Stabilire domiciliu minor. Decizia nr. 109/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 325/787/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 109/2013
Ședința publică de la 23 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător M. T.
Grefier N. O.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta S. G. în contradictoriu cu intimatul S. A., împotriva Ordonanței civile nr. 205 din data de 27.03.2013 pronunțată de Judecătoria Avrig, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatului avocat M. I., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul intimatului avocat M. I. invocă excepția insuficientei timbrări a cererii de apel.
Instanța reține cauza în vederea soluționării excepției insuficientei timbrări.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față constată că:
Prin ordonanța civilă nr. 205/27.03.2013 a Judecătoriei Avrig s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul S. A., în contradictoriu cu pârâta S. G., și în consecință:
Stabilește la reclamant locuința copiilor minori S. G.-B., născută la data de 03.11.2001 în orș. V., jud. B., S. A.-M., născută la data de 17.03.2003 în orș. V., jud. B., și S. C.-F., născut la data de 28.07.2006 în mun. F., jud. B., până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care se va pronunța divorțul părților în dosarul nr._ al Judecătoriei Avrig.
Obligă pârâta să plătească reclamantului, în favoarea minorilor S. G.-B., S. A.-M. și S. C.-F., cu titlu de pensie de întreținere, suma de 375 lei, lunar, câte 125 lei pentru fiecare minor, începând cu data de 13.03.2013 și până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care se va pronunța divorțul părților în dosarul nr._ al Judecătoriei Avrig.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond constată că sub nr._ din 13.03.2013 s-a înregistrat la această instanță cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul S. A. în contradictoriu cu pârâta S. G., prin care s-au solicitat următoarele:
- să se stabilească la reclamant locuința copiilor minori S. G.-B., născută la data de 03.11.2001 în orș. V., jud. B., S. A.-M., născută la data de 17.03.2003 în orș. V., jud. B., și S. C.-F., născut la data de 28.07.2006 în mun. F., jud. B., până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care se va pronunța divorțul părților în dosarul nr._ al Judecătoriei Avrig;
- să fie obligată pârâta la plata unei contribuții de întreținere către reclamant, în favoarea minorilor S. G.-B., S. A.-M. și S. C.-F., în funcție de venitul minim pe economie, până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care se va pronunța divorțul părților în dosarul nr._ al Judecătoriei Avrig.
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere la prezenta cerere.
În motivarea cererii se arată, în esență că, părțile s-au căsătorit la data de 13.01.2001, din căsătoria lor au rezultat 3 copii minori, iar ultimul domiciliu comun al părților a fost în localitatea Nou Român, nr. 58 jud. Sibiu. Pe rolul Judecătoriei Avrig există în curs de soluționare acțiunea de divorț a părților, cauză care face obiectul dosarului înregistrat sub nr._ . Întrucât pârâta nu se ocupa în niciun fel de cei trei copii minori, având vârstele de 6,10 și 11 ani, sub presiunea faptului că aceasta amenința că pleacă la mama ei, reclamantul arată că a fost nevoit să promoveze acțiunea de divorț și prezenta cerere de ordonanță președințială. Se mai arată că, după ce reclamantul a promovat cererea de ordonanță președințială, pârâta, așa cum a amenințat, a luat copiii de la școală sub diferite pretexte și i-a dus la mama ei în județul Teleorman. După o săptămână în care minorii plângeau și insistau asupra pârâtei să îi aducă înapoi, aceasta a fost de acord ca reclamantul să meargă după ei, însă nu a permis și celui mic să se întoarcă cu reclamantul. Cum pârâta nu se ocupă de ei, potrivit susținerilor reclamantului, fiind preocupată de discuții interminabile pe internet, acesta apreciază că este imperativ necesar stabilirea domiciliului celor trei minori la domiciliul său, fără ca aceștia să fie nevoiți să schimbe mediul în care s-au născut și au crescut cu afecțiune din partea reclamantului și a mamei acestuia. De asemenea, se arată faptul că pârâta este agresivă verbal atât cu reclamantul, cât și cu copii. Aceasta a bătut copii de câteva ori, fără motiv, doar pentru că aceștia solicitau anumite lucruri față de care pârâta nu era responsabilă să le rezolve și chiar a făcut mărturii față de anumite persoane că nu o mai interesează acești copii. În această situație, reclamantul apreciază că în interesul superior al minorilor această ordonanță va da șansa copiilor să crească în locul unde le este cel mai bine.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 13.01.2001, din căsătoria acestora rezultând minorii S. G.-B., născută la data de 03.11.2001 în orș. V., jud. B., S. A.-M., născută la data de 17.03.2003 în orș. V., jud. B., și S. C.-F., născut la data de 28.07.2006 în mun. F., jud. B.. Domiciliul comun al părților, până când aceștia s-au separat în fapt, a fost în ., .. 58, jud. Sibiu. La părăsirea domiciliului conjugal, pârâta a luat cu ea cei trei copii minori, stabilindu-se în mun. Roșiori de Vede, ., ., jud. Teleorman. La insistențele minorilor, reclamantul s-a deplasat în mun. Roșiori de Vede, jud. Teleorman și, cu acordul pârâtei, a luat minorele la locuința sa din ., . acestea locuiesc în prezent. Cele două minore sunt înscrise la Școala cu clasele I-VIII din localitatea Arpașu de Jos, în clasele a V-a și respectiv a IV-a.
