Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 97/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 97/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 2886/257/2006/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 97/2015
Ședința publică de la 12 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
Judecător E. D.
Judecător C. E. G.
Grefier S. E.
Pe rol fiind judecarea recursului civil privind pe recurent P. G.-CATOLICĂ II MEDIAȘ, recurent S. G. și pe intimat A. S.A. P. LICHIDATOR JUDICIAR S.C. INSOLV CONSULT I.P.U.R.L., intimat AGENȚIA D. STATULUI, intimat A. S.A. P. LICHIDATOR JUDICIAR APEX EURO INSOLV SRL, având ca obiect Completare/lămurire dispozitiv - recurs împotriva încheierii din 29.12.2014 pronunțată de Judecătoria Mediaș
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. Bardoczi T. pentru recurentul Protopopiatul Bisericii G.-Catolice Mediaș prin P. G. Catolică II Mediaș, lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost depusă la dosar întâmpinare din partea recurentei reclamante.
Tribunalul, având în vedere că este o cale de atac împotriva unei încheieri de lămurire/completare dispozitiv, constată că potrivit normelor de aplicare a Legii 146/1997 nu se datorează în cauză taxa de timbru de 10 lei stabilită prin rezoluție.
Reprezentantul recurentei reclamante arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul recurentei reclamante susține oral motivele de recurs astfel cum au fost formulate în scris la dosar solicitând admiterea recursului, schimbarea în parte a încheierii din 29.12.2014 în sensul respingerii ca inadmisibile a cererii de lămurire a titlului executoriu, înlăturând din considerentele încheierii motivarea făcută de către instanța la pct. 12-16 și totodată obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată la instanța de fond și recurs.
Critică hotărârea primei instanțe prin prisma faptului că s-a judecat cererea de lămurire a titlului executoriu prin prisma vechiului C.p.c. Consideră că în speță era aplicabil N.C.p.c. având în vedere faptul că hotărârea a și fost pusă în executare după apariția N.C.p.c. Invocă disp. art.3 al.1 coroborat cu art. 5 din Legea 76/2012. Totodată arată că instanța de fond în mod nelegal a respins excepția inadmisibilității cererii de lămurire bazată pe dispozițiile art. 281 al.1 C. .
O altă critică adusă încheierii atacate arată că privește considerentele hotărârii de la pct. 12-16 întrucât instanța de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 590/2010 a Judecătoriei Mediaș prin care s-a stabilit că nu există nici o suprapunere între terenurile părților. De asemenea arată că în mod nelegal instanța de fond nu a dispus obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată deși cererea petentei de lămurire a titlului executoriu a fost respinsă.
Cu privire la recursul formulat de petentă solicită a se respinge ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată
TRIBUNALUL
Constată că prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 29 decembrie 2014 în dosarul nr._ 06 al Judecătoriei Mediaș s-a dispus respingerea cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 590/24.03.3010 a Judecătoriei Mediaș, formulată de S. G., în contradictoriu cu P. G. Catolică II Mediaș, Agenția D. Statului, și S.C. A. S.A. Mediaș, prin lichidator judiciar Apex Euro Insolv SRL Sibiu.
De asemenea, s-a dispus respingerea cererii Parohiei G. Catolice II Mediaș de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
P. cererea înregistrată la instanță la data de 03.12.2014 petiționarul S. G., a solicitat, în temeiul art. 281 ind. 1 Cod pr. civilă din 1865, în contradictoriu cu P. G. Catolică II Mediaș, Agenția D. Statului, și S.C. A. S.A. Mediaș, prin lichidator judiciar Apex Euro Insolv SRL Sibiu lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 590/24.03.2010 a Judecătoriei Mediaș, în sensul de a se preciza dacă aplicarea dispozitivului sentinței, în partea privitoare la obligația sa de a lăsa în deplină proprietate și posesie terenurile arabile cuprinse în titlul de proprietate 2385/6, parcelele nr. 2011, 2012 și 2020, trebuie să se facă potrivit identificării amplasamentului terenurilor din expertiza tehnică topografică a celor trei experți F. I. D., P. G. și M. D., care urmează a face parte integrantă din sentință.
