Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 315/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 315/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 691/787/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 315/2013
Ședința publică de la 22 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
Judecător G. C.
Grefier F. O.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe apelant Z. K.
și pe apelant Z. T. N., având ca obiect ordonanță președințială
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta personal și asistată de av. M. C., lipsă fiind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța față de împrejurarea că apelantul deși legal citat cu mențiunea să achite taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit de instanță nu s-a conformat dispozițiilor instanței, pune în discuția părților excepția netimbrării apelului declarat de apelantul Z. K..
Reprezentanta apelantei Z. T., av. M. C., solicită anulare apelul declarat de apelantul Z. K. ca netimbrat. Depune dovada achitării onorariu avocat suma de 500 lei.
La interpelarea instanței, reprezentanta apelantei învederează faptul că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta apelantei Z. T., av. M. C., solicită admiterea apelului, schimbarea în partea a sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii de fond și anume obligarea pârâtului și la plata către reclamantă a alocației de stat pentru minor obținută de la statul german. Arată că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâtul încasează suma de 184 euro alocație de stat pentru minoră, de la statul german. Susține că apelanta a solicitat alocația de stat ca și pensia de întreținere de la data introducerii acțiunii până la data pronunțării divorțului. Cu privire la cheltuielile de judecată la fond arată că pârâtul nu a făcut nicio dovadă cu privire la acestea ca urmare nu pot fi compensate. Cu cheltuieli de judecată în apel.
INSTANȚA
Cu privire la apelul civil de față reține următoarele:
Prin ORDONANȚA CIVILĂ NR. 527/2013 a Jud.Avrig . a fost admisă în parte actiunea formulata de reclamanta Z. T. N. in contradictoriu cu paratul Z. K., a fost admisă în parte cererea reconventionala formulata de paratul-reclamant Z. K., s-a stabilit domiciliul provizoriu al minorului CARLOS G.-LEANDER, nascut la data de 26.08.2005 la domiciliul reclamantei pana la solutionarea dosarului de divort_ al Judecatoriei Avrig, a fost obligat paratul-reclamant sa plateasca reclamantei-parate o pensie lunara de intretinere provizorie in cuantum de 450 Euro lunar, incepand cu data de 19.06.2013 si pana la solutionarea dosarului de divort_ al Judecatoriei Avrig și a fost respinsă cererea privind obligarea paratului la achitarea alocatiei obtinuta de la statul german.
S-a stabilit în favoarea paratului-reclamant un program de vizitare al minorului CARLOS G.-LEANDER, nascut la 26.08.2005 în următoarea modalitate: in primul si al treilea week-end al fiecarei luni, sambata si duminica intre orele 10-20 la domiciliul reclamantei-paratei, pana la solutionarea dosarului de divort_ al Judecatoriei Avrig .
Au fost respinse celelalte formulate de paratul -reclamant.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Partile au fost casatorite si din convietuirea acestora a rezultata minorul CARLOS G.-LEANDER, nascut la 26.08.2005 care din iulie 2013 se afla la reclamanta-parata.
Din declaratiile martorilor propusi de reclamanta-parata: C. V., S. P. rezulta ca minorul este bine ingrijit de mama, ca minorului are o tema care a disparut de cand este la mama si ii este teama sa fie luat de tatal sau doarece va fi pedepsit ca a plecat cu mama lui, de cand minorul se afla la reclamanta-parata tatal nu a vizitat niciodata copilul, paratul-reclamant ridica o alocatie din Germania pentru minor dar nu o da minorului.Tot din aceste declaratii rezulta ca in ziua in care reclamanta-parata a luat copilul de la domiciliul paratului-reclamant minorul era dezbracat si plangea ca ii este foame.
Din declaratia martorilor propusi de paratul-reclamant: S. D. si C. L. rezulta ca minorul este foarte atasat de tata, cat a stat cu acesta a fost bine ingrijit si la acesta are conditii bune de locuit si mai mult paratul-reclamant s-a ocupat de cresterea si educarea minorului cand reclamanta-parata era la serviciu .
Din caracterizarea invatatoarei minorului rezulta ca acesta are o dezvoltare potrivita varstei .
Din declaratia autentificata a tatalui reclamantei-parate aflata la fila 43 rezulta ca paratul-reclamant este o persoana calma, neviolenta, sincera, nu consuma bauturi alcoolice si de 5-6 ani se ocupa de cresterea si educarea minorilui CARLOS G.-LEANDER, nascut la 26.08.2005 . Parintii reclamantei-patare sunt separati.
