentate de art.art.27 al.1 lit.a din Regulamentul ANCPI aprobat prin Ordinul 634/2006.

B. În privința dobândirii cu buna credința a dreptului de proprietate de către recurentul-pârât, precizează că niciun moment intimații-intervenienți nu au susținut că nu ar fi fost de bună credință la achiziționarea terenului, sau, în limitele de hotar care au fost stabilite la data când l-a cumpărat. Acest lucru este adevărat, însă, așa cum au arătat, după cumpărarea cu buna credința a terenului sau, si după ce si intimații-reclamanți și-au cumpărat terenul, recurentul și-a mutat linia de hotar.

2. A. Cu privire Ia forța probanta a expertizelor administrate în cauză, precizează că expertizele efectuate în cauza nu sunt nelegale sau necorecte doar pentru ca Judecătoria Satu M. nu a solicitat avizarea acestora de către OCPI Satu M.. După cum reiese tocmai din punctul de vedere exprimat de OCPI prin adresa nr.8786/30.10.2014 depusă de recurent la dosar, în cazul în care la baza emiterii dispozitivului unei sentințe se află o expertiza tehnica judiciara neavizata de OCPI, urmează sa se realizeze anumiți pași tehnici descriși de OCPI Satu M. în adresa mai sus arătată.

Învederează că în cazul în care la baza emiterii dispozitivului unei sentințe civile se afla o expertiza tehnica judiciara neavizata de OCPI, acest fapt nu atrage nelegalitatea hotărârii, nici netemeinicia acesteia și nici nelegalitatea sau necorectitudinea expertizei tehnice judiciare avute în vedere de către instanța. Aceasta înseamnă că nu se impune casarea sentinței pentru refacerea expertizei. Codul de procedura civila nu prevede un astfel de motiv de casare.

B. Referitor la analiza expertizelor administrate în cauza si a martorilor audiați, precizează că instanța de fond a făcut o corecta analiză a tuturor probelor administrate în cauza, martori si expertize, si a înțeles foarte exact situația de fapt.

Opinia recurentului în sensul că, instanța de fond, în temeiul rolului activ să pună în discuția părților corecta stabilire a cadrului procesual, respectiv eventuala extindere a acțiunii față de numiții G. Z. si P. I., este total eronata. Experții L. si Mentiu în lucrările pe care le-au efectuat s-au raportat la analiza poziționării tuturor parcelelor dezmembrate din terenul pe care intervenienții l-au deținut, dar aceasta raportare a fost făcuta pentru a identifica cauza mutării limitei de hotar dintre proprietatea părților, iar obiectul acestei cauze este strict stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile intimaților-reclamanți F. L. si F. A. L. si recurentul-pârâtul T. I..

Procesul nu are ca obiect stabilirea liniei de hotar dintre toate parcelele din acea zonă. Daca se va dovedi prin hotărârea ce va fi pronunțata în recurs ca intimații-reclamanți și intimații-intervenienți au dreptate, recurentul-pârât poate să își reglementeze situația față de vecinii din partea opusa de la nord, printr-un proces distinct.

A introduce în cauză în acest moment alte persoane, cu un obiect nou de acțiune, respectiv cu stabilirea grănițuirii și între alte parcele, reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecata și este inadmisibila din punct de vedere procedural, în baza art.132 din vechiul Cod de procedura civila. O astfel de maniera de lucru ar mai însemna o tergiversare inutila a unui litigiu care durează de mai bine de 5 ani.

3. Referitor la susținerea recurentului-pârât că în anul 2001 a fost acceptata oferta de donație efectuate de B. A. și M., prin HCL 44/2001, solicitarea de casare a hotărârii cu refacerea raportului de expertiza în vederea luării în considerare a acestei oferte de donație este total neavenita. Precizează că acea oferta de donație nu a fost finalizata si nu a produs efecte juridice.

Față de cele de mai sus, solicită respingerea recursului.

În ședința publică din data de 15 decembrie 2014, în baza art.282 ind.1 Cod proc.civ., rap.la art.84 Cod proc.civ., tribunalul a recalificat calea de atac din recurs în apel.

Intervenienții au formulat concluzii scrise, în cadrul cărora au reiterat, în esență, susținerile cuprinse în actele procedurale depuse la dosarul cauzei.

