Contestaţie la executare. Decizia nr. 8/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE R. G. M.

Judecător G. D. S.

Grefier M. B.

Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC SATU M., cu sediul în Satu M., .. 25, jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 3450/18.09.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata intimata-pârâtă . prin Agenția de F. a Energiei Electrice Satu M., cu sediul în Satu M., ., nr. 10, jud. Satu M., având ca obiect contestație la executare.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 12.01.2015, când susținerile părților prezente au fost consemnate în acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi.

INSTANȚA

deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3450/18.09.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr. unic de mai sus, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC Satu M., în contradictoriu cu intimata S.C. E. F. S.A. prin AGENȚIA DE F. ENERGIEI ELECTRICE SATU M. și a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Încheierea nr. 1800/15.05.2014, pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosarul nr._ (fila 28 dosar fond), a fost admisă cererea înaintată instanței de executorul judecătoresc L. N.-D., la cererea creditoarei S.C. E. F. S.A., de încuviințare a executării silite împotriva debitorului ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC, fiind încuviințată executarea silită a titlurilor executorii constând în facturile fiscale nr._/12.12.2013, nr._/18.02.2014, nr._/11.03.2014, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege.

Astfel, prin somația emisă în data de 26.05.2014 de către B.E.J. L. N. D. în dosarul execuțional cu nr. 179/2014 (fila 31 dosar fond), contestatoarei i-a fost pusă în vedere obligația de a achita suma de 2.708,74 lei, incluzând cheltuielile de executare identificate prin încheierea din data de 26.05.2014 (fila 29 dosar fond).

Dispozițiile legale aplicabile în cauză, în raport cu data formulării cererii de executare silită (12.05.2014 – fila 18 dosar fond), sunt cele ale Legii nr. 134/2010 privind Noul Cod de Procedură Civilă, conform art. 3 din Legea nr. 76/2012. Potrivit art. 711 alin. (1)-(3) C.proc.civ., „(1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.

(2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

(3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale”. Raportat la aceste din urmă prevederi, instanța de fond a apreciat că nu poate fi primită apărarea intimatei din întâmpinare referitoare la inadmisibilitatea cererii de anulare a încheierii de executare silită în cadrul contestației la executare.

În ceea ce privește principala critică invocată de contestatoare pe fondul contestației la executare (privind lipsa titlului executoriu), instanța de fond a reținut că, potrivit art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 675/2007 privind reorganizarea prin divizare parțială a societăților comerciale de distribuție și furnizare a energiei electrice, filiale ale Societății Comerciale "E." - S.A., „Filialele Societății Comerciale "E." - S.A., prevăzute la art. 1 alin. (2), preiau, conform obiectului lor principal de activitate, toate drepturile de operare în furnizarea energiei electrice aferente societăților de distribuție și furnizare a energiei electrice supuse divizării, în conformitate cu noile licențe de furnizare, precum și cu reglementările Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, facturile de energie electrică constituind titlu executoriu”.

Aprecierea contestatoarei cu privire la faptul că această prevedere a fost abrogată tacit prin dispozițiile art. 200 alin. (2), lit. b) din Legea nr. 123/2012 (Legea energiei electrice și a gazelor naturale) – potrivit cărora „la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice alte dispoziții contrare” – nu poate fi primită.

Abrogarea tacită nu poate opera exclusiv în raport cu criteriul ierarhiei dintre actele normative. Cu alte cuvinte, simplul fapt că Legea nr. 123/2012 are forță normativă superioară față de H.G. nr. 675/2007 nu presupune abrogarea acestui din urmă act normativ prin adoptarea unei legi ulterioare intrării sale în vigoare. HG nr. 675/2007 este un act normativ de sine stătător, efectele acestuia în raport cu normele generale cuprinse în Legea nr. 123/2012 fiind determinate conform raporturilor dintre norma specială și norma generală.

Abrogarea tacită sau implicită, există atunci când legea nouă nu cuprinde nici o prevedere expresă (directă sau indirectă) de abrogare, dar prin reglementările pe care le cuprinde se abate de la vechea reglementare. Norma juridică nouă reglementează diferit în comparație cu norma juridică veche, dispozițiile sale fiind în contradicție și incompatibile cu cele anterioare. Astfel, pentru abrogarea tacită a normei juridice anterioare se cere existența unei contradicții între două norme juridice, a incompatibilității lor și, deci, a imposibilității de a se aplica simultan.

