Fond funciar. Decizia nr. 1466/2015. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 1466/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 1466/2015

Dosar nr._ Fond funciar

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.1466

ȘEDINȚA PUIBLICĂ DIN DATA DE 25.11.2015.

PREȘEDINTE I. G.

JUDECĂTOR I. M.

GREFIER S. A.

Pe rol, judecarea apelului promovat de reclamanta C. A., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „F. R.”, cu sediul în mun. Fălticeni, ., .,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.1348 pronunțată la data de 17.06.2015, de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind pârâții R. V C., domiciliat în . Dolhești,jud. Suceava, C. C. de fond funciar Dolhești și C. de fond funciar Suceava.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta asistată de av. F. R., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare cu părțile, este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei, după care:

Instanța verificând actele și lucrările dosarului constată că s-a depus prin Biroul Arhivă de către apărătorul apelantei o cerere de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței, cerere rămasă fără obiect dată fiind prezența acesteia la strigarea cauzei.

Instanța, acordă cuvântul părților cu privire la probele solicitate.

Apărătoarea apelantei solciită încuviințarea probei cui înscrisurile existente la dosar.

Instanța, în temeiul art.479 al.2 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisurile solicitate de reclamanta apelantă.

Interpelată fiind de către instanță av. F. R. pentru apelantă arată că în realitate există o suprapunere de terenuri în limita suprafeței de 200 mp teren așa cum rezultă din ultimul supliment la raportul de expertiză, Anexa 2 hașurată în verde.

În atare situație, instanța din oficiu invocă excepția lipsei de interes a reclamantei apelante de a solicita constatarea nulității titlului de proprietate emis în favoarea pârâtului R. C. pentru suprafața de 3400 mp și acordă cuvântul părților prezente atât pe excepția invocată cât și pe fondul apelului.

Av. F. R. pentru apelantă solciită admiterea apelului așa cum a fost formulat pentru motivele expuse pe larg în cererea de apel, schimbarea în totalitate a hotărârii instanței fond în sensul admiteri acțiunii și constatării nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.1845/2007 emis pe numele pârâtului R. C..

Cît privește excepția invocată din oficiu privind lipsa de interes a reclamantei apelante de a solicita constatarea nulității titlului de proprietate emis în favoarea pârâtului R. C. pentru suprafața de 3400 mp rămâne ca instanța să aprecieze dacă în ceea ce privește reconstituirea pentru o suprafață totală atâta vreme cât există chiar și o suprapunere parțială între două drepturi de proprietate se poate dispune anularea doar în ceea ce privește suprapunerea sau dacă se poate dispune anularea întregii suprafețe pentru care s-a emis titlul de proprietate, cu cheltuieli de judecată.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față, reține următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 31.10.2014 sub nr._, reclamanta C. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții: R. V. C., Comisia comunală de fond funciar Dolhești și C. Județeană Suceava de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absoluta parțiala a Titlului de proprietate nr. 1845/07.06.2007 emis pe numele prim-paratului, în sensul excluderii suprafeței de 3.600 mp teren arabil, din intravilan, de la locul numit „Gradina", între vecinii: V. I., drum sătesc, V. I. si C. C., cu obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este proprietara suprafeței de 3.200 mp teren, categoria de folosință „pădure", la locttl numit „Peste pârâu", situată în extravilanul comunei Dolhești, între vecinii: C. D., C. M., C. A., R. N. și P. M.. Pentru această parcelă i s-a reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moștenitoare a defunctului H. V. D., tatăl autoarei sale, M. E., decedată la data de 18.03.2008, a cărei unica moștenitoare este, sens în care s-a emis Titlul de proprietate nr. 410/16.12.1994.

Această suprafață a aparținut autorilor săi și anterior colectivizării, fiind înscrisă în Registrul Agricol din anii 1959-1962. După apariția Legii nr.18/1991 defunctei M. E. i s-a reconstituit dreptul de proprietate, conform deverinței nr. 214/12.09.1991.

Inainte de cooperativizare . folosință „pășune", iar în prezent are categoria de folosință „pădure". După preluarea terenului de către fostul CAP, terenul a fost preluat de Ocolul Silvic Dolhasca, care a plantat pe teren puieți de diferite specii, aceasta fiind situația nu numai în ceea ce privește . mp, ci toate terenurile din acel loc.

