Fond funciar. Decizia nr. 259/2014. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 259/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 3499/285/2010

Dosar nr._ Fond funciar

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR. 259

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 31 IANUARIE 2014

PREȘEDINTE: L. A.

JUDECĂTOR: A. I. M.

JUDECĂTOR: V. O. D.

GREFIER: S. A.- M.

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de către petenții B. A. F. și B. E., împotriva încheierii de ședință din data de 21 mai 2013 și a sentinței civile nr. 1962 din data de 13 iunie 2013 pronunțate de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bălcăuți – prin primar, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, Organizația R. „Martorii lui Iehova”, C. de C. Rădăuți, C. M. – decedată, C. S., O. L., U. V., C. S. și petenta B. S..

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 24 ianuarie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 31 ianuarie 2014.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra recursului de față, constată:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 27.05.2010, sub nr._ petenții B. A., prin mandatar B. A. F. și B. S., în contradictoriu cu intimatele C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bălcăuți, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, Organizația R. "Martorii Lui Iehova", C. de consum Rădăuți au solicitat instanței:

- obligarea Comisiei comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bălcăuți să-i pună în posesie cu suprafața de 1 ha teren situat în intravilanul . baza sentințelor civile nr.2202/19.06.1992 și nr.2203/19.06.1992 ale Judecătoriei Rădăuți, rămase definitive și irevocabile;

- obligarea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava la eliberarea titlului de proprietate cu privire la suprafața reconstituită;

- radierea dreptului de proprietate a Statului Român cu privire la . nr._ a comunei Bălcăuți, provenită din conversia de pe hârtie a CF 1827 a comunei Bălcăuți, parcelă virană cu brutărie în suprafață de 600 mp, asupra parcelei 100/5 din CF_ a comunei Bălcăuți, provenită din conversia de pe hârtie a CF 1828 parcelă virană cu magazin în suprafață de 1270 mp, precum și asupra parcelelor 244, 245, 248, 249, 250, 251 din CF_ a comunei Bălcăuți, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.1250, terenuri ce au aparținut autorilor petenților și care fac parte din suprafața totală reconstituită de 1 ha teren;

- radierea dreptului de folosință asupra terenului pe durata a 49 de ani în favoarea Organizației Religioase „Martorii lui Iehova” asupra parcelei 99 din CF nr._ a comunei Bălcăuți, provenită din conversia de pe hârtie a CF 1827 a comunei Bălcăuți, parcelă virană cu brutărie în suprafață de 600 mp;

- radierea dreptului de administrare a terenului înscris în favoarea Cooperativei de C. Rădăuți asupra parcelei 100/5 din CF_ a comunei Bălcăuți, provenită din conversia de pe hârtie a CF 1828 parcelă virană cu magazin în suprafață de 1270 mp, cu cheltuieli de judecată.

În motivare au arătat că prin sentințele civile nr. 2202/19.06.1992 și nr. 2203/19.06.1992 ale Judecătoriei Rădăuți, rămase definitive și irevocabile s-a reconstituit dreptul de proprietate după autorii lor.

S-a mai arătat că Statul Român a concesionat . CF 1827 a comunei Bălcăuți, deși terenul nu îi aparținea întrucât fusese reconstituit dreptul de proprietate în anul 1991, și ca urmare s-a intabulat dreptul de folosință în favoarea Organizației Religioase „Martorii lui Iehova”. Același lucru s-a întâmplat și cu . CF 1828 Bălcăuți.

A mai precizat că au solicitat în repetate rânduri să fie puși în posesie, însă de fiecare dată au primit un răspuns negativ, întrucât pe teren există construcții.

Prin întâmpinare, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a arătat că punerea în posesie este o atribuție ce aparține în exclusivitate comisiilor locale.

Organizația R. „Martorii lui Iehova” a invocat excepția inadmisibilității plângerii, întrucât moștenitorii lui B. A. a Epifanie sunt B. V., B. A. și B. G. pe numele căreia a fost eliberată adeverința nr. 319/12..02.1992, astfel încât cererea trebuia formulată de către toți cei trei moștenitori.

Pe fond a solicitat respingerea plângerii, întrucât în momentul rămânerii definitive a celor două hotărâri de reconstituire, petenții nu au transcris dreptul de proprietate în CF și nu au făcut nici o notare în acest sens pentru a fi opozabilă terților, iar intimata și-a notat în 2001 în CF dreptul de folosință pe o perioadă de 49 de ani asupra terenului identic cadastral cu . concesionat, iar contractul de concesiune nu a fost anulat. A mai precizat că sunt dobânditori de bună credință ai construcției ridicată pe teren, fiind dobândit prin act cu titlu oneros, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr.357/5.03.2001 autentificat de notar public Covariuc I..

Prin întâmpinare, C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bălcăuți a solicitat respingerea plângerii urmând ca petenții să fie puși în posesie cu suprafața de 1 ha teren situat în intravilanul satului Bălcăuți, în spatele construcțiilor ocupate de magazinul Cooperației de C. Rădăuți și Organizației Religioase „Martorii lui Iehova” și după defunctul B. V. O. s-a întocmit titlul de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha teren situat în spatele magazinului Cooperației de C. Rădăuți, iar petentul B. A. a refuzat semnarea fișei proces-verbal, întrucât frontul parcelei este ocupat de clădirea Organizației Religioase „Martorii lui Iehova”.

Ulterior, plângerea a fost precizată, fila 165 dosar, în sensul că s-a solicitat punerea în posesie cu tot frontul la stradă a parcelei 99 din CF nr._ a comunei Bălcăuți, provenită din conversia de pe hârtie a CF 1827 a comunei Bălcăuți, parcelă virană cu brutărie în suprafață de 600 mp, asupra parcelei 100/5 din CF_ a comunei Bălcăuți, provenită din conversia de pe hârtie a CF 1828 parcelă virană cu magazin în suprafață de 1270 mp și introducerea în cauză a numitei C. S. care ocupă parte din teren și ulterior s-a precizat că pentru suprafața de 50 ari situată în intravilanul comunei Bălcăuți, reconstituită în baza sentinței civile nr. 2203/19.06.1992 a Judecătoriei Rădăuți s-a emis titlul de proprietate.

În cursul procesului a decedat intimata C. M., fiind introduși în cauză moștenitorii care au fost de acord cu plângerea formulată, potrivit întâmpinării depuse.

De asemenea, în timpul procesului a decedat și petentul B. A., fiind introduși în cauză moștenitorii.

Prin cererea formulată la data de 21.05.2013, petentul B. A. F. a solicitat încuviințarea cererii de recuzare a judecătorului I. L., învestit cu soluționarea cauzei civile înregistrată sub nr._, avînd ca obiect ,,Plîngere Legea nr.18/1991”.

A motivat că judecătorul a manifestat o atitudine părtinitoarei față de pârâta Organizația „Martorii lui Iehova", inițial respingând toate obiecțiunile aduse de petenți raportului de expertiză judiciară întocmit în cauza, apreciind că nu se impune efectuarea unui supliment la raport care să răspundă obiecțiunilor lor - obiecțiuni care vizau strict aspecte topo-cadastrale deosebit de importante în soluționarea cauzei, în condițiile în care există și două capete de cerere vizând radierea intabulării pârâților. A admis doar obiecțiunile pârâtei Organizația „Martorii lui Iehova". Aceasta atitudine a generat pentru petenți costuri suplimentare, fiind nevoiți să efectueze o expertiză extrajudiciara în cauză - expertiza însușită și de pârâți într-un final - pentru exactitatea identificărilor cadastrale realizate.

