Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 124/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 124/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 8501/306/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 124/2013
Ședința publică de la 07 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător D. T. L.
Grefier F. O.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe apelantul F. V. și pe apelanta O. A., împotriva s.c. nr. 6903/2012 a Judecătoriei Sibiu, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelantul reclamant av. I. M., apelanta pârâtă personal și asistată de av. D. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentanta apelantului reclamant, av. I. M., depune la dosar adeverință privind nr. de animale deținute de apelant. Precizează că renunță la proba testimonială solicitată și încuviințată de instanță. Declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentanta apelantei pârâte, av. D. M., declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentanta apelantului reclamant, av. I. M., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat pentru motivele invocate în scris. Solicită includerea în lotul de bunuri al apelantului reclamant lemnul de la cabană, iar în lotul apelantei pârâtei să se includă mobila de bucătărie ca valoare echivalentă pentru cota de ½ din lemnul cabanei. Arată că este vorba despre o adevărată construcție, cabană din lemn, care fără a dispune demolarea, instanța de fond, a dispus partajarea în natură a lemnului, lucru imposibil. Mai arată că această cabană este la munte și îi este necesară apelantului întrucât acesta se ocupă cu oieritul. Cu privire la plata sulte solicită obligarea apelantei pârâte la plata sultei de 65.000 lei pentru imobilul din litigiu, echivalentul cotei de ¼ cu care apelantul a contribuit la achiziționarea imobilului din banii proprii. Cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la apelul declarat de apelanta, O. A., solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat pentru motivele invocate prin întâmpinare.
Reprezentanta apelantei pârâte, av. D. M., solicită respingerea apelului formulat de apelantul, F. V., întrucât prin atribuirea întregului material lemnos apelantul și-a mări valoric lotul. Mai arată că împărțirea loturilor s-a făcut ținând cont de voința părților, cabana este ridicată pe terenul proprietatea apelantei, apelantul nu mai are oi, nu se mai ocupă cu oieritul și nu mai folosește cabana.
Cu privire la apelul formulat de apelanta, O. A., solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat. Arată s-a făcut dovada cu înscrisuri și martori că apelantul și-a luat singura partea ce i se cuvenea din imobil, apelantul a vândut oile ce aparțineau ambelor părți, a încasat iniția suma de 135 mil. lei, ulterior suma de 11 mil. lei, sumă ce și-a însușit-o în integralitate și a folosit-o în interes propriu. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Cu privire la apelul civil de față reține următoarele:
Prin sent. civ. nr. 6903 / 18.10.2012 a Jud. SIBIU a fost admisă în parte acțiunea de partaj formulata de reclamantul F. V. în contradictoriu cu pârâta O. A.. s-a constatat că părțile au dobândit, în timpul căsătoriei, prin contribuție egală, următoarele bunuri:
- ¼ din imobilul – apartament, situat administrativ în Cisnădie, . K8, apt.13 Jud. Sibiu, înscris în CF 5588 Cisnădie nr. top. 6720/8/1/9 în valoare de_ Lei, restul de ¾ din imobil, având calitatea de bun propriu al pârâtei.
- bunurile mobile: Mobilă de sufragerie, în valoare de 1000 lei, lada frigorifică în valoare de 300 lei, Televizor color S. în valoare de 300 lei, fotoliu pat în valoare de 100 lei, Boiler pe gaz în valoare de 400 lei, Dulap cu două corpuri în valoare de 300 lei, Televizor color în valoare de 150 lei, Birou în valoare de 100 lei, canapea în valoare de 100 lei, mobila de bucătărie, în valoare de 200 lei, frigider arctic în valoare de 100 lei, mașină de spălat automata în valoare de 300 lei, aragaz cu patru ochiuri în valoare de 100 lei, Televizor color în valoarea de 250 lei, colțar de bucătărie în valoare de 100 lei, masa cu patru scaune în valoare de 50 lei, Damigene de 50 litri – 4 bucăți în valoare de 200 lei, Damigene de 25 litri – 2 bucăți în valoare de 100 lei, Damigene de 10 litri – 4 bucăți în valoare de 100 lei, butoaie de plastic de 120 litri în valoare de 40 lei, butoaie de plastic de 60 litri, șase bucăți - în valoare de 60 lei, bunuri de uz casnic – Oale, farfurii, linguri furculițe, cuțite cearceafuri, perne pături în valoare de 1000 lei, lemnele provenite dintr-o cabana de lemn în valoare de 2000 lei.
