Contestaţie la executare. Decizia nr. 656/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 656/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-07-2014 în dosarul nr. 8030/314/2013
Dosar nr._ contestație la executare - apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 656/2014
Ședința publică din data de 15 iulie 2014
Completul compus din:
Președinte: D. D.
Judecători: L. A.
Grefier: Iliuțe C.
Pe rol, judecarea apelului formulat de contestatorul S. R. – prin Ministrul Transporturilor – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București, cu sediul în București, .. 38, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1051 din data de 07.03.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ intimați fiind A. L. I., CNP_ și A. M., CNP_, ambii domiciliați în Suceava, .. 1, ., ., M. R. CNP_ și M. E. CNP_, ambii domiciliați în Suceava, .. 171A, jud. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat B. A. pentru intimați, lipsă fiind reprezentantul apelantului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța verificând actele și lucrările dosarului, constată probatoriul epuizat, apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la fond.
Avocat B. A. pentru intimați solicită respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cererii de apel de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 2.09.2013, sub nr. de dosar_, contestatorul S. R. reprezentat de Ministrul Transporturilor prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimații A. L. I., A. M., M. R. și M. E., solicitând anularea actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 864/E/2013 al B. C. M.G. Sarmis, reducerea cheltuielilor de executare, suspendarea executării în privința cheltuielilor de executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că prin Sentința civilă nr. 655/4.04.2013 pronunțată de Tribunalul Suceava au fost obligați să achite intimaților suma de 86.976 euro, echivalent în lei la data plății efective reprezentând despăgubiri pentru expropriere și 2500 lei cheltuieli de judecată. Prin încheierea din 30 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința mai sus amintită. Prin încheierea nr. 2 din 8.08.2013 B. C. M.G. Sarmis a stabilit cheltuieli de executare la suma totală de 11.411,44 lei care include suma de_,44 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc și 20 lei reprezentând taxă de timbru executare. De asemenea a fost emisă somație în baza art. 667 Cod procedură civilă pentru suma de 400.076,18 lei compusă din 388.664,74 lei debit principal și 11.411,44 lei cheltuieli de executare. Contestatoarea a arătat că actele de executare sunt anulabile întrucât nu respectă dispozitivul sentinței civile deoarece contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 86.976 euro echivalent în lei la data plății, somația fiind emisă pentru suma de 388.664,74 lei utilizându-se un curs valutar corespunzător unui moment neprevăzut în dispozitivul hotărârii. Mai mult decât atât, onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit la onorariul maximal, în prezentul caz trebuind a se aplica onorariul minimal având în vedere că executarea se realizează printr-o procedură rapidă, respectiv poprirea.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 711 și următoarele Cod procedură civilă.
În dovedire contestatorul a depus o . înscrisuri.
Legal citați, intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată.
În motivare intimații au arătat că actele de executare întocmite de B. C. M.G. Sarmis respectă dispozitivul sentinței civile nr. 655/4.04.2013 a Tribunalului Suceava, prin Încheierea nr. 2 din 8.08.2013 a B. C. M.G. Sarmis stabilindu-se echivalentul în lei a sumei în euro la cursul valutar din acea zi. Mai mult decât atât onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit cu respectarea dispozițiilor legale.
La termenul din data de astăzi instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:
Potrivit art. 711 Cod de procedură civilă împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii. Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443 c.p.c., se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
Totodată, potrivit art. 712 alin.1 și 2 Cod de procedură civilă, dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă. În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În cauza de față, prin cererea formulată, contestatorul a solicitat anularea actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 864/E/2013 emise de B. C. M.G. Sarmis.
S-a susținut că actele de executare sunt anulabile întrucât nu respectă dispozițiile din titltul executoriu, respectiv sentința civilă nr. 665/04.04.2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._/86/2011, în sensul că suma pe care a fost somată să o achite a fost calculată prin utilizarea unui curs valutar corespunzător unui moment neprevăzut în dispozitivul hotărârii.
S-a arătat, de asemenea, că nu au fost stabilite în mod legal cheltuielile de executare, întrucât s-a aplicat onorariul maximal deși executarea silită se realizează printr-o procedură rapidă, respectiv poprirea.
Cu privire la conformitatea sumei pentru care s-a pornit executarea cu dispozitivul titlului executoriu, instanța reține următoarele:.
Prin sentința civilă nr. 665/04.04.2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._/86/2011, contestatorul a fost obligată să plătească intimaților suma de 86.976 euro echivalent în lei la data plății efective, reprezentând despăgubiri pentru expropriere și 2.500 lei cheltuieli de judecată.
În baza sentinței civile nr. 665/04.04.2013 a Tribunalului Suceava, la data de 22.07.2013 creditorii au formulat cerere de executare silită împotriva contestatorului S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în acest sens formându-se dosarul de executare nr. 864/E/2013 al B.E.J. C. M.G. Sarmis.
