Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre din 05-11-2014, Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2014

Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 867/285/2012

Dosar nr._ partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1048/2014

Ședința publică de la 05.11.2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. D.

JUDECĂTOR I. G.

GREFIERSimion M. G.

Pe rol judecarea apelurilor formulate de F. E., F. C., F. M. V. și F. M. împotriva sentințelor civile nr. 1877/05.06.2014 și nr. 819/13.03.2014 ale Judecătoriei Rădăuți în contradictoriu cu intimații C. C. G. și F. N. E. – decedat.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29 octombrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere redactată separat ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de azi, 5 noiembrie 2014.

După deliberare,

INSTANȚA

Asupra recursului de față Tribunalul constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 08 februarie 2012, reclamanta C. C.-G., în contradictoriu cu pârâtul C. N.-E., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să constate și să dispună următoarele:

- că au dobândit în timpul căsătoriei cu contribuții în cote de 40 % pentru dânsa si de 60 % pentru pârât, bunuri comune în valoare totală de 243.555 lei, constând în: un apartament cu 4 camere cu îmbunătățiri, situat în Siret .. l, ., în valoare de 40.000 euro ( 173.600 lei), un autoturism marca Opel Corsa în valoare de 3000 euro ( 13.020 lei), dreptul de creanță constând în îmbunătățirile făcute la gospodăria părinților pârâtului, în valoare de 9.050 lei, bunurile mobile indicate în anexa la acțiune în valoare totală de 26.185 lei, suma de 5000 euro (21.700 lei) rezultată din vânzarea autoturismului VW Passat, și să constate în posesia căruia dintre dânșii se află bunurile comune;

- să se constate că masa partajabilă este grevată de un pasiv constând în suma de 13.973 euro rămasă neachitată la data divorțului dintr-un împrumut bancar contractat pentru cheltuieli comune, acesta urmând a fi suportat corespunzător cotelor de contribuție a fiecăruia dintre dânșii la dobândirea bunurilor comune;

- să se dispună partajarea bunurilor comune prin atribuirea în lotul dânsei a autoturismul marca Opel Corsa precum și a bunurilor mobile specificate în anexa la acțiune, iar pârâtului să-i fie atribuit apartamentul, dreptul de creanță constând în îmbunătățirile la casa părinților săi, suma de 5000 euro și restul bunurilor mobile din anexa la acțiune, cu obligarea acestuia de a-i preda bunurile mobile care se află în posesia sa, precum și de a-i plăti sulta rezultată din compensarea loturilor, în termen de 2 luni de la pronunțarea hotărârii, sau să-i fie atribuit dânsei apartamentul și bunurile mobile specificate, în aceleași condiții;

- să se dispună obligarea pârâtului să-i restituie următoarele bunuri proprii: mobila de bucătărie rămasă în casa părinților acestuia în valoare de 500 lei, un set de 6 oale inox în valoare de 180 lei, 2 seturi lenjerii de pat în valoare de 150 lei, serviciu de farfurii pătrate de 6 persoane alb cu trandafiri roșii, în valoare de 100 lei, iconiță de argint în valoare de 70 lei, un foen gri B. în valoare de 80 lei;

- să se dispună obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul în luna mai 2005, iar căsătoria a fost desfăcută prin divorț conform sentinței civile nr. 835 din 23.02.2011 a Judecătoriei Rădăuți. După căsătorie au locuit într-un imobil moștenit de tatăl pârâtului, în Siret ., în care mai exista un apartament locuit de un frate al pârâtului. La acest imobil au făcut îmbunătăți constând în centrală pentru încălzire, încorporată în imobil, care deservea ambele apartamente, achiziționată împreună cu fratele pârâtului prin contribuții egale, în valoare totală de 15.000 lei, partea lor de contribuție fiind de 7.500 lei, cabină de duș în valoare de 600 lei, mobilier baie (dulap cu chiuvetă inclusă și oglindă) în valoare de 500 lei, parchet laminat pe hol în valoare de 300 lei, rafturi în debara în valoare de 150 lei, bunuri încorporate de asemenea în imobil. Valoarea totală a acestor îmbunătățiri la locuința părinților pârâtului, suportate de dânșii, care reprezintă un drept de creanță bun comun, este de 9.050 lei.

La data de 29.08.2008 au dobândit apartamentul din litigiu situat în orașul Siret .. l, . de 45.000 euro din care au plătit ca avans suma de 6000 euro, apoi la autentificarea contractului au mai plătit 5820 euro obținută de dânsa printr-un împrumut bancar pentru nevoi personale, precum și restul de 33.180 euro, prin transfer bancar, ca urmare a împrumutului pe care l-a contractat de la Raiffeisen Bank.

La apartamentul cumpărat au făcut substanțiale îmbunătățiri și anume: turnat șapă, tencuirea pereților și placarea lor cu rigips, înlocuirea a 3 geamuri cu tâmplărie termopan, uși noi la fiecare cameră și la debara, gresie și faianță în cele 2 băi, pardoseli de granit în bucătărie și hol, parchet în cele 4 camere, înlocuirea instalației electrice și de apă, centrală de încălzire pe gaz, calorifere în încăperi și sistem de încălzire prin pardoseală pe hol și bucătărie, montarea de instalații sanitare în băi și chiuvetă la bucătărie, instalarea de apometre în bucătărie și cele 2 băi. Cu toate aceste îmbunătățiri făcute de dânșii, datorită evoluției descrescătoare a prețurilor la imobile, valoarea actuală a apartamentului este de doar 40.000 euro.

În timpul căsătoriei au dobândit un autoturism Opel Corsa fabricat în 2003, cu suma de 7900 euro, dar care la ora actuală valorează doar 3000 euro și se află în posesia dânsei, precum și un autoturism VW Passat, fabricat în 2002, pe care a susținut că pârâtul însă 1-a vândut după despărțirea lor, cu suma de 5000 euro însușindu-și banii, astfel că în masa de împărțit se include numai această valoare.

De asemenea a arătat că în timpul căsătoriei au dobândit bunurile mobile indicate în anexa la acțiune, în valoare totală de 26.185 lei. Bunurile comune cu excepția autoturismului Opel-Corsa se află în posesia pârâtului.

Referitor la contribuțiile fiecăruia dintre dânșii la dobândirea bunurilor comune a arătat că pentru achitarea avansului la cumpărarea apartamentului mama dânsei C. Stelica i-a donat 1350 euro și 8.000 lei (2222 euro la data respectivă), și tot aceasta i-a donat 4000 euro pentru cumpărarea autoturismului Opel Corsa. în plus, pe toată durata conviețuirii cu pârâtul a avut salariul substanțial mai mare decât cel al pârâtului, a fost ajutată de mama sa la menaj, în sensul că aceasta făcea menajul, o ajută cu alimente, detergenți și toate cele necesare, achiziționate din banii acesteia, precum și produse agricole de la țară.

Pârâtul, la rândul său, a primit o donație în sumă de 27.000 euro de la părinții săi, în vederea achitării parțiale a ratelor pentru împrumuturile contractate la bănci, dar pe de altă parte, în toată perioada conviețuirii pârâtul a obișnuit să consume băuturi alcoolice în exces, cheltuind banii din salariu pe băutură, apoi s-a îmbolnăvit grav, fiind internat la București, iar îngrijirea sa medicală a necesitat cheltuieli mari.

Ținând seama de toate aceste aspecte, de faptul că la data când pârâtul a primit donația de la părinți și a folosit-o pentru achitarea parțială a împrumutului bancar valorile bunurilor imobiliare erau mai mari (apartamentul l-am cumpărat cu 45.000 euro) iar cursul valutei în euro era mai mic precum și faptul că stabilirea în concret a contribuției soților nu se efectuează prin raportarea la fiecare bun în parte ci la întregul masei de împărțit (codevălmășiei), iar devalorizarea bunului imobiliar trebuie să fie suportată în mod echitabil, a considerat că dânsa a avut o contribuție în cotă de 40%, iar pârâtul de 60% la cheltuielile căsniciei, respectiv la dobândirea bunurilor comune. În aceeași proporție urmează să suporte și pasivul constând în ratele neachitate din împrumutul bancar, acestea urmând a fi preluate de pârât, cu obligarea dânsei la plata sumei corespunzătoare.

Cum bunurile sale personale primite de la mama sa ca zestre, au rămas în posesia pârâtului, fiind depozitate în prima lor locuință comună, respectiv în casa proprietatea părinților săi, a solicitat obligarea pârâtului să i le restituie.