Aceeași atitudine părtinitoare care i-a determinat să considere că are un interes personal în cauza a manifestat judecătorul și în momentul în care a prorogat soluționarea cererii de suspendare a cauzei, întemeiata pe prevederile art.244 alin. 1 pct. 1 Cod proc. civ. până la soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei Radauti - dosar ce are drept obiect ,,Anularea parțială a titlului de proprietate nr.1845 eliberat de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Suceava la data de 15.04.2010, pe numele defunctului B. V. O., precum și a procesului-verbal de punere în posesie nr.1847 încheiat la data de 25.02.2010, sub aspectul amplasamentului, precum și a vecinătăților înscrise”, apreciind că se impune „să vedem ce răspunde expertul" (care a efectuat raportul extrajudiciar de această dată) la obiecțiunile formulate și din nou admise pentru Organizația Martorii lui Iehova. Cu toate ca era mai mult decât evidentă existența cauzei de suspendare, judecătorul cauzei antepronunțandu-se, a apreciat că se poate proroga punerea în discuție a cererii pana când va răspunde expertul. D. fiind faptul că în prezentul dosar dânșii au revendicat frontul la . a aparținut autorilor lor, prin acțiunea de obligare la punere în posesie și eliberarea titlului de proprietate, dat fiind faptul că acest titlu nr.1845/2010 greșit emis, precum și procesul verbal de punere în posesie eronat ar putea influența în mod negativ soluția, luându-se drept reper corect amplasamentul, vecinătățile și dimensiunile scrise în acestea (pentru că practic în funcție de titlul de proprietate nr.1845/15.04.2010 se determină suprafața de 50 de ari reconstituită lor și cu care urmează a fi puși în posesie de C. locala Bălcauți și ulterior pentru care li se va elibera titlu de proprietate), a apreciat că rațiunea formulării cererii de suspendare devine evidentă, „dezlegarea pricinii atârnând în totul de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecați".

În drept, au fost invocate prevederile art. 27 pct.1 și 7 Cod procedură civilă.

Prin încheierea camerei de consiliu din data de 21 mai 2013, Judecătoria Rădăuți a respins cererea de recuzare formulată de petentul B. A. – F..

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că pe rolul Judecătoriei Rădăuți a fost înregistrată, la data de 27.05.2010, sub nr._, cererea de chemare în judecată având ca obiect ,,Plângere la Legea nr.18/1991, radiere înscriere drept de proprietate, radiere înscriere drept de folosință și radiere înscriere drept de administrare”, formulată de petenții B. S. și B. A., decedat în cursul procedurii, plângerea fiind însușită de moștenitori, anume de B. A. F. și B. E..

La termenul de judecată din 18.11.2011, judecătorul recuzat a soluționat obiecțiunile aduse raportului de expertiză judiciară topo-cadastrală întocmit în cauză, formulate de pârâta Organizația R. Martorii lui Iehova, admițând o parte din acestea, sens în care a formulat adresă expertului pentru a răspunde.

La termenul de judecată din 22.02.2013, judecătorul cauzei a prorogat soluționarea cererii de suspendare a judecății formulată de moștenitorii petentului B. A. pentru următorul termen de judecată, după depunerea completării la raportul de expertiză extrajudiciară în specialitatea topografie-cadastru, probă încuviințată petenților.

Potrivit art.27 al.1 pct.1 și 7 Cod procedură civilă, judecătorul poate fi recuzat când el, soțul său, ascendenții ori descendenții lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soț, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părți, respectiv dacă și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă.

Petentul, deși a invocat, nu a probat existența unui interes al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, care nu s-a antepronunțat prin modul de soluționare a cererilor părților, iar încheierile prin care s-au soluționat obiecțiunile la raportul de expertiză judiciară, s-a prorogat soluționarea cererii de suspendare a judecării cauzei, ca și cea prin care judecătorul se va pronunța asupra acestei cereri, fac corp comun cu hotărârea, care poate fi supusă controlului judiciar, prin exercitarea căilor de atac, cererea de recuzare fiind astfel neîntemeiată.

Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr._ din 23.01.2013, reclamanții B. A. F. și B. E. în contradictoriu cu pârâtele B. S., C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bălcăuți, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, au solicitat instanței anularea parțială a titlului de proprietate nr.1845/15.04.2010, precum și a procesului-verbal de punere în posesie nr.1847 încheiat la data de 25.02.2010, sub aspectul amplasamentului, precum și a vecinătăților înscrise, în conformitate cu raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, plan de situație anexa nr.2.

În motivare au arătat că prin sentințele civile nr. 2202/19.06.1992 și nr. 2203/19.06.1992 ale Judecătoriei Rădăuți, rămase definitive și irevocabile li s-a reconstituit dreptul de proprietate după autorii lor.

S-a mai arătat că au promovat o plângere la Legea nr.18/1991 pentru punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate cu privire la suprafața de 50 ari, reconstituită prin sentința civilă nr. 2202/19.06.1992 ce face obiectul dosarului nr._ în care au fost efectuate două expertize judiciară și extra-judiciară însușită de părți, în care s-a constatat că procesul-verbal de punere în posesie nr.1847 a fost greșit atât sub aspectul dimensiunilor, cât și a vecinătăților și amplasamentului.

Acțiunea nu a fost motivată în drept.

În ședința publică din 22 mai 2013, instanța a dispus conexarea dosarului nr._ la prezenta cauză, apreciind că între cele două pricini există o strânsă legătură.

În ședința publică din 6 iunie 2013, petenții B. E. și B. A. F. au arătat că renunță la următoarele capete de cerere:

Prin sentința civilă nr. 1962 din data de 13 iunie 2013, Judecătoria Rădăuți a respins excepția inadmisibilității plângerii.

A constatat că petenții B. E. și B. A. F. au renunțat la capetele de cerere privind:

A admis în parte plângerea privind pe petenții B. A. F., B. S. și B. E. și pe intimatele C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bălcăuți, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, Organizația R. "Martorii Lui Iehova", C. de consum Rădăuți, C. S., U. V., O. L. și C. S., și anume:

A obligat intimata C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bălcăuți, să procedeze la punerea în posesie a moștenitorilor defunctului B. A. cu suprafața de 4956 mp teren identificată în suplimentul la anexa nr.1 a raportului de expertiză întocmit de expert T. C. C. și întocmirea documentației în vederea emiterii titlului de proprietate;

A obligat intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava să emită titlul de proprietate pentru suprafața mai sus-arătată după întocmirea documentației de către comisia locală;

A respins plângerea formulată în contradictoriu cu intimații C. S., U. V., O. L. și C. S..

A respins capetele de cerere formulat de B. S., privind:

A admis acțiunea formulată de reclamanții B. A. F. și B. E., în contradictoriu cu pârâtele B. S., C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bălcăuți și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și a dispus anularea parțială a procesului-verbal de punere în posesie nr.1847/25.02.2010 și a titlului de proprietate nr.1845/15.04.2010, în ceea ce privește dimensiunile și amplasamentul suprafeței de 5000 mp, urmând a se emite un nou titlu de proprietate cu privire la această suprafață, astfel cum a fost identificată în suplimentul la anexa nr.1 a raportului de expertiză întocmit de expert T. C. C..