Prin notele de ședință, recurentul-pârât reiterează, în esență, motivele cuprinse în cadrul căii de atac promovate, precum și în cadrul notelor de ședință depuse la filele 80-84.

Examinând apelul prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a probelor administrate în cauză precum și de apărările intimaților reclamanți, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Așa cum rezultă din expunere, instanța de fond corect a stabilit starea de fapt și a interpretat probele administrate în cauză, pronunțând o soluție legală și temeinică prin admiterea acțiunii reclamanților de stabilire a liniei de hotar și de revendicare în baza art.560-561; art.563 din Codul civil din 2009, precum și a cererii de intervenție accesorie în interesul reclamanților formulată de intimații intervenienți H. I. și G..

În opinia apelantului pârât, instanța de fond nu a analizat probele administrate în dosarul nr._ al Judecătoriei Satu M., nu a făcut o trecere în revistă a probelor din dosarul nr._ al aceleași instanțe ceea ce denotă necunoașterea probelor de către instanța de fond.

Aceste critici de apel nu sunt fondate.

Din expunerea de motive, rezultă o descriere în detaliu de către instanța de fond a obiectului litigiului, a stării de fapt, a apărărilor formulate în ambele dosare ale Judecătoriei Satu M. respectiv în dosarul nr._ și nr._ .

Inițial reclamanții au sesizat instanța de fond cu o acțiune în revendicare și de stabilire a liniei de hotar privind terenul în suprafață de 218 mp situat în intravilanul Satu M., .. Satu M. înscris în CF nr.6780 Nedefinitiv Cadastru Satu M., sub nr. cadastral_.

Prin sentința civilă nr. 94 din 11.01.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Satu M. s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților F. L. si F. A. L..

În dosarul nr._ al Judecătoriei Satu M., reclamanții F. din nou au formulat cereri similare, având capete de cerere privind revendicarea, stabilirea liniei de hotar și de obligare a pârâtului la desființarea gardului construit de acesta fără drept sau autorizarea desființării acestuia pe cheltuiala pârâtului.

Dosarul nr. _ al Judecătoriei Satu M. a fost repartizat aleatoriu la completul C9C iar dosarul nr._ la completul C3C FF

Al doilea complet sesizat cu acțiunea civilă a reclamanților,completul C3CFF în dosarul nr._, prin încheierea ședinței publice din 18.04.2012 a constat că sunt incidente dispozițiile art. 96² din Regulamentul de ordine interioare al instanțelor judecătorești aprobat prin hotărârea CSM nr.387/2005, fiind vorba de cereri repetitive a trimis cauza la completul inițial investit C9C. Textul din actul normativ invocat are următoarele dispoziții „Dacă se constată că pe rolul instanței există sau au existat cel puțin două cereri pendinte în același timp, formulate de aceeași parte, având același obiect principal și aceeași cauză, toate cererile aflate pe rol la momentul constatării vor fi judecate de către primul complet învestit, chiar dacă partea a renunțat la judecarea cererii aflate pe rolul acestui complet sau cererea a fost anulată ca netimbrată ori ca nesemnată.", aplicarea acestor dispoziții e obligatorie pentru instanțe.

În urma aplicării acestor dispoziții între cele două completuri s-a ivit un conflict negativ de competență, fiind vorba de probleme administrative, conflictul a fost soluționat prin Hotărârea Colegiului de conducere al instanței de fond nr. 16/18 mai 2012 prin care s-a stabilit că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 96²din Regulament, ca atare completul C3C trebuie să reia judecata.

Cu privire la criticile de apel sub aspect probatoriu, instanța de control judiciar reține următoarele:

În cadrul ședinței publice din 20.06.2012 în prima instanță, părțile au purtat discuții contradictorii cu privire la valoarea, utilitatea și caracterul judiciar sau extrajudiciar a expertizelor topografice efectuate în dosarul nr._ al Judecătoriei Satu M., opiniile părților erau împărțite în sensul că apelantul pârât nu a recunoscut valoarea probatorie a acestora, considerând că sunt extrajudiciare iar reclamanții și-au exprimat o opinie divergentă, considerând că aceste probe pot fi valorificate în prezentul dosar fiind judiciare.