S-a dispus sistarea stării de codevălmășie.
A fost atribuită cota de ¼ din imobilul apartament, situat administrativ în Cisnădie, . K8, apt.13 Jud. Sibiu, înscris în CF 5588 Cisnădie nr. top. 6720/8/1/9 pârâtei Omota A. .
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului F. V. suma de_ lei, reprezentând contravaloarea cotei sale de proprietate.
Au fost atribuite reclamantului bunurile mobile Mobilă de sufragerie, în valoare de 1000 lei, Televizor color în valoarea de 250 lei, Damigene de 50 litri – 2 bucăți în valoare de 100 lei, Damigene de 25 litri – o bucată în valoare de 50 lei, Damigene de 10 litri – 2bucăți în valoare de 50 lei, butoaie de plastic de 120 litri, 2 bucăți, în valoare de 20 lei,, butoaie de plastic de 60 litri, 3 bucăți - în valoare de 30 lei, bunuri de uz caznic – Oale, farfurii, linguri furculițe, cuțite cearceafuri, cota de ½ parte din lemnele care constituie cabana . Celelalte bunuri bunurilor mobile au fost atribuite pârâtei și s-a luat act de înțelegerea părților conform căreia nu se solicita și nu se datorează sulte pentru egalizarea loturilor de bunuri mobile.
A fost respinsă cererea cu privire la autoturismul Mazda.
Pentru a se pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Din sentința civilă nr. 5259/2010 pronunțată de Judecătoria Sibiu ( fila 8 ), rezultă că părțile au fost căsătorite în perioada 24.02._10.
Din evidența de carte funciară și din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3238 din data de 25.03.1991 ( file 9,10) rezultă că părțile au dobândit imobilul apartament compus din 3 camere și dependințe situat orașul Cisnădie, . și înscris în C.F.nr.5588 Cisnădie, nr.top.6720/8/1/9. Din actul autentic încheiat, coroborat cu acordul părților cu privire la acest aspect, instanța reține că suma de reprezentând ¾ din preț a fost avansată de pârâta rezultând din vânzarea unui imobil bun propriu dobândit anterior încheierii căsătoriei situat în R. nr. 1751, jud. Sibiu .
Părțile recunosc împrejurarea că ¾ din imobil reprezintă bun propriu al pârâtei urmare a subrogării reale, conform dispozițiilor art. 31 litera F din Codul familiei, în calitate de bun achiziționat de pârâta cu bani proprii.
Deși invoca egalitatea de contribuție cu privire la bunurile mobile reclamantul solicita a se constata că are cota de ¼ părți din întregul imobil, deși acesta a fost dobândit în timpul căsătoriei, apreciind deci că are, cu privire la imobil, cota exclusivă.
Cu privire la acest aspect instanța amintește că, în materia partajului de bunuri comune, cererea de a se retine cote de contribuție diferențiate asupra bunurilor care constituie masa de bunuri de împărțit este inadmisibilă, având in vedere principiul unicității cotei de contribuție operabil cu privire la masa bunurilor care formează masa partajabilă.
Din probele administrate în cauză ( declarațiile martorilor T. D., G. A.) rezulta că soții, în timpul căsătoriei au fost angajați, contribuind împreună la cheltuielile căsătoriei. Reclamantul nu a făcut dovada unei contribuții majoritare cu privire la dobândirea imobilului cu privire la care a fost sesizată instanța. Chiar dacă martora G. A. a precizat că parte din investițiile efectuate de părți în imobil au fost efectuate cu bani de la mama pârâtei, nu s-a făcut dovada că ajutorul a fost făcut doar în considerarea persoanei pârâtei, acest ajutor profitând ambilor soți. În plus, instanța constată că pârâta este de acord cu egalitatea de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune.