În primul rând, instanța a reținut că executarea hotărârilor judecătorești, ca parte a procesului civil, trebuie să fie făcută cu bună credință de către debitor. Or, în cazul de față, instanța reține că, deși hotărârea pusă în executare era una definitivă, debitoarea nu a executat voluntar obligația cuprinsă în dispozitivul său creditorii recurgând la procedura executării silite.
În al doilea rând, instanța a considerat că în mod legal executorul judecătoresc a calculat debitul la care a fost obligată debitoarea prin echivalentul în lei a sumei de 86.976 euro și 2.500 lei.
În acest sens, instanța a avut în vedere dreptul creditorului care a câștigat procesul de a fi protejat de pasivitatea debitorului în executarea obligației sale. În acest sens, instanța a considerat că nu se poate admite, în defavoarea creditorului, ca debitorul să aleagă data la care să execute obligația sa când cursul valutar este unul favorabil lui.
Or, în cauza de față, instanța a constatat că executarea silită a fost încuviințată prin Încheierea pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ la data de 30.07.2013. Or, încheierea prin care executorul judecătoresc a echivalat în lei debitul în euro și a stabilit, totodată cheltuielile de executare, a fost pronunțată în data de 08.08.2013 (fila 55), din aceeași dată fiind și somația de plată (fila 56 verso) și adresele de înființare a popririi (filele 57-66).
Având în vedere și intervalul dintre pronunțarea încheierii de încuviințare a executării silite și comunicarea acesteia către executor, prin echivalearea în lei a debitului în euro la o săptămână după încuviințarea executării silite, se poate prezuma în mod rezonabil că executorul judecătoresc ori creditorii nu au avut o atitudine speculativă în sensul fixării debitului în lei într-o zi în care cursul valutar să le fie favorabil.
Astfel, întrucât potrivit titlului executoriu plata trebuia făcută în lei, executorul judecătoresc a echivalat în lei suma de 86.976 euro chiar la cursul valutar din data la care a emis Încheierea nr. 2 din 08.08.2013, somația de plată și adresele de înființare a popririi. Astfel, la data de 08.08.2013, cursul valutar a fost de 1 euro = 4,4399 lei. Astfel, echivalentul sumei de 86.976 euro este suma de 386.164, 74 lei. Adăugând la această sumă, suma de 2.500 lei indicată în titlul executoriu se obține suma de 388.664,74 lei, adică exact suma calculată de executorul judecătoresc.
În ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat cenzurarea de către instanță a cheltuielilor de executare în sensul reducerii acestora, instanța a considerat că nici aceasta, nu este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 669 Cod de procedură civilă, partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor. Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art.667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Potrivit aceluiași temei legal sunt cheltuieli de executare:1.taxele de timbru necesare declanșării executării silite; 2.onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3.onorariul avocatului în faza de executare silită; 4.onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului; 5.cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; 6.cheltuielile de transport; 7.alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta.
În cauza de față, instanța a reținut că cheltuielile de executare au fost stabilite de executorul judecătoresc prin încheierea nr.2/08.08.2013(fila 55) la suma totală de 11.391,44 lei din care 20 lei taxă timbru executare și 11.391, 44 lei, inclusiv TVA, onorariu executor judecătoresc.
Instanța a reținut, de asemenea, că onorariul executorului a fost calculat în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
Astfel, potrivit anexei Ordinului, onorariul maxim pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.Suma de 11.391,44 lei reprezintă întocmai rezultatul calculului indicat în anexa ordinului cu includerea taxei pe valoarea adăugată.
Așadar, executorul judecătoresc a calculat în conformitate cu dispozițiile legale onorariul cuvenit, acesta fiind justificat de activitatea depusă concretizată în actele de executare emise în dosarul de executare nr. 864/E/2013, de la data înregistrării cererii de executare silită până la eliberarea sumei către creditori, urmare a îndeplinirii obligației de către debitor.
În consecință, instanța a respins contestația la executare, ca neîntemeiată.
Referitor la capătul de cerere vizând suspendarea executării în privința cheltuielilor de executare instanța a constatat că aceasta a rămas fără obiect în condițiile în care executarea silită a fost finalizată prin eliberarea sumelor către creditori astfel cum rezultă din încheierea din data de 23.08.2013 a executorului judecătoresc (fila 118). Instanța a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1051 din 07.03.2014 Judecătoria Suceava a respins contestația la executare formulată de contestatorul de S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA în contradictoriu cu intimații A. L. I., A. M., M. R. și M. E. ca neîntemeiată și a mai respins cererea de suspendare a executării silite în privința cheltuielilor de executare, ca rămasă fără obiect.
Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației la executare și reducerea onorariului executorului judecătoresc.