A respins pretențiile privind cheltuielile de judecată formulată de intimata Organizația R. „Martorii lui Iehova”.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 2202/9.06.1992 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă irevocabilă, s-a reconstituit dreptul de proprietate defunctului B. A. cu privire la suprafața de 50 ari teren agricol situat în . diferența de 9,50 ha teren, va primi acțiuni prin decizia Prefecturii județului Suceava, iar prin sentința civilă nr. 2203/9.06.1992 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă irevocabilă, s-a reconstituit dreptul de proprietate defunctului B. V. O. cu privire la suprafața de 50 ari teren agricol situat în . diferența de 9,50 ha teren, va primi acțiuni prin decizia Prefecturii județului Suceava, instanța reținând că prin hotărârile judecătorești mai sus-arătate nu s-a stabilit și amplasamentul, dispozițiile Legii nr.18/1991 în vigoare la data reconstituirii neprevăzând obligativitatea punerii în posesie pe vechiul amplasament.

Astfel, s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate autorilor petenților, aceștia solicitând obligarea la punerea în posesie în conformitate cu disp. art.64 din Legea nr.18/1991, nefiind dată în cauză excepția inadmisibilității și în consecință instanța a respins-o.

Potrivit extraselor de carte funciară depuse la dosar:

- ., în suprafață de 1270 mp, identică cu p.v.100/5 din CF 1828 a comunei Bălcăuți, proprietar tabular este Statul Român cu terenul în baza sentinței civile nr. 1256/8.09.1964 a Tribunalului Popular al Raionului Rădăuți, C. de C. Rădăuți cu construcțiile în baza deciziei 400/3.09.1969 și a autorizației de construire nr.539/29.10.1969 eliberată de Consiliul Popular Județean Suceava, fiind notat dreptul de administrare asupra terenului în favoarea Cooperativei de C. Rădăuți;

- ., în suprafață de 600 mp, identică cu . 1827 a comunei Bălcăuți, proprietar tabular cu terenul este Statul Român, în baza sentinței civile nr. 1256/8.09.1964 a Tribunalului Popular al Raionului Rădăuți, Organizația R. „Martorii lui Iehova” cu construcțiile în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 357/5.03.2001 de BNP Rădăuți, fiind notat dreptul de folosință asupra terenului în favoarea acesteia din urmă, în baza contractului de concesiune din 3 mai 2001 al Primăriei comunei Bălcăuți;

Defunctului B. V. O. i s-a emis titlul de proprietate nr. 1845/2010 cu privire la suprafața de 5.000 mp reconstituită prin sentința civilă nr. 2203/9.06.1992 a Judecătoriei Rădăuți și pusă în posesie conform procesului-verbal de punere în posesie nr. 1847/25.02.2010.

A fost cert că proprietar tabular al p.v. 99, p.f. 100/5, p.f. 244, 245, 247, 248, 249, 250, 251 a fost B. A. a lui E., suprafața totală fiind de 1 ha și 2165 mp teren.

Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert T. C. C., pe . edificate construcții constând în lăcaș de cult, suprafața de 600 mp identică cu . mp din . cu gard de către intimata Organizația R. „Martorii lui Iehova”.

Intimata C. de C. Rădăuți ocupă . suprafață de 1270 mp, fiind amplasate construcții, constând în magazin, magazie și grup sanitar.

Construcțiile au fost evidențiate în anexa nr.1 a raportului de expertiză și supliment anexa nr.1 a aceluiași raport de expertiză.

Întrucât, pentru suprafața de 5000 mp reconstituită defunctului B. V. a fost emis titlul de proprietate nr.1845/2010, instanța a analizat obligația Comisiei locale de punere în posesie doar în ceea ce privește suprafața de 5.000 mp reconstituită defunctului B. A..

În raportul de expertiză și în suplimentul întocmit de expert T. C. C. a fost delimitat cu roșu terenul rămas liber în suprafață de 4956 mp teren pe vechiul amplasament, pe parte din . 100/5, fiind amplasate construcțiile mai sus-arătate, instanța apreciind că doar această suprafață reprezintă teren liber, obligând comisia locală să procedeze la punerea în posesie cu acest teren, reținând că, așa cum s-a arătat, în momentul reconstituirii dreptului de proprietate nu exista obligația legală de acordare a vechiului amplasament, iar suprafața de la frontul străzii este utilă pentru exploatarea clădirilor amplasate pe cele două parcele funciare arătate mai sus, fiind admise în parte primele două capete de plângere.

În baza art. 64 din Legea nr.18/1991, republicată, a obligat comisia locală la punerea în posesie cu suprafața mai sus-arătată și delimitată, instanța astfel cum s-a arătat analizând aceste pretenții în funcție de suprafața reconstituită și nu de suprafața găsită la măsurători de către expert, respectiv de 1 ha și 2165 mp.

Același raport de expertiză a concluzionat că nu există suprapunere între titlul emis defunctei C. M. și vechiul amplasament al autorilor petenților, respingând plângerea petenților în ceea ce privește pretențiile față de moștenitorii acesteia, împrejurarea că ocupă o suprafață de 415 mp fără acte din vechiul amplasament neavând relevanță în cauză.

Același expert a arătat că în procesul-verbal de punere în posesie nr.1847/25.02.2010 care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.1845/2010 și în acest titlu de proprietate, vecinii au fost trecuți corect, dar dimensiunile au fost total eronate, în anexa nr.2 la raportul de expertiză și în suplimentul la anexa nr.1 identificându-se amplasamentul corect al suprafeței de 5000 mp, reconstituită prin titlul de proprietate mr.1845/2010, astfel încât instanța a apreciat că la emiterea acestuia din urmă titlu au fost încălcate disp. art.27 din Legea nr.18/1991, admițând acțiunea având ca obiect anulare parțială proces-verbal de punere în posesie și titlu de proprietate, urmând a se emite un titlu de proprietate pentru această suprafață, conform suplimentului la anexa 1 al raportului de expertiză întocmit de expert T. C. C..

În ceea ce privește capetele de cerere privind radiere drept de proprietate, drept de folosință și drept de administrare, instanța a luat act că petenții B. A. F. și B. E. au renunțat la judecată, iar pretențiile petentei B. S. au fost neîntemeiate, întrucât înscrierile în CF s-au efectuat în baza unor acte valabile și care nu au fost anulate, nefiind incidente în cauză disp. Legii nr.7/1996.

Prin prisma acestor considerente, instanța a admis în parte plângerea și în totalitate acțiunea în anulare parțială proces-verbal de punere în posesie și titlu de proprietate.

Instanța a respins pretențiile privind cheltuielile de judecată formulată de intimata Organizația R. „Martorii lui Iehova”.

Împotriva acestei sentinței și a încheierii din data de 21 mai 2013 au formulat recurs petenții B. A. F. și B. E., prin care au arătat următoarele:

Soluția sentinței civile atacate in ceea ce privește amplasamentul celor 5000 mp. reconstituiți autorului lor prin sentința civila nr. 2202/9.06.1992, a fost rezultanta unei insuficiente cercetări a fondului cauzei si a unei analize superficiale a probatoriului administrat in cauza, soluție data cu ignorarea legilor fondului funciar după cum urmează:

Art. 11 alin. 2 ind. 1 din Legea 18/1991 dispune „terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane".