Pârâta invocă, în susținerea apărării sale cu privire la sistarea de codevălmășie fără obligarea sa la plata sultei împrejurarea că reclamantul a vândut după divorț oi și miei, însușindu-și suma rezultată din vânzarea acestora de_ lei. Martorul T. D. a confirmat vânzarea, însă a precizat că suma de 2700 lei a fost dată pârâtei.
Pârâta nu a formulat cerere reconvențională expresă prin care să solicite ca în masa bunurilor de împărțit să fie inclusă și valoarea oilor și mieilor sau să se constate dreptul de creanță cu privire la valoarea de ½ din valoarea oilor, motiv pentru care, văzând dispozițiile art. 129 alin 6 C., instanța se va pronunța doar cu privire la obiectul cererii deduse judecății.
Văzând și dispozițiile art. 25 codul familiei conform cărora „ bărbatul si femeia au drepturi si obligații egale in căsătorie”, instanța va constata că prin probatoriul administrat în cauză nu s-a răsturnat prezumția de egalitate a soților la dobândirea bunurilor comune.
Față de considerentele de mai sus, văzând dispozițiile art. 30 C familiei, instanța va constata că părțile au dobândit în timpul căsătoriei prin contribuție egală următoarele bunuri:
- ¼ din imobilul – apartament, situat administrativ în Cisnădie, . K8, apt.13 Jud. Sibiu, înscris în CF 5588 Cisnădie nr. top. 6720/8/1/9 în valoare de_ Lei, restul de ¾ din imobil, având calitatea de bun propriu al pârâtei.
- bunurile mobile: Mobilă de sufragerie, în valoare de 1000 lei, lada frigorifică în valoare de 300 lei, Televizor color S. în valoare de 300 lei, fotoliu pat în valoare de 100 lei, Boiler pe gaz în valoare de 400 lei, Dulap cu două corpuri în valoare de 300 lei, Televizor color în valoare de 150 lei, Birou în valoare de 100 lei, canapea în valoare de 100 lei, mobila de bucătărie, în valoare de 200 lei, frigider arctic în valoare de 100 lei, mașină de spălat automata în valoare de 300 lei, aragaz cu patru ochiuri în valoare de 100 lei, Televizor color în valoarea de 250 lei, colțar de bucătărie în valoare de 100 lei, masa cu patru scaune în valoare de 50 lei, Damigene de 50 litri – 4 bucăți în valoare de 200 lei, Damigene de 25 litri – 2 bucăți în valoare de 100 lei, Damigene de 10 litri – 4 bucăți în valoare de 100 lei, butoaie de plastic de 120 litri în valoare de 40 lei, butoaie de plastic de 60 litri, șase bucăți - în valoare de 60 lei, bunuri de uz casnic – Oale, farfurii, linguri furculițe, cuțite cearceafuri, perne pături în valoare de 1000 lei, lemnele provenite dintr-o cabana de lemn în valoare de 2000 lei.
Din raportul de expertiză efectuat de experții O., H. și B., instanța reține că valoarea imobilului care face obiectul partajului este de_ lei, iar cota de ¼ din imobil având o valoare de_ lei ( fila 158 dosar) .
În baza considerentelor de mai sus, având în vedere prevederile art. 728 C.civ. precum și criteriile prevăzute de art.673 ind.9 C.p.c, 673 ind. 10 C., art. 36 Cod familie raportat la acordul părților cu privire la atribuire și la cotele de contribuție, instanța urmează să dispunăsistarea stării de codevălmășie și să atribuie imobilul pârâtei pe care o va obliga să plătească reclamantului, pârât reconvențional suma de_ lei) contravaloarea cotei sale de contribuție de 1/2 din valoarea cotei de ¼ parte din imobil.