În motivarea cererii s-a arătat că, prin sentința civilă nr. 590/24.03.2010 a Judecătoriei Mediaș, pronunțată în dosarul nr._ 06, menținută prin decizia nr. 401/15.05.2014 a Tribunalului Sibiu, pârâtul a fost obligat să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei terenul agricol înscris în titlul de proprietate nr. 2385/6 din 10.08.2005, cuprins în .. 2011, în suprafață de 3.600 mp, . suprafață de 32.400 mp și . suprafață de 6.300 mp, dar dispozitivul sentinței nu face referire expresă la vreo expertiză sau schiță-plan din expertiză, însă în considerente instanța motivează că, „pentru stabilirea amplasamentului terenurilor cumpărate de pârât s-au efectuat două expertize tehnice topografice, una dintre ele cu trei experți, aceasta din urmă fiind și cea avută în vedere de instanță la pronunțarea soluției în prezenta cauză”.
Înainte de rămânerea irevocabilă a sentinței, respectiv la data de 15.05.2014, prin intermediul executării silite, pârâtul a fost somat să predea terenurile, prilej cu care i s-a comunicat somația din 24.01.2013 a executorului judecătoresc D. M. V., din dosarul execuțional nr. 3/2013, dosar în care s-a întocmit un proces verbal prin care s-a consemnat predarea către P. G.-Catolică II Mediaș a terenurilor agricole cuprinse în titlul de proprietate, conform raportului de expertiză judiciară efectuat de expert M. M. A., în urma măsurătorilor efectuate de către acesta și prin marcarea în teren a punctelor, fără însă a se ține seama de expertiza cu trei experți efectuată în dosarul de revendicare, expertiză care a stat la baza pronunțării hotărârii, chiar dacă nu s-a specificat în mod expres în dispozitiv faptul că aceasta face parte integrantă din sentință. Ca urmare, arată în continuare, împotriva expertului topograf M. M. A. a făcut plângere penală, pentru că a nesocotit cu bună știință, cu ocazia predării silite a terenurilor agricole, expertiza celor trei experți și deci amplasamentul parcelelor de teren stabilite de aceștia, în principal fiind vorba de . privire la care cei trei experți au arătat că are un alt amplasament față de terenul cu care a fost pusă în posesie P. G.-Catolică, terenul fiind format din parcelele Fn 2023, . din . din De. Or, executorul judecătoresc și expertul judiciar care au participat la punerea în executare silită au făcut o identificare a amplasamentului terenurilor agricole conform procesului verbal de punere în posesie al Comisiei Locale Mediaș pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, datând din anul 2005, și nu conform expertizei din dosar.
În declarațiile pe care le-au dat în cursul cercetărilor penale, N. A., din cadrul primăriei, și expertul judiciar F. I. D., au arătat că, în privința parcelei cu nr. 2020 cuprinsă în titlul de proprietate nr. 2385/2005, aceasta reprezintă o parcelă de teren pe care este amplasată o plantație de pomi fructiferi proprietatea lui S. G.; că la data de 16.07.2014, la solicitarea sa, Primăria Mediaș i-a comunicat o copie a procesului verbal încheiat la data de 27.05.2014, având ca scop inventarierea investițiilor existente pe suprafețele de teren aflate în administrarea ADS, înscris în care se consemnează că pe suprafața cu nr. cadastral 2020 se află o plantație de pomi fructiferi, ce aparțin aceluiași proprietar S. G., care a dobândit aceste investiții, pomi fructiferi și coacăz negru, prin cumpărare de la S.C. A., ceea ce înseamnă această parcelă nu reprezintă teren arabil liber, așa cum a fost pusă greșit în posesie biserica.