In prezent minorul locuieste cu reclamanta –parata si este bine ingrijit .
Din declaratia martorei S. P. rezulta ca tatal minorului a avut o sincopa in ingrijirea minorului lasandu-l nesupravegheat si flamand in ziua in care a fost luat de reclamanta insa acest incident nu a fost suficient detaliat pentru a se stabili daca lipsa de supraveghere a minorului a fost determinata de o cauza pur obiectiva si care nu mai suporta amanare si nici daca ambii soti in timpul convietuirii obisnuiau sa lase minorul singur in casa pentru perioade mai mici sau mai mari .
Instanta apreciaza ca ambii parinti sunt atasati de minor insa asa cum rezulta din procesul-verbal de audiere a minorului paratul-reclamant are o atitudine agresiva fizic .Tot din declaratia minorului rezulta ca nu se simte in siguranta in prezenta tatalui si ca ar dori sa fie insotit cand isi va vizita tatal despre care crede ca il va bate.
Din analiza anchetelor sociale rezulta ca ambii parinti au conditii bune pentru cresterea minorului .
Potrivit art. 919 Noul cod de procedură civilă „Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.”.
Condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale sunt prevăzute de art. 996: „(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
(2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
(3) La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.
(4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului.
(5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.”
Art. 92 noul cod civil prevede că 2 „(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic.”
Art. 499 noul cod civil „(1) Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.”
Aprecierea instanței
Măsurile prevăzute de art. 919 Noul cod de procedură civilă pot fi luate pe cale de ordonanță președințială pentru că așa prevede legea, deci fără a fi necesară justificarea vreunei urgențe din partea celui care o solicită, atâta vreme cât pe rolul instanțelor se află procesul de divorț.
Având caracter provizoriu, ele nu sunt de natură să prejudece fondul procesului, care se rezolvă prin hotărârea finală asupra procesului de divorț, sub toate aspectele.
Părțile nu au ajuns la un acord în ceea ce privește soluționarea prezentei cereri dar din probele administrate rezulta ca cererea principala este intemeiata doar cu privire la stabilirea domiciliului si obligatia de intretinere .
Cu privire la stabilirea locuinței minorului, instanța a constatat că acesta a locuit în mod statornic cu ambii parinti pana la separarea in fapt a acestora și că din iulie 2013 minorul locuieste cu mama ca urmare a lasarii acestuia nesupravegheat si flamand . Se va tine cont la stabilirea domiciliului minorului si de teama minorului fata de faptul ca tatal sau il bate si nu se simte in siguranta in prezenta acestuia .
Paratul-reclamant nu a dovedit comiterea de catre reclamanta –parata a faptelor penale aratate in cererea reconventionala, nici data savarsirii lor si nici imprejurarile comiterii acestora.
În consecință, în temeiul art. 919 cod de procedură civilă instanța va stabili locuința minorului la mama sa, pana la solutionarea dosarului de divort_ al Judecatoriei Avrig .
În baza acestui text legal instanța va admite și cererea de stabilire în mod provizoriu a contribuției de întreținere în favoarea minorului la suma de 450 euro lunar în echivalent lei la data plății (curs BNR) începând cu data introducerii cererii, 19.06.2013, și până la soluționarea acțiunii de divorț. Pensia pârâtului este de 1810 euro lunar și se apreciază că suma de 450 euro lunar este una care corespunde nu doar posibilităților de plată ale pârâtului dar și nevoilor minorului în vârstă de 8 ani.
Cu privire la alocatia ridicata de paratul-reclamant de la statul german se retin urmatoarele:
Potrivit al. 6 din art. 966 NCPC „Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond ”, iar potrivit art. 919 Noul cod de procedură civilă „Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii „.
Reclamanta-parata a dovedit ca potrivit hotararii Tribunalului Stuttgart din 15.04.2011 paratul –reclamant a fost amendata cu 600 Euro pentru ridicarea ilegala a alocatiei pentru minorul CARLOS G.-LEANDER dar din actele depuse nu rezulta ca este o decizie definitiva si nici daca a fost sau nu obligat la restituirea alocatiei ridicate.
In cererea formulata reclamanta-parata nu a aratat perioada pentru care a pretins plata acestei alocatii si nu a dovedit daca in prezent paratul-reclamant mai ridica alocatia de la statul german avand in vedere faptul ca din considerentele hotararii depuse rezulta ca a fost sistata plata acestei alocatii.
