Pensie întreţinere. Decizia nr. 1695/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1695/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 9782/314/2012
Dosar nr._ - pensie întreținere –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1695
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11 DECEMBRIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. N.
JUDECĂTOR: G. F. F.
JUDECĂTOR: F. L.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul G. D., domiciliat mun. Suceava, ..22, ..21, județul Suceava și cu domiciliul procedural ales la cabinet de avocat U. A. G., din mun. mun. Timișoara, ..5, etaj 2, județul T. împotriva sentinței civile nr.4641 din data de 18.09.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata reclamantă K. R., domiciliată în Regiunea Cernăuți, ., Ț. Ucraina.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat R. C. în substituirea apărătorului titular al intimatei reclamante, avocat H. M., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că, prin serviciul de arhivă s-au depus la dosar o . înscrisuri, respectiv: note de ședință înaintate prin fax de recurentul pârât (filele 22,22 bis) și întâmpinarea împreună cu o . înscrisuri ( filele 23-31).
Avocat R. C. depune la dosar delegația de substituire a apărătorului titular al intimatei reclamante, avocat H. M. (fila 32), după care solicită instanței să ia act că prin întâmpinarea formulată la recursul promovat în cauză, a fost invocată excepția tardivității formulării recursului, sens în care arată că stăruie asupra acestei excepții.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri sau probe de solicitat acordă cuvântul atât cu privire la excepția tardivități formulării recursului cât și pe fond.
Avocat R. C. pentru intimata reclamantă solicită admiterea excepției tardivității introducerii cererii de recurs, în condițiile în care recurentul pârât a formulat recurs după 6 luni de zile de la data comunicării sentinței civile pronunțate de instanța de fond.
Astfel, apreciază că în cauză este dată excepția tardivității formulării recursului motivat de faptul că recurentul a înțeles să promoveze prezenta cale de atac după termenul legal de 15 zile de la data comunicării sentinței civile pronunțate de instanța de fond, în condițiile în care acesta i-a fost comunicată pârâtului la data de 18.10.2013, însă a introdus recurs la data de 07.10.2014, cu depășirea termenului imperativ prevăzut de lege pentru promovarea căii de atac.
În consecință, solicită respingerea recursului ca tardiv formulat, cu mențiunea că în ceea ce privește cheltuielile de judecată acestea vor fi solicitate pe cale separată.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepția tardivității promovării recursului.
TRIBUNALUL:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 26.11.2012, sub nr. de dosar_, reclamanta G. R. a chemat în judecată pe pârâtul G. D., solicitând obligarea acestuia la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei K. E. L., în cuantumul legal prevăzut de lege, de la data introducerii acțiunii și până la majoratul acesteia. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că este cetățean ucrainean cu reședința în România în mun. Suceava. Din relația de concubinaj cu pârâtul, a rezultat minora Kozac E. L., născută în statul Israel, oraș Ierusalim, la data de 12 iunie 2002, conform certificatului de naștere eliberat de către statul Israel – Ministerul afacerilor interne, fiind apostilat la data de 29.10.2012.
A arătat reclamanta că minora s-a născut în Israel deoarece împreună cu pârâtul se aflau la muncă, fiind în acea perioadă în concubinaj cu acesta. Ulterior s-au întors în România, s-au căsătorit și și-au cumpărat un apartament în orașul Suceava. Minora este născută în afara căsătoriei. După un anumit timp, au plecat să muncească temporar în Italia, reclamanta revenind mai des în România, deoarece trebuia să fie aproape de minoră pentru a-i oferi dragostea părintească, educație etc. În acest timp, pârâtul și-a găsit pe altcineva și a intentat acțiune de divorț, formând obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Suceava. Însă, Sentința civilă nr. 1710 din data de 06.04.2012 pronunțată în acest dosar nu este definitivă, fiind atacată.
