Obligaţie de a face. Decizia nr. 9/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE R. G. M.

Judecător G. D. S.

Grefier M. B.

Pe rol se află judecarea cauzei apelului civil declarat de apelantul-reclamant C. F., cu sediul în F., ., cu sediul procedural ales la Cabinet Av. Pista S., din Carei, ., nr. 42, jud. Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 1231/22.04.2014 pronunțată de Judecătoria Carei, în contradictoriu cu intimatul M. V., cu dom. în F., nr. 102, jud. Satu M., având ca obiect obligație de a face.

Prin serviciul de registratură a instanței, la data de la data de 15.01.2015, intimatul, prin reprezentant, a depus concluzii scrise, iar la data de 16.01.2015, apelantul, prin reprezentant, de asemenea, a depus concluzii scrise.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 12.01.2015, când susținerile părților prezente au fost consemnate în acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi;

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1231/22.04.2014 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr._ a fost, admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul-pârât reconvențional C. F., având C.U.I.-_, cu sediul în ., județul Satu M., împotriva pârâtului-reclamant reconvențional M. V. - CNP-_, cu domiciliul în F., nr. 102, județul Satu M., având ca obiect obligația de a face și pretenții și prin urmare:

- a fost admis capătul de acțiune cu privire la obligarea pârâtului la predarea către reclamant a următoarelor bunuri, deținute de către acesta fără drept, bunuri proprietatea reclamantei: motocultor Dragon, motocultor Quantum, motoferăstrău, cultivato, plug de umplut, reductor motocultor, plug motocultor, roată de fier pentru motocultor, motounealtă de cosit, motofierăstrău 2 bucăți, motocoasă Hitachi, șina 35 cm, rola lanț, pila Stihl, furtun pompieri, furtun absorbție, sorb 3SCR, colier galvanizat;

- a fost respins capătul de acțiune privind obligarea pârâtului la restituirea sumei de 5.693 lei reprezentând subvenția încasată nelegal de către pârâtul reclamant;

- a fost respins capătul de acțiune privind obligarea pârâtului la predarea certificatului de înregistrare și ștampila composesoratului;

- s-a admis acțiunea reconvențională așa cum a fost formulată și precizată de către pârâtul reconvențional în sensul obligării pârâtei reclamante la restituirea către pârât a creanței de 13.333,50 lei, 3.718,5 lei reprezentând contravaloare floarea soarelui achitată la ALCEDO de către pârâtul reconvențional și 8202 lei reprezentând contravaloarea recoltei de floarea soarelui.

- cheltuielile de judecată au fost compensate.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit acțiunii civile înregistrate la data de 30.05.2013 reclamantul a solicitat obligarea pârâtului M. V. la predarea următoarelor bunuri, deținute de către acesta fără drept, bunuri proprietatea reclamantului: motocultor Dragon, motocultor Quantum, motoferăstrău, cultivato, plug de umplut, reductor motocultor, plug motocultor, roată de fier pentru motocultor, motounealtă de cosit, motofierăstrău 2 bucăți, motocoasă Hitachi, șină 35 cm, rolă lanț, pilă Stihl, furtun pompieri, furtun absorbție, sorb 3SCR, colier galvanizat, obligarea pârâtului la restituirea sumei de 5693 lei, reprezentând subvenția încasată nelegal de acesta pentru terenurile proprietatea reclamantei, în suprafață de 9,66 ha, obligarea pârâtului la predarea către reclamantă a certificatului de înregistrare al reclamantei, respectiv a ștampilei, cu cheltuieli de judecată.

În fapt s-a arătat că pârâtul este fostul președinte al COMPOSESORATULUI F., care actualmente a fost schimbat din funcția de președinte. Toate bunurile sunt proprietatea reclamantei, bunuri care au rămas în posesia pârâtului și pe care refuză să le predea către reclamantă.

Membrii composesoratului sunt prejudiciați, fiindu-le necesare toate uneltele și utilajele agricole în desfășurarea activității Composesoratului. De asemenea, s-a arată că pârâtul a ridicat fără drept de la APIA subvenția acordată pentru terenurile agricole proprietatea Composesoratului fiind vorba de terenuri agricole în suprafață de 9,66 ha aflate în blocul fizic cu nr. 46.

Instanța de fond analizând probele, a constatat că în ceea ce privește acțiunea principală depusă de C. F., cu privire la cele trei capete de cerere formulate împotriva pârâtului a fost de acord - privind primul capăt de acțiune - cu predarea utilajelor cumpărate, pentru composesorat în perioada în care pârâtul era președintele composesoratului, pe baza unui proces verbal de predare primire, pentru a nu exista discuții cu privire la cedarea acestora.

