Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 502/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 502/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 4009/306/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 502/2015
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător S. R.
Grefier A. F. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant C. R. cu dom. la av. B. Darius și pe intimat B. I., intimat B. M., intimat ., intimat ., având ca obiect ordonanță președințială împotriva sentinței civile nr. 2190/2015 a Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru apelanta reclamantă av. B. Darius, iar pentru intimatul pârât se prezintă av. V. F..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Reprezentantul intimatului ., av. V. F., depune procesul verbal de constatare și evacuare și arată că imobilul a fost adjudecat de către ., debitorii fiind fratele și cumnata reclamantei. În acest proces verbal este descrisă starea imobilului.
Reprezentantul apelantei reclamantă arată că actul de adjudecare s-a făcut cu privire la un imobil lipit de imobilul din prezenta cauză.
Instanța, constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., deschide dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea apelului în ordinea și în condițiile prevăzute la art. 216 C.pr.civ.
Reprezentantul apelantei reclamantă arată că instanța de fond a respins ordonanța președințială, întrucât soluționarea acesteia ar rezolva fondul cauzei și pentru faptul că nu ar avea caracter temporar, ci un caracter permanent. Această motivare este criticabilă, deoarece fondul cauzei are în vedere dreptul de proprietate cu privire la imobilul din litigiu, însă apelanta dorește doar să ajungă la acest imobil prin admiterea ordonanței președințiale și sub acest aspect este netemeinică teza instanței.
În ceea ce privește caracterul permanent, arată că au solicitat în mod clar să folosească imobilul până la soluționarea litigiului de fond și prin efectul textului de lege reiese faptul că admiterea ordonanței președințiale nu ar avea un caracter permanent potrivit art. 996 alin. 2 Cod de procedură civilă.
Instanța de fond nu a înțeles starea de fapt și anume că în curte au locuit apelanta și fratele acesteia dl. R., care la un moment dat a pierdut imobilul care acum este intabulat în cartea funciară de către . . Apelanta a construit un corp lipit de imobilul domnului R. pentru a avea unde să locuiască când revine din Statele Unite ale Americii și pe care dorește să-l îngrijească în prezent. Mai arată că Primăria Șelimbăr nu se opune admiterii apelului.
Reprezentantul apelantei reclamantă pune concluzii de admitere a apelului, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului ., av. V. F., pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și nu solicită cheltuieli de judecată.
Arată că instanța trebuie să se pronunțe cu privire la îndeplinirea sau nu a condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale și că Primăria Șelimbăr are o anumită cotă asupra terenului, ori în aceste condiții susținerea că proprietarul terenului le acordă dreptul de a pătrunde în imobil și ceilalți nu, este lipsită de fundament.
Instanța de fond nu a înțeles starea de fapt pentru că nu s-au administrat probe și nu s-a dovedit nimic.
Mai arată că împuterniciții apelantei încearcă să pătrundă în imobil și nicidecum apelanta, iar aceștia sunt debitorii pe care i-a evacuat . și pe de altă parte nu s-a arătat pe ce perioadă se cere accesul în imobil, motiv pentru care se înțelege faptul că solicită accesul pe o perioadă nedeterminată, astfel cum a reținut în mod corect și instanța de fond.
De altfel, nici urgența nu a fost dovedită, deoarece apelanta nu a locuit niciodată în imobil. În procesul verbal de evacuare debitorii au arătat că șopronul și grajdul din curte au fost transformate în casă de locuit, adică o cameră cu bucătărie, unde debitorii au distrus ușa și geamul, cât și țeava de gaze, iar între apartamente este un hol fără zid, care face parte din imobilul adjudecat. Mai mult, apelanta a formulat o acțiune de constatare a dreptului de proprietate, ori intimatul nu este parte în acea cauză.
În replică, reprezentantul apelantei reclamantei, arată că există o acțiune de constatare a dreptului de proprietate în care sunt părți în litigiu atât ., cât și B. I. și M. și a arătat în acel dosar doar aparența de drept.
Reprezentantul intimatului ., av. V. F., arată că nu a fost dovedită nici măcar aparența de drept, deoarece această situație s-ar rezolva pe calea accesiunii imobiliare și nu prin dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului deoarece nu are niciun drept.
În replică, reprezentantul apelantei reclamantă, arată că lipsa condiției urgenței nu a fost reținută de către instanța de fond și ea există prin natura imobilului, deoarece acesta trebuie întreținut și domnul R. nu a mai fost lăsat să pătrundă în imobil de 3 luni.
Reprezentantul intimatului ., av. V. F., arată că din imobil părțile au fost evacuați la data de 01.10.2014.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 2190/21.04.2015, pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta C. R. în contradictoriu cu pârâții B. I. și B. M., . și ..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 02.04.2015 sub nr._, reclamanta C. R. a solicitat în contradictoriu cu pârâților B. I. și B. M., . și . să se dispună obligarea pârâților să-i permită personal sau prin împuternicit accesul în imobilul edificat pe terenul deținut de pârâtul nr. 3 la adresa din Șelimbăr, .. 416, jud. Sibiu, unde aceștia dețin un corp de clădire.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că inițial proprietar a doua din corpurile de clădire existente la adresa menționata a fost fratele său. Ulterior, în împrejurări despre care cu nu a avut cunoștința altcineva a devenit proprietar asupra imobilului proprietatea fratelui său, respectiv pârâții 1 si 2.
Aceștia nu permit accesul nici unei persoane împuternicite de dânsa, la corpul de clădire ce l-a edificat astfel ca nu mai are acces la bunurile deținute in imobil. Exista acte si obiecte care îi sunt necesare si la care in prezentul context nu are acces.
