Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre din 22-11-2013, Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 295/306/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 314/2013
Ședința publică de la 22 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
Judecător G. C.
Grefier F. O.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către reclamanții P. C. și P. C. M. împotriva sentinței civile nr. 2472 din 27.03.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu, în contradictoriu cu intimații G. L., P. A. și ANAF - DGFPS - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SIBIU - SERVICIUL COLECTARE executare SILITĂ PERSOANE FIZICE, având ca obiect - partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial - casat cu trimitere spre rejudecare.
Cauza a fost dezbătută la data de 8.11.2013, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi.
TRIBUNALUL
Cu privire la apelul civil de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2472 din 27.03.2012 a Judecătoriei Sibiu a fost admisă în parte acțiunea civilă completată formulată de reclamanții P. C. și C. M. în contradictoriu cu pârâții G. (fostă P.) L. și A. și M.F.-A.N.A.F.- D.G.F.P.-A.F.P.- Serviciul de colectare executare silită Persoane Fizice Sibiu.
A fost admisă cererea reconvențională completată formulată la data de 19.07.2011 de M.F.-A.N.A.F.-D.G.F.P. Sibiu în contradictoriu cu P. C. și P. C. M. și G. (fostă P.) L. și P. A..
A fost admisă și acțiunea conexă de sub numărul_ formulată de G. (fostă P.) L. în contradictoriu cu ANAF prin DGFPS Sibiu și P. A..
A fost admisă cererea reconvențională completată formulată la 16.06.2011 de M.F.-A.N.A.F.- D.G.F.P. Sibiu în contradictoriu cu P. C. și P. C. M. și G. (fostă P.) L. și P. A..
A fost admisă în fond și în parte cererea de intervenție precizată în interesul pârâtului P. A. formulată la data de 05.04.2011 de P. C. și P. C. M..
S-a constatat că numiții G. L. și P. A. au dobândit în timpul căsătoriei ca bun comun în cote egale de contribuție de câte ½ părți fiecare imobilul apartament înscris în Cartea funciară nr._ –C1-U13 (provenit din numărul cadastral_/D/M/III) numărul top 7040/19/D/M/III, (provenită din cf_), compus din 3 camere și dependințe situat în Sibiu, cartier ștrand, ., etaj mansardă, M3 în valoare de 30.000 euro (în echivalent lei).
S-a dispus partajarea imobilului prin atribuirea definitivă a acestuia către pârât și a fost obligat acesta să plătească coproprietarei G. L. echivalentul cotei acesteia de proprietate în suma de 15.000 euro (în echivalent lei la data plății curs BNR) în termen de 2 luni de la data sentinței.
S-a dispus înscrierea drepturilor astfel dobândite în cartea funciară.
A fost constatată renunțarea la judecată a cererii din acțiunea conexă formulată de G. L. (fostă P.) cu privire la rectificarea de carte funciară prin radierea dreptului de ipotecă instituit în favoarea D.G.F.P. Sibiu până la concurența sumei de 112.806 lei și renunțarea la judecată a cererii din acțiunea conexă a intervenienților P. C. și C. M. cu privire la radierea dreptului de ipotecă instituit în temeiul încheierii de întabulare 7513/2011 urmare admiterii plângerii formulată împotriva acestei încheierii și a încheierii de respingere a reexaminării dispusă cu încheierea_/2011.
Au fost respinse în rest cererile părților.
A fost obligată pârâta G. L. să plătească reclamanților P. C. și C. M. cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 1645,55 lei și pârâtul P. A. să plătească reclamanților P. C. și C. M. cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 1.645,55 lei și suma de 97 lei cu acest titlu reclamantei din acțiunea conexă G. (fostă P.) L.; a fost obligat pârâtul P. A. să plătească în favoarea statului suma de 1389,5 lei taxa de timbru.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că numiții P. A. și G. L. s-au căsătorit la 10._ și divorțul lor a devenit irevocabil la 24.03.2011 (fila 48).