Din lectura acestui text de lege rezulta clar:

1. reconstituirea pe vechiul amplasament este regula si nu excepția, iar procedura punerii in posesie se realizează conform acestei reguli;

2. se înscriu in aceasta categorie a suprafețelor reconstituirile terenurile preluate abuziv de către cooperativa agricola de producție sau de către stat, fără nici un titlu – este vorba de un titlu legal si nu de un act de trecere abuziv cum este in cazul lor;

3. reconstituirea si implicit punerea in posesie se face pe vechile amplasamente cu condiția ca acestea sa nu fi fost atribuite legal altor persoane;

Analizând cu atenție probatoriul administrat in cauza a rezultat cu certitudine ca cererea petenților B. A. F. si B. E. s-a subscris tuturor acestor condiții:

Existenta suprafeței in patrimoniul autorilor si preluarea abuziva făcuta de stat au fost necontestate de către parate, dovedite fără dubiu de extrasele de carte funciara depuse la dosarul cauzei, vechile planuri de situație, precum si de cele doua rapoarte de expertiza efectuate, situație confirmata si de motivarea sentinței apelate „este cert ca proprietar tabular al p.v.99, p.f. 100/5, p.f.244, 245, 247, 248, 249, 250, 251 a fost B. A. a lui E., suprafața totala fiind de 1 ha si 2165 mp”.

Astfel, analizând istoricul parcelar s-a arătat in extrasul de carte funciara 7756/31 octombrie 2001 privind . C.F. nr. 1827 a Comunei Balcauti la înscrierile privitoare la proprietate ca figurează „Statul R., cu terenul, in baza sentinței civile nr. 1256/8 septembrie 1964 a Tribunalului popular al raionului Radauti data conf. Decretului 115/1951, Organizația Religioasa „Motorii lui Iehova” București cu construcțiile in baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu numărul 357/5 martie 2001 de BNP in Radauti”, iar la sarcini: „in baza contractului de concesiune din 3 mai 2001 al Primăriei comunei Balcauti s-a intabulat dreptul de folosința asupra terenului pe durata a 49 de ani in favoarea Organizației Religioase „Martorii lui Iehova” București” (au depus in copie xerox acest extras C.F.) S-a arătat . CF nr. 2353 din 1996/5 aprilie ca: „de la data refacerii Registrelor funciare ale comunei cadastrale Balcauti si pana la data de 23 septembrie 1966, parcelele p.v. 99 si pv. 105 cu casa nr. 177 au fost înscrise in foaia de avere a CF nr. 476 a comunei Balcauti având proprietar tabular pe B. A. a lui Epifani, in baza procesului verbal nr. R.r.f. 1476/1937 si au fost grevate de dreptul de abitație viagera in casa nr. 177 situata pe aceste parcele înscris pentru B. V. văduva dupa Epifani născuta Canter”.

Practic părțile au fost in situația in care Statul R. a concesionat un teren ce nu îi aparținea de drept, obținut in baza unei decizii abuzive în temeiul Decretului 115/1991, mai mult un teren care le fusese reconstituit in anul 1991, si ca urmare s-a intabulat dreptul de folosința in favoarea Organizației Religioase „Matorii lui Iehova” București asupra terenului reconstituit lor in baza sentinței civile nr. 2202/19 iunie 1992 si rămasa definitiva și irevocabila. Prin atribuire legala in favoarea altor persoane prin prisma legilor fondului funciar 18/1991, 169/1997, 1/2000, 247/2005 se vorbește de operațiuni de reconstituire sau constituire si emiterea unor titluri de proprietate. In cazul lor a fost vorba doar de acte de concesiune si înscrierea unui drept de folosința in favoarea unui terț dobânditor si in nici un caz de operațiuni funciare de constituire sau reconstituire, singurele in măsura sa afecteze punerea lor in posesie pe vechiul amplasament.

Aceeași a fost si situația parcelei 100/5 . in suprafața de 1270 mp. din C.F. nr. 1828 a Comunei Baicauti unde la înscrierile privitoare la proprietate s-a arătat ca figurează: „Statul R., cu terenul, in baza sentinței civile nr. 1256/8 septembrie 1964 a Tribunalului popular al raionului Radauti data conf. Decretului 115/1951, C. de consum Radauti cu construcțiile, in baza deciziei nr. 400.3 septembrie 1969 si autorizației de construire nr. 539/29 octombrie 1969 eliberate de Consiliul Popular Județean Suceava”. La dosarul cauzei au fost depuse si extrasele de carte funciara de informare la zi, iar acțiunea ce a format prezenta cauza a fost notata in cartea funciara.

În conformitate cu dispozițiile art. 39 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea in posesie a proprietarilor, aprobat prin HG 890/2005: "reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. În acest scop, se va solicita persoanelor care au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în termen legal, schița amplasamentului cu terenul deținut sau oricare alte informații din care să rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat." De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 5 lit. c din același Regulament, revine comisiei locale de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenului, sarcina de a stabili mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate. Din coroborarea acestor dispoziții legale reiese că revine comisiilor locale de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor obligația legală de identificare a amplasamentului terenului solicitat, însă, sarcina dovedirii amplasamentului aparține persoanei solicitante. In speța de fata rapoartele de expertiza si extrasele de carte funciara au dovedit fără dubiu care este vechiul amplasament al suprafeței de 5000 mp. reconstituita lor.

Vor face dovada in fata instanței de apel ca au promovat o acțiune in constatarea nulității absolute a sentinței civile nr. 1256/8 septembrie 1964 a Tribunalului popular al raionului Radauti data conf. Decretului 115/1951, si a actelor juridice ulterioare realizate in virtutea acestei sentințe.

Motivarea sentinței apelate a vizat de esența ca: „in raportul de expertiza si in suplimentul întocmit de expertul Tofanescu C. C. a fost delimitat cu roșu terenul rămas liber in suprafața de 4956 mp teren pe vechiul amplasament, pe parte din . 100/5 fiind amplasate construcțiile mai sus-arătate, instanța apreciind ca doar aceasta suprafața reprezintă teren liber, urmând a obliga comisia locala sa procedeze la punerea in posesie cu acest teren, reținând ca, așa cum s-a arătat, in momentul reconstituirii dreptului de proprietate nu exista obligația legala de acordare a vechiului amplasament, iar suprafața de la frontul străzii este utila pentru exploatarea clădirilor amplasate pe cele doua parcele funciare arătate mai sus".

Au considerat aceasta motivare greșita pentru următoarele aspecte:

1. Deși principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament s-a consacrat expressis verbis abia prin Legea nr. 1/2000, totuși, existenta acestui principiu poate fi dedusa si anterior, din caracterul reparator al Legii nr. 18/1991, din dispozițiile art. 14 ale aceluiași act normativ care in alineatul 2 statuează ca "atribuirea efectivă a terenurilor se face, in zona colinara, de regula pe vechile amplasamente [...]. Astfel, cu toate ca prin consacrarea principiilor fundamentale ale aplicării dispozițiilor procedurale administrative în ceea ce privește emiterea titlului de proprietate, Legea nr. 18/1991 nu precizează sancțiunea nerespectării acestora, prin inserarea expresa a acestui motiv de nulitate în art. III alin 1 din Legea nr. 169/1997 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, a fost de observat ca sancțiunea nulității absolute este incidența în cazul încălcării unor reguli esențiale ale procedurii de restituire, al căror scop este de a apară interesele generale vizând, soluționarea justa a cererii de reconstituire si, deopotrivă, interesele foștilor proprietar.