Anexa la cererea de partaj bunuri comune formulată de reclamantă și lista bunurilor mobile dobândite în timpul căsătoriei, constă în:

1. cameră copil:

- televizor Eurocolor mic în valoare de 100 lei,

- perdea cu draperie în valoare de 75 lei,

- lustră cu 3 brațe în valoare de 100 lei,

2. dormitor I:

- mobilă de dormitor compusă din pat dublu, șifonier în 4 uși, 2 noptiere, masă TV, oglindă perete, în valoare totală de 2000 lei,

- birou în valoare de 150 lei,

- scaun ergonomie negru în valoare de 200 lei,

- televizor color Panasonic în valoare de 15001ei,

- perdea cu draperie roz, în valoare de 150 lei,

- două carpete ovale în valoare de 100 lei,

- lustră în valoare de 150 lei,

3.dormitor II:

- mobilă dormitor compusa din pat dublu, 2 noptiere,comodă TV, șifonier în 3 uși, masă machiaj cu oglindă de perete în valoare de 1.500 lei,

- 1 carpetă ovală mare și 2 mici, în valoare de 150 lei,

- perdea draperie mov în valoare de 150 lei,

- aplică în valoare de 50 lei,

4. hol intrare:

- colțar crem-maro din 3 corpuri, în valoare de 700 lei,

- masă cafea din lemn masiv în valoare de 1000 lei,

- cuier haine cu oglindă în valoare de 500 lei,

- dulap pentru pantofi cu 3 corpuri în valoare de 300 lei, masă cu sticlă tv în valoare de 120 lei,

- 5 mochete în valoare de 200 lei,

- corp de iluminat cu 5 brațe în valoare de 180 lei,

- 2 veioze în valoare de 160 lei,

- aparat de aer condiționat Nordstar în val de 1000 lei

5. bucătărie:

- combină frigorifică Whirpool în valoare de 700 lei,

- chiuvetă inox în valoare de 300 lei,

- cuptor electric Bosch în valoare de 1000 lei,

- cuptor microunde Galaus în valoare de 400 lei,

- plită gaz cu 4 ochiuri în valoare de 300 lei,

- măsuță cafea din lemn cu roti în valoare de 120 lei,

- hotă Beko în valoare de 200 lei,

- aparat apă A. în valoare de 400 lei,

- colțar bucătărie cu 2 scaune și masă în valoare de 600 lei,

- mochetă în valoare de 70 lei,

- set farfurii de 6 persoane, alb-vișiniu în valoare de 100 lei,

- perdea cu draperie în valoare de 50 lei,

- storcător citrice inox în valoare de 150 lei,

- mobilă bucătărie compusă din 7 corpuri și 5 corpuri suspendate în valoare de 1500 lei,

- corp iluminat cu 4 becuri în valoare de 120 lei,

- 2 rulouri pânză pt. geam în valoare de 100 lei,

- covor plușat în valoare de 50 lei,

6. sufragerie:

- covor persan oval în valoare de 200 lei,

- lustră cu 6 becuri în valoare de 170 lei,

7. baia mare

- corp suspendat cu oglindă și corp iluminat în valoare de 200 lei,

8.baia mică:

- mașină de spălat Bosh în valoare de 700 lei,

- mască chiuvetă și oglindă Colombo în valoare de 300 lei,

- corp suspendat Hart plast în valoare de 120 lei,

- aplică în valoare de 100 lei,

9.debara:

- feliator mezeluri Bosh în valoare de 100 lei,

- bormașină rotativă Bosh în valoare de 250 lei,

- set cap șurubelnițe Bosh în valoare de 100 lei,

- fier de călcat Bosh în valoare de 150 lei,

- masă de călcat în valoare de 80 lei.

10.bunuri rămase la locuința veche( a părinților pârâtului)

- aparat foto digital Sony în valoare de 250 lei,

- boxe Logitech în valoare de 100 lei,

- imprimantă multifuncțională Canon MP 450 în valoare de 170 lei,

- bibliotecă M. și canapea în valoare de 3000 lei

- scaun ergonomie maro în valoare de 100 lei,

- televizor Samsung în valoare de 500 lei,

- cameră video Sony în valoare de 1200 lei,

- aparat foto profesional Nikon în valoare de 1500 lei,

- 4 prosoape mari albastre în valoare de 200 lei

Lista bunurilor pe care le solicită să-i fie atribuite în lot:

- autoturismul Opel Corsa, în valoare de 3000 euro

- mobilă de dormitor I compusă din pat dublu, șifonier în 4 uși, 2 noptiere, masă TV, oglindă perete, în valoare de 2000 lei

- biroul din dormitor I, în valoare de 150 lei

- scaunul ergonomie negru în valoare de 200 lei

- televizorul Panasonic din dormitor I, în valoare de 1500 lei

- mochetele din hol, în valoare de 200 lei

- cuptorul electric Bosh, în valoare de 1000 lei

- plită gaz Bosh, în valoare de 300 lei

- măsuța cafea din lemn cu roti bucătărie, în valoare de 120 lei

- aparat apă A. în valoare de 400 lei

- storcătorul citrice inox, în valoare de 150 lei

- covorul plușat din bucătărie, în valoare de 50 lei

- covorul persan sufragerie, în valoare de 200 lei

- feliatorul mezeluri Bosh, în valoare de 100 lei

- aparatul foto digital Sony, în valoare de 250 lei

- boxele Logitech, în valoare de 100 lei

- cameră video Sony în valoare de 1200 lei

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 339, 357 Cod civil, art. 673 ind. 1 - 673 ind. 14 Cod procedură civilă și art.563 Cod civil.

Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat:

- să se constate că la dobândirea bunurilor comune, a avut o contribuție nu de 60% cum eronat susține reclamanta, ci așa cum va proba de 80%;

- că bunurile comune sunt în genere cele arătate de reclamantă, cu precizarea că în legătură cu o parte din acestea, relatările ei nu sunt adevărate;

- să se constate că din masa bunurilor comune fac parte și următoarele bunuri, care au fost luate de reclamantă când a plecat din domiciliul comun, și anume, la 30.10.2009, a mai revenit până la divorț sporadic numai ca să-i cheltuie banii, profitând de afecțiunea pe care o avea pentru reclamantă:

- un calculator LCD cu monitor în sumă de 4000 lei;

- un aparat fata Cannon portocaliu în sumă de 600 lei;

- un set de tacâmuri de 12 persoane primite de la finii lor, în sumă de 400 lei;

- o veioză în sumă de 200 lei;

- o bicicletă în sumă de 600 lei;

- o bicicletă de cameră în sumă de 400 lei;

Total valoare bunuri: 6200 lei

- să se constate că toate îmbunătățirile la apartamentul bun comun în sumă de 10.000 lei au regimul juridic de bun comun cu contribuția lui proprie, exclusivă și a solicitat cheltuieli de judecată.:

A motivat că s-au căsătorit în luna mai 2005, dar s-au despărțit în fapt la data de 30.10.2009, când reclamanta a luat o parte din bunurile comune - cele indicate în cererea reconvențională și toate bunurile proprii indicate la punctul 4 din acțiune. A mai revenit sporadic în domiciliu numai așa cum a arătat mai sus, în primul rând să-i cheltuie banii, și în al doilea rând să-și pregătească probe pentru partaj. A susținut și arătat că va proba că el a avut o contribuție de 80 % la dobândirea bunurilor comune, motivat de faptul că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, cei mai mulți bani i-au fost donați de părinți, veniturile realizate de dânsul au fost mult mai mari decât ale reclamantei, ea fiind mai mult plecată din domiciliu și a cheltuit veniturile în interes propriu, așa cum se arată și în acțiune au locuit la părinții lui, în casa acestora, ei fiind cei care au suportat în majoritate cheltuielile ocazionate cu întreținerea . De altfel, situația materială a familiei sale este evident superioară celei a părinților reclamantei. A mai arătat că apartamentul nu valorează cu tot cu îmbunătățiri suma de 40.000 euro, având în vedere criza imobilelor, el nu valorează mai mult de 30.000 euro și toate îmbunătățirile la apartament au fost făcute după data plecării din domiciliu a reclamantei, ea nu a locuit niciodată în apartament, nu a contribuit cu nimic la acestea. Banii investiți în îmbunătățiri provin din salariul lui și de la părinții săi. Față de acestea a solicitat ca apartamentul să-i fie atribuit lui. A mai arătat că este de acord că autoturismul marca OPEL CORSA valorează 3000 euro, acesta se află în posesia reclamantei, motiv pentru care urmează să fie atribuit în lotul ei. În ceea ce privește dreptul de creanță pretins în sumă de 9.050 lei, reprezentând îmbunătățirile la gospodăria părinților săi, solicitarea de a-l obliga pe el în primul rând este inadmisibilă, nu el este proprietarul, și în al doilea rând, nu au efectuat cu banii lor nici un fel de îmbunătățiri, dimpotrivă, părinții lui, pentru ca părțile să aibă unde locui, le-au efectuat în exclusivitate cu banii lor. Pentru bunurile mobile, în genere, a arătat că ele există la valorile indicate de reclamantă, cu următoarele excepții: mobila de dormitor - este bun comun, cu contribuția lui exclusivă, cu banii de la părinți, dobândită după despărțirea în fapt - valorează 2000 lei; chiuveta este încorporată în bucătărie și face parte din valoarea apartamentului; aparatul digital marca „SONY" a fost vândut de amândoi; camera video marca „SONY" a fost vândută de amândoi în timpul căsătoriei. Nu intră la partaj contravaloarea autoturismului marca „VOLKSWAGEN PASSAT", întrucât așa cum rezultă din contractul de vânzare - cumpărare, a fost înstrăinat în timpul căsătoriei, iar banii i-au cheltuit împreună într-o perioadă în care, reclamanta aflând de această vânzare s-a prezentat la „împărțirea banilor". În ceea ce privește proiectul de partaj indicat de reclamantă, a menționat faptul că, i-au făcut o propunere de tranzacție acesteia, în sensul de a-i da suma de 5.000 euro, de a prelua debitul la apartamentul la care mai este de achitat, de a-i da toate bunurile comune, pe care le-a solicitat, în afară de cuptorul electric și plita „BOSH", care sunt încastrate în mobila de bucătăriei și nu se pot detașa și aparatul de apă „A." care îi este absolut necesar întrucât este bolnav. A mai arătat că față de contribuția modestă a reclamantei, oferta lui este mai mult decât generoasă.

Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care a arătat că nu corespunde realității faptul că pârâtul-reclamant ar avea o contribuție în proporție de 80% la dobândirea bunurilor comune, ci proporția reală este aceea indicată de dânsa prin acțiune, pentru motivele arătate acolo și pe care le va dovedi. În situația în care pârâtul-reclamant apreciază că apartamentul cu tot cu îmbunătățiri valorează doar 30.000 euro, a solicitat ca acesta să-i fie atribuit ei la valoarea indicată de 40.000 euro, având în vedere și faptul că ea locuiește temporar la mama sa, în condiții dificile, aceasta neavând, la rândul său reglementată încă situația juridică a locuinței și nu au alte posibilități de locuit, în timp ce pârâtul-reclamant are la dispoziție și locuința în care au stat împreună după căsătorie, în corpul de clădire proprietatea părinților săi, care este complet separat de locuința acestora și deci este mai îndreptățită ca ea să primească apartamentul. Dintre bunurile pretinse prin cererea reconvențională ca fiind bunuri comune a recunoscut și a arătat cp este de acord cu includerea în masa bunurilor supuse partajului doar a calculatorul cu monitor, aflat în posesia ei, din perioada în care amândoi au locuit la domiciliul mamei reclamantei, dar a precizat că valoarea lui reală este de cel mult 1200 lei. În situația în care pârâtul nu este de acord să-i fie atribuit calculatorul la această valoare, atunci solicită ca acesta să-i fie atribuit dânsului, la valoarea de 4000 lei propusă de acesta prin cererea reconvențională, cu obligarea ei de a i-1 preda. A precizat că amândoi soții au dobândit în timpul căsătoriei câte o bicicletă, una de damă și una bărbătească, care prin destinație au devenit bunuri de folosință personală și care valorează circa 300 lei fiecare. Bicicleta de damă a rămas în posesia ei, în aceleași împrejurări, respectiv de când locuiau împreună la mama reclamantei, iar bicicleta bărbătească se află la pârâtul-reclamant. În condițiile în care se solicită la partaj bicicleta ei, atunci înțelege să-și completeze și ea acțiunea și să solicite obligarea pârâtului-reclamant să aducă la masa de împărțit bicicleta sa, având aceeași valoare de 300 lei. Alte bunuri comune nu au existat în patrimonial lor, restul pretențiilor din cererea reconvențională fiind nejustificate. Cererea pârâtului-reclamant de a se constata că toate îmbunătățirile la apartament s-au făcut prin contribuția sa exclusivă este inadmisibilă, în condițiile în care la partajarea bunurilor comune contribuțiile soților nu se raportează la fiecare bun în parte ci la totalitatea masei bunurilor proprietate devălmașă. De altfel, a arătat că susținerea acestuia este neconformă cu realitatea întrucât aceste îmbunătățiri s-au făcut începând din anul 2009, în timpul conviețuirii lor, prin efortul financiar al ambelor părți, apartamentul neputând fi locuit până la finisare, respectiv până în august 2010. Despărțirea în fapt a survenit abia în octombrie 2010. Faptul că în perioada când s-au făcut îmbunătățirile la apartament erau împreună recunoscut implicit de altfel de pârâtul-reclamant prin cererea sa. Sporul de valoare constând în îmbunătățirile pe care le-au făcut la locuința părinților pârâtului-reclamant, reprezintă un drept de creanță cu regimul juridic de bun comun și trebuie să fie inclus în masa bunurilor de împărțit. Cu privire la acest aspect de drept s-a pronunțat constant practica judiciară. Cum locuința respectivă este proprietatea părinților pârâtului-reclamant, dar este în continuare folosită de acesta și actuala soție, având lucruri depozitate acolo, în mod firesc dânsa a solicitat ca dreptul de creanță constând în sporul de valoare adus prin îmbunătățiri, să-i fie atribuit pârâtului-reclamant, urmând ca acesta să-1 valorifice dacă va fi cazul. Contravaloarea autoturismului VW Passat urmează a fi adusă în masa de împărțit întrucât pârâtul-reclamant și-a însușit în totalitate prețul obținut din vânzarea lui. Acesta a fost vândut, fără știrea dânsei, cu suma de 5100 euro la data de 19.02.2011, deci după introducerea acțiunii de divorț (12.01.2011), desfacerea căsătoriei pronunțându-se la data de 23.02.2011, iar în toată această perioadă ei erau despărțiți în fapt, relațiile fiind rupte definitiv, astfel că susținerea acestuia că ar fi cheltuit împreună banii este nereală, absurdă și făcută cu rea credință. A mai arătat că nu este de acord cu cererea pârâtului-reclamant de a i se atribui cuptorul electric și plita BOSH, având în vedere că sunt obiecte mobile detașabile și dânsa are dreptul la măcar o parte din bunurile comune în natură.

S-a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului de către F. E. și F. C., solicitându-se admiterea acesteia în principiu, prin care au înțeles să susțină în totalitate poziția fiului lor F. N. din întâmpinarea și cererea reconvențională cu următoarele precizări: S-a arătat că pârâtul are o contribuție de 80% la dobândirea bunurilor comune, lucru pe deplin adevărat, contribuție care se explică și prin faptul că F. E., conform contractului de donație de bani, autentificat sub nr. 160 din 22.01.2009, i-a donat fiului său suma de 27.000 EURO, sumă cu care s-a achitat (rezultă din contract și din foaia de vărsământ emisă de Raiffesen Bank din aceeași dată, - 22.01.2009) creditul pentru apartament a cărui partajare se solicită. A procedat în acest fel întrucât nici fiul său, cu atât mai puțin reclamanta, nu aveau posibilitatea să achite câte 500 euro lunar, cât era rata înainte de 22.01.2009, înțelegerea fiind așa cum rezultă din contract, ca donația să-i profite în exclusivitate numai pârâtului. Așa cum rezultă și din alte înscrisuri, au susținut că dânșii au ajutat în mod semnificativ atât la achiziționarea apartamentului, îmbunătățirile au fost efectuate cu banii lor și ai pârâtului, reclamanta nu a contribuit cu nimic, fiind plecată de la pârât, cât și la dobândirea bunurilor mobile. Au mai susținut că susținerea reclamantei că ar avea un drept de creanță la casa - proprietatea dânșilor, ei posedă înscrisuri în ceea ce privește achiziționarea acestora și martori, persoanele care le-au efectuat.

În concluzie, au solicitat alături de pârât admiterea în totalitate a cererii reconvenționale și să se ia act că cele susținute în întâmpinare corespund adevărului.

Pârâtul F. N. E. a decedat, pârâții F. E. și F. C. au formulat întâmpinare și precizări solicitând admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamantă și de asemenea cererea reconvențională formulată în cauză de pârâtul reclamant decedat F. N., cerere pe care a înțeles să o reitereze în calitate de moștenitori ai acestuia având în vedere următoarele precizări: Este real faptul că din masa bunurilor comune face parte imobilul situat în Siret, ., 1, . înțeles să conteste valoarea indicată de reclamantă în acțiune. Având în vedere faptul că piața imobiliară a cunoscut un declin accentuat în ultimii ani, apreciază că suma de 40.000 Euro indicată în acțiune este mult exagerată astfel încât se impune efectuarea în cauză a unui raport de expertiză tehnică de evaluare pentru stabilirea valorii de circulație a bunului supus partajării. În ceea ce privește cota de contribuție a părților la dobândirea acestui bun comun se impune a constata faptul că pârâtul-reclamant a avut o cotă de 80%, iar reclamanta pârâtă de 20% în considerarea faptului că dânșii, au contribuit cu sume de bani donate exclusiv în favoarea, acestuia, sume cu care a fost achitat parte din prețul imobilului. Astfel, apartamentul a fost achiziționat de părți prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1901/20.08.2008 de către Biroul Notarului Public M. A., prețul acestuia fiind de 45.000 Euro. Din această sumă a fost achitată de părți suma de 6.000 Euro cu titlu de avans, suma de 5.820 Euro la data autentificării contractului, iar pentru suma de 33.180 Euro a fost contractat un credit bancar de la Raiffeisen Bank S..A., rata lunară pe care urmau să o achite soții fiind de 500 Euro. Această rată lunară a fost achitată de foștii soți de la data de 20.08.2008 și până la data de 22.01.2009, dată la care a fost încheiat contractul de donație autentificat sub nr. 160 de către Biroul Notarului Public M. A.. Prin acest contract intervenienta i-a donat pârâtului, ca bun propriu, cu scutire de raport, suma de 27.000 Euro, sumă cu care acesta a achitat parțial creditul contractat în vederea dobândirii imobilului bun comun (foaia de vărsământ emisă de Raiffeisen Bank la data de 22.01.2009). De la acea dată și până la despărțirea soților în fapt (octombrie 2010), părțile au achitat lunar suma de 150 Euro cu titlu de rată la creditul restant. Din luna octombrie 2010 până în prezent intervenienți au achitat ratele lunare la bancă, astfel cum rezultă din foile de vărsământ pe care le anexează . În prezent valoarea rămasă neachitată din acest credit este în cuantum de aproximativ 12.000 Euro. Practic, a arătat că din suma de 45.000 Euro părțile au achitat în timpul căsătoriei suma de 2.500 Euro (august 2008 - ianuarie 2009, rata lunară de 500 Euro) și suma de 3.300 Euro (ianuarie 2009 - octombrie 2010, rata lunară de 150 Euro). În aceste condiții a susținut că este evident probată cota de 80% la dobândirea imobilului bun comun invocată de pârâtul-reclamant în cererea reconvențională. În ceea ce privește pretinsul drept de creanță în sumă de 9.050 lei invocat de reclamantă în acțiune, a susținut că acesta nu există, părțile nefăcând, pe cheltuiala lor, nici un fel de îmbunătățire la imobilul proprietatea intervenienților. Astfel, singura așa - zisă îmbunătățire la acest imobil a fost sistemul de încălzire centrală care a fost efectuat în anul 2006 cu banii intervenienților, existând în acest sens dovada că în acea perioadă le-a virat din contul intervenientei F. E. în contul pârâtului-reclamant F. N. suma de 12.000 lei necesară executării acestei investiții. A susținut că se impune respingerea ca nefondat și a capătului de cerere care vizează includerea în masa de partaj a sumei de 5.000 Euro, reprezentând contravaloarea autoturismului marca VW Passat, având în vedere faptul că acest bun imobil a fost înstrăinat de părți în timpul căsătoriei, suma de bani obținută cu titlu de preț fiind cheltuită de asemenea în timpul căsătoriei. În ceea ce privește bunurile mobile a arătat că urmează să se constate că din masa de partaj fac parte bunurile indicate de reclamantă în acțiune și de pârât în cererea reconvențională, ele urmând a fi partajate în natură în funcție de disponibilitatea fiecărei părți. A mai arătat că sunt de acord să se includă în lotul reclamantei bunurile care în prezent se află în posesia ei, iar în lotul lor bunurile care asigură funcționalitatea imobilului pe care de asemenea doresc să se includă în lotul lor.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de F. E. și F. C..