Cu privire la bunurile mobile ce intră în masa bunurilor partajabile, având în vedere voința părților instanța va atribui reclamantului bunurile mobile: Mobilă de sufragerie, în valoare de 1000 lei, Televizor color în valoarea de 250 lei, Damigene de 50 litri – 2 bucăți în valoare de 100 lei, Damigene de 25 litri – o bucată în valoare de 50 lei, Damigene de 10 litri – 2bucăți în valoare de 50 lei, butoaie de plastic de 120 litri, 2 bucăți, în valoare de 20 lei,, butoaie de plastic de 60 litri, 3 bucăți - în valoare de 30 lei, bunuri de uz casnic – Oale, farfurii, linguri furculițe, cuțite cearceafuri, , cota de ½ parte din lemnele care constituie cabana . Restul bunurilor mobile vor fi atribuite pârâtei, luându-se act totodată de împrejurarea că nu se solicita și nu se datorează sulte pentru egalizarea loturilor de bunuri mobile.
Cu privire la autoturismul Mazda, instanța reține din actele depuse la dosar, coroborate cu declarația martorei G. A. și cu declarația martorului T. D., că autoturismul este al numitei O. P. ( fila 30 dosar), fiind folosit de fiul părților, motiv pentru care acest bun nu se poate include în masa bunurilor de împărțit.
Cu privire la cheltuielile de judecata instanța reține următoarele:
Pentru efectuarea raportului de expertiză reclamantul a achitat taxa onorariu de expertiză de 1000 lei, la care se adaugă taxa de timbru de 5100 lei și onorariu avocațial 1000 lei ( fila 168 dosar), iar pârâta a achitat integral contraexpertiza efectuata de cei 3 experți în valoare de 2200 lei .
Având în vedere soluția preconizată de admitere în parte a acțiunii principale, având în vedere dispozițiile art. 274, 276Cpc, cotele de proprietate stabilite, instanța va compensa în totalitate cheltuielile de judecata efectuate de părți.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamantul F. V. și pârâta O. A..
Reclamantul a solicitat schimbarea hotărârii atacate în sensul de a fi obligată pârâta la plata O. A. la plata sumei de_ lei cu titlu de sultă pentru imobilul din Cisnădie și de a fi inclus în lotul său întreg materialul lemnos pentru cabana mobilă și nu doar jumătate din acesta iar mobila de bucătărie să se atribuie pârâtei.
În motivarea apelului arată că din întregul preț al apartamentului din Cisnădie, preț care a fost de_ lei el a suportat singur plata de_ lei iar_ lei au fost plătiți din banii pârâtei, că în contractul din data de 25 martie 1991 se face mențiunea că bunul este comun și că ¾ din bun a fost achitat cu banii pârâtei însă lipsește mențiunea că restul a fost achitat din banii lui proprii, dar că acest aspect rezultă din convenția din 14.09.90 de unde rezultă că el a achitat un avans de_ lei, că această împrejurare poate fi confirmată și de martorii L. C., C. D. și Calugăru E., că pe actul respectiv este și o mențiune din care rezultă că s-au mai achitat 20000lei. Mai arată că actele depuse de pârâtă sunt false sub aspectul datei și al numelui persoanei care a primit avansul.
Referitor la bunurile mobile arată că greșit s-a dispus partajul în natură al lemnului deoarece acesta reprezintă o adevărată construcție, respectiv o cabană de lemn și că pentru valoarea cotei pârâtei din acest lemn i se poate atribui acesteia mobila de bucătărie.
Pârâta O. A. a solicitat prin apelul său schimbarea hotărârii atacate în sensul de a nu mai fi obligată la plata sumei de_ lei reprezentând sulta pentru imobil. În motivarea apelului arată că intimatul s-a îndestulat cu această sumă din vânzarea oilor pe care le-au dobândit împreună a unor miei și 200 kg caș de la aceste oi.
Părțile au purtat negocieri cu privire la o eventuală tranzacție însă aceasta nu s-a realizat.
Apelurile nu sunt întemeiate .
