Ordin de protecţie. Decizia nr. 223/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 223/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 6195/306/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 223/2013
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R. L.
Judecător M. D.
Grefier A. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public procuror M. Măniguțiu din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe apelant V. N. și pe intimat V. M., intimat P. DE PE L. JUDECĂTORIA SIBIU, având ca obiect ordin de protecție împotriva sentinței civile nr.4099/02.07.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelantul pârât V. N. personal, intimata reclamantă V. M. personal și asistată de avocat B. V.-I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care.
Apelantul pârât V. N. declară că nu are alte cererii sau probe de solicitat în cauză.
Reprezentantul intimatei reclamante, avocat B. V. I. depune la dosar împuternicire avocațială și declară că nu are alte cererii sau probe de administrat în cauză.
Reprezentantul parchetului invederează că la termenul anterior de judecată, respectiv 26.09.2013 apelantul pârât a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru angajare de apărător și față de împrejurarea că la acest termen s-a prezentat singur apreciază că se impune efectuarea unei adrese la Baroul de Avocați Sibiu pentru desemnarea unui apărător din oficiu potrivit dispoz. art.27 alin.4 din Lg.217/2003 care spun că asistența juridică față de persoana față de care se i-a măsura ordinului de protecție este obligatorie atât la fondul cauzei cât și în căile de atac. Nu are alte cererii sau probe de administrat în cauză.
Apelantul pârât declară că lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul intimatei reclamante avocat B. V. I. declară că din punctul lui de vedere nu se impune efectuarea unei adrese la Baroul de Avocați pentru desemnarea unui apărător din oficiu având în vedere că apelantul pârât trebuia să se prezinte la acest termen cu avocat deoarece la termenul anterior de judecată a solicitat amânarea cauzei pentru angajare de apărător și având în vedere și caracterul cauzei care trebuie soluționată de urgență.
Tribunalul deliberând, respinge cererea reprezentantului parchetului privind efectuarea unei adrese la Baroul de Avocați Sibiu pentru desemnarea unui avocat din oficiu pentru apelantul pârât față de faptul că apelantul pârât a solicitat acordarea unui termen pentru angajare de apărător dar mi și-a angajat, apreciind că a fost respectat dreptul la apărare recurentului pârât în prezent apelant pârât în urma calificării căii de atac și față de obiectul cauzei care vizează modul de restricție și se impune soluționarea cu celeritate a cauzei. Încheie faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelantul pârât solicită admiterea apelului, modificat sentința atacată, reținându-se că nu a are cazier judiciar, nu are amenzi, a părăsit imobilul de bună voie și nu este violent.
Reprezentantul intimatei reclamante, avocat B. V. I. solicită respingerea apelului, menținut sentința instanței de fond ca fiind temeinică și legal, avându-se în vedere că la fila 4 dosar există o rezoluție prin care i se comunică apelantului pârât că indice CNP apelantului, numele și prenumele și domiciliul intimatei, să indice numărul hotărârii atacate, motivele de fapt și de drept ale apelului, probele de care înțelege să se folosească în susținerea apelului precum și să depună la dosar suficiente exemplare din cererea de apel pentru a fi comunicată cu toate părțile, lucru pe care apelantul nu l-a făcut, motiv pentru care se impune respingerea apelului. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanță privind plata onorariului de avocat.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, menținut sentința instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr.4099/2.07.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu s-a admis cererea privind emiterea ordinului de protecție formulată și precizată de reclamanta V. M. împotriva pârâtului V. N. și în consecință s-a dispus:
-evacuarea pârâtului din imobilul situat administrativ în comuna R., ., jud. Sibiu pe o perioadă de șase luni de la emiterea prezentului ordin de protecție.
-obligarea pârâtul la păstrarea distanței minime de 100 de metri față de reclamantă, față de domiciliul acesteia din comuna R., ., jud. Sibiu, față de locul său de muncă ., cu sediul în Municipiul Sibiu, .. 3, jud. Sibiu, față de rudele reclamantei domnul I. I. din comuna R., ., jud. Sibiu, doamna L. S., domiciliată în ., jud. Sibiu pe o perioadă de șase luni de la emiterea prezentului ordin.