Imobilul înscris în CF nr._-C1-U3 Sibiu (provenită din conversia pe hârtie a CF nr._) cu numărul top 7040/19/B/M/III este proprietatea pârâtului P. A., așa cum rezultă din extrasul de carte funciară, drept dobândit prin construire, conform încheierii_/2008.
La data de 09.06.2009, în timpul căsătoriei soților P., între P. A. și P. C. și P. C. L. s-a încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare prin care s-a promis vânzarea, respectiv, cumpărarea imobilului apartament M2 devenit după corecție M3 din Sibiu ., fost . înscris în Cartea funciară nr._ Sibiu numărul top 7040/19/D/M/II, în schimbul prețului de 30.000 euro din care s-a primit la încheierea promisiunii suma de 21.000 euro iar diferența urmând să fie achitată până la 01.08.2009.
Părțile au prevăzut expres că actul încheiat nu este un contract de vânzare-cumpărare pentru că el nu transferă dreptul de proprietate de la promitent vânzător la promitent cumpărător.
La 14.08.2009 promitentul vânzător declară prin înscris sub semnătură privată că a primit suma de 2500 euro din diferența de 9000, suma totală primită până la această dată fiind de 23.500 euro, și că diferența de 6500 euro urmează să fie primită la finalizarea actelor până la 19.05.2009, termenul limită de finalizare a actelor. Ulterior, s-a încheiat actul adițional numărul 3962/06.07.2010 prin care s-a modificat prețul de vânzare la 29.000 euro, preț pe care promitentul vânzător declară că l-a primit în întregime, și s-a stabilit ca termen de predare a proprietății imobilului 26.07.2010, dată când părțile se vor prezenta la biroul notarului public M. R. E. și vor încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică. Actul adițional precizează, totodată, noile coordonate de carte funciară a imobilului în promis și menționează că face parte din contractul încheiat la 19.06.2009. Promisiunea de vânzare-cumpărare a fost notată în cartea funciară la 14.07.2010 cu încheierea numărul_ și instanța a reținut faptul că soția P. L. nu și-a dat acordul la încheierea acestui contract.
Promitentul vânzător și numita G. (fostă P.) L. au fost notificați de promitenții cumpărători în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, la 21.12.2010, pârâta G. nu a dat curs somației.
Prin încheierea numărul 7513/15.02.2011 se înscrie în cartea funciară dreptul de ipotecă în valoare de 112.806 lei dobândit prin lege în favoarea ANAF- DGFPS-AFP Sibiu –Serviciul colectare, executare silită persoane fizice - decizia de instituire a măsurilor asiguratorii_/31.12.2010.La 04.04.2011 se notează sechestru asigurator asupra imobilului pentru recuperarea creanței în sumă de 88.907 lei în favoarea AFP Sibiu.
Din proba testimonială a rezultat că apartamentul construit la mansarda unui . și cu aportul pârâtei G. L., căsătorită la momentul construirii cu promitentul vânzător P. A.. Martorii au relatat că pârâta a contribuit cu munca fizică efectivă, fiind un „fel de administrator cu materialele pentru construcție”și că soții se înțeleseseră ca apartamentul să le revină lor ca locuință familială. Martorul Z. M. declară că și pârâta G. L. a contribuit cu bani din familie la construcția acestei locuințe, fapt plauzibil mai ales dacă era în discuția soților ipoteza ca acest apartament să le revină lor.
Familia P. s-a mutat în locuință după căsătoria promitentului vânzător. Construcția a început în anul 2008 iar convențiile de vânzare cumpărare a apartamentelor de la mansardă s-au purtat numai cu P. A..
S-a mai reținut că anterior căsătoriei, P. A. a mai construit o mansardă și din banii obținuți s-a început construcția ce face obiectul prezentului litigiu și că, deși nu erau căsătoriți, G. L. a contribuit și la edificarea celeilalte mansarde, părțile locuind în concubinaj (declarația lui A. Teodosia).