Contrar aprecierii contestatoarei, prevederea specială cuprinsă în art. 5, alin. (3) din HG nr. 675/2007, privind caracterul de titlu executoriu al facturilor de energie electrică, nu se află în contradicție ori incompatibilitate cu dispozițiile Legii nr. 123/2012. Mai mult, instanța de fond a reținut că raționamentul expus de contestatoare este total eronat deoarece, pentru a fi reținută abrogarea tacită, prin definiție, contradicția/incompatibilitatea trebuie să fie constatată între două norme juridice din acte normative distincte, nicidecum între o normă juridică dintr-un act normativ special și lipsa unei reglementări exprese în același sens dintr-un act normativ cu caracter general.

În acest sens, instanța de fond a constatat că, în legislația română, Legea nr. 24/2000 soluționează această problemă, stipulând că „norma nouă generală o poate abroga pe cea veche specială doar prevăzând expres acest lucru”. Deci, normele speciale care derogă de la regula generală nu se abrogă implicit, prin intervenția unei reglementări-cadru diferite; ele pot fi abrogate numai expres.

Astfel, instanța de fond a constatat că, potrivit art. 67 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziții nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres”.

Prin urmare, prevederile art. 200 alin. (2), lit. b) din Legea nr. 123/2012 privind abrogarea tacită a normelor juridice contrare nu pot avea incidență în raport cu dispozițiile speciale cuprinse în H.G. nr. 675/2007. În acest sens, este de observat și faptul că, potrivit art. 64 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, „dacă o normă de nivel inferior, cu același obiect, nu a fost abrogată expres de actul normativ de nivel superior, această obligație îi revine autorității care a emis prima actul. Astfel, abrogarea tacită nu poate opera pe criteriul ierarhiei dintre actele normative nici chiar în situația identității de obiect”, legiuitorul prevăzând în mod neechivoc obligația unei intervenții exprese în acest sens a autorității care a emis prima actul. Or, în cazul de față, este evident că nu există identitate de obiect între obiectul reglementării cuprinse în H.G. nr. 675/2007 și cel al reglementării cuprinse în Legea nr. 123/2012.

Față de considerentele expuse mai sus, ținând seama și de prevederile art. 716 și art. 719 C.proc.civ., instanța de fond a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC, în contradictoriu cu intimata S.C. E. F. S.A. prin AGENȚIA DE F. ENERGIEI ELECTRICE SATU M..

Cât privește cererea de suspendare a executării silite „până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare”, instanța de fond a reținut că, potrivit prevederilor art. 718 alin. (1) C.proc.civ., „până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată.”. Nefiind făcută o distincție a legiuitorului în acest sens, suspendarea executării silite în temeiul art. 718 alin. (1) raportat la alin. (6) C.proc.civ., se poate dispune doar până la soluționarea contestației la executare prin hotărârea primei-instanțe. În acest sens, instanța de fond a reținut și faptul că, potrivit art. 650 alin. (3) C.proc.civ., „hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii”. Pentru aceste motive, ținând seama de prevederile menționate mai sus, instanța de fond a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea definitivă a cauzei.

Împotriva Sentinței civile nr. 3450/2014, contestatoarea ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC SATU M., prin reprezentanții săi legali, în temeiul dispozițiilor art. 466 și urm. din Legea nr. 134/2010, actualizată, privind Noul Cod de Procedură Civilă, a formulat apel, solicitând:

- admiterea apelului, cu consecința anulării/schimbării în tot a sentinței civile apelate, în sensul admiterii contestației la executare silită promovată împotriva actelor de executare silita efectuate de B.E.J. L. N. D. în dosarul execuțional nr. 179/2014;

- anularea Încheierii nr. 1800/15.05.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite formulata de B.E.J. L. N. D. și, implicit, exonerarea instituției apelante contestatoare de la plata sumei în cuantum de 2.708,74 lei.

În motivare, arată că prin sentința atacată, instanța de fond, în mod eronat a respins ca neîntemeiată contestația la executare silită formulată de apelanta contestatoare, motivând că facturile de energie electrică constituie titluri executorii raportat la prevederile art. 5 alin. 3 din H.G. nr. 675/2007, iar prevederile art. 200 alin 2 lit. b din Legea nr. 123/2012 privind abrogarea tacită a normelor juridice contrare nu pot avea incidență în raport cu dispozițiile speciale cuprinse în HG nr. 675/2007, întrucât prevederea specială cuprinsă în articolul menționat mai sus nu se află în contradicție ori incompatibilitate cu dispozițiile Legii nr. 123/2012.

Apelanta susține că dispozițiile art. 21 alin. (4), respectiv cele ale art. 61 alin. (6) din Legea nr. 123/2012, republicată, conform cărora „clienții finali au obligația plății contravalorii facturilor pentru energia electrică și pentru serviciile de care beneficiază la termenele scadente prevăzute în contractele încheiate între părți" nu instituie și faptul că în cazul neîndeplinirii obligației de plată facturile constituie titlu executoriu.