A menționat reclamanta că de aproximativ un an de zile, pârâtul nu a trimis bani, nu a avut grijă de minoră, nu i-a telefonat, știind că minora îl așteaptă, că vrea să vorbească cu el, dar acesta refuză în mod sistematic să mai ia legătura cu minora ori direct ori prin intermediul reclamantei.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 529, alin. 1 și alin. 2 Cod civil.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar, în copie certificată, o . înscrisuri (filele 7-16).
La termenul de judecată din data de 13.02.2013, reclamanta a depus la dosar precizări la acțiune prin care a arătat că minora poartă numele tatălui ei și se numește G. E. L., care în prezent locuiește cu ea și cu părinții săi la adresa din ., regiunea Cernăuți, Ucraina și frecventează cursurile școlare, fiind elevă la Școala Generală din această localitate. Totodată, a arătat că pârâtul lucrează în Italia la o firmă, depunând la dosar înscrisuri doveditoare.
La același termen de judecată, apărătoarea pârâtului a arătat că minora nu a rezultat din relațiile de căsătorie, iar divorțul s-a pronunțat pe rolul Judecătoriei Suceava.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea în totalitate a acțiunii formulate de reclamantă, ca fiind neîntemeiată. Pe cale de excepție, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, motivat de faptul că, potrivit certificatului de naștere al minorei, eliberat la data de 12 iunie 2004 nu rezultă că ar fi tatăl minorei Kozac Elene L.. De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.
În motivare, pârâtul a arătat că numele reclamantei este K. și nu G..
De asemenea, a arătat că în anul 2004 s-a căsătorit cu reclamanta. Din relația de căsătorie nu au rezultat copii minori, împrejurare constatată de altfel și de către instanța de judecată prin sentința civilă nr. 1710/2012 a Judecătoriei Suceava rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a fostei soții. La baza soluției pronunțate, instanța a reținut culpa exclusivă a reclamantei care a părăsit domiciliul conjugal având în perioada mariajului mai multe relații extraconjugale.
A arătat pârâtul că în perioada 2002 – 2004 a avut o relație cu reclamanta K. R. fostă G., ulterior, la data de 27.12.2004, s-au căsătorit. În anul 2002 s-a născut minora Kozac E. L.. De la acea dată până în prezent, crezând că este tatăl acesteia, a contribuit neîntrerupt la creșterea și educarea minorei. Astfel, fiind de bună credință, i-a asigurat acesteia cele necesare traiului respectiv a contribuit la cheltuielile de creștere și educare, fapt de altfel confirmat chiar de reclamantă în cuprinsul acțiunii promovate.
Pârâtul a precizat că minora (cetățean ucrainean) locuiește din anul 2004 la bunica sa în Ucraina (mama reclamantei) și anume numita E. K. cu domiciliul în satul Igești, Raionul Storojinet, Regiunea Cernăuți, persoană care în fapt s-a ocupat tot timpul de ea.
În drept, pârâtul a invocat prev. art. 450 și art. 513 și următoarele N.C.C.
În dovedire, pârâtul a depus la dosar în copie, certificatul de naștere al minorei (fila 44) și înscrisuri (filele 45-47).
La data de 27.03.2013, pârâtul a formulat precizări la întâmpinarea formulată de reclamantă, prin care a arătat că privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, solicită admiterea acesteia în considerarea faptului că din certificatul de naștere al minorei depus la dosar, nu rezultă faptul că ar fi tatăl acesteia, iar potrivit actului său de identitate depus la dosar, numele său de familie este G. nu D..
Privitor la inadmisibilitatea acțiunii promovate de reclamantă, pârâtul a arătat că minora nu locuiește în Suceava cu mama sa la reședința indicată de aceasta în cuprinsul cererii de chemare în judecată ci la bunica sa E. K. în Ucraina și la această dată se îngrijește de ea.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că în permanență a ținut legătura cu minora, respectiv i-a trimis regulat bunicii acesteia care o are în grijă, pachete ce conțineau alimente și haine, iar atunci când a fost necesar a trimis și sume de bani. În ultima perioadă însă reclamanta i-a interzis a mai lua legătura cu fetița, dar cu toate acestea a continuat a avea grijă de ea.