Nu s-a contestat contribuția comună și egală a soților P. la dobândirea bunurilor comune și că această contribuție este dovedită cu probele administrate. Având în vedere faptul că imobilul a fost dobândit în timpul căsătoriei, nefiind relevant faptul că imobilul a fost înscris în cartea funciară numai în favoarea unuia dintre soți, în temeiul art. 30 codul familiei (în vigoare pe perioada căsătoriei părților)instanța a constatat calitatea de bun comun al acestuia la valoarea (de asemenea, necontestată) de 30.000 euro (în echivalent lei).
În temeiul art. 673 indice 5 și art. 673 indice 9 cod de procedură civilă, 728 cod civil (dispoziții aplicabile în speță față de dispozițiile art. 66 Legea 71/2011 de punere în aplicare a noului cod civil) instanța a dispus sistarea stării de codevălmășie și partajul prin atribuirea definitivă a imobilului către pârâtul P. A. cu obligarea acestuia la plata către G. L. a echivalentului cotei acesteia de proprietate în suma de 15.000 euro (în echivalent lei la data plății curs BNR). La atribuirea bunului s-a avut în vedere înțelegerea părților, pârâta G. L. solicitând în fața instanței această modalitate de partajare a bunului și fiind de acord cu vânzarea către familia P. cu condiția să primească partea sa din valoarea bunului.
Instanța a stabilit un termen de 2 luni de la data hotărârii pentru achitarea sumei astfel stabilite, apreciindu-se că un termen mai lung ar fi în defavoarea coproprietarei.
În temeiul Legii 7/1996 instanța a dispus înscrierea drepturilor astfel dobândite în CF.
Rezolvând partajul bunului în litigiu în modalitatea arătată, promisiunea de vânzare încheiată în timpul căsătoriei fără acordul unuia din soți, rămâne valabilă, imobilul revenind în urma partajului promitentului vânzător care, de principiu, poate fi obligat să respecte obligația asumată și să vândă imobilul promitenților cumpărători în temeiul art. 1077 Cod civil care cere ca obligația asumată de o parte contractantă să fie executată în natura ei specifică și art. 969 Cod civil prevăd obligativitatea cu putere de lege a dispozițiilor contractuale pentru părțile contractante.
În speță, s-a reținut însă că vânzarea către promitenții vânzători este oprită de dispozițiile art. 129 al.9 teza a doua cod de procedură fiscală, imobilul în litigiu fiind sub sechestru asigurator în favoarea DGFP Sibiu. Dispozițiile enunțate stabilesc că „actele de dispoziție ce ar interveni ulterior înscrierii prevăzute de aliniatul 8 (al.8 „În cazul înființării sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară.”) sunt lovite de nulitate absolută”.
Cu privire la legalitatea înscrierii ipotecii legale și sechestrului asigurator instanța a constatat că nici mențiunea că a fost notată o promisiune de vânzare și nici faptul că imobilul este bun comun nu pot constitui piedici la înscrierea ipotecii, respectiv notarea sechestrului asigurator.
Promisiunea de vânzare nu transferă proprietatea de la promitentul vânzător la promitenții compărători (așa cum expres părțile au prevăzut în contract) chiar dacă întregul preț convenit a fost plătit și promitenții cumpărători folosesc efectiv apartamentul. În același sens se exprimă și practica judiciară depusă în probațiune de reclamanți la fila 54, fiind o interpretare eronată a deciziei enunțate, din partea reclamanților atunci când susțin că dacă s-a predat bunul și s-a achitat prețul a operat transferul dreptului de proprietate însuși. Decizia subliniază necesitatea pronunțării unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract autentic de vânzare cumpărare în această situație.
Pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare autentic, trebuie îndeplinite condițiile legale pentru vânzare. Existența unui obiect al vânzării care să fie în circuitul civil este una din condițiile esențiale ale contractului de vânzare-cumpărare, condiție care în prezenta caută nu este îndeplinită motiv pentru care instanța a respins această cerere.
Înscrierea ipotecii legale în condițiile în care bunul era comun iar datoria este una personală a unuia din soți nu este nelegală. Ipoteca se va executa numai în ceea ce privește dreptul debitorului iar partajul bunului poate avea loc și după înscrierea ipotecii. Mai mult, urmare partajului, bunul a revenit în proprietatea exclusivă a debitorului.