În ceea ce privește cel de-al doilea și al treilea capăt de acțiune, instanța de fond le-a respins pe considerentul că nu s-a dovedit faptul că pârâtul a încasat personal suma de 5693 lei, reprezentând subvenția acordată pentru suprafața de 9,66 ha teren.

Această subvenție se acordă celui ce înființează cultura, proprietar sau arendaș. În speță, la fila 51 din dosar fond, există o adeverință din care rezultă că terenul a fost lucrat de AVPS A. 2006 reprezentată de Sîntăuan V. I., ceea ce înseamnă că și în situația încasării acestei sume de 5693 lei, această sumă nu se cuvine reclamantei, pentru că nu aceasta a lucrat terenul și efectiv pretenții în restituirea sumei ar putea avea Sîntăuan V., pentru că altfel pentru reclamantă ar însemna foloase necuvenite.

Instanța de fond a mai reținut că în cauză nu s-au administrat probe din care să rezulte că M. V. a încasat această sumă, dovezile trebuind în primul rând să provină de la instituția ce a repartizat suma - APIA Satu M. -, o asemenea dovadă neexistând depusă la dosar, reclamanta încercând să dovedească preluarea sumei de pârât cu un martor, adică F. M. audiată la termenul din 08.04.2014, ceea ce nu a putut dovedi, deoarece APIA nu preda banii decât în conturi, iar martora a confirmat că nu reclamanta a lucrat terenul de 9,66 ha, astfel că ar reprezenta obținerea unor foloase necuvenite.

De asemenea, instanța de fond a reținut că nu s-a dovedit faptul că certificatul de înregistrate și ștampila ar fi în posesia pârâtului, ca drept dovadă că reclamanta desfășoară activități, deci deține ștampila și certificatul de înregistrare fiscală, pârâtul fiind schimbat din funcție la finele anului 2012, de atunci reclamanta desfășoară activitățile, ce necesită folosirea certificatului de înregistrare fiscală și ștampila.

Cu privire la acțiunea reconvențională a reclamantului-pârât M. V., astfel cum a fost precizată, instanța de fond a dispus admiterea acesteia pentru obligarea pârâtei-reclamante la restituirea creanței de 13.333,50 lei reprezentând cheltuieli efectuate de reclamantul-pârât pentru composesorat din banii personali, pentru că sumele din cont nu acopereau cheltuielile efectuate cu: plata onorarii avocat pentru procesul purtat de Composesorat la Judecătoria Carei și Tribunalul Satu M. pentru restituirea unei suprafețe de pășune, cheltuieli cu expertiza efectuate în cauză și extrase de carte funciară în sumă de 6584 lei + 35 lei +160 lei, sumă pe care o recunoaște și pârâta-reclamantă și pe care este de acord sa o achite, conform întâmpinării la acțiunea reconvențională din 16.09.2013, diferența reprezentând cheltuielile efectuate cu întreținerea pășunii cu zilieri pe lunile aprilie-iulie 2012, sumă cuprinsă ca debit al pârâtei către reclamantul-pârât, în balanța analitică de la fila 41-43 din dosar fond la pct. 44, dar dovedită și de cu doi martori zilieri, ce au lucrat și au fost plătiți de M. V..

Mai mult a fost audiată ca martor contabila Csabat E., a cărei declarație a fost consemnată la dosar fond la fila 43, în ședința din 08.04.2014, care a confirmat faptul că la finele anului 2012, C. F. avea un debit față de reclamantul-pârât de 13.333,50 lei, debit pe care l-a recunoscut în fața martorei și noua conducere a Composesoratului, care este aceiași și în acest moment. Că aceasta suma i-ar fi fost plătită reclamantului-pârât, s-ar fi putut face cu documentele contabile existente în posesia pârâtei-reclamante, aceasta fiind dovada certă a plății datoriei către M. V., ori un asemenea mijloc de probă nu a fost administrat în dosar, ceea ce denotă faptul că datoria există, iar contabila a confirmat acest lucru. Aceste probe nu se pot corobora cu declarația martorei F. M., pentru că aceasta a relatat ceea ce cunoștea de la actuala conducere, care se contrazice în parte sub acest aspect cu balanța analitică și declarația contabilei ce a condus contabilitatea Composesoratului.