Așadar, în anul 1991, terenul avea categoria de folosință „pădure", aspect ce rezidă din însuși procesul-verbal de punere în posesie.

Autoarea sa a fost pusă în posesie pe vechiul amplasament de care a fost deposedat autorul acesteia, conform procesului-verbal de punere în posesie din mai 1994, întocmit de delegați ai Comisiei de fond funciar Dolhești.

Mai mult, s-a efectuat și cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de către autor, la acea vreme facându-se mențiune ca terenul are categoria de folosință pădure, pe însăși cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.

Cu privire la denumirea toponimică a parcelei, aceasta poartă două denumiri, atât „Peste pârâu", cât și „Magazia", fiind una și aceeași locație.

Susține reclamanta că și prin aceasta își justifică dreptul de proprietate, autoarea sa fiind pusă în posesie pe vechiul amplasament de care autorii săi au fost deposedați.

Pentru ca terenul ei are caracter de loc înfundat, reclamanta a chemat în judecată pe vecinul terenului, care în prezent este . în stabilire servitute de trecere, cerere ce face obiectul Dosarului nr._ al Judecatoriei Fălticeni.

. dreptul de proprietate asupra terenului învecinat prin contractul de vanzare-cumparare nr. 1439/24.11.2009 al BNP Uta D. din orașul Dolhasca, prin care paratul R. C. vinde comunei Dolhești suprafata de 3.600 mp teren, cp._ pe care îl dobândește prin reconstituirea dreptului de proprietate conform Titlului de proprietate nr. 1845/07.06.2007.

Mai arată reclamanta că în cadrul acelui litigiu s-a efectuat un raport de expertiza topo, de către expert Paval I., prin care s-a identificat terenul proprietatea acesteia si cel reconstituit numitului R. C., constatându-se ca terenul ei si cel al paratului se suprapun în limita a 278 mp.

Consideră că în cauză este dat motivul de nulitate absolută a titlului de proprietate al prim-parâtului cat privește suprafața de 3.600 mp teren arabil din intravilan, prevăzut de art. III alin. 1 lit. a) pct. ii) din Legea nr. 169/1997, în sensul că paratului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament al fostului proprietar.

Arată reclamanta că paratul R. C. nu justifică dreptul de proprietate cel putin pentru suprafata de teren ce se suprapune peste cea proprietatea ei, astfel că solicită admiterea acțiunii asa cum a fost formulată

In drept a invocat disp. art. III alin. 1 lit. a) pct. ii) din Legea nr. 169/1997, art. 453 Cod procedura civila.

In dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care solicită a se efectua adrese la C. comunala de fond funciar Preutesti, C. județeană de fond funciar Suceava, OCPI Suceava pentru a comunica documentația ce a stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr. 410/1994, emis pe numele Mitrut E. si a Titlului de proprietate nr. 1845/07.06.2007; proba cu martori; proba cu expertiza si orice alte probe a căror necesitate rezultă din dezbateri.

Prin precizările la cerere (f.104) reclamanta arată că nu doreste admiterea probei cu martori, neindicând astfel numele acestora iar în privința expertizei doreste să valorifice raportul de expertiză întocmit în dosar nr._ al Judecătoriei Fălticeni pe care-l solicită atașat spre consultare (a se vedea încheierea din 12 martie 2015)

După comunicarea cererii de chemare în judecată, C. Judeteană Suceava a depus întâmpinare (f.111-113) prin care arată că titlul de proprietate se emite de comisia judeteană în baza documentațiilor înaintate de către comisiile locale, după operațiunea de validare, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, documentații ce se depozitează în arhiva Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară și în arhiva comisiei locale în raza căreia este situat terenul.

In conformitate cu prevederile art. 58 din Legea nr. 18/1991, republicata, cu modificările și completările ulterioare,"... pe baza hotărârii judecătorești definitive, comisia județeană, care a emis titlul de proprietate, îi va modifica, îl va înlocui sau îi va desființa”.

Fată de cele sus-mentionate, solicită instanței ca judecarea prezentei cauze să se facă în contradictoriu cu C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra trenurilor Dolhești, comisie de la care se pot solicita relații cu privire la acțiunea formulată de reclamantă întrucât aceasta este responsabilă cu punerea în posesie a persoanelor îndreptățite conform legislației în materie de fond funciar si întocmește documentația necesară emiterii titlului de proprietate.

