Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1192/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1192/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 659/227/2014
Dosar nr._ - exercitarea autorității părintești -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1192
Ședința publică din data de 2 decembrie 2014
Președinte - T. M.
Judecător - M. C.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta H. A., domiciliată în Municipiul Fălticeni, ..113, județul Suceava, rezidentă în Districtul Londrei, 103, Wolmer Gardens Edgware HA88QQ, Anglia și cu domiciliu procesual ales la Cabinet de avocat ,, I. V.”, cu sediul în Municipiul Suceava, .,etaj 2, apartament 8, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.1444 din 31 iulie 2014 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimat fiind pârâtul H. S., domiciliat în Municipiul Fălticeni, ..6, județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat I. V. pentru reclamanta apelantă, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Avocat I. V. pentru reclamanta apelantă, a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 50 lei cu chitanța . Nr._ din 2 decembrie 2014, împuternicire avocațială și arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța avînd în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și de administrat alte probe, declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Avocat I. V. pentru reclamanta apelantă, a cerut admiterea apelului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din 20.02.2014, reclamanta H. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul H. S., pentru ca pe baza probelor ce se vor administrat, să se dispună
- exercitarea exclusivă a autorității părintești ei, reclamantei, în privința minorelor: H. A. V., născută la data de 1 februarie 2002 și H. D. I., născută la data de 6 martie 2006;
- stabilirea locuinței celor două minore la domiciliul său;
- să fie obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorelor, calculată la veniturile acestuia; cu cheltuieli de judecată.
In fapt, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, căsătorie desfăcută prin sentința W113D00104 a Judecătoriei Willesden-Anglia, iar din relațiile de căsătorie s-au născut minorele: H. A. V. la data de 1 februarie 2002 și H. D. I. la data de 6 martie 2006.
Arată că după separarea lor în fapt, ea a fost cea care s-a ocupat în exclusivitate de creșterea și educarea minorelor, locuind în străinătate de circa 5 ani, unde minorele frecventează cursurile școlare în localitatea de reședință, are condiții optime în acest sens.
Având în vedere situația specială, în sensul că minorele au în acest moment reședința în Anglia, urmează cursurile unor unități de învățământ din acest stat, deciziile legate de activitățile și educația acestora nu pot fi luate de către pârât sau împreună cu acesta, deoarece el locuiește într-o zonă foarte îndepărtată și nu ia legătura cu fetele, doar foarte rar.
Consideră că exercitarea autorității părintești de către ea, nu l-ar împiedica pe pârât în dreptul de a-și vizita copiii, precum și de a se ocupa de creșterea și educarea acestora.
Deși legal citat atât la domiciliu, cât și prin publicitate, pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare, prin care să-și precizeze poziția față de acțiunea reclamantei.
Judecătoria Fălticeni, prin sentința civilă nr.1444 din 31 iulie 2014 a admis în parte, cererea având ca obiect ,,exercitarea autorității părintești și stabilire domiciliu minori”, așa cum a fost formulată, a stabilit locuința minorelor, la domiciliul reclamantei, fiecăruia dintre părinți, revenindu-i în mod egal, exercitarea autorității părintești asupra acestora (minorelor), iar pârâtul va plăti câte 290 lei lunar, reclamantei, reprezentând contribuția sa la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire (a minorelor), respectiv, suma de 150 lei pentru minora H. A. V., născută la data de 1 februarie 2002 și suma de 140 lei pentru minora H. D. I., născută la data de 6 martie 2006, începând cu data introducerii acțiunii – 20. 02. 2014 și până la majoratul acestora, sau noi dispoziții ale instanței și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă timbru, onorariu avocat).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Părțile au fost căsătorite, căsătoria acestora fiind înregistrată sub nr. 210 din 14.10.2005 de către Primăria Fălticeni, județul Suceava (fila 17 dosar) și desfăcută de către Judecătoria Willesden, nr. caz W113D00104 la data de 23 iulie 2013 (filele 13, 14 dosar).
Potrivit sentinței civile – exequatur - nr.2071 din 21 noiembrie 2013 a Tribunalului Suceava, dată în dosar nr._/86/2013, s-a dispus recunoașterea față de autoritățile Statului Român a hotărârii pronunțată la data de către Judecătoria Willesden, nr. caz W113D00104 la data de 23 iulie 2013, definitivă, prin care a fost desfăcută căsătoria încheiată între părți, la data de 14.10.2005, în Municipiul Fălticeni (filele 15, 16 dosar).
Prin cererea introductivă s-a cerut exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către reclamantă, însă, instanța nu poate dispune astfel, atâta timp cât nu s-a dovedit potrivit legii, că pârâtul se află în una din situațiile prevăzute de dispozițiile art. 396 și următoarele din Noul cod civil (în continuare N.C.C.), care să ducă la sancționarea sa drastică și în mod excepțional și dovedit, în calitate de părinte, în condițiile în care regula, potrivit reglementărilor în materie (art.397 N.C.C), este exercitare comună.
Orice măsură luată în privința copilului, poate fi luată, modificată de instanța de tutelă ( judecătoria), funcție de împrejurările care se subsumează interesului superior al copilului.