Instanța de fond a admis acțiunea reconvențională precizată la termenul din data de 01.10.2013, în sensul obligării pârâtei-reclamante la plata sumei de 3718,5 lei achitată de reclamantul pârât la ALCEDO pentru sămânța de floarea soarelui, pentru că această factură nu a fost decontată din banii composesoratului, deoarece așa cum a declarat martora contabila Csabat I., această factură a rămas pe stoc, adică nu s-a cuprins în contabilitate ca și cheltuială deductibilă, pentru ca reclamanta pârâtă nu putea cumpăra sămânța de floarea soarelui, pentru că obiectul activității era întreținerea pășunii. Pentru această sumă s-a făcut dovada că a fost achitată de reclamantul-pârât M. V. pentru că în contabilitate nu s-a decontat, dar sămânța trebuia achitată la ALCEDO.

Din această sămânță, achitata de reclamantul pârât, a pregătit terenul de 2,30 ha, pe care l-a arat și l-a însămânțat cu floarea soarelui, l-a erbicidat, aspect recunoscut și de martora F. M. (doar că acesta susține că, sămânța a fost achitată de composesorat, însă contabila a infirmat acest lucru, pentru că nu a putut deconta contravaloarea seminței), iar la final când trebuia recoltată floarea soarelui, aceasta a fost recoltată de Vachter V. și Baumgartner M., pe care au predat-o la . au primit fiecare cate 4101 lei conform documentelor depuse în probațiune la filele 70 și fila 72 din dosar fond, sume pe care așa cum declară contabila nu au intrat ca venit în composesorat, dar martora F. M. declară că sumele obținute s-au împărțit în composesorat.

Instanța de fond a obligat pârâtul-reconvențională la predarea sumei de 8202 lei reprezentând contravaloarea recoltei de floarea soarelui, înființată de reclamantul pârât pe banii săi: arat, sămânța, însămânțat și erbicidat, iar recolta culeasă și valorificată de membrii consiliului de conducere al reclamantei care nu au cheltuit nici un ban pentru obținerea acesteia, contravaloarea acesteia îi revine reclamantului-pârât M. V..

Astfel totalul sumei cuvenite prin acțiunea reconvențională și prin precizarea acesteia este de 25.254 lei conform probațiunii făcute pentru fiecare capăt de cerere, din care pârâtul recunoaște prin întâmpinare doar suma de 6775 lei, însă pârâtul - reclamant a dovedit prin probe certe fiecare sumă pe care o solicită.

Instanța de fond l-a obligat pe pârâtul-reclamant și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa timbru, onorar avocat, chitanța plată traducător.

Având în vedere cele arătate mai sus, instanța de fond a considerat că acțiunea civilă formulată de către reclamantul-pârât reconvențional este admisibilă doar în parte astfel încât în baza art. 1357 și urm. N.C.C. și a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul-pârât reconvențional C. F., împotriva pârâtului-reclamant reconvențional M. V., având ca obiect obligația de a face și pretenții, prin urmare a admis capătul de acțiune cu privire la obligarea pârâtului la predarea către reclamant a următoarelor bunuri, deținute de către acesta fără drept, bunuri proprietatea reclamantei: motocultor Dragon, motocultor Quantum, motoferăstrău, cultivato, plug de umplut, reductor motocultor, plug motocultor, roata de fier pentru motocultor, motounealtă de cosit, motofierăstrău 2 bucăți, motocoasă Hitachi, șină 35 cm, rolă lanț, pila Stihl, furtun pompieri, furtun absorbție, sorb 3SCR, colier galvanizat.

Instanța de fond a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.. 1357 și urm. N. C.Civ., respingând capătul de acțiune privind obligarea pârâtului la restituirea sumei de 5.693 lei reprezentând subvenția încasată nelegal de către pârâtul reclamant, respingând și capătul de acțiune privind obligarea pârâtului la predarea certificatului de înregistrare și ștampila composesoratului.

Instanța de fond a admis acțiunea reconvențională așa cum a fost formulată și precizată de către pârâtul reconvențional în sensul obligării pârâtei reclamante la restituirea către pârât a creanței de 13.333,50 lei, 3.718,5 lei reprezentând contravaloare floarea soarelui achitată la ALCEDO de către pârâtul reconvențional și 8202 lei reprezentând contravaloarea recoltei de floarea soarelui, fiind îndeplinite prevederile art. 1357 și urm. N.C.Civ.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul-pârât C. F. solicitând admiterea apelului formulat și modificarea în parte a hotărârii primei instanțe ca fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată și onorar de avocat.

În susținerea apelului arată că, în fapt, prin acțiunea reconvențională pârâtul M. V. a solicitat instanței de judecată plata sumei de 9615 lei din totalul evidențiat de_,50 lei, conform listării de la contul 4621, reprezentând sume achitate de către pârât pentru diverse munci de întreținere a pășunii. Consideră că prima instanță în mod greșit a dispus prin sentința atacată, obligarea apelantei la plata sumei de 13.333,50 lei în întregime și separat o obligă la plata sumei de 3.718,50 lei (contravaloarea facturii nr. 1/10.04.2012 - reprezentând contravaloarea seminței de floarea soarelui), sumă de bani care de fapt era cuprinsă în totalul de 13.333,50 lei.