Examinând cererea de lămurire a dispozitivului sentințe, Judecătoria Mediaș reține că prin sentința civilă nr. 590/24.03.2010 a Judecătoriei Mediaș a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de P. G.-Catolică II Mediaș - Protopopiatul Bisericii G.-Catolice Mediaș, iar S. G. a fost obligat să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul agricol înscris în titlul de proprietate nr. 2385/6 din 10.08.2005, cuprins în tarlaua 37, . suprafață de 3600 mp, . suprafață de 32.400 mp și . suprafață de 6.300 mp.
Parohiei G.-Catolice II Mediaș i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 6 ha și 5500 mp, pentru care i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 2385/6 din 10.08.2005, fiind pusă în posesie în baza procesului verbal din 15.12.2005 cu parcelele nr. 2011 arabil de 3600 mp, nr. 2012 arabil de 3 ha și 2400 mp, nr. 2020 arabil de 6300 mp, nr. 168 arabil de 1700 mp, și nr. 148/1 arabil de 2 ha și 1500 mp, iar numitul S. G., în urma procesului de lichidare a S.C. A. S.A. Mediaș, a cumpărat plantațiile de pomi și arbuști aparținând Fermei 4 Mediaș, situate în Mediaș, ., și următoarele suprafețe de teren înscrise în CF 13.021 Mediaș: nr. top 4480 arabil în suprafață de 11.635 mp; nr. top 4481 arabil în suprafață de 39.030 mp; nr. top 4476/3 arabil și fânaț în suprafață de 33.193 mp., parcele pe care S.C. A. S.A. Mediaș le-a dobândit în baza HG nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, pe baza unei documentații tehnice în temeiul căreia s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 1676 și pe baza căruia, prin încheierea nr. 1430/1998, și-a înscris dreptul în cartea funciară.
Pentru stabilirea amplasamentului terenurilor cumpărate de pârât s-au efectuat două expertize tehnice topografice, una dintre ele cu trei experți, aceasta din urmă fiind și cea avută în vedere de instanță la pronunțarea soluției în cauză, expertiză prin care s-a stabilit că, în raport de schița după care s-a făcut intabularea dreptului de proprietate al numitului S. G., între terenurile cu nr. top 4480, 4481 și 4476/13 identificate prin această schiță și parcelele cu nr. cad. 2012 și 2020 există două zone de suprapunere, respectiv între .. 2012 și . 4476/13 pe o porțiune de 3645 mp, și între .. 2020 și . 4481 pe o porțiune de 2152 mp. Cei trei experți au mai stabilit însă că schițele de intabulare a imobilelor cu nr. top 4480, 4481 și 4476/13 nu s-a făcut în sistem de coordonate stereo 70, ceea ce a dus la conturarea unui amplasament translatat al acestor imobile, respectiv o poziționare greșită a lor, și că incinta atelierului mecanic este poziționată greșit în raport cu imobilele cu nr. top 4480, 4481 și 4476/13, ducând în final la apariția zonelor de suprapunere. Se reține că amplasamentul incintei atelierului mecanic este rotit, fiind amplasat aleatoriu în limitele topograficului comasat 4480, 4481 4476, 4479. Tot potrivit concluziilor celor trei experți, prin suprapunerea ortofotoplanului cu situația reală existentă în teren, separat, atât incinta atelierului mecanic (nr. top 4476/1-4476/12), cât și imobilele cu nr. top 4480, 4481 și 4476/13, se constată că prin extinderea incintei atelierului mecanic, acesta depășește în realitate limita imobilelor cu nr. top 4476, 4479, 4480 și 4481 ce au fost comasate pentru intabularea atelierului mecanic, imobilul cu nr. top 4476/3 fiind amplasat parțial și pe imobilul cu nr. top 4482. Ca urmare, experții consideră că planul corect al celor trei imobile proprietatea lui S. G., după sistemul de coordonate, este cel expus în planșa 5 la raportul de expertiză, situație în carenu există suprapuneri între terenurile înscrise în titlul de proprietate_ și cele înscrise în CF 14.699 Mediaș, unde proprietar este S. G..