-interzicerea pârâtului să o contacteze, inclusiv telefonic pe reclamantă pe o perioadă de șase luni de la emiterea ordinului.
-obligarea pârâtul să plătească cheltuielile procesuale avansate de stat legate de apărătorii din oficiu în cuantum de 500 lei.
În baza art. 23 din Legea nr. 217/2003 s-a recomandat pârâtului să urmeze consiliere psihologică în sensul legii speciale menționate.
Executorie.
Fără somație, fără trecerea vreunui termen.
Cu drept de apel în termen de trei zile de la pronunțare.
Ordinul de protecție se comunică Postului de Poliție R. și Poliției Municipiului Sibiu, cu aplicarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 217/2003 în acest sens.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond reține:
Conform art. 8 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului și a corespondenței sale . Aliniatul secund instituie o derogare în sensul ingerinței unei autorități publice în exercițiul dreptului dacă este prevăzută prin lege și constituie într–o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și libertăților altora .
În cazul aliniatului secund, dar și al dispozițiilor art. 26 alin.(1) din Constituția României ( autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată ) se observă suntem bunăoară în situația sancțiunilor dispuse față de agresor potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003 modificată prin Legea nr. 25/2012, precum: evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate ; limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima ; obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate ( se stabilește de instanță prin ordin ) ; interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic ; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima etc.
Se poate dispune și ca agresorul să fie ținut să urmeze consiliere psihologică, psihoterapie.
Că această ingerință este necesară o denotă însăși dispozițiile art. 1 din Legea nr. 217/2003 conform cărora ocrotirea și sprijinirea familiei, dezvoltarea și consolidarea solidarității familiale, bazată pe prietenie, afecțiune și întrajutorare morală și materială a membrilor familiei constituie un obiectiv de interes național, iar prevenirea și combaterea violenței în familie fac parte din politica integrată de ocrotire și sprijinire a familiei și reprezintă o importantă problemă de sănătate publică.
Victimele titulare de cerere de emitere ordin de protecție sunt apărate prin actul normativ citat anterior față de violența în familie, adică față de violența verbală, psihologică, fizică, sexuală, economică, socială, spirituală .
Art. 27 alin. (2) lit.c) din Constituția României prescrie că este derogare de la inviolabilitatea domiciliului apărarea securității naționale sau a ordinii publice .
În speță se conturează din mijloacele de probă ce se vor arăta în continuare violența fizică așa cum este ea definită la art. 4 lit. c) din Legea nr. 217/2003 în forma sa republicată în anul 2012, respectiv vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar. La fel este conturată și violența verbală ( limbaj jignitor, brutal: insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare ) de la lit. a) din același text .
Iată prin sentința civilă nr. 4731/1 VI 1998 a Judecătoriei Sibiu Secția Civilă se pronunță divorțul între soții V., părțile din cauză, urmând ca reclamanta să revină la numele de familie avut anterior căsătoriei, de V., se dispune evacuarea pârâtului din imobilul situat în comuna R., ., jud. Sibiu .
Pârâtul pe fondul consumului de alcool devine agresiv, violent, o amenință pe reclamantă cum este cazul și în noaptea de șapte mai 2013. De asemenea adresează injurii reclamantei. Pârâtul în prezent nu are loc de muncă . A fost auzit de martora D. E. că dă foc la casă. Cu toate că azi nu figurează cu infracțiuni în cazierul judiciar, totuși acesta a confirmat instanței la interogatoriu că a fost condamnat pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri . Reclamanta a sesizat la 11 V 2013 Postul de Poliție R. prin serviciul 112 cu privire la faptul că pârâtul a amenințat – o și a lovit – o în cauză fiind întocmit dosarul penal nr. 2610/P/2013 . În luna mai 2013 reclamanta a mai apelat telefonic lucrători ai Postului de Poliție R. privind comportamentul violent în familie al pârâtului conform adresei nr._ RSN/18 VI 2013 a Postului de Poliție R..