De asemenea, apelanta arată că prima instanța a obligat-o la plata sumei de 8.202 lei, reprezentând contravaloarea recoltei de floarea soarelui. Această sumă de bani, se susține că de asemenea a fost calculată greșit, apelanta primind de la . cantitatea respectivă de floarea soarelui suma de 7.586 lei, din care a plătit suma de 1350 lei pentru recoltarea și transportul florii soarelui. De asemenea, lucrările de arat a acestui teren le-a efectuat numitul Botlinger O. pentru suma de 1.000 lei.

Profitul obținut în urma vânzării florii soarelui a fost în suma de 6236,60 lei, sumă de bani pe care apelanta a împărțit-o la membrii composesoratului, conform tabelului existent la dosar. Așadar apelanta consideră că prima instanța în mod greșit a obligat-o la plata sumei de 8.202 lei, fără a se scădea cheltuielile cu lucrările efectuate și fără a lua în calcul suma de bani obținută efectiv din vânzarea produselor.

În drept, cererea de apel este întemeiată pe dispozițiile art. 466 și urm. N.C.P.C.

Prin întâmpinare, intimatul M. V. invocă, în principal, excepția inadmisibilității, iar în subsidiar nu se opune la admiterea în parte a apelului.

Intimatul arată că din toată motivația apelului se poate constata că sunt criticate erori de calcul făcute de instanța de fond - acesta fiind și motivul pentru care a invocat excepția de inadmisibilitate. Sub aspect procedural, apreciază că toate erorile de calcul invocate în apel, puteau fi cerute numai în condițiile art. 442-444 NCPC.

Astfel, critica în sensul că suma de 3.781,5 lei a fost acordată de 2 ori, adică că odată a fost inclusă în sumă de 13.333,50 lei și apoi acordată separat – intimatul apreciază că putea fi rezolvată, fie pe calea îndreptării erorii materiale, fie prin lămurirea sau înlăturarea din dispozitiv a sumei de 3.781,5 lei, chiar apelanta susținând că este o eroare a instanței calcularea acestei sume de 2 ori.

În ce privește critica pentru neluarea în calcul a sumelor ocazionate de pregătirea terenului, recoltarea și transportul florii soarelui – intimatul apreciază că și acestea sunt tot erori materiale care puteau fi corectate în procedura care excede apelului.

Pe de altă parte, apelanta, în conformitate cu dispozițiile art. 205 NCPC, avea dreptul și posibilitatea să-și facă o apărare corespunzătoare, să arate dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt din cerere, dispozițiile art. 194 lit. e) fiind aplicabile în mod corespunzător. Neprezentând dovezile pe care le susține, potrivit art. 208 (2) NCPC atrage decăderea din dreptul de a mai propune probe.

Intimatul arată că apelanta a ascuns instanței actele cu care a predat recolta de floarea soarelui la Comcereal, și nici chiar în apel, nu depune actele pe care Comcereal le întocmește ori de câte ori se predau produse agricole, respectiv: adeverința de recepționare, borderou de achiziție, buletin de cântărire, analiză și recepție - acte din care s-ar fi putut afla cantitatea efectiv predată, prețul achitat pe kg, suma totală achitată și nici în apel nu dă dovadă de bună-credință.

Astfel, cu adresa AGROMEC F. - nr. 31/16.06.2014 - se atestă că prețul perceput pentru arătura unei suprafețe de 16,80 ha a fost de 1.490 lei - or, suprafața cultivată de intimat cu floarea soarelui, a fost de numai 2,30 ha teren. Aceiași adresă relevă că pentru recoltarea și transportarea recoltei de floarea soarelui de pe 2,70 ha s-a perceput prețul de 1.350 lei, or, suprafața cultivată de intimat cu floarea soarelui, a fost de 2,30 ha și nu 2,70 ha.

În plus, Agromec nu prezintă absolut nici un document oficial care să ateste prestațiile efectuate și un act contabil valabil - la care se adaugă faptul că suma ce a încasat-o s-a achitat de o persoană fizică, nicidecum de Composesorat.

În aceste condiții, nefiind dovedit că apelanta a suportat din contul său plăți pentru Agromec și mai mult, suma de 2.840 lei fiind încasată de Agromec de la persoane fizice, pentru suprafețe mult mai mari decât suprafața cultivată de aceste, intimatul susține că în mod evident pretențiile apelantei sunt nejustificate.