Prezenta cerere intra sub imperiul Legii nr. 247/2005, lege in care principiul reconstituirii pe vechiul amplasament reprezintă regula.

De nicăieri din analiza legilor fondului funciar, a Legii 18/1991, 247/2005 nu a rezultat existenta unui criteriu de genul celui utilizat de instanța in motivarea sentinței apelate: „suprafața de la frontul străzii este utila pentru exploatarea clădirilor amplasate pe cele doua parcele funciare arătate mai sus ". O asemenea motivare a însemnat a adaugă la lege, mai ales in situația in care s-au aflat petenții din prezenta cauza, situația in care vechiul amplasament este liber - nefiind reconstituit sau constituit in favoarea vreunui terț si nefiind eliberat vreun alt titlu de proprietate. Existenta clădirilor pe aceste doua parcele care formează frontul la . relevanta, in accepțiunea Legii nr. 18/1991, cat si a Legii 247/2005, terenul liber se apreciază prin prisma condiției prevăzute de art. 2 din legea 1/2000, modificată și completată prin legea 247/2005, aceea că terenul solicitat pe vechiul amplasament să nu fi fost atribuit legal altor persoane „în aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt libere". (2) Drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare." Prin acest text de lege se instituie principiul restituirii în natură a dreptului de proprietate pe fostele amplasamente, principiu care este dedus din caracterul reparator al legii fondului funciar. Acest principiu presupune obligația comisiilor locale de fond funciar de a valida cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de foștii proprietari, prin reconstituirea în natură a dreptului de proprietate, pe fostele amplasamente si implicit de a realiza punerea in posesie pe acestea.

A fost respinsa in mod nejustificat si cererea de recuzare formulata de ei, motiv pentru care prezentul apel au înțeles să îl formuleze și împotriva încheierii din 21.05.2013. Au reiterat motivele ce au stat la baza cererii de recuzare a judecătorului fondului. A manifestat o atitudine părtinitoarei fata de parata Organizația „Martorii lui Iehova" inițial respingând toate obiecțiunile aduse de ei raportului de expertiza judiciara întocmit in cauza, apreciind ca nu se impune efectuarea unui supliment la raport care sa răspundă obiecțiunilor lor - obiecțiuni care vizau strict aspecte topo - cadastrale deosebit de importante in soluționarea cauzei, in condițiile in care exista si doua capete de cerere vizând radierea intabulării pârâților. A admis doar obiecțiunile pârâtei Organizația „Martorii lui Iehova". Aceasta atitudine a generat pentru ei costuri suplimentare, fiind nevoiți sa efectueze o expertiza extrajudiciara in cauza - expertiza însușită si de pârâți într-un final - pentru exactitatea identificărilor cadastrale realizate.

Judecătorul cauzei a respins nemotivat obiecțiunile formulate de ei la ambele rapoarte de expertiza cu toate ca acestea au fost pertinente si utile aflării adevărului in cauza, mai mult a impus din oficiu, practic antepronunțându-se obiectivul pentru expertul Tofanescu „sa se identifice suprafața de teren rămasa libera intre amplasamentul pus in posesie pentru B. S. si construcțiile existente la . punct instanța, cu toate ca obiectul cauzei s-a circumscris Legii nr. 247/2005, și-a spus părerea - antepronuntandu-se, determinând suprafața libera ce urmează a fi pusa in posesie ca fiind suprafața pana in construcțiile existente, apreciind ca parcelele 99 si 100/5 „nu sunt libere" prin prisma principiului afectațiunii - străin de Legea nr. 247/2005. Raportat la aceste aspecte, au apreciat ca in cauza au fost date motivele de recuzare prevăzute de art. 27 alin. 1 si 7 Cod Procedura Civila.

Au înțeles sa formuleze apel si impotriva incheierii de respingere a cererii de recuzare in temeiul art. 34 alin.2 Cod Procedura Civila.

Chiar daca s-a vorbit de un act de reconstituire generic, fără realizarea unei expertize sau unui plan cadastral (la momentul soluționări cererii de reconstituire practica nu era de realizare a acestor planuri) - 50 ari intravilan Balcauti realizat prin sentința din 1991, prezenta acțiune de obligare la punere in posesie, înaintare documentație si eliberare titlu s-a circumscris Legii nr. 18/1991, republicata si modificata prin Legea nr. 247/2005, iar principiul de baza in temeiul acestei legii l-a constituit reconstituirea in natura pe vechile amplasamente. Au apreciat astfel ca instanța de fond a respins nejustificat obiectiunile lor la raportul de expertiza inițial, precum si completările la raportul extrajudiciar, excluzând din start posibilitatea punerii in posesie si cu frontul la . din parcelele 99 si 100/5, situație in care si prin prisma caracterului devolutiv al apelului, au solicitat completarea raportului de expertiza realizat de expertul Tofanescu C. C. in sensul identificării si realizării unui plan cadastral pentru suprafața de 5000 de mp. reconstituita reclamanților pornind de la . doua parcele 99, 100/5 si a parcelei 245 si prin prisma art.295 alin. 2 Cod Procedura Civila. Chiar daca aparent instanța de fond rezolva problema punerii in posesie realizând acest lucru cu excluderea frontului proprietății - calificat drept teren ocupat, in fapt li s-a creat o mare nedreptate punerea in posesie urmând a fi făcuta pentru un teren mai puțin valoros si cu ignorarea principiului respectării vechiului amplasament. Ei nu au solicitat o suprafața mai mare așa cum s-a reținut in motivarea sentinței apelate „analizând aceste pretenții in funcție de suprafața reconstituita si nu de suprafața găsita la măsurători de expert, respectiv de 1 ha si 2165 mp.", ci doar respectarea vechiului amplasament cu includerea frontului la . toate ca reclamanții în prezenta cauza au efectuat cheltuieli importante constând plata celor doua expertize, precum si onorariu avocat, instanța de fond nu s-a pronunțat in nici un fel cu toate ca acțiunea promovata a fost admisa în parte, iar paratele au căzut in pretenții, situație in care conform art.274 Cod Procedura Civila erau îndreptățiți la acordarea cheltuielilor de judecata.

F. de toate motivele invocate, au solicitat admiterea apelului, schimbarea in parte a sentinței apelate in sensul obligării intimatei C. comunala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Balcauti sa procedeze la punerea in posesie a moștenitorilor defunctului B. A. cu suprafața de 5000 mp. pe vechiul amplasament incluzând si frontul proprietății – parcelele 99 și 100/5 la limita suprafeței reconstituite de 5000 mp. pe vechiul amplasament si obligării intimatelor la plata cheltuielilor de judecata din fond si apel.

Intimatul Cultul creștin Organizația R. „Martorii lui Iehova" a solicitat respingerea apelului/recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală.

În motivare a arătat următoarele:

1. în privința căii de atac exercitate de petenți, în opinia sa calea de atac este "recursul" și nu "apelul", întrucât art. 5 din titlul XIII din Legea 247/2005 prevede că "hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului."

