Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 326/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 326/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 6692/306/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 326/2013
Ședința publică de la 16 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. T.
Judecător V. C. D.
Judecător M. B.
Grefier N. O.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurenții Ș. G., Ș. M. A., împotriva sentinței civile nr. 5100/05.07.2012 a Judecătoriei Sibiu, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
Cauza a fost dezbătută la data de 9.05.2013, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL,
Prin SENTINȚA CIVILĂ NR.5100 din data de 5 iulie 2012 pronunțată de JUDECĂTORIA SIBIU a fost admisă în parte, în principiu și în fond acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul Ș. G. în contradictoriu cu pârâta Ș. M. A. și, în consecință:
- s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuție egală următoarele bunuri:
1.cota de ½ părți din imobilul înscris în C.F. 5926 Șelimbăr,nr.top.1108/13/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/4 situat în Sibiu,.,. în valoare de_ ron;
2.garnitură de sufragerie – 1000 ron;
3.garnitură mobilă dormitor – 500 ron;
4.garnitură mobilă sufragerie – 200 ron;
5.combină frigorifică „Arctic” – 50 ron;
6. mașină de spălat – 50 ron;
7.televizor – 50 ron;
S-a dispus sistarea stării de codevălmășie prin atribuirea bunurilor către reclamant cu obligarea acestuia la plata sultei către pârâtă în cuantum de_ ron în termen de 3 luni.
S-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit pe numele reclamantului Ș. G..
S-a constatat că părțile au contractat în timpul căsătoriei o datorie de 4642 euro și obligă pârâta să-i plătească reclamantului suma de 2321 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb al BNR din ziua plății.
S-a stabilit în favoarea reclamantului următorul program de vizitare a minorelor:Ș. Celin M. ns.la 14.04.2005 și Ș. T. I. ns.la 10.09.2007 la domiciliul acestuia astfel:
-în prima și a treia săptămână de sâmbăta de la orele 11,00 până duminica la orele 18,00;
-în anii pari în prima zi de C. de la orele 11,00 la orele 18,00 iar în anii impari în a doua zi de C. de la orele 11,00 la orele 18,00;
- în data de 2 ianuarie de la orele 11,00 la orele 18,0;
-în anii pari în a doua zi de Paști de la orele 11,00 la orele 18,00 iar în anii impari în prima zi de Paști de la orele 11,00 la orele 18,00.
Au fost compensate cheltuielile de judecată și obligată pârâta la plata sumei de 1444 ron către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că pe rolul Judecătoriei Sibiu s-a înregistrat sub nr._ acțiunea civilă formulată de reclamantul Ș. G. în contradictoriu cu pârâta Ș. M. A.,solicitând:
- să se constate că în timpul căsătoriei părțile au dobândit prin contribuție inegală ( în cotă de 75/ reclamantul și 25% pârâta);
-să se dispună sistarea stării de codevălmășie prin atribuirea bunurilor către reclamant cu obligarea acestuia la plata sultei către pârâtă în cuantum de_ ron în termen de 3 luni.
-să se dispună intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit pe numele reclamantului Ș. G..
-să se constate că părțile au contractat în timpul căsătoriei o datorie de 4642 euro și obligă pârâta să-i plătească reclamantului suma de 2321 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb al BNR din ziua plății.
- să se stabilească în favoarea reclamantului următorul program de vizitare a minorelor:Ș. Celin M. ns.la 14.04.2005 și Ș. T. I. ns.la 10.09.2007 la domiciliul acestuia astfel:
-în prima și a treia săptămână de sâmbăta de la orele 11,00 până duminica la orele 18,00;
-în anii pari în prima zi de C. de la orele 11,00 la orele 18,00 iar în anii impari în a doua zi de C. de la orele 11,00 la orele 18,00;
- în data de 2 ianuarie de la orele 11,00 la orele 18,0;
-în anii pari în a doua zi de Paști de la orele 11,00 la orele 18,00 iar în anii impari în prima zi de Paști de la orele 11,00 la orele 18,00.
Cu cheltuieli de judecată.