În ceea ce privește apelul reclamantului se constată că probele invocate de acesta nu pot duce la concluzia că o cotă de ¼ din imobil a fost dobândită cu banii săi proprii. În aprecierea contribuției soților la dobândirea acestui imobil trebuie pornit de la mențiunile făcute de părți în fața notarului cu ocazia autentificării contractului de vânzare din data de 25 martie 199. Părțile au arătat cu ocazia încheierii acestui contract că ¾ din preț provine din banii proprii ai apelantei pârâte O. A.. În condițiile în care în contract s-au făcut mențiuni cu privire la proveniența banilor pentru preț, este logic că dacă și apelantul reclamant ar fi plătit din bani proprii o parte din preț, s-ar fi făcut mențiune despre această împrejurare. Lipsa unei astfel de mențiuni duce la concluzia că restul prețului, respectiv ¼ din acesta a fost achitat cu bani comuni. Actele invocate de către apelantul reclamant și inclusiv împrejurările susținute de acesta în sensul că unele părți din conținutul acestor acte au fost falsificate, chiar reale dacă ar fi, nu au valoare probatorie de natură a înlătura prezumția de mai sus bazată pe voința exteriorizată odată cu încheierea contractului autentic de vânzare. Aspectele arătate în apel referitor la aceeași contribuție ca posibil de dovedit prin audierea unor martori nu au fost dovedite de apelantul reclamant, el renunțând la audierea martorilor respectivi.
În legătură cu motivul de apel referitor la lemnul pretins a constitui material pentru o cabană se constată că reclamantul dorește includerea în totalitate a acestui lemn în lotul său în schimbul unei mobile de bucătărie, aspect care a fost discutat și cu ocazia încercării de împăcare a părților și a unei eventuale tranzacții și cu referire la care pârâta nu a fost de acord. Atribuirea întregului material lemnos pârâtului doar în schimbul mobilei de bucătărie nu este posibil deoarece valoarea stabilită prin hotărâre pentru ½ din acest material este de 1000 lei iar valoarea stabilită pentru mobila de bucătărie este 200 lei.
În ceea ce privește apelul pârâtei O. A. se constată că nici acesta nu este întemeiat.
Apelanta pârâtă dorește să nu plătească sulta stabilită pe considerentul că au existat și alte bunuri comune care au fost valorificate doar de către reclamant. Înlăturarea obligației pârâtei de plată a sultei în condițiile în care bunurile la care face referire nu au făcut obiectul acțiunii de partaj și instanța nu a fost sesizată referitor la o un eventual partaj al sumelor încasate din vânzarea acestora, nu poate duce la compensarea acestor sume, de altfel nedovedite, cu sulta datorată de către apelanta pârâtă . Acest aspect a fost analizat și de către instanța de fond și în mod corect cererea pârâtei a fost respinsă. Mai mult decât atât, probele administrate în legătură cu vânzarea oilor de către reclamant sunt contradictorii, doi dintre cei trei martori audiați în cauză (filele 48,49, 75) arătând că pârâta a primit o parte din banii încasați pe oi. Oricum, ar fi trebuit să se ia în calcul și cheltuielile făcute cu întreținerea acestora și doar profitul obținut să se împartă or probe pe aceste împrejurări nu au fost făcute.
În raport de cele de mai sus, în baza art. 296 C. proc. civ. și a art. 30, 31 din Codul familiei apelurile urmează a fi respinse
În baza art. 276 C. proc. civ. urmare a respingerii ambelor apeluri, cheltuielile de judecată ale părților urmează a fi compensate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile formulate de reclamantul F. V. și pârâta O. A. împotriva sentinței civile nr. 6903/2012 a Judecătoriei Sibiu, pe care o păstrează.
Compensează cheltuielile de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Iunie 2013
Președinte, G. C. | Judecător, D. T. L. | |
Grefier, F. O. |
Red. Gh. C. 12.07.2013/Tehnored. F.O. 12.07.2013/4 ex./j.f. L. A. P.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