La termenul de judecată din data de 03.04.2013, reclamanta prin apărător a depus la dosar adeverință de naștere din care rezultă că pârâtul este tatăl minorei, el fiind cel care a semnat la rubrica „tatăl”, cu semnătură olografă.
Instanța la același termen de judecată, față de mențiunile cuprinse în certificatul de naștere aflat la dosarul cauzei (fila 25) și înscrisurile depuse și prezentate la termenul din 03.04.2013 de către reclamantă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului. Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, a arătat că aceasta este o chestiune de fond care va fi analizată prin hotărârea ce va fi dată în cauză.
La termenul din 22.05.2013, pârâtul a depus la dosar note de ședință, prin care a solicitat să se țină seama la soluționarea prezentei cauze de faptul că din venitul net pe care îl încasează lunar în cuantum de 1.216,31 euro, este obligat să achite contravaloarea chiriei pentru spațiul unde locuiește în prezent – 470 euro/lună, rata bancară în sumă de 504 euro/lună și utilități în sumă de 85,75 euro respectiv 108 euro. Totodată, a depus la dosar înscrisuri doveditoare (filele 80-97).
La același termen de judecată, interpelat fiind, pârâtul a arătat că în prezent locuiește în Italia și câștigă aproximativ 1200 euro. De asemenea, a arătat că din data de 11.08.2012 nu a mai văzut-o pe minoră, dar a mai vorbit cu aceasta. Totodată, a arătat că nu neagă faptul că este tatăl minorei. A mai arătat că îi trimitea periodic minorei pachete și 200 euro. În prezent trimite numai pachete, iar când minora a stat în spital, i-a trimis bani.
La interpelarea instanței, reclamanta a arătat că pârâtul a trimis doar un pachet și nu a trimis bani, iar minora are nevoie de un tratament costisitor pentru ochi, aceasta trebuind să facă de două ori pe an tratament.
La același termen, instanța a rectificat citativul în sensul că numele corect al reclamantei, în urma pronunțării divorțului prin hotărâre rămasă definitivă, este K. R..
La data de 26.06.2013, pârâtul a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind în totalitate netemeinică și nelegală (filele 100-101).
La solicitarea reclamantei, a fost efectuată în cauză o comisie rogatorie în vederea obținerii de relații cu privire la veniturile realizate de către pârât, conform Regulamentului nr. 1206/2001 al Consiliului UE din 28.05.2011 (filele 118-125).
Instanța a administrat la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială, fiind audiați în calitate de martori numiții B. V. (filele 73-74), D. E. (filele 75-76) și K. Dmytro (filele 77 – 78).
Prin sentința civilă nr. nr.4641 din data de 18.09.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ , s-a admis cererea precizată având ca obiect „pensie întreținere”, formulată de reclamanta K. R., domiciliată în ., regiunea Cernăuți, Ucraina, cu reședința în mun. Suceava, Calea Burdujeni nr. 22, ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâtul G. D., domiciliat în mun. Suceava, .. 22, ., jud. Suceava.
Pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă, pentru minora K. E. L. născută la data de 12.06.2002, a sumei de 200 euro lunar începând cu data introducerii acțiunii, respectiv de la data de 26.11.2012 și până la majoratul minorei.
S-a respins cererea reclamantei de obligare a pîrîtului la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Referitor la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată instanța consideră că aceasta nu este dată.
Astfel, instanța reține că inadmisibilitatea presupune faptul că o cerere de chemare în judecată este formulată fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute de lege ceea ce nu este cazul în speța de față.