În cazul în care instanța de apel va aprecia că modul de calcul făcut de instanța de fond nu constituie erori materiale și că în mod legal s-a uzat de calea apelului, intimatul solicită admiterea în parte a apelului, în sensul diminuării sumei de 8.202 lei reprezentând valoarea pentru floarea soarelui predată la 6.648 lei - diferența de 1204 lei reprezentând prețul care s-ar fi putut percepe pentru arătura (203,98 lei) și recoltarea și transportarea (135 lei) raportat la suprafața de 2,30 ha teren. De asemenea, solicită diminuarea sumei de 13.333.50 lei la suma de 9.615 lei.

În drept, invocă dispozițiile art. 205 NCPC.

Criticile aduse sentinței apelate sunt parțial fondate.

1.Excepția inadmisibilității apelului este nefondată. În cauză, prin motivele de apel, nu se invocă simple erori de calcul ce ar putea fi soluționate exclusiv prin procedura reglementată prin dispozițiile art. 442-444 NCPC. Apelantul invocă inclusiv apărări de fond apreciind că în mod neîntemeiat a fost obligat la plata către intimat a contravalorii producției de floarea soarelui. O astfel de critică nu putea fi invocată decât prin intermediul prezentei căi de atac.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 245, art. 248, art. 442-444 și art. 466 NCPC, excepția inadmisibilității va fi respinsă.

2. Pe fondul apelului, criticile aduse sentinței sunt parțial întemeiate.

În soluționarea cererii reconvenționale formulată de către pârâtul intimat, instanța în mod greșit a luat în calculul sumelor datorate acestuia de către apelantul reclamant și cheltuielile ocazionate de lucrările agricole și muncile de întreținere. Intimatul pârât este de acord, atât prin întâmpinarea formulată cât și prin concluziile scrise depuse în apel, cu o parte din susținerile apelantului. Astfel, se recunoaște că în mod greșit prima instanță a obligat reclamantul la plata sumei de 13.333,5 lei fiind de acord cu reducerea acesteia la suma de 9615 lei arătată de către apelant. De asemenea, este de acord cu reducerea sumei de 8202 lei reprezentând contravaloarea recoltei de floarea soarelui, prin scăderea din aceasta a cheltuielilor efectuate pentru aratul terenului, recoltarea și transportarea recoltei de pe suprafața cultivată cu floarea soarelui, respectiv la suma de 6648 lei. Intimatul a probat că suprafața cultivată a fost de 2,30 ha și nu 2,70 ha cum a susținut apelantul astfel că raportat la această suprafață se au în vedere și cheltuielile eliminate din calculul sumei datorate.

În ceea ce privește obligarea la plata contravalorii recoltei de floarea soarelui, din probele administrate la prima instanță (declarații de martori) rezultă că recolta în discuție a fost produsă ca urmare a investițiilor în muncă și bani făcute de către pârât dar a fost încasată de către apelant. Acesta din urmă nu a făcut dovada contrară prin urmare, cu privire la acest capăt de cerere din acțiunea reconvențională, soluția primei instanțe este corectă.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 NCPC apelul va fi admis cu schimbarea în parte a sentinței apelate conform dispozitivului.

Având în vedere că pretențiile apelantului au fost admise în parte, fiind vorba doar de cele la care a achiesat intimatul prin întâmpinare, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 2 și art. 454 NCP, cheltuielile de judecată nu vor fi acordate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelantul C. F., având C.U.I._, cu sediul în F., ., județul Satu M. și cu sediul procedural ales la Cabinet Av. Pista S., din Carei, ., nr. 42, județul Satu M., în contradictoriu cu intimatul M. V. – CNP_, cu domiciliul în F., nr. 102, județul Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 1231/22.04.2014 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr._ și în consecință:

Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă reclamantul C. FOIOENI să restituie pârâtului M. V. creanța de 9615 lei, suma de 3718,5 lei reprezentând contravaloarea seminței de floarea soarelui și suma de 6648 lei contravaloarea recoltei de floarea soarelui.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Fără cheltuieli de judecată.

DEFINITIVĂ și EXECUTORIE.

Pronunțată în condițiile art. 396 alin. 2 NCPC la 19 Ianuarie 2015.

Red. R.G.M. – 26.01.2015

Tehnored_NM / 26.01.2015

4 ex.

- se comunică câte un ex. cu: -C. F., la sediul proc. ales din Carei, ., nr. 42,

jud. Satu M. – la Cabinet avocat Pista S.

-M. V., în F., nr. 102, județul Satu M.

Jud.fond: C. S. M.