Luând în considerare concluziile părților instanța de fond a dispus efectuarea unei contraexpertize păstrând atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Satu M. în care au fost administrate două expertize tehnice judiciare privind identificarea terenului de sub nr. cadastral_ din CF nr.6780 Satu M.; verificarea stării de fapt invocate, dacă pârâtul ocupă suprafață de teren mai sus identificat, stabilirea liniei de hotar; primul raport de expertiză dispus, a fost efectuat de ing.L. F. iar cel de al 2-lea a fost efectuat de ing. Mențiu V..

Având în vedere că instanța de fond a păstrat atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei Satu M. și a dispus efectuarea unei contraexpertize, a acceptat implicit probele din dosarul atașat.

Prin acest mod de administrare a probelor, instanța de fond nu a încălcat principiul legalității probelor, expertiza este un mijloc de probă prevăzut de Codul de procedură civilă, nici norme imperative pe tărâm procesual, fiind vorba de o probă științifică, administrată judiciar, fără să existe la data încuviințării contraexpertizei modificări în situația cadastrală și faptică a terenurilor din litigiu, raportat la data efectuării celor două expertize din dosarul atașat.

Sistematizând criticile de apel privind fondul pretenție, tribunalul consideră că acestea sunt nefondate.

În cauză au fost efectuate mai multe expertize în specialitatea topografie atât în fața primei instanțe cât și în cale de atac

În prima instanță:

Raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. L. F. (filele 84 – 90 din dosarul atașat), raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. Mențiu V. (filele 182 – 186 din dosarul atașat) si raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing.M. A., D. V. si S. A. (filele 188 – 192 si 227 din dosarul de fond).

În cale de atac (în apel).

Completare I la raportul de expertiză efectuat de ing. Mențiu V. cu obiective multiple (filele 132-133; 169-174 din dosarul de apel) cu participarea experților asistenți din partea apelantului și a intervenienților, completare II la același raport de expertiză (filele 233-234 din dosarul de apel); punctul de vedere și raportul de expertiză întocmit de expertul asistent al apelantului K. T. (filele 178-184; 192-196), punctul de vedere al expertului asistent F. N. (filele 178-184).

Instanța de fond în mod corect la soluționarea cauzei a avut în vedere raportul de expertiză întocmit de exp Mențiu V., expertiză ce a fost completată în cale de atac, în lucrarea sa expertul a oferit explicații detaliate și soluții tehnice privind situația faptică și cadastrală a terenurilor aflate în litigiu, concluziile comisiei de experți formată din experții: M. A., D. V. si S. A. nefiind concludente și pertinente, întrucât în cadrul raportului de expertiză nu au oferit soluții tehnice privind starea conflictuală a părților, concluzionând în sensul că în baza planului de dezmembrare avizat de ANCPI nr. 1716/2005 și a planului de dezmembrare_/2007 se constată o suprapunere reală de teren pe aliniamentul A-B-D-C, din care rezultă că aceste două schițe se contrazic respectiv la executarea schiței11195/2007 nu s-a ținut cont de schița nr. 1716/2005; astfel nu pot stabili linia corectă de hotar luând în considerare doar aceste două proprietăți, având în vedere că pe planul cu puneri în posesie . delimitată conform folosinței actuale pe conturul E-F-G-H, în partea vestică aliniamentul E-H ar trebui să se regăsească de fapt și de drept pe aliniamentul M-N.

Având în vedere concluziile mai sus în acord cu instanța de fond tribunalul consideră că expertiza efectuată de Mențiu V. este cea mai elaborată oferind explicații în concret cu privire la situația terenurilor în litigiu, motiv pentru care în apel s-a dispus completarea doar a acestei expertize.

În cadrul raportului de expertiză și a completărilor efectuate de către expertul Mențiu V. s-a stabilit următoarele:

1. Istoricul dezmembrărilor.

Terenurile care se cer a fi grănițuite se află în municipiul Satu M., . se prelungea în extravilan printr-un drum de exploatare cu lățime de 6m.

. 590 a fost atribuită în baza legilor fondului funciar ce rezultă din T.P nr. 31-932/1994 și din planul de situație a punerilor în posesie, proprietarul inițial Sebestyen M. V. a fost pusă în posesie cu suprafața de 4800 mp nr. top 590/5, preluată (cumpărată) integral de intervenienți H..

Odată cu extinderea limitei intravilanului, drumul de exploatare De 586 cu lățimea inițială de 6 m a devenit . o lățime de 12 m.