Susține că în arhiva instituției se regăsesc numai documentațiile în baza cărora s-au emis hotărârile comisiei județene de validare sau invalidare a propunerilor comisiilor locale de fond funciar și a ordinelor emise de prefect, nefiind depozitate și documentațiile care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate, documentații care sunt păstrate de altfel în arhiva Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliară Suceava (1 exemplar), precum și în arhiva Comisiei locale de de funciar (1 exemplar).|

Cu privire la obligarea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proorietate privată asupra terenurilor Suceava la plata cheltuielilor de judecată in prezentul litigiu a invocat prevederile art. 51 și art. 52 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională, competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.

Din economia dispozițiilor art. 12 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că, în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, în fiecare comună sau municipiu se constituie prin ordin al prefectului comisiile comunale și respectiv, comisia județeană.

Conform dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, C. județeană este autoritate publică cu activitate administrativ-jurisdicțională, fără personalitate juridică, fără patrimoniu propriu si respectiv, buget propriu, care are, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentată legal prin prefect sau pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat.

Dispoziția legală sus-citată creează acestui organ de aplicare a legii, care nu are personalitate juridică, o poziție procesuală sui-generis, „derogatorie"" de la dispozițiile Codului de procedură civilă,

In această această situație, a solicitat a se constata că, în mod greșit, ar fi obligată C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere si natura prezentului litigiu.

Și C. de fond funciar Dolhesti formulează întâmpinare (f.115-117 dosar) prin care solicită respingerea cererii ca nefondată.

In fapt arată că la data de 24 noiembrie 2009 . a cumpărat de la R. C. suprafața de 3600 mp teren la locul numit „G.”, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1439 din 24.11.2009 ,teren ce este intabulat sub B/2 din cartea funciară_ UAT Dolhesti și conform Extrasului de Carte Funciară de la Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Fălticeni, care va fi anexat la prezenta;

Terenul a fost cumpărat cu scopul implementării proiectului „Alimentare cu apă în sistem centralizat în . care . mai multe suprafețe de teren și de la alți proprietari de terenuri în suprafață totală de 15.410 mp, având la bază Hotărârea Consiliului local Dolhesti nr. 25 din 31 august 2009. Prin Hotărârea Consiliului local nr. 12 din 30.06.2010 se aprobă trecerea terenului în Inventarul bunurilor care fac parte din domeniul public al comunei Dolhesti.

Faptul că reclamanta solicită anularea parțială a titlului de proprietate nr. 1845/2007 emis pe numele lui R. C., bazându-se pe expertiza topo efectuată de expertul ing. P. I., în dosarul nr._, în care este respinsă acțiunea, este lipsită de temei legal în sensul că reclamanta nu se învecinează cu R. C., conform vecinătăților prevăzute în fișa de punere în posesie a pârâtului R. C. și nici în titlul de proprietate nr. 1845/2007 emis pe numele sus numitului. Conform Raportului de expertiză depus de expert la data de 20.06.2013 în dosarul sus amintit, la fila 4 din Raport pct.a.8.l. în care unul dintre obiective stabilite de instanța de judecată este să se identifice suprafața de 3.200 mp teren pădure situată la locul „Peste pârâu" teren extravilan înscris în Titlul de proprietate nr. 410/1994, emis pe numele lui M. E. mama reclamantei C. A., este prevăzut răspunsul formulat de expert, care a fost următorul: Identificarea s-a făcut din titlul nr. 410/1994 cu vecinii:

- la nord se învecinează cu most. R. N.;

- la sud- C. E., C. C. și . nu corespunde adevărului deoarece reclamanta a indicat greșit limita proprietății ei și s-a lungit până la proprietatea comunei Dolhești, respectiv, R. C., deci nu se învecinează cu aceasta;

- la est cu V. I. care a cumpărat de la C. A., în schița din procesul verbal de punere în posesie la Est este C. A.;

-la vest cu P. M..

Conform fișei de punere în posesie și Titlului de proprietate nr. 1845/2007 emis pe numele lui R. C., precum și schița de cadastru întocmită de ing topo R. P., suprafața de teren de 3.600 mp cumpărată de la R. C. în partea de nord se învecinează cu V. I., în partea de sud cu altă parcelă a lui V. I.; în partea de est drumul sătesc; în partea de vest cu C. C., așadar terenul pârâtului R. nu se învecinează pe nicio latură cu C. A..