A arătat că în condițiile în care pârâții susțin că valoarea apartamentului din litigiu este mai mică decât aceea de 40.000 euro pe care a indicat-o prin acțiune, solicită ca apartamentul să-i fie atribuit dânsei la această valoare de 40.000 de euro, iar dânsa să preia și obligația de plată în continuare a ratelor la bancă pentru creditul contractat pentru cumpărarea lui. A susținut că această modalitate de partajare se impune având în vedere că a achiziționat apartamentul în scopul de a locui în el, nu are altă locuință și are nevoie de acesta. După decesul fostului său soț F. N. E. nu există nici o rațiune ca acesta să le fie atribuit pârâților, care au propria lor locuință și nu se află în nevoie sub acest aspect, așa cum este dânsa. Pe de altă parte, cum oferă un preț mai mare decât cel pe care îl apreciază pârâții pentru apartament, nu pot susține că ar fi prejudiciați în vreun fel, ci dimpotrivă, compensarea valorică a loturilor urmând să se facă prin sultă. În consecință a arătat că nu este de acord cu proba cu expertiză tehnică de vreme ce susține că apartamentul are valoarea de 40.000 euro și solicită să-i fie atribuit la această valoare. A mai susținut că nu corespunde realității faptul că fostul soț, pârâtul inițial din această cauză, F. N., ar fi avut o contribuție în proporție de 80% la dobândirea bunurilor comune, pentru motivele arătate deja în acțiune. Donația primită de acesta de la părinți (actualii pârâți), a fost recunoscută de la început de dânsa care în considerarea acesteia, dar și a donațiilor făcute dânsei de mama sa, pe care le va dovedi, precum și a contribuțiilor efective la dobândirea bunurilor comune a apreciat o contribuție diferențiată de 40% pentru dânsa și de 60/% pentru fostul soț. A mai arătat că în mod greșit se susține de către pârâți că achitarea după divorț a ratelor lunare pentru datoria comună la bancă, de către fostul soț ar constitui un argument și o probă evidentă a contribuției sale de 80% la dobândirea bunurilor comune. În realitate cotele de contribuție ale soților la dobândirea bunurilor comune se analizează numai până la data desfacerii căsătoriei în mod irevocabil. Ceea ce au achitat foștii soți din surse proprii după desfacerea irevocabilă a căsătoriei, în contul datoriilor comune le conferă doar un drept de creanță, în limita părților din debit achitate de fiecare, iar nu cote de proprietate. În acest sens a depus la dosar practică judiciară, respectiv copia deciziei nr. 2094/2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. A mai menționat că o parte din ratele de după despărțirea în fapt au fost achitate de dânsa aspect pe care-1 va dovedi în cauză și de care se va ține seama la stabilirea pasivului care grevează masa partajabilă. A mai susținut că nu corespund realității susținerile pârâților că îmbunătățirile la imobilul proprietatea acestora în care au locuit o perioadă după căsătorie, ar fi fost suportate de aceștia. Dacă s-a virat o sumă de bani în contul fiului lor în perioada când conviețuiau trebuie calificat regimul juridic al acesteia, dar oricum aceasta nu înseamnă că îmbunătățirile ar fi fost suportate de pârâți, după cum nu înseamnă nici faptul că suma respectivă a avut destinația și a fost folosită efectiv pentru sistemul de încălzire. Pe de altă parte la locuința pârâților s-au efectuat și celelalte îmbunătățiri indicate prin acțiune și pe care le va dovedi în cauză.

A mai indicat că susținerea pârâților că autoturismul VW Passat ar fi fost înstrăinat de amândoi soții în timpul căsătoriei, iar suma obținută a fost cheltuită împreună nu poate fi primită întrucât rezultă clar din copia contractului de vânzare-cumpărare depus la dosar că acesta a fost înstrăinat la data de 19.02.2011 numai de fostul soț, după despărțirea în fapt, respectiv cu 4 zile înainte de pronunțarea, la 23.02.2011, a sentinței de divorț, fiind evident că banii rezultați au fost însușiți numai de către F. N.. Referitor la partajarea bunurilor mobile a arătat că își menține în principiu propunerea făcută prin acțiunea, cu modificarea că solicită să-i fie atribuite și bunurile care asigură funcționalitatea imobilului, în condițiile în care a solicitat ca apartamentul să-i fie atribuit dânsei, cu consecința modificării loturilor cu privire la celelalte bunuri.

Prin sentința civilă nr. 819/2014 Judecătoria Rădăuți a admis în parte acțiunea privind pe reclamanta C. C.-G. și pe pârâții C. N.-E., în prezent decedat, F. M., F. C., F. E. și F. M.-V..

A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul F. N.-E..

A luat act că pârâta F. M. nu are nici o pretenție.

A admis cererea de intervenție formulată de intervenienții F. C., F. Elenași a constatat că reclamanta C. C.-G. și pârâtul F. N. E. -decedat, moștenitori fiind F. E., F. C. și F. M.-V. au dobândit în timpul căsătoriei cu o cotă de contribuție de 30% pentru reclamantă și 70% pentru pârât următoarele bunuri:

- un apartament cu 4 camere situat în orașul Siret, ..1, .> județul Suceava în valoare de 40.000 euro;

- un autoturism marca Opel în valoare de 3000 euro;

- suma de 5100 euro reprezentând contravaloarea autoturismului VW Passat înstrăinat;

- un calculator cu monitor LCD în valoare de 1200 lei;

- televizor Eurocolor în valoare de 100 lei,

- o perdea cu draperie în valoare de 75 lei,

- o lustră cu 3 brațe în valoare de 100 lei,

- o perdea cu draperie roz, în valoare de 150 lei,

- două carpete ovale în valoare de 100 lei,

- o lustră în valoare de 150 lei,

- mobilă de dormitor compusă din pat dublu, două noptiere, comodă TV, șifonier în 3 uși, masă machiaj cu oglindă de perete în valoare de 1500 lei;

- o carpetă ovală și două mici, în valoare de 150 lei,

- perdea draperie mov în valoare de 150 lei,

- aplică în valoare de 50 lei,

- colțar crem-maro din 3 corpuri, în valoare de 700 lei,

- masă cafea din lemn masiv în valoare de 1000lei,

- cuier haine cu oglindă în valoare de 500 lei,

- dulap pentru pantofi cu 3 corpuri în valoare de 300 lei,

- masă cu sticlă TV în valoare de 120 lei,

- corp de iluminat cu 5 brațe în valoare de 180 lei,

- 2 veioze în valoare de 160 lei,

- -aparat de aer condiționat Nordstar în valoare de 100 lei

- combină frigorifică Whirpool în valoare de 700 lei,

- chiuvetă inox în valoare de 300 lei,

- cuptor microunde Galaus în valoare de 400 lei

- hotă Beko în valoare de 200 lei

- colțar cu 2 scaune și masă în valoare de 600 lei,

- mochetă în valoare de 70 lei

- set farfurii de 6 persoane, alb-vișiniu în valoare de 100 lei,

- perdea cu draperie în valoare de 50 lei,

- mobilă bucătărie compusă din 7 corpuri și 5 corpuri suspendate în valoare de 1500 lei,

- corp iluminat cu 4 becuri în valoare de 120 lei,

- 2 rulouri pânză pentru. geam în valoare de 100 lei,

- lustră cu 6 becuri în valoare de 170 lei,

- corp suspendat cu oglindă și corp iluminat în valoare de 200 lei,

- mașină de spălat Bosch în valoare de 700 lei,

- mască chiuvetă și oglindă Colombo în valoare de 300 lei,

- corp suspendat Hart plast în valoare de 120 lei,

- aplică în valoare de 100 lei,

- feliator mezeluri Bosch în valoare de 100 lei,

- bormașină rotativă Bosch în valoare de 250 lei,

- set cap șurubelnițe Bosch în valoare de 100 lei,

- fier de călcat Bosch în valoare de 150 lei,

- masă de călcat în valoare de 80 lei.

- mobilă de dormitor compusă din pat dublu cu saltea, șifonier cu 4 uși, două noptiere, masă TV și oglindă perete în valoare de 2000 lei;

- birou în valoare de 150 lei,

- scaun ergonomie negru din piele în valoare de 200 lei,

-5 mochete în valoare de 200 lei;

- cuptor electric Bosch în valoare de 1000 lei;

- plită gaz Bosch în valoare de 300 lei,

- măsuță cafea din lemn cu roți în valoare de 120 lei,

- aparat apă A. în valoare de 400 lei,

- storcător citrice inox în valoare de 400 lei;

- covor plușat în valoare de 50 lei;

- covor persan în valoare de 200 lei;

- feliator mezeluri Bosch în valoare de 100 lei;

- o creanță în sumă de 10.551 euro conform contractului de credit nr.RM_ încheiat la data de 21.08.2008 între reclamanta F. C.-Georgioana, pârâtul F. N.-E. și Raiffeisen Bank București, Agenția P. M. Siret.

Încetează starea de indiviziune dintre părți.