În drept cerințele art. 23 din Legea nr. 217/2003 sunt îndeplinite de prezenta, fiind demonstrat că integritatea fizică și psihică a reclamantei este pusă în pericol, exercitându – se asupra sa violență verbală și psihologică așa cum sunt ele definite prin art. 4 lit. a ), b) din actul normativ citat, starea de frică a reclamantei fiind constatată personal și de instanță la termenele de judecată când reclamanta de mai multe ori a izbucnit în plâns în timpul ședințelor de judecată. Este de reținut și că la un moment dat copilul părților, cu care reclamanta s-a și aflat într – un conflict soluționat cu neînceperea urmăririi penale prin împăcare cu regretul manifestat de copil V. Nicușor, a adus în casă telefonul mobil al pârâtului, reclamanta fiind sunată de o persoană de sex feminin cu expresia „ Te –ai trezit dragă ?” aspect confirmat și de pârât.
Ca atare se reține comiterea unui act de violență de pârât, care este de natură să pună în pericol viața, integritatea, libertatea victimei reclamante, actul fiind de violență în familie, fiind comis de un membru al familiei, de fostul soț, ceea ce în interpretarea instanței atrage adoptarea unei măsuri de siguranță cu caracter provizoriu pe durata maximă stabilită de lege la distanța cerută până la acordarea cuvântului în fond.
D. consecință în temeiul art. 23 din Legea nr. 217/2003 se va dispune evacuarea pârâtului din imobilul situat administrativ în comuna R., ., jud. Sibiu pe o perioadă de șase luni de la emiterea prezentului ordin de protecție, urmând a se obliga pârâtul la păstrarea distanței minime de 100 de metri față de reclamantă, față de domiciliul acesteia din comuna R., ., jud. Sibiu, față de locul său de muncă ., cu sediul în Municipiul Sibiu, .. 3, jud. Sibiu, față de rudele reclamantei domnul I. I. din comuna R., ., jud. Sibiu, doamna L. S., domiciliată în ., jud. Sibiu pe o perioadă de șase luni de la emiterea prezentului ordin, se va interzice pârâtului să o contacteze, inclusiv telefonic pe reclamantă pe o perioadă de șase luni de la emiterea ordinului.
Fiind în culpă procesuală, în raport de dispozițiile art. 18 din OUG 51/2008 și art. 451 din C. 2010 se va obliga pârâtul să plătească cheltuielile procesuale avansate de stat legate de apărătorii din oficiu în cuantum de 500 lei.
În baza art. 23 din Legea nr. 217/2003 se va recomanda pârâtului să urmeze consiliere psihologică în sensul legii speciale menționate.
Împotriva aceste hotărâri, pârâtul a declarat în termen recurs, nemotivat, cale de atac calificată de instanță ca fiind apel.
Întrucât apelul nu a fost motivat în condițiile art.476(2) NCPCiv. instanța se va pronunța doar asupra celor invocate la prima instanță.
Analizând sentința atacată în condițiile disp.art.476(2)NCPCiv. tribunalul constată că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt raportată l probatoriul administrat în cauză pronunțând o hotărâre cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente cazului de speță respectiv a Legii nr.25/2012 privind modificarea și completarea Legii nr.217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.
Pentru considerentele expuse în condițiile art.480(1) NCPCiv. apelul formulat va fi respins.
În condițiile dispoz.art.453(1)NCPCiv. apelantul va fi obligat să plătească intimatei suma de 200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat justificat conf.disp.art.452 NCPCiv., prin chitanța depusă la fila 22 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul V. N. împotriva sentinței civile nr.4099/2.07.2013 a Judecătoriei Sibiu pe care o menține.
Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.X.2013.
PreședinteJudecătorGrefier
D. R. L. M. D. A. B.
Red.M.D.23.10.2013.
Tehnored.A.B.01.11.2013.
Ex.6
Jud.fond F.V.
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