2. a considerat soluția instanței de fond ca temeinică și legală, întrucât suprafața de 5000 m.p. reconstituită autorilor reclamanților prin sentința nr. 2202/1992 nu a fost individualizată printr-o expertiză topometrică. Mai mult decât atât, prin sentința nr. 2202 din 19 iunie 1992 pronunțată în dosarul nr. 1705/1992 de Judecătoria Rădăuți, s-a dispus desființarea hotărârii comisiei județene și reconstituirea dreptului de proprietate pe numele petentului (B. A.) cu privire la suprafața de 50 ari teren de profil agricol situat în . diferența de 9 ha 50 ari va primi acțiuni prin decizia Prefecturii județului Suceava. Ulterior, la cererea petentului, pentru diferența de 9 ha și 50 ari s-a eliberat titlul de proprietate nr. 1516/2001.

3. după obținerea sentinței de mai sus, în anul 1992, autorul petenților nu a transcris dreptul de proprietate reconstituit în cartea funciară și nu au făcut nicio notare sau o punere sub interdicție de înstrăinare, pentru a le fi opozabil terților, astfel că și în prezent, în cartea funciară, figurează ca proprietar Statul Român, din anul 1964, așa cum a rezultat din extrasul de carte funciară nr. 1827 eliberat în 27.06.2008 de OCPI Suceava, BCPI Rădăuți.

4. titlul Statului Român l-a constituit sentința civilă nr. 1256/8 septembrie 1964 a Tribunalului popular al raionului Rădăuți pronunțată conform Decretului 111/1951, titlu care nu a fost anulat. În 1966 s-a dezlipit . 100/5 de la CF 476 și s-au transcris la CF 1250, intabulându-se dreptul de proprietate pentru Statul Român conform certificatului nr. 319 din 18 ianuarie 2002, eliberat de Cartea Funciară (fila 23 dosar fond).

În baza art. 29 (fost art. 28 în vechea reglementare) din Legea 18/1991 construcția, precum și terenul de sub aceasta a trecut în proprietatea privată a comunei Bălcăuți. Ca atare, Primăria Bălcăuți, ca unitate administrativ-teritorială, reprezentantă a Statului Român și-a exercitat prerogativele dreptului de proprietate prin încheierea contractului de concesiune cu intimata Cultul creștin Organizația R. Martorii lui Iehova pentru o perioadă de 49 de ani. Atât timp cât și art. 42 din Legea 18/ 1991 stipulează în mod neechivoc că terenurile ocupate de construcții nu pot fi restituite, iar dreptul statului a fost intabulat în cartea funciară, Statul Român prin reprezentant, a fost de bună credință.

5. așa cum au precizat și petenții, suprafața de teren este de 1 ha și 2165 m.p., suprafață care a reieșit din măsurători, odată cu efectuarea expertizei. Petenții au solicitat, inițial, punerea în posesie numai pentru 1 ha, ulterior și-au restrâns acțiunea la 0,50 ha dar, așa cum a precizat și Primăria Bălcăuți, petentul Bacinshi A. a refuzat semnarea fișei proces-verbal de punere în posesie pentru suprafața de 0,5 ha teren, întrucât frontal parcelei este ocupată de clădirea organizației. C. C. a mai făcut precizarea că nu a putut și nu poate să întocmească fișa proces-verbal de punere în posesie pentru terenurile ocupate de construcții deținute de alți proprietari, mai mult decât atât, numiții B. A. și B. S. dețin suprafața de 1,00 ha teren, în fapt, din anul 1991 și până în prezent.

6. art. 42 alin (3) din Legea 18/1991 așa cum a fost modificată și completată, stipulează în mod clar că "nu pot fi atribuite suprafețele de teren pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare”.

Ca urmare, conform art. 42 alin 3 amintit mai sus, petenții sunt în posesia unei suprafețe de teren liber, pe vechiul amplasament al autorilor acestora, fără construcții, situat în spatele clădirii Cultului creștin Organizația R. Martorii lui Iehova.

7. apărarea petenților, precum că Statul Român a concesionat un teren obținut în baza unei decizii abuzive, nu a putut fi reținută, deoarece nimic nu i-a împiedicat pe petenți, după evenimentele din 1989, să introducă o acțiune în anulare a deciziei obținute în temeiul Decretului 115/1951.

8. cu privire la cererea de recuzare, din punctul său de vedere a fost o cerere abuzivă, întrucât instanța de fond a admis obiectiunile pe care le-a considerat temeinice și care aveau scopul de a lămuri situația din teren.

9. instanța, în virtutea rolului activ, poate stabili din oficiu și alte obiective decât cele prezentate de către părți. Având în vedere că în teren s-au regăsit cu 2165 m.p. mai mult decât s-a solicitat, în mod corect petenții au fost puși în posesie pe suprafața rămasă liberă, pe vechiul amplasament al autorilor acestora.

10. în plus, organizația și-a oferit disponibilitatea de a elibera o suprafață de 41 m.p. pe care o ocupă din eroare din . care nu este nicio construcție și poate fi eliberată foarte ușor, prin mutarea gardului despărțitor.

11. în ședința publică din 6 iunie 2013, petenții au renunțat la capătul de cerere privind radierea dreptului de proprietate a Statului Român cu privire la ._ a comunei Bălcăuți, cât și radierea dreptului de folosință asupra terenului pe durata de 49 ani în favoarea Organizației asupra parcelei 99.

12. Cultul creștin Organizația R. „Martorii lui Iehova", numită și „organizația" și-a notat în 2001, în cartea funciară nr. 1827, dreptul de folosință pe o perioadă de 49 de ani asupra terenului în suprafață de 600 m.p. identificat cu numărul cadastral 99. Acest drept a fost opozabil petențilot, atât timp cât a derivat dintr-un contract de concesiune, în vigoare, încheiat inițial de Primăria comunei Bălcăuți și M. D. în 2000 și preluat ulterior, în 03.05. 2001 de organizație, contract care nu a fost anulat. Mai mult decât atât, organizația a fost dobânditoare de bună credință al imobilului construcție ridicat pe terenul în suprafață de 600 m.p. situat în . fost dobândită prin acte succesive cu titlu oneros, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 357 din 05.03.2001 autentificat de Notarul public Covariuc I., încheiat între intimată și M. D. pentru suma de 94.000.000 lei vechi, sumă achitată integral vânzătorului, M. D.. Acesta din urmă, a dobândit imobilul în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 259/1999 de la .. Titlul de proprietate al AGROMEC SA Siret l-a constituit sentința civilă nr. 3280 din 4 iulie 2000 definitivă și irevocabilă prin care s-a admis acțiunea civilă în constatare formulată de reclamanta . și s-a constatat că reclamanta este proprietara unei construcții cu destinația „brutărie" situată în .> În prezent construcția este folosită ca și lăcaș de cult și a fost transformată și renovată, ultima dată, cu câțiva ani în urmă, valorând la momentul introducerii acțiunii suma de 120.000 lei, conform anexei nr. 10 din declarația fiscală din 17.08.2009.

13. Organizația R. „Martorii lui Iehova" este un cult creștin recunoscut în România prin Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, cu același drepturi ca și Biserica Ortodoxă Română. Conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 489/2006 "Cultele sunt egale în fața legii și a autorităților publice. Statul, prin autoritățile sale, nu va promova și nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări față de vreun cult.", iar în baza art. 27 alin. (1) cultele recunoscute și unitățile lor de cult pot avea și dobândi, în proprietate sau în administrare, bunuri mobile și imobile, asupra cărora pot dispune în conformitate cu statutele proprii.