A atribuit reclamantei:

- un autoturism marca Opel în valoare de 3000 euro;

- birou în valoare de 150 lei;

- mobilă de dormitor compusă din pat dublu cu saltea, șifonier cu 4 uși, două noptiere, masă TV și oglindă perete în valoare de 2000 lei;

- scaun ergonomie negru din piele în valoare de 200 lei,

- 5 mochete în valoare de 200 lei;

- cuptor electric Bosh în valoare de 1000 lei;

- plită gaz Bosh în valoare de 300 lei,

- măsuță cafea din lemn cu roți în valoare de 120 lei,

- aparat apă A. în valoare de 400 lei,

- storcător citrice inox în valoare de 150 lei;

- covor plușat în valoare de 50 lei;

- covor persan în valoare de 200 lei;

- feliator mezeluri Bosch în valoare de 100 lei;

A atribuit pârâților în indiviziune:

- un apartament cu 4 camere situat în orașul Siret, ..1, .> județul Suceava în valoare de 40.000 euro;

- suma de 5100 euro ;

- creanța în sumă de 10.551 euro;

- restul bunurilor mobile în valoare totală de_ lei.

Pentru egalizarea loturilor a obligat pârâții în solidar să plătească reclamantei suma de 39.261 lei.

A obligat pârâții în solidar să plătească în solidar reclamantei suma de 700 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 21.05.2005, căsătoria fiind desfăcută prin divorț, conform sentinței civile nr.835/23.02.2011 a Judecătoriei Rădăuți.

Potrivit art.30 Cod fam. bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune.

Din întreg materialul probator ce a fost administrat în cauză rezultă că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri:

- un apartament situat în orașul Siret ..1, ., conform contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.1901/20.08.2008 de B.N.P.A. Sehlanec-M. ;

- un autoturism marca Opel;

- suma de 5100 de Euro reprezentând contravaloarea autoturismului Wolkswagen Passat ce a fost înstrăinat de către pârâtul F. N.-E. în timpul căsătoriei, conform contractului de vânzare-cumpărare din data de 19.02.2011 (fila 32).

În ceea ce privește acest autoturism pârâții nu au fost de acord cu includerea în masa bunurilor de împărțit a contravalorii pe motiv că bunul a fost înstrăinat în timpul căsătoriei, iar banii obținuți au fost cheltuiți de ambii soți pentru cheltuielile obișnuite ale căsniciei.

A reținut instanța însă că autoturismul a fost înstrăinat de pârâtul F. N. E. prin contractul încheiat la data de 29.02.2011.

Este adevărat că la această dată căsătoria părților nu era desfăcută însă în ultima perioadă, înainte de desfacerea căsătoriei părțile erau despărțite în fapt (aspect ce rezultă din hotărârea judecătorească prin care s-a desfăcut căsătoria și din susținerile părților din acțiune, întâmpinare și cererea reconvențională).

În condițiile în care căsătoria a fost desfăcută la un interval scurt de timp după încheierea contractului de vânzare-cumpărare - 23.02.2011, contractul fiind încheiat la data de 19.02.2011, iar părțile nu locuiau și nu se gospodăreau împreună este evident că suma obținută de pârâtul F. N. E. nu a fost folosită și cheltuită de reclamantă pentru nevoile obișnuite ale căsniciei.

- bunurile mobile ce au fost indicate în acțiune cu excepția unui TV color Sony, a unui aparat foto digital Sony, a unei camere video Sony și a unor boxe Logitech cu satelit.

Aceste bunuri au fost recunoscute de toate părțile ca făcând parte din masa bunurilor de împărțit, cu excepția celor anterior arătate în legătură cu care pârâții le-au contestat și s-a făcut dovada de către reclamantă că au existat .

O parte din aceste bunuri au fost identificate prin procesul verbal de inventariere încheiat la data de 23.05.2011 de către executorul judecătoresc P. S..

A reținut instanța valorile acestor bunuri conform celor arătate în acțiune, valori ce nu au fost contestate de către pârâți.

A mai reținut instanța că din masa bunurilor de împărțit face parte și o creanță în favoarea Raiffeisen Bank București, conform contractului de credit nr. RM_ încheiat la data de 21.08.2008 .

În ceea ce privește îmbunătățirile făcute la gospodăria părinților pârâtului instanța a reținut că acestea nu pot fi incluse în masa bunurilor de împărțit, nefiind făcută dovada de către reclamantă că aceste îmbunătățiri au fost făcute de către ea împreună cu pârâtul F. N. E., în timpul căsătoriei.

Dimpotrivă din probele ce au fost administrate în cauză a rezultat că aceste îmbunătățiri au fost făcute de către părinții pârâtului F. N. E., intervenienți în cauză.

Astfel, reclamanta a arătat în acțiune că aceste îmbunătățiri constau în centrala pentru încălzire, cabina de duș, mobilier baie, parchet laminat, rafturi.

Din probele ce au fost administrate sub acest aspect doar martorul U. V. a declarat că reclamanta împreună cu soțul ei au făcut aceste îmbunătățiri, iar martora B. L. a arătat că știe că părțile au montat o centrală în gospodăria părinților pârâtului F. N. E..

Declarațiile celorlalți martori propuși de reclamantă C. V. și Avramiuc N. nu sunt concludente sub acest aspect întrucât aceste martore nu au luat în mod direct cunoștință de faptul că reclamanta și soțul ei au efectuat îmbunătățirile, ele precizând chiar la începutul declarațiilor că au cunoștință despre acestea de la mama reclamantei.

Astfel martorii în mod indirect au luat cunoștință despre efectuarea acestor îmbunătățiri.

Pe de altă parte, martorul propus de pârât C. G. a declarat că îmbunătățirile au fost au fost efectuate de către pârâtul F. N. E., iar martorul I. C. a declarat că a fost angajat de intervenientul F. C. să efectueze respectivele îmbunătățiri.

În plus de aceasta au depus pârâții la dosar facturi pentru materialele folosite la aceste îmbunătățiri din care rezultă că materialele (cabină de duș, parchet etc.) au fost achiziționate de intervenienta F. E..

În aceste condiții instanța a reținut ca fiind dovedite susținerile pârâților cu privire la aceste îmbunătățiri, probele propuse de reclamantă nefiind concludente.

În ceea ce privește cota de contribuție a părților la dobândirea acestor bunuri, din probele ce au fost administrate a rezultat cu certitudine că pârâtul F. N. E. a avut o contribuție semnificativ mai însemnată decât cea a reclamantei.

Pe lângă faptul că pârâtul F. N. E. a făcut dovada veniturilor pe care le obținea în timpul căsătoriei, mai trebuie reținut că a primit de la mama sa, conform contractului de donație autentificat cu încheierea nr. 160/22.01.2009 suma de 27.000 de Euro, cu scopul achitării creditelor ce au fost contractate de părți în timpul căsătoriei și anume creditele achiziționate de la Raiffeisen Bank București, Agenția P. M. Siret: credit ipotecar privind achiziționarea apartamentului cu nr. 4, situat în orașul Siret, .. 1, județul Suceava, identic cu p.v. nr. 219/1/IV, înscrisă în CF nr.3346/a a comunei cadastrale Siret, conform contractului de garanție autentificat cu nr. 1902/20.08.2008 la BNPA Sehlanec-M., conform contractului de credit nr.RM_, pentru a se aloca suma de 21.000 Euro și pentru creditul de nevoi personale încheiat pe numele soției fiului său F. C.-G., conform contractului de credit nr.RF_, pentru a se aloca suma de 600 Euro.

Având în vedere valoarea mare a sumei de bani donate instanța a reținut că donația nu a fost făcută în considerarea ambilor soți ci s-a urmărit în mod expres doar gratificarea pârâtului F. N. E. de către părinții săi.

Instanța a dispus a înceta starea de indiviziune și a atribuit părților bunuri în natură acestea în principiu ajungând la o înțelegere cu privire la modalitatea de atribuire.

Pentru egalizarea loturilor a obligat pârâții în solidar să plătească reclamantei suma de 39.261 lei.

A obliga pârâții în solidar să plătească în solidar reclamantei suma de 700 lei cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 28 aprilie 2014, reclamanta C. C. G. în contradictoriu cu pârâții F. N. - E. - decedat, F. M., F. C., F. E. și F. M.-V. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună completarea hotărârii nr. 819 din 13 martie 2014 a Judecătoriei Rădăuți, respectiv că se pronunțe cu privire la atribuirea calculatorului cu monitor LCD și cu privire la capătul de cerere privind restituirea bunurilor proprii ale sale.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin cererea reconvențională pârâții au solicitat includerea la partaj a unui calculator cu monitor LCD evaluat de dânșii la 4000 lei, ea a recunoscut acest calculator, aflat în posesia sa, dar a precizat că valorează doar 1200 lei.

Instanța a reținut în dispozitivul sentinței civile nr.819/2014 că în timpul căsătoriei cu fostul soț F. N. E. a dobândit un calculator în valoare de 1200 lei, cu toate acestea, calculatorul nu a fost atribuit în lotul nici uneia dintre părți,

În consecință a solicitat să i se atribuie calculatorul respectiv, la valoarea stabilită de instanță de 1200 lei, cu motivarea că acesta se află deja în posesia sa iar pe de altă parte pârâții s-au declarat de acord prin întâmpinare (ultima pagină a întâmpinării întocmită de av. B. A.) ca bunurile aflate în posesia sa să-i fie ei atribuite .

A mai arătat reclamanta că prin acțiunea introductivă a formulat un capăt de cerere privind restituirea bunurilor sale proprii, constând în mobila de bucătărie în valoare de 500 lei, rămasă în casa veche, un set de oale inox în valoare de 180 lei, 2 seturi lenjerie pat în valoare de 150 lei, un serviciu de farfurii pătrate de 6 persoane cu trandafiri roții, în valoare de 100 lei, o iconiță de argint în valoare de 70 lei și un uscător de păr gri marca B., în valoare de 80 lei. A mai arătat că instanța nu s-a pronunțat cu privire la acest capăt de cerere, la care nu se face referire nici în considerentele hotărârii, dar nici în dispozitiv.

Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță.

Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr. 1877 din 5 iulie 2014, a admis în parte cererea având ca obiect completare dispozitiv formulată de reclamanta C. C. – G. și pe pârâții C. N.-E., în prezent decedat, F. M., F. C., F. E., și F. M.-V. și în consecință:

A completat dispozitivul sentinței civile nr. 819/13.03.2014 a Judecătoriei Rădăuți, după cum urmează:

A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu o contribuție de 30% pentru reclamantă și 70% pentru pârât și următoarele bunuri:

- un calculator cu monitor LCD în valoare de 1200 lei

- mobilă de bucătărie în valoare de 500 lei

- un set de oale de inox în valoare de 180 lei

- 2 seturi lenjerie pat în valoare de 150 lei

- un serviciu de farfurii pătrate de 6 persoane cu trandafiri roșii în valoare de 100 lei

- o iconiță de argint în valoare de 70 de lei

- un uscător de păr gri marca B. în valoare de 80 lei

A atribuit reclamantei toate aceste bunuri.

Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 1596 lei cu titlu de sultă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 819/13.03.2014 a Judecătoriei Rădăuți s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, s-a admis în parte cererea reconvențională, s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei mai multe bunuri, s-a încetat starea de indiviziune dintre părți și s-au atribuit părților bunuri în natură.

Referitor la cererea de completare a acestei hotărâri instanța a reținut că ambele părți au arătat că au dobândit în timpul căsătoriei un calculator cu monitor.

Instanța, prin hotărârea de partaj, nu a atribuit nici uneia dintre părți acest bun.

Având în vedere că acest bun se află în posesia reclamantei, instanța l-a atribuit acesteia la valoarea indicată - 1200 lei .

În ceea ce privește bunurile proprii ale reclamantei, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 31 lit. „b”, C. fam., sunt bunuri proprii ale soților bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moștenire, legat sau donație, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune.

Bunurile a căror restituire s-a solicitat reprezintă daruri manuale, fiind primite de către reclamantă de la părinții săi cu ocazia căsătoriei (pct. 4 - cererea de chemare în judecată).

Pentru ca aceste bunuri să fie considerate bunuri proprii ale soțului care le-a primit trebuie să rezulte fără îndoială că s-a urmărit gratificarea expresă a unuia din soți.

Aceasta poate rezulta fie din faptul că voința dispunătorului a fost în acest sens, fie având în vedere valoarea mare a bunurilor, sau valoarea lor sentimentală.

În cauză bunurile arătate de reclamantă ca fiind proprii reprezintă daruri de nuntă, ele fiind primite de reclamantă cu ocazia căsătoriei.

Acestea nu pot fi considerate bunuri poprii ale reclamantei întrucât dacă acest eveniment nu ar fi avut loc reclamanta nu ar fi dobândit aceste bunuri, iar pe de altă parte este prezumată intenția dispunătorului de a contribui la constituirea unui început de patrimoniu comun al soților.

Întrucât bunurile arătate în acțiune nu sunt bunuri de valoare ridicată (situație în care s-ar putea reține că s-a urmărit gratificarea unuia din soți), instanța a reținut calitatea lor de bunuri comune, dobândite de soți în timpul căsătoriei.

A atribuit toate aceste bunuri reclamantei întrucât au fost primite de la mama sa cu precizarea că, referitor la contribuția părților, se va reține cota arătată în sentința civilă nr. 819/2014 a Judecătoriei Rădăuți și a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 1596 lei cu titlu de sultă.

Împotriva acestor sentințe au formulat apel pârâții F. E., F. C., F. M. V. și F. M. care au arătat că hotărârile criticate sunt date cu încălcarea legii și a probelor administrate.

În dovedirea cererii de apel, pârâții a arătat că, în mod arbitrar și contra probatoriului administrat s-a reținut faptul că defunctul F. N. E. a avut o cotă de contribuție de 70 % la dobândirea acestor bunuri și nu de 80 % astfel cum au soluționat prin cererea lor convențională.

Au susținut că această cotă de contribuție este probată de faptul că în timpul căsătoriei lor, pârâții F. E. și F. C. au înțeles să își ajute propriul copil prin donații substanțiale, donații cu caracter de bun propriu, sumele de bani dobândite de acesta fiind folosite exclusiv pentru dobândirea celui mai important bun din timpul mariajului, respectiv imobilul situat în Siret, .. 1, .> Au arătat că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, acest apartament a fost achiziționat de părți prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 190/20.08.2008 de BNP M. A., prețul acestuia fiind de_ Euro. Din această sumă s-a achitat suma de 6000 Euro cu titlul de avans, suma de 5820 Euro la data autentificării, iar pentru diferența de preț, respectiv pentru suma de_ Euro, a fost contractat creditul bancar prin contractul nr. RM_ încheiat de foștii soți și Reiffeisen Bank. Au arătat că rata lunară a foștilor soți era în cuantum de 500 Euro și a fost achitată numai în perioada 22.08._09, dată la care a fost încheiat contractul de donație autentificat sub nr. 160 la BNP M. A.. Au arătat că prin acest contract au donat fiului lor suma de 2700 Euro, sumă cu care s-a achitat parțial creditul contractat în vederea dobândirii imobilului bun comun. Au susținut că este făcută dovada acestor afirmații prin foaia de vărsământ emisă de Reiffeisen Bank la data de 22.01.2009 precum și cu adresa emisă de unitatea bancară care vizează desfășurătorul plăților efectuate.

Au susținut că de la acea dată și până la despărțirea soților în fapt (octombrie 2010) părțile au achitat lunar suma de 150 Euro c titlul de rată la creditul restant. Din luna octombrie 2010 și până în luna mai 2013, au susținut că ei au fost cei care au achitat rata la bancă, astfel cum rezultă din foile de vărsământ anexate la dosar.

Au arătat că, practic, din suma de_ Euro, părțile au achitat în timpul căsătoriei suma de 5800 Euro, iar contribuția majoră a fiului lor este reflectată și față de dobândirea celorlalte bunuri comune, respectiv a bunurilor mobile achiziționate în timpul căsătoriei.

Au considerat că astfel, părțile s-au căsătorit la data de 21.05.2005și au locuit în imobilul proprietatea lor, a recurenților fără a fi supuși astfel vreunei cheltuieli cu întreținerea lor. Au arătat că în acea perioadă reclamanta era studentă, astfel încât nu se poate pune în discuție existența vreunui venit care să permită achiziționarea de bunuri.

Au mai arătat că, după achiziționarea imobilului bun comun (apartamentul în litigiu), aceștia au început amenajarea lui, însă nu au locuit niciodată împreună în el, reclamanta mutându-se la mama sa încă din luna octombrie 2009. Au susținut că fiul lor a fost cel care s-a ocupat în exclusivitate de amenajarea apartamentului, dovadă fiind toate declarațiile de martori audiați în cauză și au mai susținut că în toată această perioadă acesta a fost nevoit să împrumute diverse sume de bani care au fost folosiți pentru utilarea imobilului. Dovada faptului că tot ei l-au ajutat să restituie aceste datorii o fac cu contractul de împrumut autentificat sub nr. 197/21.01.2011 de BNP Sehlanec M., contract prin care au împrumutat fiul lor (au indicat că era căsătorit încă) cu suma de_ Euro – sumă nerestituită nici astăzi.

Au arătat că față de acest probatoriu se impunea ca instanța să stabilească în favoarea defunctului F. N. o cotă de contribuție de 80% și nu de 70% astfel cum a reținut.

La al doilea punct al cererii au arătat că instanța în mod greșit a inclus în masa de partaj toate bunurile indicate de reclamantă în acțiune fără însă ca, în cauză, să existe nici o probă cu privire la existența și valoarea lor.

Au precizat faptul că în lipsa unei alte dovezi cu privire la existența și valoarea acestor bunuri, instanța urma să aibă în vedere la stabilirea componenței masei de partaj doar bunurile incluse în procesul verbal de inventariere încheiat la data de 23.05.2011 la B.E.J. P. S. și valorile indicate de reclamantă în cererea introductivă, valoare pe care arată că nu o contestă.

Au precizat bunurile mobile care urmau a fi partajate:

- mobilă copil compusă din: birou, două corpuri de mobilă, pat pentru o persoană, TV color Eucolor, perdea cu draperie, lustră, mochetă ovală;

- dormitor 1: mobilă compusă din pat dublu, șifonier în două uși, două noptiere, birou, scaun ergonomic, oglindă perete, televizor Panasonic, perdea cu draperie, 4 carpete ovale, lustră.

- dormitor 2: mobilă de dormitor compusă din pat dublu, două noptiere, masă TV, șifonier în 3 uși, masă machiaj, 3 carpete ovale, perdea, aplică;

- hol intrare: colțar, măsuță de cafea, șifonier, cuier haine, masă de sticlă, 3 mochete, corpuri de iluminat, aparat de aer condiționat, 2 veioze;

- bucătărie: combină frigorifică, cuptor electric Bosch, hotă Beko, cuptor cu microunde, colțar bucătărie cu 2 scaune și masă, măsuță de cafea, storcător de citrice, set farfurii pentru 6 persoane, mobilă de bucătărie compusă din 7 corpuri, corp iluminat, perdea cu draperie, mochetă;

- baie: mașină de spălat Bosch, dulap și oglindă corp suspendat, aplică;

- debara: feliator mezeluri Bosch, bormașină și rotopercutor Bosch, set șurubelnițe, fier de călcat, masă de călcat.

Au precizat că toate aceste bunuri mobile se află în imobilul care face obiectul partajului și de principiu au solicitat ca acestea să fie incluse în lotul reclamantei astfel încât sulta pe care vor fi obligați să o suporte să nu fie excesiv de împovărătoare precum și faptul că și cu privire la aceste bunuri se impunea să se aibă în vedere cota de 20% care aparține reclamantei și cea de 80% care aparține defunctului F. N..