În atare situație, exercitarea autorității părintești, dreptul de vizită, locuința minorului, obligația de întreținere, etc., după cum sunt reglementate și definite de dispozițiile art. 483 alin.(1)NCC, corob. cu art. 403 din NCC, pot fi luate, modificate, în condițiile și cu respectarea interesului superior al minorului, în consonanță și cu definiția dată acestei noțiuni, prin art. 18 alin(2) din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, respectiv: asigurarea celor mai bune condiții pentru dezvoltarea sa fizică și psihică, precum și al unui climat familial cât mai apropiat dezvoltării personalității copilului.
Din această perspectivă, exercitarea autorității părintești de ambii părinți este un drept al copilului, de care acesta nu poate fi lipsit decât pentru motive justificate de interesul său superior.
Autoritatea părintească comună nu presupune ca ambii părinți să se ocupe de copil zi de zi, ea înseamnă luarea de decizii comune, consultarea părinților în problemele esențiale privitoare la copil, cum ar fi: administrarea bunurilor copilului, schimbarea felului învățăturii sau al pregătirii profesionale, orientarea religioasă sau filozofică, etc., celelalte acte, cum ar fi: programul de lecții, alimentația, etc., fiind incluse în categoria celor cu caracter curent și fiind exercitate exclusiv, de părintele cu care locuiește minorul.
Aceasta înseamnă că, trebuie făcută distincție între autoritatea părintească – ce presupune consultarea părinților în luarea deciziilor importante ce privesc pe minori și îngrijirea cotidiană - ce incumbă părintelui la care s-a stabilit locuința acestuia.
Faptul că părțile nu mai locuiesc împreună, pârâtul ia rar legătura cu fetele, așa cum susține reclamanta, dovedit prin depoziția martorului L. A. (fila 61 dosar), dar și de către minora A. V. (fila 88 dosar), nu este de a accepta de plano, o asemenea cerere, în speță nefiind dovedită existența unui abuz, grad de pericol în relația tată - fiice, etc.
În ceea ce privește stabilirea locuinței celor două minore, instanța constată incidente dispozițiile art. 400 NCC.
Astfel, așa cum rezultă din susținerile reclamantei, făcute în scris, prin acțiunea introductivă, declarația martorului, înscrisurile referitoare la deținerea unui imobil adecvat, obținerea de venituri permanente de către reclamantă, referatele privind situația școlară a minorelor, celelalte înscrisuri (filele 39-60, dosar), aceasta (reclamanta) are disponibilitatea și posibilitatea de a se ocupa îndeaproape de ambele minore, aceasta fiind și opțiunea minorei audiată (fila 88 dosar).
Cu privire la stabilirea contribuției părinților, conform art. 402, 529 NCC, întreținerea se acordă potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează să o plătească.
La calculul întreținerii se ține seama numai de veniturile cu caracter permanent, dovedite, ale celui obligat, în caz contrar, fiind făcut funcție de venitul minim garantat pe economie.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamanta criticînd-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că instanța nu a avut în vedere probele administrate în cauză din care rezultă violența fizică și verbală a pîrîtului intimat, dar și a neimplicării acestuia în creșterea și educarea minorelor.
A fost ignorat faptul că exercitarea autorității părintești presupune ca toate deciziile cu privire la minor trebuie luate în comun, de către ambii părinți, iar în condițiile unei stări conflictuale permanente este foarte greu să ia legătura cu pîrîtul în situații de urgență.
A relevat și faptul că minorele au suportat un dezechilibru psihic din cauza atitudinii pîrîtului.
Nu au fost solicitate alte probe.
Pîrîtul intimat nu a depus întîmpinare și nu a propus probe în apărare.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat.
În raport de art.397 Cod civil prin hotărîre de divorț s-a dispus ca autoritatea părintească să se exercite de către ambii părinți.
Ori, în cauză, nu s-a dovedit că s-au schimbat împrejurările care să determine, în interesul minorelor, ca autoritatea părintească să se exercite doar de către mamă.
Motivele invocate în prezenta cauză au făcut obiectul desfacerii căsătoriei și luării măsurii corespunzătoare în raport cu minorii.
În mod corect prima instanță a reținut că nu s-au schimbat condițiile referitoare la climatul familial sau posibilitățile materiale și morale care să afecteze interesul superior al minorelor.
Situația conflictuală dintre părți nu poate afecta raportul dintre copii și părinți, aceștia avînd drepturi și obligații egale față de copiii lor.
Pentru situațiile excepționale, invocare de reclamanta apelantă, ce implică acordul ambilor părinți, există posibilitatea procurii judiciare prin care pot fi rezolvate atît problemele ivite, dar și implicarea celuilalt părinte în activitățile și deplasările copiilor.
Nefiind date motivele invocate, în baza art.480 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta H. A., domiciliată în Municipiul Fălticeni, .. 113, județul Suceava, rezidentă în Districtul Londrei, 103, Wolmer Gardens Edgware HA88QQ, Anglia și cu domiciliu procesual ales la Cabinet de avocat ,,I. V.”, cu sediul în Municipiul Suceava, ., etaj 2, apartament 8, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.1444 din 31 iulie 2014 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimat fiind pârâtul H. S., domiciliat în Municipiul Fălticeni, ..6, județul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2014.
Președinte, Judecător,Grefier,
T. M. M. C. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – R. M.
Tehnored.P.T. – Ex.6 – 15 ianuarie 2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 482/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