Cu privire la fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Astfel cum a reținut instanța prin încheierea din date de 03.04.2013 față de mențiunile cuprinse în certificatul de naștere aflat la dosarul cauzei (fila 25) și înscrisurile aflate la filele 14-16 ds minora K. E. L. născută la data de 12.06.2002 este fiica pârâtului.
Potrivit art. 516 alin. 1 C.civ., obligația de întreținere există între rudele în linie dreaptă, iar art. 525 alin.1 din C.civ. prevede că minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri. Conform art. 529 alin.1 din C.civ. întreținerea este datorată potrivit cu nevoile celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
În cauza de față, a fost făcută dovada realizării de către pârât a unor venituri din muncă în calitate de angajat în cadrul . cu sediu în Castel Alfero (ASTI) Italia (fila 118-125).
Ținând seama de veniturile realizate de pârât, dar și de nevoile în creștere ale minorului odată cu înaintarea în vârstă, văzând și dispozițiile art.529 alin. 2 C.civ, instanța apreciază că suma de 200 euro lunar este corespunzătoare asigurării unei întrețineri adecvate.
În acest sens, instanța are în vedere, pe de o parte, atât nivelul costurilor din Ucraina unde locuiește minora, iar pe de altă parte, celelalte obligații de plată ale pârâtului, cum ar fi partea sa din chiria imobilului în care locuiește, cheltuielile de întreținere(cu energia electrică etc),astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de acesta la dosar(f.82-97)
În considerarea acestor argumente, instanța va admite acțiunea formulată de reclamantă, în calitate de reprezentant legal al minorului, în contradictoriu cu pârâtul și va obliga pârâtul la plata către reclamantă, pentru minora K. E. L. născută la data de 12.06.2002, a sumei de 200 euro lunar începând cu data introducerii acțiunii, respectiv de la data de 26.11.2012 și până la majoratul minorei.
Totodată, față de datele cauzei, respectiv având în vedere faptul că pârâtul locuiește în Italia iar minora în Ucraina, precum și de situația litigioasă dintre părinții copilului, față de dispozițiile art.530 alin.2 c.civ. instanța apreciază că stabilirea contribuției pârâtului la creșterea minorei prin obligarea acestuia la plata unei pensii de întreținere este mai adecvată și în interesul superior al copilului ale cărui nevoi sunt permanente, imediate și diversificate, satisfacerea lor în natură de către pârât fiind greu de realizat în condițiile date.
Referitor la cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța constată că aceasta nu este întemeiată, la dosar nefiind depuse chitanțe din care să rezulte că reclamanta a efectuat astfel de cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs recurentul pârât G. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile pronunțată de instanța de fond iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii promovate de reclamantă ca fiind nefondată. Recurentul și-a motivat pe larg recursul potrivit motivelor aflate la filele 3,4,5.
Intimata reclamant K. R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului in principal, ca tardiv introdus, iar in subsidiar, ca nefondat, menținerea ..09.2013 pronunțată de către Judecătoria Suceava, in dosarul nr._, ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că, în fapt, recurentul intimat, a formulat recurs (întemeiat pe art. 304. Pct. 6, 7, 8, 9 din vechiul cod de procedura civilă) și a solicitat respingerea acțiunii formulată de către ea, ca reprezentant legal al minorei G. E. L., născuta in oras Ierusalim, Statul Israel, la data de 12.06.2002.
În primul rând, a înțeles să invoce tardivitatea introducerii cererii de recurs, datorită faptului ca acesta a fost introdus peste termenul legal prevăzut de lege, astfel ca ..09.2013 a rămas definitivă si irevocabilă la data de 30,12,2013, or recurentul formulează cererea de recurs, la data de 07.10.2014.