Din conturul delimitat de reclamantă, prin măsurătorile efectuate, reiese o suprafața de 3.427 mp, aceasta având un plus de teren față de suprafața din titlul de proprietate nr. 410/1994 care i-a fost validată și pusă în posesie.

La expertiza efectuată la data de 20.06.2013, reclamanta a avut obiecțiuni cu privire la identificarea și măsurarea terenului în suprafață de 3.200 mp la locul numit „Peste pârâu" solicitând să fie măsurat conform schiței din procesul verbal de punere în posesie din 7 mai 1994.

Expertul răspunde la pct a. 9.1 din suplimentul întocmit la data de 17.12.2013 la raportul de expertiză că s-a făcut corect raportul de expertiză, numai că reclamanta nu cunoaște limitele și întinderea acesteia, iar conform schiței din procesul verbal de punere în posesie, calculele au fost de 3.314 mp, tot plus față de titlul de proprietate nr. 410/1994, respectiv 3.200 mp. In concluzie reclamanta a avut și alte expertize din alt dosar cu alte părți cu privire la terenul de la locul numit „peste pârâu" în suprafață de 3.200 mp, fiind prezentă și reclamanta la fața locului când s-au efectuat acele expertize și niciodată nu s-a constatat că terenul ei este ocupat de pârâtul R. C..

Referitor la motivul invocat de reclamantă cu privire la nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 1845/2007 a pârâtului R. C., în baza art.III alin 1,lit „a", pct.(ii) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr.18/1991 a fondului funciar, consideră că este nefondat, în sensul că titularul dreptului de proprietate pentru suprafața de 3.600 mp „G." a fost a lui R. A., mama pârâtului, căsătorită cu V. R., tatăl pârâtului,conform Registrului agricol 1951-1955. Pârâtul, R. C. prin cererea nr. 110 din 29.10.2005 și pe bază de martori, vecini al acestuia, solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru 3.600 mp teren în locul „G." unde are și casa și 5.500 mp teren la locul „Magazia". Cererea este depusă la C. de fond funciar Dolhești ,fiind pusă în discuție, drept pentru care i se încheie o notă de propunere pentru validare și trimisă la C. Județeană de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, pentru validare. Prin Hotărârea nr. 2594 din 31.08.2006 a Comisiei Județene i se validează suprafețele de teren solicitate în baza căreia este pus în posesie și i se eliberează titlul de proprietate nr. 1845 /2007 pe numele lui R. C.. În baza titlului de proprietate, acesta vinde terenul în suprafață de 3.600 mp.de la locul „G." comunei Dolhești, teren ce este intabulat,fiind opozabil terților.

In concluzie titlul de proprietate nr. 1845/2007 pe numele pârâtului cu privire la suprafața de 3.600 mp nu -și mai produce efectele juridice fiind înstrăinat conform art.1650 cod civil prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare și prin declarația pe propria răspundere a vânzătorului că terenul este liber de sarcini, conform extrasului de atentificare nr._/24.11.2009 eliberat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Fălticeni,nu constituie obiectul vreunui litigiu sau al unor tranzacții anterioare, nu a fost scos din circuitul civil în temeiul vreunui act normativ de trecere în proprietatea statului și a rămas continuu în stăpânirea pârâtului, totodată garantându-l pe cumpărător contra oricăror evicțiuni totale sau parțiale potrivit prevederilor art.1337 Cod civil.

Față de cele prezentate, solicită respingerea acțiunii ca nefondată.

In dovedire a solicitat proba cu interogatoriul pârâtului, R. C., interogatorul reclamantei C. A. și cu înscrisurile depuse în copii certificate (f.119-167).

Pârâtul R. C. formulează și acesta întâmpinare (f.169-170) prin care arată că este proprietarul suprafeței de 3.600 mp teren intravilan la locul numit„G." din titlul de proprietate nr. 1845/2007,terenul este acolo unde a avut și casa de la mama sa și unde a locuit cu copii săi până în anul 2005,după care a demolat casa și și-a făcut o casă în satul Dolheștii M. mutându-se acolo.

Terenul în suprafață de 3.600 mp l-a vândut Comunei Dolhesti care a mai cumpărat teren acolo de la mai mulți cetățeni din comună pentru alimentarea cu apă în comună.

Cât timp a locuit acolo niciodată nu a avut probleme cu nimeni că le-ar fi ocupat terenul,cu atât mai puțin cu reclamanta, deoarece nu se învecinează cu ea.

