Contestaţie la executare. Decizia nr. 27/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 27/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 2889/306/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 27/2015
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător C. H.
Grefier A. F. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU și pe intimat C. A. I., având ca obiect contestație la executare împotriva sentinței civile nr. 4536/2014 a Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Tribunalul, având în vedere actele și lucrările de la dosar, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Constată că prin sentința civilă nr.4536/2014 Judecătoria Sibiu a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul C. A. I. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și în consecință a anulat actele de executare silită efectuate în dosar execuțional nr._, inclusiv adresa de înființare a popririi nr._/28.01.2014 numai în ce privește recuperarea creanței de 408 lei în baza titlului executoriu nr._/18.01.2013.
Excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, invocată de contestator a fost respinsă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin contestația la executare înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 20.02.2014, contestatorul C. A. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, a solicitat instanței anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr._/28.01.2014, privind recuperarea sumei în cuantum de 449 lei reprezentând contribuții de asigurări de sănătate; cu cheltuieli de judecată.
În fapt s-a arătat că prin înștiințarea de poprire emisă în dosarul execuțional nr._, intimata i-a comunicat faptul că s-a procedat la măsura popririi conturilor bancare pentru recuperarea sumei în cuantum de 1449 lei reprezentând cheltuieli judiciare și contribuții sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și persoane care nu realizează venituri.
Pe cale de excepție s-a invocat prescripția dreptului de a cere executarea silită întrucât creanțele urmărite de intimată, sunt calculate pentru veniturile realizate de contestator în perioada 2006-2007 iar potrivit Ordinului 617/13.08.2007, act cu caracter special, prin care se reglementează inclusiv modalitatea de executare silită, termenele de prescripție pentru recuperarea sumelor datorate cu titlu de contribuții, se calculează calendaristic raportat la perioada scadenței datoriei și nu la perioada de 1 ianuarie a anului următor nașterii creanței.
În conformitate cu prevederile art. 131 din Codul de procedură fiscală, dreptul de a cere executarea silita a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
În speță nu a existat o decizie de impunere prealabilă comunicării somației și titlului executoriu pentru suma datorată cu titlu de contribuții de sănătate.
Potrivit art. 85 Cod. proc. fiscală, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) Cod. proc. fiscală sau prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
Din înștiințarea comunicată rezultă faptul că sumele de 408 lei și respectiv 41 lei reprezintă contribuții de asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și persoane care nu realizează venituri. Contestatorul nu face parte din nici una din cele două situații întrucât începând cu anul 2007 nu a prestat nici-un fel de activitate.
Cu privire la contribuția de sănătate datorată de persoanele care nu datorează venituri, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. 4 din Ordinului 221/04.11.2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contribuția de asigurări sociale de sănătate, publicat în MO nr.1064/28.11.2005, abrogat de Ordinul 617/13.08.2007 și publicat în MO nr. 649/24.09.2007, termenul de plată a contribuției a fost stabilit până la data de 25 a lunii următoare, începând cu data solicitării de servicii medicale, fără să se calculeze dobânzi și penalități de întârziere.
Raportat la aceste prevederi, contestatorul nu a solicitat niciun fel de serviciu medicale pentru a fi sub incidența prevederilor mai sus citate iar pe de altă parte obligațiile de plată a contribuției de asigurări de sănătate datorate pe perioada ianuarie 2007-septembrie 2007 sunt prescrise întrucât în baza Ordinului 221/04.11.2005 termenul de plată era stabilit până la data de 25 a lunii următoare.
Art. 29 din Ordinul 617/13.08.2007 publicat în MO nr. 649/24.09.2007, limitează perioada de contribuție a persoanelor care doresc să dobândească calitatea de asigurat la termenul de 6 luni anterioare solicitării dacă perioada de inactivitate este mai mare de 6 luni de zile. contestatorul nu a desfășurat nicio activitate în anul 2007 iar obligația de contribuție în sarcina sa nu exista atâta timp cât nu a solicitat obținerea calității de asigurat conform prevederilor legale.
Comunicarea deciziilor de impunere, indiferent dacă acestea privesc obligațiile fiscale principale sau accesorii, trebuie să se facă în conformitate cu dispozițiile art.44 Cod. proc. fisc, astfel încât să existe certitudinea că, contribuabilul a luat cunoștință de sumele de plată stabilite în sarcina sa.
În lipsa comunicării deciziilor de impunere, așa cum rezultă din art.45 Cod. proc. fiscală., deciziile de impunere nu sunt opozabile contribuabilului, așa cum se statuează și prin pct. 44.1 din HG nr. 1050/2004 (Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală).
În drept s-au invocat dispozițiile art. 131,172 și următoarele Cpr.fiscală, art. 411 alin. 2 Cpr.civ.
Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației la executare ca fiind nefondata, cu consecința menținerii actelor de executare emise de intimată.