Au susținut că, în cauză, instanța de fond nu a stabilit, în mod concret valoarea totală a masei partajabile, valoarea fiecărui lot în parte precum și pasivul acesteia astfel încât să poată fi verificată modalitatea de calcul prin care se ajunge la valoarea sultei la care ei au fost obligați, respectiv a sumei de 39.261 lei. În nici o modalitate de calcul însă, chiar cu cota de 70% reținută de instanța de fond nu rezultă suma pe care au fost obligați a o achita reclamantei.

Tot aceștia au arătat că se impunea respingerea ca nefondat a capătului de cerere care viza includerea în masa de partaj a sumei de 5.000 euro reprezentând contravaloarea autoturismului marca VW Passat, având în vedere faptul că acesta a fost înstrăinat în timpul căsătoriei, respectiv la data de 19.02.2011 iar acest autoturism fusese achiziționat la data de 09.07.2005, la nici două luni după încheierea căsătoriei de către F. N., reclamanta neavând atunci nici un venit, fiind studentă.

Intimata C. C. G., prin întâmpinarea depusă la dosar, a arătat, referitor la apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 819/2014 a Judecătoriei Rădăuți, că înțelege să invoce, pe cale de excepție, tardivitatea formulării acestuia și în consecință a solicitat respingerea acestuia ca tardiv.

În motivarea excepției a arătat că acțiunea pentru partaj bunuri comune a fost înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 08.02.2012, înainte de . Noului Cod de procedură civilă, procesul fiind deci guvernat de vechiul Cod de procedură civilă. Potrivit art. 284 C.pr. civ. de la 1865 termenul de apel este de 15 zile de la data comunicării hotărârii (la fel ca și termenul de recurs prev. de art. 301 din același cod).

A mai arătat că în speță sentința civilă nr. 819/2014 a Judecătoriei Rădăuți le-a fost comunicată la data de 12.04.2014, iar apelul împotriva acesteia a fost declarat la data de 07.05.2014, după expirarea termenului legal de 15 zile de la comunicare, după ce ei i s-a legalizat hotărârea cu mențiunea rămânerii ei definitive și irevocabile și după ce apelanta F. E. i-a comunicat că nu va face apel. A indicat că, probabil s-a răzgândit, dar aceasta s-a întâmplat după expirarea termenului legal de apel, acesta fiind deci tardiv.

În subsidiar, pe fond, a arătat că apelul este nefondat, astfel că solicit respingerea acestuia și menținerea sentinței civile nr.819/2014 a Judecătoriei Rădăuți ca fiind legală și temeinică, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune, a susținut că în mod corect și după analiza pertinentă a probatoriului administrat, prima instanță a reținut cote de contribuție în proporție de 30% pentru subsemnata și 70% pentru fostul meu soț, F. N. E., deși solicitase o cotă mai mare de contribuție.

Faptul că părinții fostului său soț i-au donat acestuia în timpul căsătoriei lor suma de 27.000 euro, folosită parțial pentru rambursarea creditului contractat pentru apartament, aspect reținut în principal de prima instanță la aprecierea cotelor de contribuție, a fost recunoscut și de ea chiar de la început și l-a avut în vedere când a introdus acțiunea și când a apreciat contribuția mai mare a fostului soț.

A considerat însă că, în același timp, trebuie avută în vedere și donația în sumă de 7572 euro primită de intimată de la mama sa, C. S., (constând în 1350 euro și 8000 lei - echivalentul a 2222 euro la data respectivă, pentru achitarea avansului la cumpărarea apartamentului, și 4000 euro pentru cumpărarea autoturismului Opel), dovedită în cauză cu declarațiile martorilor propuși de ea, care se coroborează cu înscrisurile din care rezultă că aceasta a avut mijloacele materiale pentru aceasta, precum și ajutorul primit de la mama sa pe toată durata conviețuirii lor, aceasta suportând din banii săi cheltuielile pentru menajul lor, alimente, detergenți și toate cele necesare, precum și aducându-le produse agricole de la țară.

După despărțirea în fapt din octombrie 2010, potrivit desfășurătorului comunicat de bancă, s-a achitat cu titlu de rate la împrumutul contractat pentru apartament suma totală de 805 euro, din care intimata arată că a plătit 2 rate în sumă totală de 305 euro, fapt dovedit cu foile de vărsământ din 5.01.2011 și respectiv 14.01. 2011 depuse la dosar în copie, iar fostul soț a plătit diferența de 500 euro, astfel încât, sub acest aspect, a considerat că nu se poate reține o contribuție semnificativ mai mare a acestuia la dobândirea bunurilor comune.

În consecință a apreciat că soluția instanței de fond referitor la cota de; contribuție la dobândirea bunurilor comune este legală și temeinică.

Referitor la bunurile mobile incluse în masa de partaj, a solicitat să se rețină că prima instanță a avut în vedere în primul rând bunurile care nu au fost contestate, la fel cum nu a fost contestată nici valoarea acestora indicată de ea. Dintre bunurile contestate de fostul soț, instanța de fond a nu a reținut aparatul foto digital marca Sony, camera video marca Sony, cerute de ea la partaj, deși acestea au fost recunoscute de fostul soț, care însă a susținut că ar fi fost vândute în timpul căsătoriei, lucru nedovedit în cauză, la fel cum nu a fost reținută nici contravaloarea îmbunătățirilor aduse de ei la locuința părinților foștilor soți, deși, în opinia sa, acestea au fost dovedite, astfel că susținerile din motivele de apel nu sunt justificate.

A arătat că pretenția apelanților ca aceste bunuri mobile să îi fie atribuite doar ei pentru ca sulta la care este îndreptățită să nu fie împovărătoare pentru dânșii, nu este justificată față de principiul partajării în natură a bunurilor, fiecare dintre părți urmând a primi bunuri, pe cât posibil de același fel, dar și față de împrejurarea că bunurile au fost folosite de fostul soț, respectiv de apelanți care au rămas în posesia apartamentului.

A mai arătat că valoarea totală a masei bunurilor de împărțit și pasivul acesteia au fost stabilite corect de instanța de fond, atunci când a calculat sulta care i se cuvenea. Din relațiile comunicate de bancă și desfășurătorul atașat rezultă că la data de 15.04.2011, după divorț rămăsese de achitat suma totală de_ euro compusă din 12.900,70 lei credit, 4361,80 lei dobânzi și 1400,15 lei comisioane. Din această sumă pârâții au plătit până la data de 13.05.2013 rate în sumă totală de 3975 euro, potrivit desfășurătorului. De la data de 13.05.2013 până în prezent ea a plătit rate în sumă totală de 1225 euro, cu precizarea că în desfășurătorul comunicat de bancă nu figurează ultimele 2 rate din ianuarie și februarie 2014, în sumă de 275 lei, dar plata acestora este dovedită în cauză cu chitanțele depuse la dosar (950 euro din desfășurător plus 275 euro din chitanțe fac totalul de 1225 euro, sumă plătită de ea). Conform voinței părților, exprimată în timpul procesului, urma ca restul ratelor din acest împrumut să fie preluate de apelanți, cu desocotirea privind sumele datorate din datoria comună, ceea ce s-a și făcut.

A considerat că, în mod corect, prima instanță a inclus în masa de împărțit suma de 5100 euro reprezentând contravaloarea autoturismului VW P. înstrăinat de fostul soț după despărțirea lor în fapt și a motivat judicios acest lucru, banii obținuți din vânzare fiind însușiți doar de către fostul soț. Cu contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit depus la dosar este dovedit faptul că F. N.-E. a vândut autoturismul bun comun VW Passat cu nr. de înmatriculare_ cu suma de 5100 euro, la data de 19.02.2011, deci după despărțirea noastră survenită în octombrie 2010 și cu câteva zile înainte de pronunțarea divorțului. La data vânzării acestei mașini era deci introdusă acțiunea de divorț, acesta pronunțându-se după numai 3 zile, respectiv la 23.02.2011. A fost deci pe deplin dovedit că prin subrogare reală această sumă intră în masa bunurilor comune de împărțit și în mod corect a fost atribuită în lotul apelanților-pârâți, întrucât a fost însușită de autorul lor.

Referitor la apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1877 din 05.06.2014 a Judecătoriei Rădăuți, pentru completare dispozitiv, a solicitat respingerea ca nefondat a acestuia pentru următoarele considerente:

Prin cererea de completare a hotărârii, intimata arată că a solicitat instanței să se pronunțe asupra unor cereri pe care a omis să le soluționeze prima hotărâre pronunțată, în speță fiind incidente disp. art. 282/2 C.pr.civ, 1865.

Referitor la calculatorul cu monitor LCD, prin sentința civilă nr.819/20" prima instanță a reținut că face parte din masa bunurilor comune în devălmășiedobândite în timpul căsătoriei mele cu primul soț, la valoarea de 1200 lei, fiind unul dintre bunurile necontestate, dar cu toate acestea a omis să-1 atribui vreuneia dintre părți, deși ea solicitase să-i fie dat în lot, contravaloarea lui nefiind luată în calcul nici la valoarea totală a masei și nici la valoarea loturilor.

Cum sentința civilă nr.819/2014 a Judecătoriei Rădăuți nu a fost atacat în termenul legal de apelanți, a susținut că nu se mai poate pune în discuție în apelul împotriva sentinței pentru completare dispozitiv, natura juridică a acestui bun. Aceasta cu atât mai mult cu cât prin cererea reconvențională formulată încauză de fostul său soț, în timp ce era încă în viață, acesta a recunoscut explicit că bunul respectiv este bun comun și a solicitat includerea lui în masa de împărțit.

