Contestaţie la executare. Sentința nr. 1885/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1885/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 3819/285/2012*
Dosar nr._ -cont.la executare-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.1853
Ședința publică din data de 6 septembrie 2013
Președinte C. L.
Judecători S. A.
V. E.-L.
Grefier R. M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatorii Couțun G. și Couțun M., împotriva sentinței civile nr.1885 din 5 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți (dosar nr._ ), intimați fiind Couțun I. a V. și Couțun P. P..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatoarea recurentă Couțun M. asistată de avocat F. G. și intimatul Couțun I. a V. asistat de avocat Dumitrașchievici D. care substituie pe avocat C. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurenților depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 97 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei.
Avocat Dumitrsașchievici D. depune la dosar delegație de substituire pentru d-nul avocat C. C., pentru intimatul Couțun I. a V. și copie de pe certificatul de moștenitor suplimentar nr.111 din 20 iunie 2010.
Fiind întrebați, apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză, excepții de invocat și probe de solicitat.
Având în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și probe de administrat, instanța declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Apărătorul contestatorilor recurenți a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond motivat de faptul că instanța de rejudecare nu s-a conformat deciziei de casare, respectiv că bunurile supuse executării silite în dosarul execuțional au regimul juridic al bunurilor comune ale contestatorilor, nicidecum nu sunt bunurile proprii ale lui Couțun G., încât să poată fi urmărite direct.
Apărătorul intimatului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. Arată că la fil.71, 76, 77 dosar există acte autentice care dovedesc faptul că sunt bunuri proprii ale debitorului, deci nu poate fi vorba de bunuri comune.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 29.06.2012, sub nr._, contestatorii Couțun G. și Couțun M., în contradictoriu cu intimații Couțun I. a V. și Couțun P.-P. au formulat contestație la executare împotriva somației imobiliare din 12.06.2012 emisă în dosarul execuțional nr.13/2012 ca fiind total nelegală.
În motivare, s-a arătat că în cauză este vorba de contestație la somație dată în urma unui proces de accesiune imobiliară revendicată de la intimați, dar care au calitatea de bunuri comune a moștenitorului Couțun G., după soția sa Couțun M.. Așadar nu se pot urmări bunurile doar proprietatea a unuia dintre soți, nicidecum a soților, prin aceasta încălcându-se grav dreptul de proprietate al terților.
Contestatorii au mai arătat că împotriva sus-numiților s-au promovat plângeri penale care sunt verificate sub aspectul legalității, motive pentru care au solicitat admiterea contestației la executare.
Intimații Couțun I. și Couțun P. P. au depus întâmpinare la contestația formulată arătând că instanța le-a dat contestatorilor șase construcții din cele zece construcții conform raportului de expertiză, prin sentința civilă nr.4373/2010 definitivă și irevocabilă, instanța obligându-i să plătească construcțiile obținute pe care contestatorii au refuzat să le plătească.
Prin sentința civilă nr.4433 din 23.11.2012 contestația a fost respinsă, împotriva acestei sentințe declarând recurs contestatorii. Recursul a fost admis prin decizia civilă nr.791/2013 a Tribunalului Suceava, sentința civilă recurată fiind casată, iar cauza trimisă spre rejudecare primei instanțe, reținându-se că instanța de fond nu a pronunțat soluția prin prisma motivării contestației la executare, iar considerentele sentinței nu corespund cu motivele pe care se sprijină interpretarea actului dedus judecății.
Cauza a fost reînregistrată la data de 26.04.2013.
Prin sentința civilă nr.1885 din 5 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți s-a respins contestația la executare, contestatorii fiind obligați să le plătească intimaților suma de 350 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.4373/2010 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă și irevocabilă, contestatorul Couțun G. a fost obligat să le plătească intimaților suma de_,3 lei cu titlu de despăgubiri și 2378,4 lei cheltuieli de judecată. Acest titlu executoriu a fost pus în executare în dosarul nr.13/2012 în care s-a emis somație imobiliară către contestatorul Couțun G. cu privire la imobilul constând în bucătărie de vară, extindere șură, extindere magazie și două cotețe împreună cu împrejmuirile, precum și suprafața de 375 m.p. teren, situate în comuna Bălcăuți, .. Contestatorii au susținut că somația emisă este nelegală întrucât construcțiile asupra cărora s-a înființat aceasta au calitatea de bunuri comune și nu puteau fi urmărite avându-se în vedere că se pot urmări doar bunurile proprietate exclusivă a unuia dintre soți. Motivul invocat de contestatori nu este întemeiat. Astfel prin sentința civilă nr.2380/2008, fila 34 dosar, s-a admis acțiunea în constatarea dreptului de proprietate formulată de către contestatorul Couțun G. și s-a constat că este proprietarul construcțiilor amplasate pe suprafața de 375 m.p. teren, menționate în sentința civilă nr.1524/2007 a Judecătoriei Rădăuți, respectiv bucătărie de vară, extindere șură, extindere magazie, două cotețe și împrejmuiri.