În fapt s-a arătat că debitorul contestator a înregistrat debite restante la bugetul general consolidat al statului, reprezentând: cheltuieli judiciare, impozit pe venituri din activități independente și întrucât obligațiile fiscale au ajuns la scadenta, iar contestatorul nu a înțeles sa le achite, organul fiscal a demarat procedura executării silite, in vederea stingerii acestora.
In acest sens, având in vedere dispozițiile art. 145 din Codul de procedura fiscala s-a procedat la emiterea si comunicarea somației, însoțita de titlul executoriu.
Actele de executare - in speța somația si titlul executoriu - au fost corect întocmite, fiind respectate condițiile de fond si de forma prevăzute de dispozițiile legale in materie.
Având in vedere ca debitul contestatorului nu a fost stins prin somarea acestuia si emiterea titlului executoriu, s-au continuat masurile de executare silita începute, prin aplicarea prevederilor art. 149 din Codul de procedura fiscala, înființându-se poprirea conform adresei nr._/28.01.2014, fiind respectate și în acest caz condițiile de fond si de forma prevăzute de dispozițiile legale in materie.
În drept s-au invocat prevederile art. 205, 411 alin. 1 pct. 2 Cpr.civ., Cpr.fiscală.
S-au depus la dosar înștiințarea de poprire din 28.01.2014, decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2013 și nr._/31.12.2012, somația nr._/12.12.2008, deciziile de impunere nr. 2215.1/31.05.2012, 2215.3/31.05.2012, decizii pentru plăți contribuții la FNUASS pe anii 2005-2007 emise la 21.10.2010, decizie referitoare la plata accesorii din 21.10.2010, sentința civilă nr. 3689/7.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._, titlul executoriu nr._ din 12.12.2013, adresa de înființare a popririi din 28.01.2014, procese verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare și alte înscrisuri.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Din probatoriu s-au reținut următoarele:
În dosarul execuțional nr._, intimata a emis la data de 12.12.2013 somația nr._ privind plata sumelor de 41 lei contribuții de asigurări sociale de sănătate și 1000 lei cheltuieli judiciare, în temeiul titlului executoriu nr._/12.12.2013. (fila 47) .
Ulterior, prin înștiințarea de poprire din 28.01.2014, contestatorului i s-a comunicat începerea executării silite prin poprire pentru recuperarea creanțelor de 408 lei și 41 lei contribuții de asigurări sociale de sănătate și 1000 lei cheltuieli de judecată, obiectul contestației de față fiind doar executarea silită pentru recuperarea primelor două creanțe menționate, în sumă totală de 449 lei. (fila 50)
Din adresa de poprire emisă sub nr._ din data de 28.01.2014 rezultă că executarea silită pentru recuperarea sumei de 408 lei contribuții de asigurări sociale de sănătate are la bază titlul executoriu nr._/18.01.2013 iar pentru creanța de 41 lei executarea silită se efectuează în baza titlului executoriu nr._/12.12.2013. (fila 51)
În ceea ce privește titlul executoriu nr._/12.12.2013, conform mențiunilor din cuprinsul acestuia, pentru creanța de 41 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate, acesta s-a emis în baza deciziei de calcul accesorii nr._/5.03.2013, act administrativ fiscal ce a fost comunicat contestatorului debitor prin poștă la data de 4.02.2013. (filele 66, 68, 74, 75)
Potrivit art.131 alin. 1 Cpr.fiscală, dreptul de a cere executarea silita a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
În condițiile în care dreptul de a cere executarea silită pentru creanța de 41 de lei s-a născut la data scadenței acestei obligații de plată – 6.04.2013, conform art. 111 alin. 2 lit. a Cpr.fiscală (calculat în raport de data comunicării deciziei la 4.02.2013), și se împlinește doar la data de 1.01.2019, astfel că adresa de înființare a popririi nr._/28.01.2014 a fost emisă în cursul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită pentru creanța de 41 lei.
Ordinul nr. 617/2007 invocat de contestator nu modifică modul de calcul al termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită și nici nu s-ar putea modifica dispozițiile Codului de procedură fiscală printr-un act normativ de rang inferior.
Titlul executoriu nr._/18.01.2013 a avut la bază deciziile de impunere nr. 2215.1/31.05.2012, 2215.3/31.05.2012 privind plata sumelor de 408 lei, însă prin sentința civilă nr. 3689/7.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._ (filele 40-43) s-a reținut că aceste decizii nu au fost comunicate legal contestatorului astfel că față de dispozițiile art. 111 alin. 2 termenul de plată în cazul acestora nu s-a împlinit și în consecință nu a început să curgă nici termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
Pentru cele arătate mai sus se va respinge excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de contestator în cauză.
Revenind la analiza celor două titluri executorii ce au stat la baza actelor de executare silită contestate, decizia de calcul accesorii nr._/5.03.2013, comunicată legal debitorului contestator, constituie titlu de creanță potrivit art. 110 Cpr.fiscală, iar împotriva acesteia se putea formula contestație în procedura reglementată de Titlul IX din Cpr.fiscală, în 30 de zile de la comunicare.