La data de 13.03.2013, reclamantul a promovat o acțiune de divorț, care este înregistrată pe rolul Judecătoriei Avrig sub dosar nr._ .
Ordonanța președințială poate fi folosită pentru luarea unor măsuri provizorii de ocrotire a minorilor în cazul în care soții sunt despărțiți în fapt. Astfel de măsuri, care pot fi luate de instanță, sunt și stabilirea locuinței minorilor și a obligației de întreținere în favoarea acestora. Pentru luarea acestor măsuri trebuie îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 996 C.pr.civ, respectiv urgența, vremelnicia și neprejudicierea fondului cauzei.
În ceea ce privește urgența, instanța reține că, într-adevăr, orice întârziere în stabilirea locuinței minorilor la reclamant sau neplata contribuției de întreținere împiedică minorii să beneficieze de întreținerea părinților până la separarea definitivă și să locuiască în casa în care au crescut, unde există confortul necesar, liniște și dragoste sufletească.
De asemenea, minorele S. G.-B. și S. A.-M. trebuie să-și continue pregătirea școlară, acestea fiind eleve ale Școlii cu clasele I-VIII din ., jud. Sibiu.
Pe de altă parte, instanța reține că stabilirea locuinței minorilor la reclamant și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor sunt măsuri vremelnice, acestea fiind solicitate până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care se va pronunța divorțul părților în dosarul nr._ al Judecătoriei Avrig.
Totodată, este în interesul minorilor ca aceștia să fie împreună, între ei existând un puternic atașament. Din depoziția martorei B. N.-M., coroborată cu susținerile minorelor audiate în camera de consiliu, rezultă că cei trei minori sunt atașați mai mult de reclamant și de bunica paternă, care le asigură cele necesare, un mediu de viață normal și liniștit.
Din întâmpinarea formulată de pârâtă rezultă că aceasta nu are loc de muncă, fapt care o pune în imposibilitatea de a le asigura minorilor cele necesare traiului.
Raportat la considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că cererea reclamantului este întemeiată, urmând să o admită, ordonanța fiind executorie fără somație sau fără trecerea unui termen. În consecință, în temeiul prevederilor art. 919 C.pr.civ. și ale art. 996-998 C.pr.civ., va stabili la reclamant locuința copiilor minori S. G.-B., născută la data de 03.11.2001 în orș. V., jud. B., S. A.-M., născută la data de 17.03.2003 în orș. V., jud. B., și S. C.-F., născut la data de 28.07.2006 în mun. F., jud. B., până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care se va pronunța divorțul părților în dosarul nr._ al Judecătoriei Avrig.
Totodată, întrucât minorii au dreptul la întreținere din partea ambilor părinți, fiind în imposibilitatea de a se întreține singuri datorită vârstei, iar pârâta nu are loc de muncă, instanța o va obliga să plătească reclamantului, în favoarea minorilor, cu titlu de pensie de întreținere, suma de 375 lei, lunar, câte 125 lei pentru fiecare minor, începând cu data de 13.03.2013 și până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care se va pronunța divorțul părților în dosarul nr._ al Judecătoriei Avrig, la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere avându-se în vedere venitul minim brut pe țară garantat în plată, de 750 lei, prin H.G. nr. 23/2013 și criteriile prevăzute de art. 529 din Codul civil.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, întrucât în ședința publică din data de 27.03.2013 acestea nu au mai fost solicitate, nu se vor acorda.