În anul 1997 terenul în cauză a fost întabulat în C.F. 53 N Satu M. și înstrăinat; în timp familia H. a efectuat mai multe dezmembrări ale terenului în cauză, înstrăinând bucăți din teren;

Fiecare operațiune a fost efectuată în baza unor documentații avizate legal de către O.C.P. I Satu M.;

Astfel prima operațiune de dezmembrare a fost efectuată în anul 2005, conform schiței avizate cu nr.1776/21.04.2005, schiță prin care nr. top. 590/5, cu suprafață de 4800 mp se dezmembra în nr. top, noi 590/5a cu suprafața de 900 mp și nr. top. 590/5b cu suprafața de 3900 mp; în același an prin documentația nr. 1962/06.05.2005 ./5b se dezmembra în nr. top. noi: 590/5c, cu suprafața de 1400 mp și nr. top. 590/5d, cu suprafața de 2500 mp;

./5c a fost înstrăinată către pârâtul T. loan;

În 2007 intervenientul H. loan a efectuat dezmembrări din nou, iar ..590/5d cu suprafața de 2500 a fost parcelată în patru loturi noi, respectiv nr. cadastrale_, cu suprafața de 300 mp, nr. cad._, cu suprafața de 1000 mp, nr. cad._, cu suprafața de 600 mp și nr. cad._ cu suprafața de 600 mp; toate cele patru parcele rezultate din dezmembrare au fost înstrăinate.

Parcela nr. cad._, cu suprafață de 300 mp a fost vândută către apelantul pârât T. loan, iar parcela nr. cad._ cu suprafața de 1000 mp a fost vândută către intimații reclamanți;

La preluarea suprafețelor în cauză reclamanții au constatat o lipsă de teren, de cca. 200 mp în sensul în care nu se regăseau integral în teren ambele loturi, respectiv 300 mp lotul pârâtului + 1000 mp lotul reclamanților.

În continuare expertul arată că diferența de suprafață cu care sunt confruntați reclamanții și pârâtul se datorează faptului că atât ei cât și proprietarii vecini nu au ținut cont de faptul că o parte din terenul lor tabular e afectată de sistematizare, expertul arată că există o deplasare a liniei de hotar înspre terenul reclamanților cu 3,67 m în punctul A și cu 3,52 m în punctul B, linia de demarcație dintre proprietatea reclamantului de sub nr.cadastral_ și cea a pârâtului de sub nr. cadastral_ este după aliniamentul AB și nu după aliniamentul A1-B1 cum se află în teren, celelalte linii de demarcație rezultate din dezmembrarea parcelei inițiale 590/5 sunt corect amplasate, prin urmare în opinia expertului nu e vorba de o lipsă reală de teren ci proprietarii actuali nu respectă linia de hotar.

Noile detalii de sistematizare, cum ar fi aliniamentul stradal nu a afectat uniform proprietățile, astfel nu se poate face un calcul de diminuare a suprafeței ci trebuie efectiv analizată și măsurată fiecare proprietate în parte unele parcele au fost afectate mai mult altele mai puțin, actualii proprietari trebuie să păstreze fiecare în parte liniile originale ale parcelei indiferent dacă . sau nu în dreptul proprietății sale.

În cadrul raportului de expertiză întocmit de expertul L. Francis se constată aceeași suprapunere de teren între proprietatea apelantului pârât și a intimaților reclamanți prin mutarea mejdei între cele două proprietăți.

În apel expertiza lui Mențiu a fost completată în baza obiectivelor formulate de părți (filele 132-133) s-a dispus de către instanță și cea de a 2-a completare în baza obiecțiunilor formulate de apelant împreună cu expertul asistent Kalmoe T..

În baza celor două completări efectuate de expertul Mențiu V. au fost lămurite următoarele aspecte:

2. Situația documentațiilor cadastrale și a schițelor de dezmembrare:

- Prin schița de dezmembrare avizată de către O.C.P.L Satu M., cu nr. 1962/06.05.2005 au fost create nr. top. 590/5c în suprafață de 1400 mp și nr. top. 590/5d, în suprafață de 2500 mp. Schița respectivă prezintă un singur detaliu liniar identificabil, respectiv . dimensiune și niciun alt element prin care să poată fi încadrată în raport cu proprietățile învecinate, ca urmare nu se poate susține afirmația cum că terenul supus dezmembrării ar fi fost mai mic în realitate și ca urmare ./5d ar fi rezultat de numai 2201 mp.