Ca urmare, ceea ce a avut în vedere instanța la pronunțarea soluției de admitere a acțiunii Parohiei G.-Catolice II Mediaș a fost tocmai faptul că între ceea ce a cumpărat S. G. și ceea ce s-a atribuit în proprietate bisericii nu existau zone de suprapunere, deși S. G. folosea și aceste terenuri.
Judecătoria reține că din coroborarea planșei nr. 5 a raportului de expertiză (fila 575 dosar) cu schița de cadastru, care identifică terenurile cu care a fost pusă în posesie biserica, se poate observa că ceea ce i s-a atribuit acesteia în proprietate se suprapune peste parcelele cu nr. cadastral 2021, parte din ., . parcelele 2022 și 2024 și pe aceste amplasamente a fost pusă în posesie. Este adevărat că terenul cu care a fost pusă în posesie biserica nu se suprapune și cu nr. cad. 2020, deși în titlul de proprietate apare identificată o astfel de parcelă, dar ceea ce a revendicat biserica nu este nr. cad. identificat în evidența de cadastru, ci cu ce a fost pusă în posesie și care în titlul de proprietate a primit nr. cadastral 2020.
La fila 565 dosar experții susțin că planul cadastral întocmit în perioada 1970 – 1980 nu a fost reambulat, astfel încât situația actuală din teren nu mai corespunde cu cea redată în plan și că față de indicațiile planului cadastral se constată modificări ale limitelor parcelelor, drumurilor și canalelor din zona imobilelor din litigiu, .. 2020 având un alt amplasament față de terenul cu care a fost pusă în posesie biserica.
Judecătoria reține că în aceste condiții, apare explicabilă eroarea de identificare a parcelei cu nr. 2020, dar aceasta numai din punct de vedere al numărului propriu-zis (2020), pentru că în fapt terenul cu care a fost pusă în posesie biserica nu are nicio legătură cu nr. cad. 2020, care într-adevăr se află în proprietatea ADS. De altfel, aceste neconcordanțe se pot identifica și în cazul celorlalte parcele, care nici ele nu se suprapun în totalitate peste situația cadastrală avută în vedere la punerea în posesie, situație care datează din perioada 1970-1980.
În considerentele sentinței, cu privire la expertiza avută în vedere la soluționarea cauzei, instanța a menționat că a avut în vedere expertiza de trei experți pentru stabilirea amplasamentului terenurilor cumpărate de S. G., iar în condițiile în care acestea nu se suprapuneau cu cele pentru care a fost pusă în posesie biserica, instanța a considerat admisibilă acțiunea acesteia, câtă vreme S. G. le folosea. În aceste condiții instanța nu putea menționa în dispozitiv că expertiza face parte integrantă din sentință, pentru că concluziile experților erau bazate pe neconcordanța dintre planurile cadastrale, cele de CF și ortofotoplan (situația reală din teren), care nu au fost actualizate, ceea ce ar fi putut da naștere la confuzii și mai mari.
Ceea ce este esențial la punerea în posesie a parcelei cu nr. 2020 din titlul de proprietate nr._ este procesul verbal de punere în posesie încheiat la data de 15.12.2005, urmând a se ține seama de vecinătățile stabilite în acest proces verbal, adică: la N – De; la E – De; la S – A.D.S.; la V- De. Dacă punerea în posesie se va face pe acest amplasament, atunci se va respecta ceea ce s-a avut în vedere la data încheierii procesului verbal și nu este afectată . din planul cadastral, plantată cu pomi fructiferi. Singurul inconvenient este că ar apărea două parcele cu nr. cad. 2020, cea din titlul de proprietate și cea din situația de cadastru, care însă, așa cum susținea reprezentantul primăriei în declarația dată cu ocazia cercetărilor penale, d-nul N. A. (fila 659 dosar), ceea ce însă se poate corecta prin modificarea administrativă a titlului de proprietate cu acordul părților interesate, respectiv Comisia locală, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și Agenția D. Statului. De altfel, P. G.-Catolică susține că punerea sa în posesie s-a făcut pe amplasamentul fostelor sere și nu pe plantația ocupată cu pomi fructiferi.