În aceste condiții apelanta opinează că ne aflăm în fața unei contradicții între două norme juridice (art. 5 alin. 3 din H. G. nr. 675/2007, respectiv art. 200 alin. 2 lit. b din Legea nr. 123/2012), fiind astfel incidente prevederile art. 67 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnica legislativă: „în cazuri deosebite, în care la elaborarea și adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma că acestea au făcut obiectul modificării, completării ori abrogării lor implicite".

De asemenea, în situația în care argumentele menționate mai sus nu vor fi primite de către instanță, apelanta consideră că sunt aplicabile dispozițiile art. 64 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 conform cărora „prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior (așa cum este cazul de față), trebuie abrogate", susținându-se că instituția apelantă nu are nici o culpă deoarece autoritatea care a emis prima actul, în speța Guvernul României, nu s-a conformat dispozițiilor legale instituite de art. 64 alin. (4) din actul normativ menționat anterior „dacă o normă de nivel inferior, cu același obiect, nu a fost abrogată expres de actul normativ de nivel superior, această obligație îi revine autorității care a emis prima actul", aceasta având tot interesul de a comprima timpul ce trebuie parcurs de către creditor până la încasarea efectivă a debitelor reprezentate de contravaloarea facturilor de energie electrică, „sărind" practic peste etapa judecății în cadrul căreia debitorului îi este garantat dreptul la apărare.

Pentru considerentele de mai sus, se solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, în sensul admiterii lui, cu consecința anulării/schimbării în tot a sentinței civile apelate, în sensul admiterii contestației la executare silită promovată împotriva actelor de executare silită efectuate de B.E.J. L. N. D. în dosarul execuțional nr. 179/2014.

În drept, invocă art. 466 și urm. C.proc.civ. actualizat, O.U.G. nr. 80/2013, Legea nr. 24/2000, Legea nr. 123/2012

Prin întâmpinare (filele 11-13), intimata creditoare SOCIETATEA E. F. S.A. prin AGENȚIA DE F. A ENERGIEI ELECTRICE SATU M., prin reprezentanții săi legali, solicită respingerea apelului promovat de contestatoare, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Sentința apelată, pronunțată de Judecătoria Satu M., este la adăpost de orice critică de legalitate, este conform cu dispozițiile incidente în cauză, ea nefiind rezultatul unei greșite aplicări a legii sau a unei eronate sau superficiale aprecieri a probelor administrate în dosar.

În principal, apelanta-contestatoare critică Sentința civilă nr. 3450/18.09.2014, ca fiind neîntemeiată, respectiv că factura de energie electrică nu este titlu executoriu pe motiv că prevederile art. 5 alin .(3) din HG nr. 675/2007 ar fi abrogate implicit de Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale.

În subsidiar, invocă o culpă sau o scăpare a Guvernului României în momentul în care a emis HG nr. 675/2007

Cu privire la caracterul executoriu a facturilor de energie electrică, intimata arată că, potrivit art. 5 alin. (3) din HG nr. 675 din 28 iunie 2007 privind reorganizarea prin divizare parțiala a societăților comerciale de distribuție și furnizare a energiei electrice, filiale ale Societății Comerciale "E." - S.A. „Filialele Societății Comerciale "E." - S.A., prevăzute la art. 1 alin. (2), preiau, conform obiectului lor principal de activitate, toate drepturile de operare în furnizarea energiei electrice aferente societăților de distribuție și furnizare a energiei electrice supuse divizării, în conformitate cu noile licențe de furnizare, precum și cu reglementările Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, facturile de energie electrică constituind titlu executoriu".

Anterior elaborării HG nr. 675/2007, Guvernul României în baza prerogativelor conferite de lege și Constituție, în cadrul Notei de fundamentare a argumentat care sunt motivele pentru care se impune adoptarea acestei hotărâri.

La elaborarea acestui act normativ s-au obținut toate avizele necesare pentru adoptarea HG nr. 675/2007. De asemenea, HG nr. 675/2007 este compatibilă cu legislația europeană în materie, respectiv Directiva Europeană nr. 54/EC/2013. Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de act normativ prin avizul nr. 877/02.07.2007. Așadar, la emiterea prezentului act normativ au fost respectate toate operațiuni intelectuale, iar prin Nota de fundamentare au fost prezentate toate rațiunile care au dus, în final, la adoptarea HG nr. 675/2007.

Mai mult, așa cum reiese din Nota de fundamentare, HG nr. 675/2007 a fost emisă cu respectarea Legii nr. 13/2007 a energiei electrice, în vigoare la acea dată.

Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale este copia fidelă a Legii nr. 13/2007 a energiei electrice, cu mici modificări. Rațiunea adoptării Legii nr. 123/2012 a fost de a reglementa sub un singur act normativ cele două sectoare ale energiei electrice și a gazelor naturale, fără să se facă modificări de substanță față de Legea nr. 13/2007.