- documentațiile de intabulare au respectat limitele procesului verbal de punere în posesie, la data punerii în posesie a proprietarilor în baza Legii 18/1991, terenurile aveau suprafețele conforme cu cele înscrise în Titlurile de proprietate;

- schița avizată cu nr. 1962/2005 are neajunsuri, dar la data respectivă acesta era modul de întocmire a schițelor cadastrale, - nu oferă elemente de localizare certă a imobilelor și nici dimensiunile acestora decât cu aproximarea grafică dată de scara desenului- pe baza documentației cadastrale efectuate în anul 2005 nu se poate face pichetarea în teren a proprietăților expertul nu poate să stabilească dacă reclamanții ocupă terenul pârâților sau pârâții ocupă terenul reclamanților.

Din punct de vedere grafic documentația în cauză este corect întocmită, respectiv ./5c are suprafața de 1400 mp iar ./5d are suprafața de 2500 mp;

- Schița avizată cu nr._/2007 a creat prin numerele cadastrale rezultate terenurile în litigiu, respectiv nr. cad_, în suprafață de 300 mp și nr. cad_, în suprafață de 1000 mp. Această schiță determină exact conturul supus dezmembrării precum și pe cel al loturilor rezultate, dar cele două lucrări nu pot fi comparate fiind efectuate în sisteme și cu procedee de verificare diferite. Neajunsul schiței cu nr._/2007 este acela că nu prezintă pe ridicarea topografică nicio construcție, ori cel puțin casa apelantului exista în teren la data respectivă.

Schițele de dezmembrare din 2005 respectiv din 2007 au fost efectuate după norme tehnice diferite motiv pentru care nu pot fi comparate între ele .

3.Situația terenurilor aflate în litigiu conform constatărilor expertului

Este cunoscut faptul că una dintre condiții impuse de regulamentele de urbanism este gabaritul căilor de acces. Astfel dacă pentru un teren arabil extravilan era suficient un drum de exploatare cu lățime de 6 metri acesta nu corespundea în cazul unui teren intravilan. Astfel prin mai multe Planuri de Urbanism Zonal (PUZ-uri) a fost stabilită lățimea prelungirii străzii P. I., deci nu este vorba de nici o expropriere. Demersurile pentru introducerea terenului în intravilanul localității a fost făcut de chiar către proprietarii de terenuri fiind în interesul lor.

- linia de demarcație dintre proprietatea reclamanților-intimați și proprietatea apelantului pârât este linia dintre nr. cad_ și nr. cad._ (conform schiței nr._/2007) prezentat în raportul de expertiză ca fiind aliniamentul A-B.

- apelantul pârât ocupă 200 mp din terenul identificat sub nr. cad._, proprietatea tabulară a intimaților pârâți F. L. și L..

- perimetrul terenului cumpărat de către intervenienții H., identificat sub nr. top. 590/5, în suprafață de 4800, este prezentat pe planșa anexată fiind determinat de aliniamentele C-D-G-H.

- numai având în vedere schița nr. 1962/06.05.2005 nu se pot stabili limitele proprietății apelantului dar având în vedre toate documentele studiate și măsurătorile efectuate limita nordică a acestei parcele este deplasată spre sud cu 2,12 m, respectiv de pe aliniamentul C-D pe aliniamentul C1-D1,

- parcelele 590/4a și 590/4b deși sunt și acestea afectate de sistematizare au suprafețe împrejmuite mai mari decât cele înscrise în C.F.

. se învecinează direct cu . liniei de demarcație dintre 590/4b și 590/5c trebuie făcută de pe aliniamentul C1-D1 pe aliniamentul C-D, respectiv cu 2,12 m.

- detaliile de sistematizare nu au afectat în mod uniform toate proprietățile ci așa cum se observă pe planșa anexată la raport pe unele mai mult iar pe altele mai puțin,nu se pot compara dimensiuni obținute prin măsurători riguroase (rezultate din expertize) cu unele preluate grafic de pe lucrări mai vechi (schițe, planuri, etc.).