A considerat că apelanții nu pot trece peste această recunoaștere fără echivoc a autorului lor, invocând în prezent alt regim juridic al bunului. Factura din 2003 invocată de apelați nu are nici o relevanță sub aspect probator, putând fi vorba despre cu totul alt calculator care nu face obiectul cauzei. De altfel apelanții au mai depus la dosar și alte înscrisuri cu ocazia dezbaterilor în fond a cauzei, care nu vizează bunurile supuse partajului și despre care nu s-a făcut vorbire nici: prin întâmpinări, ca de exemplu salteaua cumpărată de F. E., care nu face obiectul cauzei, dimensiunile acesteia necorespunzând cu cele ale patului lor, precum și combina frigorifică cumpărată tot de aceasta în august 2010, care nu are nici o legătură cu combina frigorifică cumpărată de ei imediat după căsătorie, în iulie 2005, care face obiectul partajului (nu puteau sta fără frigider din 2005 când ne-am căsătorit și până în 2010), astfel că în mod corect instanța nu le-a luat în considerare.

Referitor la restul bunurilor mobile cu privire la care a solicitat completarea hotărârii și cu privire la care s-a pronunțat prima instanță prin sent. civ. nr. 1877/2014, a arătat că acestea sunt în realitate bunurile proprietatea personală primite de ea ca zestre, ce ar fi trebuit să îi fie restituite și, contrar celor susținute de apelanți, au fost dovedite în cauză cu factura privind mobila de bucătărie, cumpărată de mama sa C. S. înainte de căsătorie și cu declarațiile martorilor Avramiuc N. (f.l63), B. L. (f.153) și U. V.. A arătat că prima instanță a reținut însă că acestea au valori mici și reprezintă daruri făcute ambilor soți, reținând că sunt bunuri comune, astfel că le-a inclus la partaj, dar cu toate acestea apelanții tot nu sunt mulțumiți.

Examinând apelurile din prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentințelor civile atacate și a criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 819/13.03.2014 a Judecătoriei Rădăuți a fost admisă în parte acțiunea civilă pentru partajarea bunurilor comune formulată de reclamanta C. C. G. în contradictoriu cu pârâtul C. N.-E., decedat în cursul procedurii – cu moștenitorii F. M., F. E., F. C. și F. M. V., a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul F. N.-E. și cererea de intervenție formulată de intervenienții F. C. și F. E., s-a constatat că reclamanta C. C. G. și pârâtul F. N.-E. au dobândit în timpul căsătoriei cu o cotă de 30% pentru reclamantă și 70 % pentru pârât, bunurile imobile și mobile indicate în dispozitiv și s-a încetat starea de indiviziune dintre părți prin atribuirea de loturi în natură, inegalitatea valorică fiind compensată prin sultă.

Prin incheierea de ședință din 29.10.2011, Tribnalul a admis excepția tardivității apelului formulat de pârâți împotriva sentinței civile mai sus menționată, pentru motivele arătate în considerentele acestei încheieri, și ca urmare a admiterii acestei excepții, apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 819/13.03.2014 a Judecătoriei Rădăuți se impune a fi respins ca fiind tardiv formulat în temeiul art. 296 Cod Procedură Civilă raportat la art. 284 alin. 1 Cod Procedură Civilă.

Examinând pe fond apelul pârâților declarat împotriva sentinței civile nr. 1877/5.06.2014 a Judecătoriei Rădăuți de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 819/13.03.2014 a aceleiași instanțe, tribunalul reține următoarele:

Prin cererea formulată la data de 28.04.2014, reclamanta a solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr. 819/13.03.2014 a Judecătoriei Rădăuți, solicitând ca instanța să se pronunțe cu privire la atribuirea calculatorului cu monitor LCD și cu privire la capătul de cerere privind restituirea bunurilor sale proprii.

Prin sentința civilă nr. 1877/5.06.2014 a Judecătoriei Rădăuți a fost admisă în parte cererea reclamantei și s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 819/13.03.2014 a Judecătoriei Rădăuți după cum urmează:

A constatat că pârâții au dobândit în timpul căsătoriei cu o contribuție de 30% pentru reclamantă și 70% pentru pârât bunurile mobile:

- un calculator cu monitor LCD în valoare de 1200 lei;

- mobilă de bucătărie în valoare de 500 lei;

- un set de oale inox în valoare de 180 lei;

- două seturi lenjerie de pat în valoare de 150 lei;

- un serviciu farfurii pătrate de 6 persoane cu trandafiri roșii în valoare de 100 lei;

- o iconiță de argint de 70 lei;

- un uscător de păr gri marca B. în valoare de 80 lei.

A atribuit toate aceste bunuri reclamantei și a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 1596 lei cu titlul de sultă.

Prin apelelul formulat împotriva acestei sentințe, pârâții au susținut că, în mod greșit, prima instanță a admis cererea de completare a dispozitivului și a inclus la partaj bunurile indicate de reclamantă, că în lipsa unui probatoriu aministrat, instanța trebuia să aibă în vedere la stabilirea componenței masei de partaj, doar bunurile incluse în procesul verbal de inventariere încheiat la data de 23.05.2011 de B. P. S., la valorile indicate de reclamantă. Cu privire la aceste bunuri se impunea să se aibă în vedere cota de 20% ce aparție reclamantei și cea de 80% ce aparține defunctului F. N.-E..

Au mai susținut pârâții că la dosarul cauzei se află factura nr._ din 18.04.2004 emsă de Assist Software și chitanța fiscală nr._ din 18.04.2003 care fac dovada că bunul calculator cu monitor LCD a dost achiziționat anterior încheierii căsătoriei de către defunctul F. N.-E., astfel că în mod grșit a fost inclus în masa bunurile comune.

Criticile formulate nu sunt întemeiate.

Astfel, prin cererea reconvențională formulată, pârâtul F. N.-E. a solicitat includerea la partaj a calculatorului cu monitor LCD pe care l-a evaluat la suma de 4000 lei (fila 28 dosar fond), reclamanta C. C. G. a recunoscut existența acestui bun în patrimoniul comun, pe care însă l-a evaluat la suma de 1200 lei, valaore ce nu a fost contestată de pârâți.

Sub aspect probator, recunoșterea pârâtului F. N.-E. cu privire la natura judiciară a calculatorului, aceea de bun comun, are valoare unei mărturisiri judiciare depline, mijloc de probă reglementat de art. 1170 și 1204-1206 cod civil din 1964.

Recunoașterea în fapt pe care partea adversă își întemeiază pretenția este de natură să producă consecințe juridice împotriva autorului ei, fiind un act de dispoziție a părții care o face.

Ca mijloc de probă, are o valoare probatorie deosebită, deoarece, cea mai rațională explicație a declarației unei persoane, favorabile altei persoane și potrivnică intereselor ei, este aceea că aceasta corespunde realității, căci altfel, persoana respectivă n-ar fi făcut-o.

Prin urmare, susținerea pârâților apelanți în sensul că în mod greșit calculatorul a fost inclus la partaj, nu poate fi reținută, de vreme ce însăși autorul lor a solicitat partajarea acestui bun, susținând că a fost dobândit în timpul căsătoriei cu reclamanta.

Referitor la restul bunurilor mobile reținute prin hotărârea de completare a dispozitivului sentinței civile de partaj, se constată că, fără temei susțin pârâții apelanți că instanța trebuia să aibă în vedere doar bunurile incluse în procesul verbal de inventariere încheiat la data de 23.05.2015 de B. P. S., în condițiile în care, pentru dovedirea bunurilor comune este admisibil orice mijloc de probă permis de lege, iar martorii audiați în cauză Auromiuc N. (fila 263 dosar fond), B. L. (fila 253 dosar fond) și U. V. (fila 252 dosar fond) au declarat că reclamanta a primit de la mama ei mobila de bucătărie, lenjeria, obiecte de uz casnic, precum și o iconiță de argint.

În ceea ce privește valoarea acestor bunuri instanța a reținut valorile indicate de reclamantă, valori reduse și care nu au fost contestate.

Însăși pârâții prin apelul formulat au arătat că instanța trebuia să aibă în vedere valoarea bunurilor mobile indicate de reclamantă.

Referitor la cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, în mod corect prima instanță, soluționând cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 819/13.03.2014 a Judecătoriei Rădăuți, a reținut aceeași cotă de contribuție de 30% pentru reclamantă și 70% pentru fostul său soț, reținerea unei cote de contribuție diferite în cererea de completare a dispozitivului nefiind posibilă, având în vedere că patrimoniul comun al soților reprezintă o universalitate juridică, iar cotele de contribuție se raportează la întreg și nu la bunuri individual determinate sau categorii de astfel de bunuri.

Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza articolului 296 Cod Procedură Civilă, va respinge ca tardiv formulat apelul pârâților declarat împotriva sentinței civile 819/13.03.2014 a Judecătoriei Rădauți și ca nefondat apelul acelorași pârâți formulat împotriva sentinței civile nr. 1877/05.06.2014 ale aceleiași instanțe.

Fiind în culpă procesuală, în baza articolului 274 alin. 1 Cod Procedură Civilă, apelanții vor fi obligați să plătească reclamantei intimate C. C. G. suma de 500 lei cheltuieli de judecată din apel, reprezentând onorar avocat conform chitanței depuse la fila 17 dosar apel.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelanții F. E., F. C., F. M. V. și F. M., toți cu domiciliul în Oraș Siret, ., împotriva sentinței civile nr. 819/13.03.2014 a Judecătoriei Rădăuți în contradictoriu cu intimații C. C. G. cu domiciliul în Oraș Siret, . și F. N. E. – decedat, ca tardiv formulat.

Respinge apelul formulat de apelanții F. E., F. C., F. M. V. și F. M. toți cu domiciliul în Oraș Siret, ., împotriva sentinței civile nr. 1877/05.06.2014 a Judecătoriei Rădăuți în contradictoriu cu intimații C. C. G. cu domiciliul în Oraș Siret, . și F. N. E. – decedat, ca nefondat.

Obligă apelanții la plata către intimată a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 5 noiembrie 2014.

Președinte

Judecător

Grefier

G. D.

I. G.

S. M. G.

Red. jud.: IG.

Jud. fond: V. C.

2 ex./….11.2014

Tehnored. SMG

← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr....  Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1192/2014.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre din 05-11-2014, Tribunalul SUCEAVA