De asemenea contestatorii și-au mai motivat cererea prin faptul că împotriva intimaților au formulat plângeri penale, fiind depuse copii după acestea, prin care se invocă că intimații s-au folosit de acte false. Formularea acestor plângeri nu are însă relevanță în procedura executării silite de vreme ce titlul executoriu pe baza căruia se desfășoară executarea silită nu a fost desființat
Împotriva sentinței civile au declarat recurs contestatorii Couțun G. și Couțun M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs depuse la fil.3-4 dosar au arătat următoarele:
Nici instanța de judecată investită cu rejudecarea contestației la executare pe care ei au formulat-o în data de 29.06.2012 împotriva somației imobiliare emise de executorul judecătoresc în data de 12.06.2012 în dosarul execuțional 13/2012, nu a soluționat contestația prin prisma motivelor invocate de ei, ci pur și simplu a respins-o pe aceleași considerente ca și instanța de fond investită cu soluționarea cauzei în primul ciclu procesual.
Or, prin decizia de casare nr.791 din data de 19.03.2013 pronunțată de instanța de control judiciar, s-a menționat clar că prima instanță care a fost investită inițial cu soluționarea contestației, nu a cercetat efectiv fondul cauzei, pentru că nu a soluționat contestația prin prisma motivelor invocate de ei și anume, tocmai pe motivele legate de împrejurarea că bunurile supuse executării silite în dosarul execuțional nr.13/2012 au regimul juridic al bunurilor comune ale lor, respectiv Couțun G. și Couțun M. ca soț și soție, nicidecum nu sunt bunurile proprii ale contestatorului Couțun G., încât să poată fi urmărite în mod direct .
Hotărârea pronunțată în primul ciclu procesual s-a dat pe niște motive străine pricinii, deoarece judecătorul fondului a considerat că nu se putea pune în discuție în fața instanței de executare legalitatea și temeinicia titlului executoriu, când în realitate prin contestația la executare ei au solicitat să se analizeze însăși regimul juridic al construcțiilor scoase la licitație de către executorul judecătoresc.
Nici in rejudecare instanța de fond nu a analizat aceste aspecte, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului încât se impune în mod obligatoriu o casare și a celei de a doua hotărâri pronunțate în al doilea ciclu procesual de instanța de fond, cu retrimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se pronunța o hotărâre care să se sprijine pe niște considerente strict legate de motivele contestației care în mod cert va constata că bunurile comune nu au cum să fie urmărite și suspuse licitației încât va dispune anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr.134.2002, astfel încât instanța de recurs să poată exercita control judiciar sub aspectul legalității respectivei hotărâri.
Față de aceste considerente au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile nr.1885 din 05 iunie 2013 și retrimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Prezent în instanță, prin apărător, intimatul Couțun I. a V. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința prin motivele de recurs invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar tribunalul va confirma soluția atacată apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Contrar susținerilor recurenților este a se observa că prima instanță a cercetat fondul cauzei și a analizat contestația la executare prin prisma tuturor motivelor indicate de cei doi contestatori.
În acest sens,s-a realizat o judicioasă interpretare și aplicare a dispozițiilor art.493 al.1 și 2 din codul de procedură civilă constatându-se că bunurile supuse urmăririi silite care fac obiectul dosarului execuțional nr.13/2012, nu constituie bunuri comune cum, eronat, pretind recurenții contestatori.
Astfel, titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.4373/2010 a Judecătoriei Rădăuți a fost pus în executare în dosarul nr.13/2012, al B.E.J. M. C., în care s-a emis somație îndreptată împotriva debitorului contestator Couțun G. cu privire la imobilul constând în bucătărie de vară, extindere șură, extindere magazie, cu 2 cotețe împreună cu împrejmuirile aferente precum și pentru suprafața de 375 mp teren, imobile situate în ., jud.Suceava.
Susținerile contestatorilor că bunurile sus-menționate supuse urmăririi silite constituie bunuri comune sunt infirmate de înscrisurile depuse la dosar, respectiv de sentința civilă nr.2380/2008 a Judecătoriei Rădăuți definitivă și irevocabilă prin care s-a constatat că debitorul Couțun G. este proprietarul construcțiilor amplasate pe suprafața de 375 mp teren, menționat în sentința civilă nr.1524/2007 a Judecătoriei Rădăuți, respectiv bucătărie de vară, extindere șură, extindere magazie, 2 cotețe și împrejmuiri, aspect în mod corect reținut și de instanța de fond.
Contestația a fost analizată și prin prima plângerilor penale invocate de cei doi contestatori recurenți, și întemeiat a concluzionat judecătorul fondului că formularea unor plângeri penale nu are relevanță în procedura executării silite câtă vreme titlul executoriu în baza căruia are loc executarea silită nu a fost desființat.
În contextul tuturor celor arătate mai sus, găsind că motivațiile recurenților sunt nejustificat formulate și că soluția primei instanțe este legală și temeinică, date fiind prevederile art.312 Cod procedură civilă tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii Couțun G. și Couțun M., domiciliați în com.Bălcăuți, ., împotriva sentinței civile nr.1885 din 5 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți (dosar nr._ ), intimați fiind Couțun I. a V. și Couțun P. P., domiciliați în com.Bălcăuți, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 6 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. L. S. A. V. E. L. R. M.
Red.C.L.
Jud.G. R.
Tehnored.R.M.
2 ex.19.09.2013
| ← Servitute. Decizia nr. 1032/2013. Tribunalul SUCEAVA | Acordare personalitate juridică. Sentința nr. 1512/2013.... → |
|---|