Întrucât contestatorul nu a exercitat calea administrativă de atac prevăzută de lege împotriva acestei decizii, iar suma de 41 lei nu a fost achitată în termenul prevăzut de art. 111 alin. 2 Cpr.fiscală, decizia nr._/5.03.2013 a devenit titlu executoriu conform prevederilor art. 141 alin. 2 Cpr.fiscală.
În consecință, se reține că titlul executoriu nr._/12.12.2013 a fost legal emis de intimată, în condițiile de formă impuse de prevederile art. 141 alin. 4 Cpr.fiscală, și de asemenea, somația nr._/12.12.2013 dar și adresa de poprire emisă la data de 28.01.2014 pentru recuperarea sumei de 41 lei stabilită prin titlul executoriu nr._/12.12.2013, respectă întru totul prevederile art. 141 alin. 1, 145 și 149 alin. 1 și 5 Cpr.fiscală.
Criticile contestatorului privind legalitatea stabilirii în sarcina sa a obligației de plată a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate ori a accesoriilor aferente acestor obligații nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare, potrivit art. 172 alin. 3 Cpr.fiscală interpretat per a contrario, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, pentru contestarea deciziilor de stabilire a acestor obligații de plată în sarcina contestatorului, legea prevede o procedură specială pe care contestatorul nu a înțeles să o exercite.
În ceea ce privește executarea silită începută împotriva contestatorului în temeiul titlului executoriu_/18.01.2013, s-a constatat că prin sentința civilă 3869/7.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._ definitivă, s-a dispus anularea acestuia, astfel că pentru recuperarea creanței de 408 lei, înființarea popririi în speță în baza unui titlu executoriu anulat încalcă prevederile art. 141 alin. 1 Cpr.fiscală.
Față de cele de mai sus, în baza art. 172 Cpr.fiscală, s-a admis în parte contestația la executare de față și s-a dispus anularea actelor de executare silită efectuate de intimată în dosar execuțional nr._, inclusiv adresa de înființare a popririi nr._/28.01.2014, numai în ce privește recuperarea creanței de 408 lei, în temeiul titlului executoriu_/18.01.2013, menținând în rest actele de executare silită contestate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Administrația Finanțelor Publice a Județului Sibiu solicitând schimbarea în tot în sensul respingerii contestației astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului se arată că emiterea somației și a titlului executoriu s-a făcut cu respectarea art.145 alin.1 și ale art.149 din Codul de procedură fiscală, actele de executare fiind transmise prin poștă cu confirmare de primire, iar pentru că plicul a fost returnat s-a realizat publicarea la avizierul instituției și pe pagina de internet a acesteia (art.144 alin.3 Cod proc. fiscală).
În plus se arată că toate actele de executare au fost întocmite cu respectarea formelor legale, deci nu se justifică anularea lor.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și, din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul reține că apelul este neîntemeiat și va fi respins pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Potrivit art. 110 O.G. nr.92/2003 colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu.
Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală.
Pentru a deveni opozabil contribuabilului, conf. art. 44 alin.1 O.G. 92/2003, el trebuie comunicat acestuia, dată de la care produce efecte juridice față de debitor conf. art. 45. Așa fiind, actul administrativ fiscal își produce efectele proprii împotriva contribuabilului doar din momentul comunicării sale sau de la o dată ulterioară comunicării menționată în actul administrativ comunicat.
Potrivit art. 141 din O.G. 92/2003, titlu de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Titlurile de creanță în speță sunt deciziile de impunere emise de recurentă și comunicate debitorului prin mijloacele prevăzute de lege.
În ceea ce privește titlul executoriu nr._/18.01.2013 care a avut la bază deciziile de impunere nr. 2215.1/31.05.2012, 2215.3/31.05.2012 privind plata sumelor de 408 lei, nu a fost comunicat către apelantă în condițiile legii. Referitor la acest titlul, în mod corect prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr. 3689/7.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._ (filele 40-43) s-a reținut că aceste decizii nu au fost comunicate legal contestatorului astfel că față de dispozițiile art. 111 alin. 2 termenul de plată în cazul acestora nu s-a împlinit, deci ele nu pot fi puse în executare silită. Mai mult, instanța de fond a reținut și că, pentru acestea nu a început să curgă nici termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
D. pentru această sumă s-a anulat executarea silită declanșată de apelantă și s-au anulat formele de executare silită reținându-se că nu s-a efectuat comunicarea acestora potrivit legii, fapt reținut cu putere de lucru judecat într-o hotărâre judecătorească anterioară.
Pentru celelalte sume executarea a fost menținută, deci ele nu fac obiectul prezentului apel.
Pentru toate aceste motive, în baza art.466 și 480 Cod proc.civ. se va respinge apelul și se va păstra sentința atacată.
În apel nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței civile nr. 4536/2014 a Judecătoriei Sibiu, pe care o păstrează.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 Ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
V. C. D. C. H.
Grefier,
A. F. A.
Red. C.H/02.02.2015
Jud. fond L. M.
tehn.A.F./02.02.2015
4 ex/2 .
| Grăniţuire. Decizia nr. 72/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