Dreptul de înstrăinare a imobilului ipotecat încetează în momentul în care a fost înregistrată acțiunea ipotecară sau când creditorul a procedat la somarea debitorului astfel că, și din acest punct de vedere, vânzarea imobilului ipotecat este interzisă.
În temeiul art. 275 Cod de procedură civilă instanța a obligat pe pârâta G. L. și pe P. A. să plătească reclamanților P. C. și C. M. cheltuieli de judecată parțiale în sumă de câte 1.645,55 lei fiecare. Pârâtul P. A. a fost obligat să plătească suma de 97 lei cheltuieli de judecată reclamantei din acțiunea conexă G. (fostă P.) L.. S-a reținut că reclamanții P. nu sunt îndreptățiții la plata tuturor cheltuielilor de judecată, ci numai pentru pretențiile admise, respectiv, pentru cererea care a vizat partajul bunurilor comune: taxa de timbru și timbrul judiciar de 2.041,10 lei și onorariu avocat parțial în valoare de 1250 lei (1/2 din 2500 lei). Pe de altă parte, copartajanții trebuie să suporte cheltuielile de judecată în proporție de ½ fiecare, conform cotelor de proprietate. Cheltuielile aferente acțiunii conexe se ridică pentru reclamanta G. L. la 194 lei, taxa judiciară de timbru iar pârâtul P. A. este obligat să plătească ½ din această cheltuială..
În temeiul art. 18 OG 51/2008, instanța a obligat pârâtul din acțiunea conexă P. A. să plătească în favoarea statului suma de 1389,5 lei taxa de timbru, sumă de care reclamanta din acțiunea conexă a fost scutită.
S-a respins ca neîntemeiată cererea M.F.-A.N.A.F.- D.G.F.P.-A.F.P.- Serviciul de colectare executare silită Persoane Fizice Sibiu de obligare la cheltuieli de judecată, având în vedere că nu s-au dovedit astfel de cheltuieli.
Împotriva sentinței civile susmenționate au formulat apel reclamanții P. C. și P. C. M. solicitând rectificarea cărții funciare prin radierea dreptului de ipotecă instituit în favoarea pârâtului ANAF și în sarcina pârâtului P. A., obligarea pârâtului susmenționat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul în litigiu și întabularea dreptului de proprietate al reclamanților în cartea funciară. A solicitat, urmare a admiterii apelului să i se acorde și cheltuieli de judecată în fond și în apel.
În motivarea apelului arată că imobilul revenind la partaj promitentului vânzător acesta poate fi obligat să vândă promitenților cumpărători bunul respectiv, că ipoteca este greșit înscrisă deoarece datoria era doar a lui P. A., că ipoteca asupra întregului bun care nu aparține debitorului constituie un abuz, că soții P. au declarat că nu mai au altă locuință iar acest apartament era exceptat de la executare în baza art. 154 alin. 3 din OG nr. 92/2003, că ipoteca este abuzivă din moment ce debitul se poate executa din alte bunuri imobile dintre care cel mai valoros nu este întabulat în cartea funciară dar conform cărții de identitate este adresa de domiciliu a foștilor soți. Mai arată că urmare a radierii dreptului de ipotecă se impune a fi obligat intimatul P. A. să încheie cu reclamanții contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în litigiu.
Prin decizia civilă nr. 373/17.12.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția i civilă în dosarul nr._ a fost respins apelul promovat de apelanții P. C. și P. C. M. împotriva sentinței civile nr. 2472 din 27.03.2012 a Judecătoriei Sibiu, care a fost păstrată.
Prin decizia civilă nr. 155/2013 a Curții de apel A. I. a fost admis recursul formulat de recurenții P. C. și P. C. M. și hotărârea Tribunalului a fost casată iar cauza a fost trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. S-a reținut în esență că instanța de apel nu a analizat toate motivele de apel și nu a răspuns criticilor formulate.