Mai mult, nu poate lua nicio măsura cu privire la întreținerea si îngrijirea imobilului existând riscul ca pana la finalizarea acțiunii pe fond acesta sa se deprecieze major.
În aceste condiții, este nevoita sa formuleze prezenta ordonanța pentru a își proteja bunul imobil pe care l-a construit si in care a investit.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 996 și urm C.p.c.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, înscrisuri (filele 5-7).
Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare, dar pârâta . a formulat apărări în fața instanței.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Ordonanța președințială, prin esența ei, astfel cum este reglementată, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică și fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun.
Dispozițiile art. 996 NCPC prevăd posibilitatea pentru instanța de judecată, în situația în care se stabilește că în favoarea reclamantului există aparența de drept, posibilitatea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Astfel, pe calea ordonanței președințiale nu se pot dispune măsuri care rezolvă în fond litigiul dintre părți și care au drept scop să stabilească în mod definitiv drepturile și obligațiile acestora, cu atât mai mult cu cât alineatul 5 al art. 996 prevede că „Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt”.
În prezenta cauză, reclamanta urmărește pe calea ordonanței președințiale să obțină . în Șelimbăr, .. 146, jud. Sibiu, în corpul de clădire edificat de dânsa, motivând că nu are acces la bunurile sale și nu poate lua nicio măsură de întreținere a clădirii, măsură ce nu poate fi dispună pe cale procedurii speciale a ordonanței președințiale deoarece măsura solicitată a fi dispusă este o măsură definitivă, în primul rând și de asemenea, nu este o măsură urgentă.
Este de remarcat faptul că reclamanta nu este înscrisă în cartea funciară, potrivit CF nr. 2083, nr. top 246, 247 (f 7) proprietari ai imobilului sunt pârâții B. I., B. M. și ., doar prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Sibiu reclamanta a formulat o acțiune prin care solicită să se constate faptul că a edificat un imobil pe terenul înscris în CF nr. 2083, nr. top 246, 247, fiind inadmisibil a se acorda accesul unei persoane într-un imobil în care nu locuiește și cu privire la care nu face dovada vreunui drept de proprietate sau vreunui dezmembrământ al dreptului de proprietate.
De asemenea, prin această măsură ar fi nesocotite și dispozițiile alin. 5 al art. 996 NCPC deoarece reclamanta dorește a i se permite accesul în corpul de clădire în mod permanent, acces ce nu are un caracter provizoriu, ci definitiv.
Analizând condițiile ce trebuie îndeplinite conform art. 996 C.p.c instanța a constatat neîndeplinirea și a cerinței de urgență a măsurii care se solicită a fi luate, deoarece nu suntem în prezența unei măsuri urgente atâta timp cât reclamanta nu poate vorbi de un prejudiciu care i s-ar aduce prin faptul că nu poate avea acces la imobilul față de care nu justifică la acest moment vreun drept de proprietate și nici nu este indicată necesitatea de a se ridica din acel imobil vreun anumit bun sau înscris.
Față de cele învederate mai sus, instanța a constatat neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 996 NCPC., condiții ce trebuie întrunite în mod cumulativ, ocazie cu care s-a respins acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen, reclamanta solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat, în fapt, că măsura solicitată nu are un caracter permanent, că nici nu rezolvă în fond litigiul dintre părți, întrucât problema dreptului de proprietate urmează a fi soluționată într-un alt dosar.
Reclamanta a edificat construcția și a folosit-o până în momentul în care acest lucru i-a fost interzis de către noii proprietari ai corpurilor de clădire învecinate.
În drept au fost invocate disp. art. 996 Cod procedură civilă.
Intimata . a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu se opune admiterii acțiunii, dacă instanța găsește ca legale și întemeiate pretențiile reclamantei.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl găsește a fi nefondat, pentru considerentele ce urmează:
În dezacord cu prima instanță, apreciem că nu se poate susține caracterul definitiv al unei dispoziții de a i se permite unei persoane accesul într-un imobil, atâta vreme cât instanța stabilește, și o poate face, întinderea în timp a unei asemenea măsuri. Din această perspectivă, a respectării cerinței vremelniciei și neprejudecării fondului cauzei, cererea reclamantei apare ca deplin admisibilă.
Urgența și aparența dreptului sunt, însă, aspectele ce fac a nu putea fi admisă cererea reclamantei.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivii cu prilejul unei executări.
Cu alte cuvinte, urgența se justifică atunci când întârzierea ar aduce o pagubă dreptului, fie atunci când se tinde a se preveni o pagubă, cu două condiții: să fie iminentă și să nu se poată repara.
Apelanta reclamantă nici nu a justificat aceste condiții și nici nu a făcut dovada că ar fi întrunite aceste condiții.
Pe de altă parte, o simplă acțiune prin care reclamanta solicită constatarea faptului că a construit imobilul ce face obiectul prezentei cereri și înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară nu este de natură a-i recunoaște aparența dreptului.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept și în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul și va păstra ca legală și temeinică sentința atacată.
Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către apelanta C. R. împotriva sentinței civile nr. 2190 din 21.04.2015 a Judecătoriei Sibiu pe care o păstrează.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 Iunie 2015
Președinte, V. C. D. | Judecător, S. R. | |
Grefier, A. F. A. |
Red. V.C.D/30.06.2015
Jud. fond D. A.
Tehnored. A.F. /30.06/2015
7 ex
| ← Pretenţii. Decizia nr. 507/2015. Tribunalul SIBIU | Pretenţii. Decizia nr. 552/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