Judecătoria concluzionează că în raport de toate aceste considerente, cererea numitului S. G. de a se menționa în dispozitivul sentinței civile nr. 590/24.03.2010 că expertiza tehnică topografică întocmită de cei trei experți, respectiv F. I. D., P. G. și M. D., face parte integrantă din sentință excede dispozițiilor art. 281 ind. 1 Cod pr. civilă cu privire la lămurirea titlului executoriu și o respinge, iar în cele ce preced instanța a explicat pentru care motiv nu s-a putut face această mențiune și modul în care trebuie înțeleasă punerea în executare a hotărârii.
Cât privește cererea Parohiei G.-Catolice de acordare a cheltuielile de judecată instanța de fond o va respinge, pentru că, potrivit dispozițiilor art. 281 ind. 3 alin. (2) Cod pr. civilă din 1865, părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs S. G. și Protopopiatul Bisericii G.-Catolice.
Recurentul S. G., în recursul său a solicitat modificarea încheierii, în sensul admiterii cererii de lămurire dispozitiv cu indicarea lucrării tehnice sau părții din lucrarea tehnică ce trebuie avută în vedere la predarea în proprietate și posesie a celor trei parcele înscrise în TP nr.2385/6 din 10.08.2005, . suprafață de 3600 mp, . suprafață de 32.400 mp și . suprafață de 6300 mp
În motivarea recursului se arată că în mod greșit a reținut instanța de fond împrejurarea că cererea formulată excede dispozițiilor art. 281 ind. l Cod de procedură civilă.
Reținând însă, în considerentele încheierii că "modul în care trebuie înțeleasă punerea în executare a hotărârii", din punct de vedere strict procesual cererea trebuia admisă, deoarece instanța a motivat explicit cum anume trebuie înțeles dispozitivul sentinței.
Pe fondul cererii de lămurire a dispozitivului sentinței judecătorești, recurentul arată că că nu poate fi de acord cu argumentarea că, deși în cauză au fost administrate două probe tehnice de expertiză topografică având ca obiectiv identificarea terenurilor și stabilirea amplasamentelor reale, esențială în cauză este schița de punere în posesie din anul 2005 întocmită de Comisia Locală Mediaș de aplicare a L. 18/1991 .
Schița de punere în posesie, anexă a procesului verbal de punere în posesie din data de 15.12.2005, este întocmită în baza identificării cadastrale ce datează din anii 1970-1980 așa cum însuși instanța arată, pe baza unor planuri care nu au fost reambulate și care nu sunt de actualitate, constatându-se modificări ale limitelor tuturor celor trei parcele, 2020, 2012 și 2011.
De aceea opinia instanței de fond de a da prevalentă acestei schițe pe care o apreciază incorectă în detrimentul unor expertize topografice, pe care le-a ordonat în cauză este una eronată.
Corect ar fi fost ca instanța să indice cel puțin planșa 5 din lucrarea celor trei experți după care să se facă punerea în executare a sentinței, deoarece experții au măsurat parcelele în sistemul de coordonate stereo 7.0, sistem de identificare a amplasamentului căruia i s-a dat prioritate, amplasamentul stabilit la întabularea terenurilor proprietatea subsemnatului fiind înlăturat.