Pe fondul cauzei ,arat ca pe tot parcursul desfășurării procesului recurentul a adoptat o atitudine agresivă, in primul rând de nerecunoaștere a faptului ca acesta este tatăl minorei, după care din dorința de a nu plați nici un ban minorei, a făcut tot posibilul să-și creeze tot felul de datorii, ca să nu fie obligat la plata unei pensii de întreținere. Deși sentința civila nr.4641/18.09.2013 a rămas definitivă si irevocabilă, acesta nici pana la aceasta data nu a trimis nici un ban minorei, urmând ca ea să se descurce de una singura cu întreținerea minorei.
Nevoile minorei sunt destul de mari deoarece are problem de sănătate si periodic trebuie sa meargă diverse clinici, pentru schimbarea tratamentului, frecventează cursurile școlare, iar chestiunea cheltuielilor pe care le implica propria întreținere a debitorului in străinătate este lipsita in acest moment de relevanta, pentru ca a fost analizata de către instanța de fond, prin sentința care a devenit definitive si irevocabila, așa cum a arătat.
Recurentul intimat chiar daca nu mai lucrează la acea societate (neprezentând în acest sens nici un document valabil, actele pe care le-a depus la dosar nu sunt originale sau conforme cu originalul nefiind semnate si având o traducere extrajudiciara), beneficiază de dreptul de ședere. continuând să locuiască în aceasta țară. Ținând seama ca recurentul intimat locuiește efectiv in Italia, de mai mulți ani fără perioade de întrerupere, in stabilirea cuantumului pensiei de întreținere datorate minorei, raportarea drepturilor de pensie, are a se face la venitul minim din Italia, iar nu cel stabilit pentru economia naționala a României.
Chiar daca recurentul intimat nu este salariat, totuși nu exista dovezi in sensul lipsei sau diminuării capacității sale de muncă, în plus acesta beneficiază de asigurări sociale. În condițiile in care recurentul este apt de munca iar aptitudinea de a munci a celui obligat constituie însuși izvorul obținerii mijloacelor materiale, se prezuma ca acesta se poate angaja si poate realiza venituri, cel puțin la nivelul salariului minim pe economie, acest venit constituind baza de calcul pentru stabilirea pensiei de întreținere.
Acest venit minim pe economie, conform practicii instanțelor de judecată, este cel din statul unde locuiește permanent debitorul obligației de întreținere, nu cel din România, atunci când debitorul locuiește . (Decizia, nr. 4/21.01.2010 a Tribunalului D.).
Practica unanimă a instanțelor judecătorești este in sensul arătat, tocmai că se pornește de la premise ca debitorul obligației de întreținere realizează venituri, astfel nu s-ar explica cum el însuși își asigura existenta. Dacă tot se prezuma existenta unor mijloace de subzistenta, aceste mijloace trebuie sa fie raportate la condițiile concrete in care locuiește si lucrează debitorul in mod efectiv, nu la condițiile tarii ale cărei singure legături ale reclamantului țin de catatonia acestuia si de vizitele sporadice pe care le face in tara .
Prezumțiile sunt consecințe pe care instanța le trage de la un fapt cunoscut si conex, iar prezumțiile sus arătate sunt considerate mijloc de proba suficient pentru convingerea cu privire la o situație de fapt.
Chiar recurentul recunoaște ca locuiește in Italia, încât se prezuma in privința sa un nivel cel puțin egal cu al venitului minim din Italia .In lipsa câștigului cel puțin a venitului minim nu s-ar putea justifica prezenta si subzistenta acestuia in Italia, deoarece venitul ar trebui sa acopere cheltuielile acestuia pentru întreținere .
Pe de alta parte imposibilitatea dovedirii de către copil sau de către celalalt părinte, respectiv de către ea a veniturilor certe ale debitorului nu trebuie sa conducă la o soluție formală si care să nu țină cont de o realitate sociala necontestată si nici sa prejudicieze interesul superior al minorului, în condițiile in care prezumțiile amintite pot duce la stabilirea pensiei de întreținere echitabile atât pentru părinte, raportat la câștigurile prezumate, cât mai ales pentru copil.