Mai mult de atât ea nici nu a avut teren acolo la „Magazia", sau cum spune reclamanta „Peste pârâu „ aceasta are o suprafață de teren cu categoria de folosință pășune la locul „Peste pârâu" acolo unde locuiește ea, dar a păcălit comisia de fond funciar în anul 1991 și în loc de teren cu categoria de folosință „ pășune" i-a trecut teren cu categoria de folosință „pădure" la locul numit „Peste pârâu" motivat de faptul că a fost împădurit pe timpul cooperativizării,dar nu este probat nici măcar de Ocolul Silvic, deși din documentația depusă de reclamantă se regăsește și un document de la Ocolul Silvic care nu prevede concret că acolo ar fi împădurit în acea parcelă pe timpul cooperativizării.

Susține reclamanta că terenul ei se suprapune peste terenul său sau invers al său peste al acesteia fapt ce ar fi rezultat dintr-un raport de expertiză efectuat cu ocazia unui alt proces, prin care ea solicita constituirea unei servituti de trecere de la terenul ei peste terenul lui ce a fost vândut Comunei Dolhești, la drumul public.

Mai arată că, în cadrul acestui proces s-a efectuat o expertiză despre care face vorbire reclamanta și a fost și el prezent deoarece terenul a fost al său și l-a chemat . confirma cele prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare și delimitarea exactă a proprietății,dar cu acea ocazie expertul i-a cerut și reclamantei să-și delimiteze proprietatea și aceasta nu -și cunoaște limitele proprietății.

Mai arată pârâtul că tot în acest proces a fost și martor pentru . spus de unde provine terenul și că acolo a locuit până în 2005 iar pe proprietatea acestuia nu a fost drum de trecere niciodată,lângă proprietatea sa este un pârâu și pe partea cealaltă de pârâu este o alta proprietate, a lui V. I.. Pentru exploatarea lemnului din pădure toți cetățenii care au teren pădure acolo „La Magazia" transporta lemnul pe un alt drum, numai reclamanta C. A. dorește să i se faciliteze trecerea pe terenul lui respectiv al Comunei Dolhești, care l-a cumpărat pentru o utilitate publică, alimentare cu apă .

Solicită respingerea cererii reclamantei ca nefondată.

In drept a invocat dispozițiile art. 205 Noul Cod de procedură civilă.

A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba cu martori .

A depus la dosar înscrisuri (f.171-176).

Reclamanta formulează răspuns la întâmpinare (f.181-183) solicitând înlăturarea apărărilor formulate de C. de fond funciar Dolhești si R. C..

Susține că este proprietara suprafeței de 3.200 mp teren, categoria de folosință „pădure", la locul numit „Peste pârâu", situată în extravilanul comunei Dolhesti, între vecinii: C. D., C. M., C. A., R. N. și P. M.. Pentru această . reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moștenitoare a defunctului H. V. D., tatăl său, autoarei acesteia, M. E., decedată, sens în care s-a emis Titlul de proprietate nr. 410/16.12.1994.

Această suprafață a aparținut autorilor săi și anterior colectivizării, fiind înscrisă în Registrul Agricol din anii 1959-1962. După apariția Legii nr.l8/1991 defunctei M. E. i s-a reconstituit dreptul de proprietate, conform adeverinței nr. 214/12.09.1991.

Anterior cooperativizării . folosință „pășune", iar în prezent este de categorie de folosință „pădure". După preluarea terenului de către fostul CAP, la rândul său a fost preluat de Ocolul Dolhasca, care a plantat pe teren puieți de diferite specii, aceasta fiind situația nu numai în ceea ce privește ..200 mp, ci toate terenurile din acel loc. Așadar, în anul 1991, terenul avea categoria de folosință „pădure", aspect ce rezidă din însuși procesul-verbal de punere în posesie.

Mai mult, s-a efectuat și cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de către autor, la acea vreme facându-se mențiune că terenul are categoria de folosință pădure, fiind făcută mențiunea de „ Regim pădure. Operat" pe însăși cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.

In Dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, având ca obiect plângere la legea 18/1991, M. E., autoarea sa, în calitate de petentă a solicitat in contradictoriu cu C. comunala de fond funciar Dolhești, reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 3.200 mp teren în intravilan, teren ce nu a fost declarat de autorul său în evidențele agricole anterioare colectivizării, formată din două parcele: 1.659 mp, „La C." și 1.547 mp. „G.", distincte de . mp de la locul „Peste pârâu".