- Diminuarea suprafeței parcelei nr. cadastral_ cu 200 mp s-a produs prin deplasarea înspre sud cu diferite distanțe a parcelelor nr. top. 590/4a, 590/4b și 590/5c și nr. cad_.

Expertul în continuare arată că în prezent proprietarul parcelei nr.top. 590/4b și-a retras gardul spre nord de pe aliniamentul E1-F1 cu 2,50 m, astfel încât în prezent aliniamentul dintre parcelele nr. top. 590/4a și 590/4b este deplasat spre sud cu doar 0,75 m.

În cadrul celei de a 2-a completări expertul arată că expertiza la dosarul de fond a fost efectuată fără prezența experților asistenți prin urmare completarea acestui raport nu se putea face cu aportul acestora. Experții asistenți acceptați de către instanță au fost înștiințați despre data și locul efectuării expertizei și au și fost prezenți la fața locului.

- modificarea lățimii drumului de acces în speță „. să se regăsească într-o oarecare măsură în fiecare dintre parcelele dezmembrate numai că așa cum am arătat acest lucru nu se regăsește niciunde;

Parcelele în cauză cu nr. top. 590/4/b și 590/4/a au împrejmuite suprafețe mai mari decât cele înscrise în C.F

- limita dintre parcelele nr.top. 590/4/a și 590/4/b găsită în anul 2015 (materializată prin gard) este alta decât cea măsurată în anul 2011, respectiv limita dintre parcelele nr. top. 590/4/a; i 590/4/b este deplasată față de acte înspre sud cu 0,75 m iar limita dintre ./4/a și . este deplasată înspre sud cu 2,12 m.

Luând în considerare concluziile raportului de expertiză întocmit de exp.Mențiu V. cu completările efectuate în apel, tribunalul reține că între proprietatea apelantului și a reclamanților există o suprapunere de teren în urma deplasării înspre sud cu diferite distanțe a parcelelor nr. top. 590/4a, 590/4b și 590/5c și nr. cad_,în urm acestei modificări a liniilor de demarcație până la proprietatea reclamanților, . diminuat cu 200 mp, prin ocuparea acestei suprafețe de către apelant, se impune repoziționarea liniilor de hotar ale parcelelor învecinate înspre nord, însă raportat la cadrul procesual stabilit instanța va avea în vedere în concret linia de demarcația a proprietăților limitrofe cu care a fost sesizată.

Această stare de fapt nu a rezultat în urma întocmirii unor documentații cadastrale greșite ci prin modificarea samavolnică a liniei de hotar de către apelant și ocuparea abuzivă a unei suprafețe de 200 mp din proprietatea intimaților reclamanți, condițiile în care acțiunea în revendicare în urma verificării linie de hotar e întemeiată în condițiile art. 563 cod civil din 2009, fără să fie nevoie de o comparare a titlurilor de proprietate, întrucât fiecare proprietar dispune de un titlu de proprietate legal încheiat cu privire la o suprafață de teren determinată și la un anumit amplasament determinat în baza documentațiilor cadastrale și a schițelor de dezmembrare, motiv pentru care excepția de inadmisibilitate invocată va fi respinsă ca neîntemeiată .

Față de cele de mai sus tribunalul în baza art.296 VCPC va respinge apelul declarat ca nefondat.

În baza art.274 C.pr.civ. va obliga apelantul să plătească intimaților reclamanți suma de 2000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, justificat în baza chitanței nr. 26/2014 emise de cabinetul avocațial S. Sumlas.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelantul-pârât T. I., dom. în loc.Târșolț, nr.137, jud.Satu M., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat Șimon G., cu sediul profesional în loc.Satu M., ., . M., împotriva Sentinței civile nr.1557/02.04.2014, pronunțată de către Judecătoria Satu M., în dosar nr._ /2012, în contradictoriu cu intimații-reclamanți F. L. și F. A. L., cu domiciliu ales în Satu M., ..16, jud.Satu M. și cu intimații-intervenienți H. I. și H. G., ambii cu domiciliul în Satu M., ..45, jud.Satu M., având ca obiect revendicare imobiliară - grănițuire.

Obligă apelantul să plătească intimaților reclamanți suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 11.06.2015.

Red.Z.K./31.07.2015.

Tehnored_VD /31.07.2015.

7 ex. - ..cu: T. I., H. I., H. Habriela, F. L., F. A. L.

Jud.fond: C. M.