Rejudecând apelul prin prisma indicațiilor deciziei de casare se constată că acesta este neîntemeiat și va fi respins ca atare.
În fața instanței de apel, la întrebarea instanței, apelanții au menționat în mod expres că obligarea pârâtului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică cu privire la apartamentul în litigiu o solicită doar în condițiile în care se va radia dreptul de ipotecă înscris în favoarea organelor fiscale.
Prin decizia_/2010 a DGFP Sibiu s-au dispus măsuri asigurătorii asupra imobilului apartament înscris în Cartea funciară nr._ –C1-U13 nr. top 7040/19/D/M/III, (provenită din cf_), compus din 3 camere și dependințe situat în Sibiu, cartier ștrand, ., mansardă, M3.
Măsurile asigurătorii s-au dispus pentru garantarea creanței plătii TVA pentru chiar construcția sechestrată. Înscrierea procesului verbal de sechestru a fost făcută la data de 15.02.2001. Intimatul a atacat decizia susmenționată dar acțiunea lui a fost respinsă prin sentința civilă nr. 4619/2011.
Raportat la prevederile art. 154 C. proc. fiscală sechestrul constituie ipotecă legală și se notează în cartea funciară. O ipotecă înscrisă în cartea funciară nu poate împiedica, în principiu, înstrăinarea imobilului. În materie fiscală însă art. 129 din C. proc. fiscală prevede că actele de dispoziție efectuate după înscrierea sechestrului sunt lovite de nulitate. Ca urmare, obligarea pârâtului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică nu este posibilă în raport de dispoziția legală menționată și aceasta indiferent de discuția dacă sechestrul valorează sau nu ipotecă legală și înainte de începerea executării.
Cu privire la motivele vizând radierea ipotecii, se constată că acestea nu justifică o astfel de soluție. În primul rând se observă că apelanții se contrazic când susțin că imobilul nu poate fi urmărit deoarece ar constitui spațiul minim locuit de debitor și familia sa, pentru că în fraza următoare din apel arată că trebuia urmărit mai întâi imobilul neîntabulat al pârâților, care figurează ca domiciliu în cartea lor de identitate. Deci intimatul mai are un imobil, spațiul în litigiu nu este spațiul minim stric necesar pentru locuința debitorului, iar acest lucru rezultă și din faptul că s-a încheiat o promisiune de vânzare cu privire la acesta, promisiune ce dovedește că nu există intenția folosirii acestui apartament ca spațiu de locuit pentru debitor.
Nici motivul legat de faptul că datoria pentru care s-a instituit sechestrul era doar a lui P. A. nu este întemeiat . Creanța fiscului se referă la TVA chiar pentru imobilul în litigiu și chiar în acest proces s-a dovedit că imobilul este bun comun al soților P. și deci și datoria trebuie privită ca o datorie comună.
Toate motivele invocate în apel pentru radierea ipotecii, așa cum au fost prezentate mai sus, au fost invocate și de pârâtul P. A. într-o plângere împotriva încheierii de carte funciară prin care a fost înscris sechestrul, dar plângerea respectivă a fost respinsă prin sentința civilă nr. 4619/2011 a Judecătoriei Sibiu.
În raport de cele de mai sus se constată că nu sunt motive de radiere a ipotecii din cartea funciară și că față de această situație, de declarațiile apelanților și de prevederile art.129 C. proc. civ. nu se poate dispune nici obligarea pârâtului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Urmează deci ca în baza art. 296 și 274 C. proc. civ. și a dispozițiilor legale deja menționate să se respingă apelul reclamanților precum și cererea privind cheltuielile de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul promovat de apelanții P. C. și P. C. M. împotriva sentinței civile nr. 2472 din 27.03.2012 a Judecătoriei Sibiu, pe care o păstrează.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 22.11.2013
Președinte Judecător
G. C. D. T. L.
Grefier
F. O.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 41/2013. Tribunalul SIBIU | Reintegrare în familie. Sentința nr. 127/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