In cadrul aceluiași dosar, C. de fond funciar Dolhești a formulat o cerere reconvențională prin care solicită modificarea Titiului de proprietate nr. 410/1994, în sensul de „anulare a poziției păduri, . suprafață de 0,32 ha și de trecere a aceleiași parcele „peste pârâu" cu suprafața de 0,32 ha la poziția „pășuni".

Susține că prin Sentința civilă nr. 1788/01.10.2007 pronunțată de Judecătoria Fălticeni s-a admis plângerea, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3200 mp și a fost respinsă cererea reconvențională de modificare a titlului de proprietate.

Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia Tribunalului Suceava, pronunțată în recurs, prin care s-a admis recursul declarat de autoarea sa, s-a modificat în parte sentința în sensul că i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 3200 mp teren, alcătuită din suprafața de 1.659 mp teren fânețe, în intravilan, la locul „La C." și suprafața de 1.547 mp teren arabil, în intravilan, la locul „G.". De asemenea, recursurile declarate de C. comunală Dolhești și C. județeană Suceava au fost respinse ca nefondate.

Mai arată că instanța a reținut prevederile art. 29¹ alin. 1 din Legea nr. 1/2000, potrivit căruia „pentru cazurile în care o persoana fizică sau juridică, solicită cu înscrisuri reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, pentru o suprafață de teren cu destinație agricolă pe care în prezent se afla vegetație forestieră cuprinsă în fondul forestier național, se va acorda la cerere, teren agricol sau pădure."

Susține că această parcelă provine dintr-una mai mare, care a aparținut autorilor bunicii sale materne, H. (fostă R.) M., soția lui H. D., titularul titlului de proprietate. Astfel, R. I., i-a dat de zestre acesteia la căsătorie suprafața de 3.200 mp teren (la vremea respectivă având categoria de folosință „pășune"), la locul numit „Peste pârâu". Aceasta, autoarea sa, era cea mai mare dintre copii și a primit prima bucată de teren din marginea parcelei mai mari, ulterior ceilalți copii ai lui R. I. primind teren în continuare.

Cu privire la denumirea toponimică a parcelei, aceasta poartă două denumiri, atât „Peste pârâu", cât și „Magazia", fiind una și aceeași locație.

Susține că și prin aceasta își justific dreptul de proprietate, autoarea sa a fost pusă în posesie pe vechiul amplasament de care autorii săi au fost deposedați.

Solicită a se reține și faptul că în perioada anilor 1959-1962 autoarea pârâtului, R. A. nu a figurat înscrisă cu această suprafață de teren în Registrul Agricol, nu s-a făcut în niciun fel dovada preluării de către stat a acestui teren, nu există cerere de reconstituire a dreptului de proprietate efectuată după anul 1991.

Paratul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de abia în anul 2005, în baza Legii nr. 274/2005, câtă vreme dreptul ei de proprietate a fost stabilit în baza prevederilor Legii nr. 18/1991. In aceste condiții sunt incidente dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, potrivit cu care „drepturile dobândite cu respectarea prevederilor legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate rămân valabile fără nici o altă confirmare".

Susține reclamanta că este așadar evident că în cauza sunt incidente dispozitiile art. III alin. 1 lit. a) din Legea nr. 169/1997, motiv pentru care solicită admiterea actiunii astfel cum a fost formulată.

Prin sentința civilă nr. 1348 din data de 17.06.2015, Judecătoria Fălticeni a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta reclamanta C. A. în contradictoriu cu pârâții: R. V. C. Comisia comunală de fond funciar Dolhești și C. Județeană Suceava de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin Titlul de proprietate nr. 410/16.12.1994 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autoarei reclamantei, M. E. pentru o suprafață de 2,19 ha teren pe raza . reconstituite fiind si cea de 3.200 mp. teren pădure la locul „Peste pârâu” cu vecinii: C. D., C. A., R. N., P. M..

Potrivit documentației ce a stat la baza întocmirii acestui titlu de proprietate comunicată de C. de fond funciar Dolhesti (f.162-167), în perioada anterioară cooperativizării bunicii reclamantei, H. D. si M., figurau în evidențele agricole cu o suprafață de 0,32 ha teren pășune, la locul „Peste pârâu”, suprafață predată la C.A.P. Dolhești, și care, după apariția Legii 18/1991 a fost solicitată a-i fi reconstituită de către titularul dreptului, conform cererii depusă la 13.03.1991 (f.162).