Împotriva hotărârii a declarat apel în termen legal pârâta S. G. solicitând schimbarea ei în sensul stabilirii locuinței celor 3 minori la adresa sa actuală și alocația de stat pentru minorul S. C. F..
În motivare arată că în mod greșit instanța de fond nu a ținut cont de înțelegerea provizorie a părților, pe termen limitat prin care părinții copiilor au hotărât ca cele două minore să locuiască la reclamant, iar minorul să rămână să locuiască cu ea, la Roșiorii de Vede, unde s-a acomodat și frecventează cursurile Școlii nr. 6 din cartierul unde locuiesc.
Sub aspectul situației financiare arată că are condiții bune de locuit la mama sa și are posibilități de a întreține minorul, chiar dacă în prezent nu are un loc de muncă, fiind ajutată de mama sa și de cele două surori care lucrează în străinătate.
Totodată consideră că educația în familia tatălui lasă mult de dorit, iar cele două fete rămase la tată nu au noțiuni elementare de educație.
În drept invocă disp. art. 996-999 C.pr.civ.
Prin întâmpinare intimatul – reclamant invocă nulitatea cererii pentru neindicarea sentinței atacate, cerință impusă de art. 470 al. 1 lit. b rap. la art. 470 al. 3 N.C.pr.civ.
Pe fond se opune admiterii apelului ca neîntemeiat având în vedere numai interesul superior al minorilor, susținând că cele invocate de apelantă sunt nereale.
La termenul de judecată stabilit în ședință publică instanța a pus în discuție insuficienta timbrare a cererii de apel, iar reprezentantul intimatului a invocat această excepție.
Analizând excepția insuficientei timbrări a apelului declarat de pârâta S. G. instanța constată că taxa judiciară de timbru legal datorată în calea de atac, raportat la natura cauzei, este în sumă de 5 lei și 0,15 lei timbru judiciar. Apelanta a anexat cererii chitanță de plată de 4 lei, fără timbru judiciar (f.3).Încă pin prima rezoluție a instanței de apel din 9.04.2013 și prin adresa comunicată apelantei în baza acesteia conf. art. 482 rap. la art. 200 și 201 N.C.pr.civ. s-a pus în vedere să-și completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 1 leu și să depună timbru judiciar de 0,15 lei. Dovada de înmânare a fost depusă la f. 24 din dosar.
Apelanta nu s-a conformat acestei obligații stabilită în baza art. 3 lit. b și art. 11 din L. nr. 146/1997 modif. privind taxele judiciare de timbru și OG nr. 32/1995 modif. privind timbrul judiciar, nici până la primul termen de judecată fixat la data de 23.05.2013 la care a fost citată conf. procesului – verbal de înmânare la 03.05.2013 (f.33 verso).
Văzând că diferența trebuia plătită cel târziu la primul termen de judecată conf. art 20 al. 2 din L. nr. 146/97 și art. 9 din OG nr. 32/95, iar neîndeplinirea obligației se sancționează cu anularea cererii, urmează a se admite excepția insuficientei timbrări și a se aplica sancțiunea anulării apelului prev. de art. 20 al. 3 din L. nr. 146/97 și OG nr. 32/95.
În baza art. 274 C.pr.civ. apelanta se va obliga la plata către intimat a cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs în sumă de 700 lei reprezentând onorariu avocat justificat cu chitanța depusă la f. 12 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admis excepția insuficientei timbrări;
Anulează ca insuficient timbrat apelul declarat de pârâta S. G. împotriva Ordonanței civile nr. 205 din data de 27.03.2013 pronunțată de Judecătoria Avrig pe care o păstrează.
Obligă apelanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 23 Mai 2013.
Președinte, M. B. | Judecător, M. T. | |
Grefier, N. O. |
Red. 29.05.2013 M.B.
Tehnored. 30.05.2013 N.O.
Exp. 5
j.fond. M.I.M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 315/2013. Tribunalul SIBIU | Acţiune în contrafacere. Sentința nr. 68/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