HG nr. 75/2007 este un act normativ special de sine stătător, efectele acestuia, în raport cu normele generale cuprinse în Legea nr. 123/2012, fiind determinate conform raporturilor dintre norma specială și norma generală.

Scopul HG nr. 675/2007 a fost reorganizarea prin divizare parțială a societăților comerciale de distribuție și furnizare a energiei electrice, filiale ale Societății Comerciale "E." - S.A., iar prin art. 5 alin. (3) legiuitorul a instituit caracterul executoriu a facturilor de energie electrică emise de societatea creditoare.

Prevederea specială cuprinsă în art. 5 alin. 3 din HG nr. 675/2007 privind caracterul executoriu a facturilor de energie electrică, nu se află în contradicție ori incompatibilitate cu dispozițiile Legii nr. 123/2012.

Legea nr. 24/2000 stipulează faptul că norma generală nu o poate abroga pe cea veche specială doar dacă a prevăzut în mod expres acest lucru.

Caracterul executoriu al facturilor de energie electrică emise de societatea intimată creditoare este susținut atât de doctrina juridică (E. O., I. Gărbuleț - Tratat teoretic și practic de executare silită, Ed.Universul Juridic, p.374), cât și de jurisprudența Judecătoriei Satu M..

Cu privire la susținerea nefondată apelantei că i s-ar încălca dreptul la apărare, „sărind practic peste etapa judecății", intimata creditoare menționează faptul că prevederile art. 712 alin. (2) C.proc.civ., dispun că: „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui".

Așadar, consideră că susținerea apelantei nu poate fi primită, în sensul că în cadrul acestei contestații, ar fi avut posibilitatea să invoce motive de fapt și de drept în susținerea și apărarea dreptului său.

Așa cum se poate observa, apelanta nu a uzat de acest drept, neinvocând niciun motiv de fapt și de drept în susținerea sa.

Intimata conchide, alături de doctrina juridică relevantă precitată și jurisprudența în materie, faptul că facturile de energie electrică sunt titluri executorii și se pot pune în executare fără alte formalități, iar cei care se consideră vătămați în dreptul lor, pot face contestație la executare invocând motive de fapt și de drept, fiind practic o cercetare pe fond a cauzei.

Instanța de fond a reținut în mod judicios faptul că prevederile art. 5 alin. (3) din HG nr. 675/2007 nu au fost abrogate tacit, fiind în vigoare și pe cale de consecință a respins contestația la executare.

În concluzie, solicită respingerea apelului ca fiind nefondat.

În drept, invocă art. 205 C.proc.civ.

Apelul nu este fondat.

În mod corect judecătoria a apreciat că, potrivit dispozițiilor legale cuprinse în art.5 alin.3 din HG nr.675/2007, factura de energie electrică reprezintă titlu executoriu, precum și că această normă nu a fost abrogată implicit prin Legea nr.123/2013.

Argumentele reiterate în apel, în susținerea tezei conform căreia s-ar fi abrogat textul de lege indicat, cuprins în HG nr.675/2007, prin Legea nr.123/2012, pe criteriul ierarhiei actelor normative, nu pot fi împărtășite de către instanța de control judiciar.

În același sens cu judecătorul de primă instanță, apreciem că nu suntem în prezența unei abrogări tacite, implicite, în conținutul celor două acte normative neregăsindu-se dispoziții contradictorii, incompatibile și care drept urmare nu s-ar putea aplica simultan.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D EC I D E:

Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelanta reclamantă ADMINISTRAȚIA D. PUBLICSATU M., cu sediul în Satu M., .. 25, județul Satu M., având C.l.F. nr. R_ și cont nr. RO02TREZ5465028XXX000281 deschis la Trezoreria Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 3450/18.09.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . prin Agenția de F. a Energiei Electrice Satu M., cu sediul secundar în municipiul Satu M., . nr. 10, județul Satu M., având C.I.F._ și cont IBAN RO02INGB_8911 deschis la ING Bank Sucursala Satu M..

Fără cheltuieli de judecată.

DEFINITIVĂ

Pronunțată la 19 ianuarie 2015, prin mijlocirea grefei instanței.

Red. G.D. S. – 26.01.2015

Tehnored_NM / 27.01.2015

5 ex.

- se comunică câte un ex. cu: -Administrația D. Public Satu M., în Satu M., .. 25

-., prin AGENȚIA DE F. A ENERGIEI ELECTRICE

SATU M., cu în Satu M., . nr. 10, județul Satu M.

-B.E.J. L. N. D., în Satu M., .. 9, parter

Jud.fond: A.P.