Drepturile debitorului obligației de întreținere nu sunt vătămate in nici un fel .Oricând debitorul poate sa răstoarne aceasta prezumție prin prezentarea unor dovezi concrete cu privire la veniturile pe care le realizează .
La stabilirea pensiei de întreținere se impune a se ține cont de interesul superior al minorului si nu de solicitările părților si, chiar daca părțile s-ar înțelege asupra unei sume, instanța nu poate fi ținută de aceasta solicitare, daca nu este in interesul superior al minorului. Orice persoană capabilă de muncă are posibilitatea de a realizeze un venit, iar prin noțiunea de „mijloace"in sensul art. 529 alin 1 C.civ. se înțeleg veniturile de care debitorul poate dispune efectiv, avându-se în vedere nu numai mijloacele materiale ci si aptitudinea de a munci a celui obligat. În lipsa unei cauze temeinice de exonerare, chiar si atunci când nu exista un venit concret al persoanei capabile de a munci, pensia se va stabili in limita unei contribuții minime, respective venitul minim pe economie din tara unde locuiește debitorul.
În acest sens cetățenii UE, care întrunesc cerințele pentru acordarea dreptului de ședere, beneficiază de tratament egal cu cetățenii tarii gazda, inclusiv în ceea ce privește dreptul la munca si obținerea unor venituri salariale .
Astfel a apreciat că raportat la faptul ca recurentul este apt de muncă, că locuiește efectiv de mai mulți ani in Italia, raportat la principiul interesului superior al minorului, lipsit de sprijinul tatălui sau, preocupat mai mult de bunăstarea personală, în mod corect instanța de fond a stabilit in sarcina intimatului recurent obligația de a plați o pensie de 200 euro /lunar, care in prezent nu a achitat nici un cent.
Pentru aceste motive a solicitat respingerea recursului in principal, ca tardiv introdus, iar in subsidiar, ca nefondat, menținerea ..09.2013, pronunțată de către Judecătoria Suceava, in dosarul nr._, ca fiind legală și temeinică.
La termenul de judecată din 11 decembrie 2014, instanța de control judiciar a pus în discuție excepția tardivității formulării cererii de recurs invocată de intimata reclamantă.
Examinând cu prioritate excepția tardivității formulării cererii de recurs invocată, Tribunalul constată următoarele:
Potrivit art.301 C.proc.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii supuse recursului.
Așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul de fond (fila 138) sentința a fost comunicată recurentului pârât la data de 18.10.2013, procedura fiind îndeplinită prin afișarea comunicării pre ușa principală a locuinței destinatarului.
Cererea de recurs a fost înregistrată la data de 07.10.2014 la Judecătoria Suceava.
Potrivit art. 101 alin.1 C.proc.civ. termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând la socoteală nici ziua în care a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
Potrivit art. 103 alin.1 C.proc.civ., „neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”, motive care trebuie arătate conform alin.2 al aceluiași articol, în cuprinsul actului îndeplinit cel mai târziu după 15 zile de la încetarea împiedicării.
Întrucât recurentul pârât nu a exercitat calea de atac a recursului în termenul stabilit de lege și nu a formulat cerere de repunere în termen, instanța va admite excepția invocată și va respinge recursul promovat de pârât ca fiind tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite excepția tardivității formulării recursului, invocată de intimata reclamantă.
Respinge recursul formulat de pârâtul G. D., domiciliat mun. Suceava, ..22, ..21, județul Suceava și cu domiciliul procedural ales la cabinet de avocat U. A. G., din mun. mun. Timișoara, ..5, etaj 2, județul T. împotriva sentinței civile nr.4641 din data de 18.09.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata reclamantă K. R., domiciliată în Regiunea Cernăuți, ., Ț. Ucraina, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 DECEMBRIE 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. G. F. F. L.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. G.F.F.
Jud. fond. N. M.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./08.01.2015.
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... |
|---|