Deoarece titlul de proprietate al reclamantei din dosar_ 06 nu a fost întabulat, nefiind identificate parcelele cu măsurători cadastrale în sistemul de coordonate 7.0, s-a efectuat expertiza judiciară prin care toate cele trei parcele au fost astfel identificate din punct de vedere al amplasamentului, stabilindu-se clar diferențe între acest amplasament și cel relevat în schița de punere în posesie datând din anul 2005.
Indicând această planșă nr. 5 pe care instanța și experții au considerat-o corectă, s-ar fi observat și faptul că . din titlul de proprietate al bisericii nu este corect inclusă în acest titlu de proprietate și că biserica a fost pusă în posesie pe o altă suprafață alăturată.
Este eronată motivarea instanței că biserica ar fi revendicat terenul cu care a fost pusă în posesie pentru că cererea de chemare în judecată și dispozitivul sentinței sunt în sensul că îl obligă pe recurent să lase în liniștită posesie și deplină proprietate . și nu . fiind 2020 din schița de punere în posesie din anul 2005. Chiar și în ipoteza în care s-ar fi urmărit . nr. cadastral 2020, acest lucru trebuia explicat în considerentele hotărârii judecătorești, sau trebuia pus în discuția părților, pentru lămurirea cadrului procesual. Ori atât timp cât reclamanta biserică se prevalează de titlul de proprietate în care este scris clar . toată lumea este de acord că nu era îndreptățită, acțiunea trebuia respinsă în privința acesteia, pentru că nu este de admis ca o hotărâre judecătorească să creeze astfel de situații confuze.
Chiar dacă se sugerează ideea ca titlul de proprietate poate fi modificat pe cale administrativă este evident că nimeni nu a avut această inițiativă și că nimeni nu are interes să o facă, titlul de proprietate nefiind modificat și nici intabulat.
În drept cererea de recurs este motivată pe dispozițiile art. 281 ind. 3 Cod de procedură civilă.
Recurentul Protopopiatul Bisericii G.-Catolice Mediaș, prin P. G. Catolica II Mediaș în recursul formulat a solicitat schimbarea în parte hotărârea instanței în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii de lămurire a titlul executoriu, înlăturând din considerentele încheierii motivarea instanței de fond la puncte le 12,13,14,15,16, și să se dispună obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată făcute de recurentă în fond și recurs.
În motivarea recursului se arată că potrivit art.3 alin. (1) coroborat cu art.5 din Legea 76/2012 cererea petentei intimate, de lămurire a titlului executoriu este supusă dispozițiilor legale ale Vechiului Cod de procedură civilă având în vedere faptul că cererea petentei intimate a fost făcută după . noului cod de procedură civilă și că cererea privește lămurirea titlului executoriu care este o hotărâre pronunțată înainte de . de procedură civilă iar titlu executoriu a fost pus în executare potrivit Noului Cod de procedură civilă.
În mod nelegal instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii petentei de lămurire a titlului executoriu întemeiată pe prevederile art.281 alin. (1) Cod de procedură civilă (respectiv 443 din Noul Cod de procedură civilă) coroborat cu art. 399 alin. (1) Cod de procedură civilă ( respectiv art.711 alin. (2 ) din Noul Cod de procedură civilă).
Procedura prevăzuta de art. 281 indice 1 Cod de procedură civilă (art.443 Noul Cod de procedură civilă) este aplicabilă numai dacă hotărârea instanței de fond nu a rămas definitivă, iar dacă cererea de lămurire a dispozitivului este făcută după cenzurarea sentinței civile pe calea recursului, cererea de lămurire a titlului executoriu care îl constituie hotărârea instanței de fond prin procedura prevăzută de art. 281 alin.(1) Cod de procedură civilă este inadmisibilă. Deci cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile pronunțate de către instanța de fond pe calea procedurii prevăzute de art. 281 indice 1 Cod de procedură civilă este admisibilă atâta timp cât sentința civilă nu a fost investita cu formulă executorie. În speță, din moment ce prin cererea pe care petenta intimată a formulat-o a cerut lămurirea titlului executoriu cererea cu care a fost investită instanța de fond este inadmisibilă.