În motivare arată că prin încheierea nr. 2/08.08.2013 executorul judecătoresc a stabilit cu titlu de onorariu executor suma de 11.391,44 lei. Având în vedere că debitoarea a fost somată să execute obligația în termen de 1 zi de la data primirii încheierii și somației, obligația a fost executată urmare a virării sumei. Apreciază că onorariul executorului este excesiv, având în vedere că activitatea sa a constat doar în formularea cererii de încuviințare a executării silite.
Examinând apelul sub aspectul criticilor formulate se constată că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin apelul formulat contestatorul a criticat soluția dată de instanța de fond în ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat cenzurarea de către instanță a cheltuielilor de executare în sensul reducerii acestora.
În susținerea cererii sunt invocate dispozițiile art.669 Cod procedură civilă.
În primul rând, instanța reține că executarea hotărârilor judecătorești, ca parte a procesului civil, trebuie să fie făcută cu bună credință de către debitor.
Titlul executoriu, încheierea din data de 30 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava prin care contestatorul a fost obligat să achite intimatului suma de 86.976 euro, echivalent în lei la data plății efective reprezentând despăgubiri pentru expropriere și 2500 lei cheltuieli de judecată, a rămas definitivă la data de 30.07.2013.
Or, în cazul de față, instanța reține că, deși hotărârea pusă în executare era una definitivă, debitoarea nu a executat voluntar obligația cuprinsă în dispozitivul său creditorii recurgând la procedura executării silite.
Astfel, în baza sentinței civile nr.655/04.04.2013 a Tribunalului Suceava, la mai mult de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, respectiv data de 25.07.2013 creditorul a formulat cerere de executare silită împotriva contestatorului S. R., în acest sens formându-se dosarul de executare nr.846/E/2013 emis de B. C. M.G. Sarmis.
În urma încuviințării executării silite, debitorul a fost somat conform art.667 Cod de procedură civilă să achite în termen de 1 zi de la comunicare suma datorată conform titlului executoriu, sentința civilă nr. 655 din 04.04.2013 pronunțată de Tribunalul Suceava, executorie. Somația a fost primită la data de 08.08.2013, conform mențiunii evidențiată pe înscrisul de la fila 7 dosar fond.
Prin încheierea din 30.07.2013 (fila 44) au fost stabilite de către executorul judecătoresc cheltuielile de executare la suma totală de_ euro și 2500lei, onorariu executor judecătoresc.
Întrucât obligația nu a fost executată în termenul acordat prin somație, în vederea executării silite prin poprire, au fost emise adrese de înființare a popririi către 22 de bănci, conform înscrisurilor aflate la filele 57-71 dosar fond, executarea realizându-se la data de 16.08.2013, conform adresei nr._ emisă de Raiffeisen Bank.
Potrivit art. 669 alin2 Cod procedură civilă debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar.
Somația fiind comunicată la data de 08.08.2013 și obligația executată la data de 20.08.2013 în cauză nu sunt incidente dispozițiilor invocate de apelant potrivit cărora în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Astfel, solicitarea apelantului trebuie analizată prin raportare la art.669 alin.4 Cod de procedură civilă potrivit cărora cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta.
Or, așa cum a reținut instanța de fond onorariul executorului a fost calculat în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
Corect a reținut instanța că onorariul cuvenit executorului judecătoresc calculat în conformitate cu dispozițiile legale este justificat de activitatea depusă concretizată în actele de executare emise în dosarul de executare nr. 864/E/2013, de la data înregistrării cererii de executare silită până la încetarea executării silite, urmare a îndeplinirii obligației de către debitor.
Așa cum s-a evidențiat mai sus, contrar susținerii apelantului activitatea executorului judecătoresc nu a constat numai în formularea cererii de încuviințare silită fiind emisă somație de plată, adrese comunicate terților pentru înființarea poprii .
Chiar dacă executarea silită s-a realizat prin poprire, onorariul maximal se justifică prin raportare la valoarea creanței, complexitatea activității executorului judecătoresc, cheltuielile efectuate de acesta și răspunderea pentru actul îndeplinit.
Constatând că sub aspectul criticat, sentința este legală și temeinică, tribunalul în baza art.480 alin.1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de contestatorul S. R. – prin Ministrul Transporturilor – prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București, cu sediul în București, .. 38, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1051 din data de 07.03.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ intimați fiind A. L. I., CNP_ și A. M., CNP_, ambii domiciliați în Suceava, .. 1, ., ., M. R. CNP_ și M. E. CNP_, ambii domiciliați în Suceava, .. 171A, jud. Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 15.07.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. D. L. A. Iliuțe C.
pt. jud plecat în C.O.
semnează președintele instanței
red. D.D.
jud fond Cosovăț A.
tehnored. IC ex.7/29.07.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 207/2014. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Sentința nr. 158/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