Din actele dosarului,instanța a reținut:
Părțile s-au căsătorit la data de 27.09.2003 iar prin sentința civilă nr.3204/2012 a Judecătoriei Sibiu, s-a desfăcut căsătoria.
In timpul conviețuirii în comun acestea au dobândit bunurile menționate iar din raportul de expertiză efectuat de expert C. H. rezultă că valoarea de circulație a cotei de ½ părți din imobil este de_ ron. Bunurile mobile au fost evaluate de părți prin bună învoială.
Părțile au contractat în timpul căsătoriei o datorie de 4642 euro care a fost plătită doar de către reclamant.
Din actele depuse la dosar și din depozițiile martorilor P. V. și J. C., rezultă că bunurile au fost dobândite în anul 2004. Ori, până la acest moment părțile au avut venituri relativ egale, de abia după luna iunie 2005 reclamantul a plecat la muncă în străinătate și a obținut venituri superioare.
In aceste condiții nu se poate reține decât o contribuție egală la dobândirea bunurilor mai ales că pârâta a presat activitate în gospodărie și a avut grijă de cele două minore.
Atât timp cât datoria către BCR a fost comună se impune ca pârâta să suporte jumătate din aceasta deoarece banii au fost cheltuiți pentru nevoile familiei.
Programul de vizitare a minorelor este justificat deoarece nu a fost stabilit prin hotărârea de divorț.
Instanța de fond în baza prevederilor art.30,36 (1) și 42 din C.familiei și art.673 C.p.c, a admis în parte acțiunea iar în baza art.276 C.p.c. cheltuielile de judecată au fost compensate.
Împotriva SENTINȚEI CIVILE NR.5100 din data de 5 iulie 2012 pronunțată de JUDECĂTORIA SIBIU au declarat recurs:
1)Reclamantul prin care a solicitat admiterea recursului, schimbarea în parte a dispozițiilor sentinței recurate pentru nelegalitate și netemeinicie și pe cale de consecință să fie admisă acțiunea în totalitate în sensul constatării cotei de contribuție a reclamantului de 75% la dobândirea cotei de ½ din imobilul situat în loc.Sibiu, ., . precum și acordării c/v proporționale a pasivului conjugal, constând în cheltuieli de întreținere și plata utilităților cu consecința obligării la plata sultei corespunzătoare cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în toate etapele procesuale.
Critica sentinței recurate se referă la următoarele aspecte:
A)Interpretarea probațiunii de către instanța de fond este neîntemeiată, recurentul contribuind cu o cotă majoritară la dobândirea tuturor bunurilor dobândite în timpul căsătoriei cu pârâta. Recurentul reclamant susține că la dobândirea apartamentului s-au folosit veniturile dobândite în străinătate și ajutorul acordat de părinți ceea ce determină o cotă inegală de contribuție. Instanța de fond nu precizează că pârâta intimată a fost ajutată la creșterea și educarea minorelor de către mama acestuia
B)Instanța de fond nu a acordat cheltuielile reprezentând pasivul respectiv contribuția exclusivă la plata utilităților, a costurilor de întreținere conform adeverinței emise de Asociația de proprietari.
În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art.304, alin.8 și alin.9 C.pr.civ. și art.274 C.pr.civ.
2)Pârâta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate cu obligarea intimatului la suportarea cheltuielilor de judecată.
În susținerea recursului, pârâta recurentă arată că instanța de fond s-a grăbit în ceea ce privește partajul bunurilor, obligând-o la plata sumei de 2321 euro(1/2 din creditul reclamantului) fără însă a arătat motivele pe care se sprijină raționamentul acesteia. În acest sens, recurenta menționează că prima instanță nu a precizat și motivat în hotărâre, data de la care a fost contractat acest credit, data achitării acestuia, perioada până la care părțile au conviețuit împreună și data de la care părțile s-au separat în fapt, încetând relațiile soț-soție. Instanța de fond a împărțit suma în doi, fără a observa ce sumă a plătit reclamantul după despărțirea în fapt de pârâtă și dacă a existat o asemenea plată, recurenta precizând că în integralitate a fost achitat creditul în timpul căsătoriei de către ambii soți.
În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art.299, 304, pct.7 și pct.9 C.pr.civ.