Cererea este inadmisibilă prin prisma art. 399 alin.(1) Cod de procedură civilă ( art.711 alin. (2) Cod de procedură civilă), lămurirea titlului executoriu putându-se face numai pe calea contestației la executarea silită în cadrul căreia se pot cere lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, fără ca prin aceasta să se poată aduce atingere autorității de lucru judecat a sentinței civile care constituie titlu executoriu.
Cum intimata petentă nu a formulat o contestație la executarea silită prin care să ceară lămurirea titlului executoriu, cererea petentei intimate de lămurire a titlului executoriu nu este admisibilă.
P. considerentele de la pct. 12, 13, 14, 15 și 16 ale încheierii pe care am atacat-o cu recurs, instanța de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 590/2010 a Judecătoriei Mediaș prin care s-a stabilit că nu există nici o suprapunere între terenurile proprietatea parohiei apelante și terenurile proprietatea intimatului petent, obligând pe intimata petenta să predea în deplină proprietate apelantei terenurile identificate în titlu de proprietate, printre care și terenul identificat sub . petenta intimata nu are titlu și le folosește pe nedrept.
În mod vădit nelegal, prin încălcarea prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă, ale 281 ind. 3, alin. (2) Cod de procedură civilă (respectiv a art. 455 coroborat cu art. 447 din Noul Cod de procedură civilă) instanța de fond nu a acordat apelantei cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei, deși cererea petentei de lămurire a titlului executoriu a fost respinsă.
Potrivit art. 447 din Noul Cod de procedură civilă, dacă cererea de lămurire a titlului executoriu sau de lămurire a hotărârii a fost respinsă, cheltuielile făcute de parte vor fi suportate potrivit dreptului comun, acest principiu operând si în cazul vechiului cod de procedură civilă. Din moment ce petenta intimată a pierdut procesul, respectiv i-a fost respinsă cererea de lămurire a titlului executoriu, implicit petenta intimată este în cupă, astfel că recurenta este îndreptățită să i se plătească cheltuielile reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 600 lei.
În drept, recursul este motivat pe dispozițiile art.281 indice 1, art. 399 alin. (1),723 si 274 Cod de procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art.304 pct.9) Cod de procedură civilă, art. 3 alin.(1), art.5 din Legea 76/2012, art.451 din Noul Cod de procedură civilă, art. 453 din Noul Cod de procedură civilă, art. 447 din Noul Cod de procedură civilă coroborat cu art. 430 din Noul Cod de procedură civilă.
Recursurile sunt neîntemeiate și vor fi respinse, potrivit celor ce vor urma:
Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 3 alin (1) din Legea 76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispozițiile acestuia se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .. Cum prezenta cerere de lămurire a dispozitivului vizează sentința pronunțată într-o cauză înregistrată la data de 15.12.2006, anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, aplicabile potrivit dispozițiilor legale mai sus citate sunt normele Vechiului Cod de procedură civilă.
În condițiile dispozițiilor art. 281 indice 1 alin (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Pentru ca o cerere adresată instanței să fie inadmisibilă este necesar ca aceasta să fie formulată cu încălcarea unor norme speciale care îngrădesc dreptul la acțiune.
Cum dispozițiile art. 281 indice 1 alin (1) Cod de procedură civilă (norme de procedură și în consecință de strictă interpretare, nu fac distincție după cum sentința civilă a fost ori nu investită cu formulă executorie, astfel cum susține recurentul Protopopiatul Bisericii G.-Catolice Mediaș, prin P. G. Catolica II Mediaș în mod nejustificat .
Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 399 alin. (1) Cod de procedură civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281 indice 1, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Normele legale mai sus arătate, de asemenea, de strictă interpretare, lasă posibilitatea părții de a alege între cele două căi procedurale.