A.. (2) al art. 27 stipulează că bunurile sacre, respectiv cele afectate direct și exclusiv cultului, stabilite conform statutelor proprii în conformitate cu tradiția și practicile fiecărui cult, dobândite cu titlu, sunt insesizabile și imprescriptibile și pot fi înstrăinate doar în condițiile statutare specifice fiecărui cult.

Ceilalți intimați, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.

Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. de C. Rădăuți, examinată potrivit art. 137 din vechiul Cod de procedură civilă, se rețin următoarele:

Invocând excepția, intimata C. de C. Rădăuți a menționat faptul că în anul 1969 terenul i-a fost atribuit în folosință de către Statul Român, că în anul 2007 imobilul a fost vândut, prin această înstrăinare terenul revenind în proprietatea statului.

Se impune a se menționa mai întâi că, raportat la argumentele invocate, excepția lipsei calității procesuale pasive se confundă cu fondul, aceste argumente constituind în realitate apărări de fond.

Apoi, este de observat că problema litigioasă în speță vizează modul în care s-a efectuat punerea în posesie a petenților-recurenți cu suprafața de 50 ari teren reconstituită ca drept de proprietate prin sentința civilă nr. 2202/9.06.1992 a Judecătoriei Rădăuți, petenții-recurenți urmărind preluarea terenului aferent construcțiilor (magazin și bufet) ce au aparținut intimatei.

Așadar, raportat la pretenția concretă a petenților-recurenți, intimata are calitate procesual-pasivă, astfel că excepția urmează a fi respinsă ca nefondată.

Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 21 mai 2013, constată tribunalul că prin acest demers se contestă modul de soluționare a cererii de recuzare a judecătorului fondului.

Soluția de respingere a cererii de recuzare este corectă în condițiile în care petenții-recurenți nu au dovedit incidența în cauză a prev. art. 27 pct. 1 și 7 din vechiul Cod de procedură civilă, anume pretinsul interes al judecătorului ori al celorlalte rude ale sale, enumerate prin textul de lege, în judecarea pricinii, sau faptul că acesta și-ar fi spus părerea cu privire la rezultatul procesului, antepronunțându-se.

Sub acest din urmă aspect, petenții s-au arătat nemulțumiți de modul de soluționare a obiecțiunilor pe care le-au formulat la raportul de expertiză întocmit de expert C. V.-M., fiind respinse obiecțiunile lor și admise cele ale părții adverse, precum și de soluția dată cererii lor de suspendare a judecății până la finalizarea unui alt dosar.

Nu constituie însă motiv de recuzare respingerea de către judecător a unei cereri de probe sau a unei cereri de suspendare a judecății, chiar dacă prin această soluție s-ar putea întrevedea rezultatul final al procesului.

Pronunțarea asupra probelor, cererilor prejudiciale, etc., face parte din activitatea firească a judecătorului chemat să soluționeze o pricină, probele fiind instrumentul, mijlocul legal de aflare a adevărului în cauză, în timp ce temporizarea judecății până la rezolvarea altui dosar are caracter facultativ, fiind lăsată la aprecierea judecătorului, care nu poate fi acuzat de părtinire dacă respinge o astfel de solicitare.

Admisibilitatea unei probe depinde de pertinența, utilitatea și concludența sa, iar cererea de suspendare de caracterul prejudicial al celeilalte cauze, judecătorul admițând solicitările numai dacă au aceste însușiri, fără a se putea considera că astfel s-ar antepronunța.

Așa fiind, nemulțumirea părții pe aceste aspecte, privind modul în care instanța a înțeles să cerceteze cauza, poate fi valorificată numai prin intermediul căilor legale de atac împotriva hotărârii finale, neconstituind motive de recuzare.

Întrucât încheierea pronunțată este legală și temeinică, nefiind date cerințele art. 304 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, recursul declarat împotriva acestei încheieri va fi respins ca nefondat.

Examinând recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1962/13.06.2013, ce se subsumează prev. art. 304 pct. 9, art. 304¹ din vechiul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor instanței și a celor expuse prin memoriul de recurs, tribunalul reține următoarele:

Criticile petenților-recurenți vizează în esență modul în care s-a realizat punerea în posesie cu privire la suprafața de 50 ari teren reconstituită ca drept de proprietate prin sentința civilă nr. 2202/9.06.1992 a Judecătoriei Rădăuți.

Sub acest aspect, au invocat petenții-recurenți că prima instanță ar fi încălcat regula vechiului amplasament în condițiile în care trebuiau să primească și terenul ocupat de construcțiile intimatelor Organizația R. „Martorii lui Iehova”, respectiv C. de C. Rădăuți.

Analiza instanței asupra acestei chestiuni trebuie să pornească de la hotărârea de reconstituire, pentru a se stabili dacă există vreo dezlegare sub aspectul amplasamentului terenului.

În acest sens, instanța constată că prin sus-citata hotărâre (f. 37) instanța a admis plângerea autorului petenților, Bascinschi A. și i-a reconstituit acestuia dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 50 de ari teren cu profil agricol, situat în .> Deși nu se face nicio referire la vreun amplasament concret, totuși se menționează categoria terenului, ca fiind agricol, nu curți construcții, și, în plus, se indică și cadrul legal al plângerii, ca fiind art. 36, art. 37 din Legea nr. 18/1991.

Or, aceste texte legale, în forma în vigoare la data cererii, reglementau procedura de reconstituire a dreptului de proprietate doar pentru terenurile agricole fără construcții, instalații, amenajări de interes public, intrate în proprietatea statului și aflate în administrarea primăriilor.

Întrucât construcțiile intimatelor – magazin sătesc, bufet, brutărie, existau la acea dată, fiind construite în perioada CAP-ului încă din anul 1962, aspect confirmat chiar de petenții-recurenți prin prezenta plângere, rezultă fără îndoială din cele expuse concluzia că reconstituirea dreptului de proprietate nu a vizat și terenul ocupat de respectivele construcții, ci doar terenul agricol.

De altfel, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert T. C.-C. (f. 278, 356) în respectivul perimetru autorul petenților-recurenți și vechiul proprietar, B. A. al lui Epifani a avut în proprietate o suprafață totală de 1 ha 2165 mp, identică cu p.v. 99, p.f. 100/5, 244, 245, 247, 248, 249, 250, 251 din CF 476 a . identificată în prezent prin hotare existente și vizibile în teren o suprafață de 1 ha 1750 mp, din care construcțiile intimatelor ocupă 641 mp (p. 99, p. 245), respectiv 1270 mp (p. 100/5).

Raportând aceste date faptice la suprafața totală reconstituită după vechiul proprietar, anume 1 ha (dacă avem în vedere că celuilalt moștenitor, B. V.-O. i s-a retrocedat tot o suprafață de 50 ari teren cu profil agricol, prin sentința civilă nr. 2203/1991 a Judecătoriei Rădăuți, f. 159), reiese cu evidență o dată în plus că nu s-a avut în vedere la reconstituire terenul ocupat de construcții, ci terenul agricol, aflat în spatele construcțiilor, identificat de către expert în planul de situație aferent expertizei (f. 357), pentru care def. B. V.-O. a primit deja titlu de proprietate, nr. 1845/2010, în timp ce petenții-recurenți au fost puși în posesie prin sentința contestată.