Examinând recursurile prin prisma criticilor aduse sentinței recurate dar și din oficiu potrivit art.304 și art.304, ind.1 C.pr.civ. aplicabil, instanța de recurs constată următoarele:
În ceea ce privește recursul reclamantului instanța de control judiciar constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
A)Codul familiei nu arată în mod expres cum trebuie să se facă împărțirea bunurilor comune, anume în părți egale sau variabile, doctrina și practica judiciară au stabilit în sensul potrivit căruia cota-parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția la dobândirea și conservarea bunurilor comune. Veniturile în muncă ca și criteriu pentru stabilirea contribuției soților la stabilirea cotei de contribuție al dobândirea bunurilor comune reprezintă doar un criteriu alături de celălalt criteriu care înseamnă evaluarea muncii celuilalt soț pe care o prestează în cadrul gospodăriei. Această muncă reprezintă o contribuție la dobândirea bunurilor comune dacă este prestată pentru realizarea sarcinilor căsniciei. În acest context, instanța de fond a apreciat corect că sarcinile căsniciei referitoare și la creșterea și educarea minorelor a revenit soției chiar dacă a omis să precizeze despre ajutorul acordat de mama recurentului, pentru că o asemenea activitate presupune o mare implicare în rezolvarea problemelor de menaj, activități cu minorele, educație, aprovizionare etc., drept pentru această critică a sentinței recurate nu este întemeiată.
B)Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, instanța îl găsește neîntemeiat deoarece plata utilităților, a costurilor de întreținere (și pe lunile aprilie-septembrie 2011) se încadrează în datoriile familiei, recurentul ignorând împrejurarea că în spațiul locativ soția locuiește cu cele două minore, context în care și această critică este neîntemeiată.
Față de cele ce preced, instanța de recurs constată că recurentul reclamant este nefondat și pe cale de consecință în baza art.312 C.pr.civ. aplicabil îl va respinge.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta recurentă, instanța constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Din actul depus la fila 121 dosar de fond, instanța constată că, creditul acordat la data de 19.04.2007 în cuantum de 3000 euro a fost rambursat integral la data de 12.08.2011.Din considerentele sentinței civile nr.3204/20 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei între părți, se reține că părțile au locuit împreună până în ianuarie 2010(fila 71 dosar recurs) iar divorțul s-a pronunțat la data de 20 aprilie 2012 .Pentru considerentele precizate mai sus referitoare la modul în care se stabilește contribuția fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune la care se adaugă și dispoziția instanței de fond care a stabilit contribuția egală a soților la dobândirea bunurilor precum și împrejurarea că acest credit a fost achitat în timpul căsătoriei desfăcută doar la data de 20 aprilie 2012, instanța constată că recursul pârâtei recurente este întemeiat și pe cale de consecință îl va admite în sensul respingerii cererii de obligare a pârâtei la suportarea cotei de ½ din c/v pasivului și pe cale de consecință înlătură dispoziția din sentința recurată referitoare la obligația pârâtei la plata sumei de 2321 euro, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În baza art.274 C.pr.civ. aplicabil, instanța de judecată față de soluția de admitere a recursului pârâtei recurente, va obliga intimatul la suportarea cheltuielilor de judecată în calea de atac a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul recurent Ș. G. împotriva sentinței civile nr. 5100/05.07.2012 a Judecătoriei Sibiu,
Admite recursul declarat de pârâta recurentă Ș. M. A. împotriva sentinței civile nr. 5100/05.07.2012 a Judecătoriei Sibiu pe care o modifică în sensul că:
Respinge cererea de obligare a pârâtei la suportarea cotei de ½ din c/v pasivului,
Înlătură dispoziția referitoare la obligarea pârâtei la plata sumei de 2321 euro,
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă recurentul Ș. G. la plata către recurenta Ș. M. A. a sumei de 2809 lei reprezentând cheltuieli de judecată în calea de atac a recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Mai 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
M. Ț. V. C. DumitracheMariana B.
Grefier,
N. O.
Red. 25.06.2013 M.Ț.
Tehnored. 26.06.2013 N.O.
Exp. 2
j.fond. N.F.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