F. de aceste considerente se va respinge petitul avand ca obiect achitarea alocatiei ridicata de la statul german .
Asupra cererii – reconventionale se retin urmatoarele:
Potrivit art. 996 C.p.c, „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Instanța reține că este important ca tatal sa aiba legaturi personale cu minorul insa nu fara a se avea in vedere faptul ca in acest moment minorul se teme de tata . După o cercetare sumara a fondului cauzei, instanta a constatat ca stabilirea unui program in care paratul-reclamant sa aiba legaturi personale cu minorul . nu prejudeca fondul actiunii avind ca obiect divorț, iar stabilirea unui astfel de program este si in interesul minorului care are in acest mod posibilitatea de a –si reface si pastra legatura cu tatăl lui .
F. de temerea minorului fata de tata se apreciaza ca nu este indicat ca minorul sa stea doar cu tatal pana cand acesta nu se va simti securizat si in prezenta acestuia.
Parintele care nu locuieste cu copilul nu poate fi exclus de la exercițiul drepturilor parintesti,unul dintre parinti exercitand singur drepturile parintesti numai daca celalalt parinte este mort, decăzut din drepturile părintești, pus sub interdictie sau in imposibilitate de a-si manifesta voința. Conform art.16 alin.2 din Legea nr.272/2004, exercițiul dreptului paratului-reclamant de a întreține relațiile personale cu copilul nu poate fi limitat decât daca au fost demonstrate convingător existenta unor motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizica,mentala,spirituala,morala sau sociala a copilului. Paratul-reclamant trebuie sa – si refaca relatia cu minorul si abia atunci sa solicite extinderea relatiilor cu acesta .Se apreciaza ca vizitarea minorului la mama in prezenta acesteia sau a altei persoane in care are incredere minorul este suficienta in acest moment ,apreciind că pentru moment corespunde interesului real al minorului .
Se va admite in parte cererea reconventionala si se va stabili în favoarea paratului- reclamant un program de vizitare al minorului CARLOS G.-LEANDER, nascut la 26.08.2005 în următoarea modalitate: in primul si al treilea week-end al fiecarei luni, sambata si duminica intre orele 10-20, pana la solutionarea dosarului de divort_ al Judecatoriei Avrig.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanta Z. T. N. și paratul Z. K. .
Reclamanta a solicitat schimbarea hotărârii în sensul admiterii și a cererii referitoare la plata alocației.
În motivarea apelului arată că a depus la dosar dovada din care rezultă că în anul 2012 pârâtul a încasat alocația pentru copil de la statul german, alocație în sumă de 1800 euro.
Pârâtul a solicitat în principal anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare sau, în subsidiar, schimbarea ei în sensul respingerii cererii principale și admiterii cererii reconvenționale.
Apelul pârâtului urmează a fi anulat ca netimbrat. Pentru termenul de judecată din data de 22.11.2013 apelantul a fost citat cu menținea să timbreze apelul, arătându-se totodată și cuantumul taxei de timbru. Cu toate acestea apelantul nu a depus dovada achitării taxei de timbru nici odată cu depunerea apelului așa cum prevede art. 470 alin 2 și nici până la primul termen, după citarea sa cu mențiunea de a achita taxa de timbru. Ca urmare în baza art. 470 alin. 3 C. proc. civ. se va anula apelul ca netimbrat.
În ceea ce privește apelul reclamantei, acesta va fi respins ca neîntemeiat.
Reclamanta, în apelul său susține că încasarea alocației este dovedită cu extrasul de cont, fără a indica la ce extras se referă și la ce filă este actul respectiv . În realitate la dosar nu există dovezi certe în sensul încasării alocației de către pârât după ce potrivit hotărârii Tribunalului Stuttgart din 15.04.2011 acesta a fost amendata cu 600 Euro pentru ridicarea ilegala a alocației și, în plus, așa cum a reținut prima instanță, nu s-a indicat nici cel puțin perioada pentru care s-a solicitat alocația restantă.
Față de cele de mai sus, în baza art 480 Cod proc civ. apelul reclamantei urmează a fi respins .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat apelul formulat de pârâtul Z. K. împotriva s.c. nr. 527/2013 a Judecătoriei Avrig.
Respinge apelul formulat de reclamanta Z. T. împotriva aceleiași hotărâri.
Definitiv.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Noiembrie 2013
Președinte Judecător
G. C. D. T. L.
Grefier
F. O.
Red. Gh.C. 9.12.2013
Tehnored. F.O. 16.12.2013
5 ex.
j.f. N. P. V.
| ← Reintegrare în familie. Sentința nr. 126/2013. Tribunalul SIBIU | Stabilire domiciliu minor. Decizia nr. 109/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