Nu trebuie omis nici faptul că B. A. (autorul recurenților) și intimata B. S. au încercat să obțină acest teren în baza Legii nr. 10/2001, admițând așadar implicit că nu a făcut obiectul reconstituirii conform sentințelor civile nr. 2202 și 2203 din 1992 ale Judecătoriei Rădăuți (a se vedea dispoziția primarului ./2006, f. 60).

Faptul că prin acea dispoziție s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în litigiu cu motivarea că „pentru terenul în suprafață de 1 ha notificatorilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar – sentințele nr. 2202/9.06.1992 (dosar nr. 1705/1992) și nr. 2203/9.06.1992 (dosar nr. 1706/1992), ale Judecătoriei Rădăuți”, nu prezintă relevanță, neconstituind o dezlegare care să se opună prezentei instanțe cu putere de lucru judecat, nefiind o hotărâre judecătorească, ci un act emis de o autoritate administrativă într-o procedură administrativă prealabilă, ce se bucură numai de o prezumție simplă de validitate, care în speță nu se coroborează cu alte probe, ci, dimpotrivă, e infirmată de ansamblul probator mai sus amintit, pe baza căruia instanța concluzionează fără dubiu că terenul în litigiu nu a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 prin cele două sentințe.

Întrucât petenții-recurenți nu justifică îndreptățire la restituirea terenului curți-construcții în baza sentinței civile nr. 2202/1992 a Judecătoriei Rădăuți, nu mai prezintă relevanță criticile lor din calea de atac privind reglementările legale succesive relativ la operațiunea de punere în posesie cu atât mai mult cu cât instanța i-a pus în posesie pe vechiul amplasament avut în vedere prin hotărârea de reconstituire.

Așa fiind, tribunalul urmează a păstra soluția primei instanțe ca fiind legală și temeinică, cu substituirea corespunzătoare a considerentelor.

O altă critică a petenților – recurenți vizează problema cheltuielilor de judecată.

Într-adevăr, în condițiile în care aceștia au dovedit că au achitat în contul expertului C. V.-M. suma de 600 lei conform chitanței nr._/1 din data de 2.11.2010 (f. 154), lucrarea nefiind înlăturată de prima instanță, ci omologată implicit, văzând că această probă a fost administrată pentru rezolvarea capetelor de cerere privind punerea în posesie a petenților-recurenți cu suprafața de 50 ari teren conform sentinței civile nr. 2202/1992 a Judecătoriei Rădăuți și corectarea titlului celuilalt moștenitor, B. V.-O., sub aspectul amplasamentului, ambele capete de cerere fiind găsite întemeiate, nejustificat prima instanță nu le-a acordat aceste cheltuieli, deși au câștigat procesul sub acest aspect.

În ceea ce privește culpa procesuală și, deci, intimații care trebuie să suporte aceste cheltuieli, tribunalul constată că această obligație le revine doar comisiilor de fond funciar, locală și județeană, care pe de o parte nu au finalizat procedura de reconstituire, deși exista o hotărâre în acest sens încă din anul 1992, nefiind depusă la dosar nicio dovadă în sensul că ar fi încercat punerea în posesie a petenților-recurenți în tot acest interval de timp, iar pe de altă parte au emis un titlu de proprietate viciat sub aspectul dimensiunilor terenului, aspect reținut în sentință și necontestat.

Ceilalți intimați nu pot fi obligați la cheltuieli, necăzând în pretenții față de recurenți, fiind respinsă solicitarea acestora de retrocedare a terenului ocupat de construcțiile intimatelor C. de C. Rădăuți și Organizația R. „Martorii lui Iehova”, de asemenea respinsă plângerea împotriva intimatelor C. S., U. V., O. L. și C. S..

Cât privește pe intimata B. S., moștenitoarea def. B. V.-O., chiar dacă titlul său de proprietate a fost anulat parțial la cererea petenților-recurenți, aceasta nu trebuie obligată la cheltuieli în contextul în care expertiza nu a identificat vreo suprapunere cu terenul predat în posesie petenților-recurenți.

Pentru toate considerentele învederate, în baza art. 312 al. 1 din vechiul Cod de procedură civilă tribunalul va admite recursul declarat de către petenții B. A. F. și B. E., împotriva sentinței civile nr. 1962/13.06.2013 a Judecătoriei Rădăuți, va modifică în parte sentința, în sensul că va obliga intimatele C. Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Bălcăuți și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava la plata către petenții B. E. și B. A.-F. a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Întrucât sigurele critici admise în calea de atac vizează problema cheltuielilor de judecată, onorariul avocatului petenților-recurenți va fi redus corespunzător, suma de 100 lei fiind suficientă, urmând a fi imputată doar comisiilor de fond funciar aflate în culpă procesuală în baza art. 274 din vechiul Cod de procedură civilă, pentru argumentele expuse anterior.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. de C. Rădăuți.

Respinge ca nefondat recursul declarat de către petenții B. A. F. și B. E., domiciliați în Rădăuți, .. 83, ., împotriva încheierii de ședință din data de 21 mai 2013, intimați fiind C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bălcăuți – prin primar, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, Organizația R. „Martorii lui Iehova” - București, sdtr. Teleajen, nr. 84, sector 2, C. de C. Rădăuți – Rădăuți, .., jud. Suceava, C. M. – decedată, C. S., O. L., domiciliați în Bălcăuți, jud. Suceava, U. V., domiciliată în Bălcăuți, .. Suceava, C. S., domiciliată în Bălcăuți, nr. 289, jud. Suceava și petenta B. S., domiciliată în Suceava, ., nr. 42.

Admite recursul declarat de către petenții B. A. F. și B. E., împotriva sentinței civile nr. 1962/13.06.2013 a Judecătoriei Rădăuți, intimați fiind C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bălcăuți – prin primar, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, Organizația R. „Martorii lui Iehova”, C. de C. Rădăuți, C. M. – decedată, C. S., O. L., U. V., C. S. și petenta B. S..

Modifică în parte sentința, în sensul că obligă intimatele C. Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Bălcăuți și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava la plata către petenții B. E. și B. A.-F. a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Obligă aceleași intimate la plata către aceiași petenți a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică din data de 31 ianuarie 2014.

Președinte, Judecător, Judecător,

L. A. A. I. M. V. O. D.

Grefier,

S. A.-M.

Red. V.O.D.

Judecător fond V. L.

Tehnored. S.A.M.

2 ex./12.02.2014

I. Caracteristica cererii în raport

de care s-a admis recursul – Fond funciar

II. Soluția în recurs – Respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. de C. Rădăuți. Respinge ca nefondat recursul declarat de către petenții B. A. F. și B. E., împotriva încheierii de ședință din data de 21 mai 2013. Admite recursul declarat de către petenții B. A. F. și B. E., împotriva sentinței civile nr. 1962/13.06.2013 a Judecătoriei Rădăuți. Modifică în parte sentința, în sensul că obligă intimatele C. Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Bălcăuți și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava la plata către petenții B. E. și B. A.-F. a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii. Obligă aceleași intimate la plata către aceiași petenți a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.

FIȘA ÎN CIVIL

Judecătoria Rădăuți Decizia nr. 259/31.01.2014

Sentința nr. 1962/2013,încheiere/21.05.2013 Dosar nr._

Judecător: V. L. Complet: L. A.

A. I. M.

V. O. D.