Față de cele mai sus arătate, rezultă că în mod corect instanța de fond a apreciat excepția inadmisibilității ca fiind neîntemeiată și a soluționat fondul ei.
În mod corect instanța de fond a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței prin care s-a solicitat în sensul de a se preciza dacă aplicarea dispozitivului sentinței, în partea privitoare la obligația sa de a lăsa în deplină proprietate și posesie terenurile arabile cuprinse în titlul de proprietate 2385/6, parcelele nr. 2011, 2012 și 2020, trebuie să se facă potrivit identificării amplasamentului terenurilor din expertiza tehnică topografică a celor trei experți F. I. D., P. G. și M. D., instanța de fond explicând pe larg motivele care au stat la baza pronunțării încheierii atacate.
Lucrările de specialitate efectuate în cauză în fața instanței de fond arată neconcordanța dintre planurile cadastrale, cele de CF și ortofotoplan (situația reală din teren), care nu au fost actualizate.
În considerentele sentinței a cărei lămurire se solicită în cauza de față, instanța de fond reține că expertiza efectuată de cei trei experți a fost avută în vedere de instanța de fond, rezultă însă că doar în legătură cu existența neconcordanțelor mai sus arătate. De asemenea, se reține că pârâtul S. G. folosește imobilul cuprins în titlul de proprietate emis pe numele recurentului Protopopiatul Bisericii G.-Catolice Mediaș.
Erorile de identificare al imobilelor în teren și de înscriere în evidențele de publicitate imobiliară duc la existența unor suprapuneri între proprietățile celor doi recurenți, altfel acestea nu ar exista.
Considerentele instanței de fond, la puncte le 12,13,14,15,16 justificând soluția adoptată nu se impun a fi înlăturate astfel cum se solicită în recursul formulat de Protopopiatul Bisericii G.-Catolice Mediaș.
P. pronunțarea încheierii atacate, Judecătoria Mediaș reține că ceea ce este esențial pentru punerea în posesie asupra parcelei 2020 este procesul verbal de punere în posesie încheiat la data de 15.12.2005, prin aceasta dându-li-se posibilitatea părților să îndrepte erorile de identificare a imobilelor și de atribuire a numerelor cadastrale.
Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 281 alin (3) din Codul de procedură civilă, părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii.
Dispozițiile mai sus arătate sunt speciale, derogatorii de la normele de drept comun cuprinse în art. 274 Cod de procedură civilă astfel că în condițiile în care concursul dintre norma specială și norma generală este necesar să se rezolve în favoarea celei speciale, conform principiului speciala generalibus derogant, în mod corect instanța de fond nu a acordat cheltuieli de judecată la cererea recurentului Protopopiatul Bisericii G.-Catolice Mediaș, chiar dacă a respins cererea formulată de petentul S. G..
Față de cele mai sus arătate, rezultă că încheierea atacată este la adăpost de criticile formulate prin cele două recursuri, așa încât, nefiind găsite temeiuri pentru modificarea ori casarea ei, potrivit dispozițiilor art. 304 raportat la dispozițiile art. 312 Cod de procedură civilă, urmează ca acesta să fie respinse, cu consecința menținerii sentinței instanței de fond.
Pentru considerentele reținute cu prilejul examinării motivului de recurs referitor la respingerea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată de către instanța de fond, nu se vor acorda cheltuieli de judecată nici la instanța de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de recurenții S. G. și Protopopiatul Bisericii G.-Catolice Mediaș împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria Mediaș în dosarul_ 06, la data de 29.12.2014, încheiere pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12.03.2015.
Președinte, D. T. L. | Judecător, E. D. | Judecător, C. E. G. |
Grefier, S. E. |
red.C.E.G.9.04.2015
j.f.O.Haneștehn.S.E.9.04.2015/2 ex.
| ← Evacuare. Decizia nr. 234/2015. Tribunalul SIBIU | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 244/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