In aceste condiții, a fost eliberată inițial adeverința de proprietate nr. 214/1991 privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren, după care s-a întocmit procesul verbal de punere în posesie din luna mai 1994, semnat de M. E., fiica lui H. D., decedat la 20 august 1991, proces verbal ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 410/1994 (f.167).

Conform sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale emisă de Primăria comunei Dolhești, la data de 18.03.2008 a decedat M. E., bunurile rămase după aceasta, inclusiv această suprafață de 3.200 mp. teren de la locul „Peste pârâu” fiind moștenite de fiica acesteia, reclamanta C. A..

Susține reclamanta că prin eliberarea Titlului de proprietate nr. 1845/07.06.2007 pe numele pârâtului R. C., în care este evidențiată si suprafata de 3.600 mp. teren arabil intravilan, i s-a încălcat dreptul său de proprietate dobândit anterior, ca urmare a suprapunerii în limita suprafetei de 278 mp, fapt ce atrage nulitatea parțială a acestui titlu.

Aceste susțineri nu vor fi primite de instanță din următoarele considerente:

Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv evidențele agricole din perioada anterioară cooperativizării, plan de situația, Hotărârea nr. 2594/2006 a Comisiei Judetene Suceava însoțită de Anexa 3, proces verbal de punere în posesie, Titlul de proprietate nr. 1845/2007 (f.122-135) coroborate cu declarațiile martorilor C. D. (f.246), C. E. (f.318) dar si cu răspunsurile pârâtului la interogatoriul civil (f.245), instanța a reținut că la locul litigiului, în vatra satului Dolhesti a avut teren mama pârâtului, R. A., suprafață ce a fost evidențiată în registrul agricol al anilor 1952-1955.

Ca urmare a decesului acesteia în anul 1953, copiii săi, printre care si pârâtul R. C., au fost crescuți fie de bunicii paterni, fie au fost intenați într-un orfelinat, astfel că terenul deținut de aceasta nu a mai fost evidențiat în registrul agricol al anilor 1959/1962, fiind preluat la C.A.P.

In anul 1963, când pârâtul s-a căsătorit, s-a reîntors în casa mamei sale, locuind acolo, folosind terenul ce provenea de la aceasta, în suprafață de 20 prăjini (3.600 mp), parte ca teren curți-construcții, cealaltă parte de teren arabil ca lot în folosință.

Nefiind tulburat asupra posesiei acestui teren, pârâtul nu a înțeles să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la apariția Legii nr. 18/1991, o asemenea cerere depunând-o la comisia locală abia la data de 29.X.2005 când, potrivit prevederilor Legii nr. 247/2005, persoanele fizice si persoanele juridice care nu au depus în termenele prev. de Legea nr. 169/1997 si din prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, sau după caz, acte doveditoare, pot formula astfel de cereri în termen de 60 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

In raport de aceste prevederi legale cererea, formulată în interiorul termenului, a fost validată prin Hotărârea Comisiei Judetene nr. 2594/2006, în favoarea pârâtului fiind reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul ce provenea de la autoarea sa și asupra cărui acesta justifică cu documente dreptul său de proprietate .

A susținut reclamanta, la interogatoriul civil luat în instanță, că pârâtul nu ar fi fost îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren întrucât la locul litigiului familia acestuia nu a deținut decât o suprafață de 600 mp. teren, restul terenului în suprafață de 3.000 mp. cuvenindu-i-se acesteia, susținere neconfirmată de probe, martorii audiați, vecini cu terenul respectiv, susținând că în acel loc mama pârâtului a deținut o parcelă de 20 prăjini de teren.

A invocat reclamanta motivul de nulitate prev. de art. III al. 1 lit. a pct. ii) din legea nr. 169/1997 considerând că pârâtul nu era îndreptățit la reconstituire pe acel amplasament câtă vreme, în același loc i se reconstituise dreptul de proprietate autoarei sale, în calitate de fost proprietar, căreia i se atribuise teren pe vechiul amplasament.

Analizând vecinătățile evidențiate în procesele verbale de punere în posesie ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate pe numele autoarei reclamantei dar si a pârâtului, instanța a constatat că . mp. de la locul „Peste pârâu”, moștenită de reclamantă de la M. E. nu se învecinează cu terenul reconstituit pârâtului R., după cum nici . mp. teren a acestuia nu are în vecinătatea sa, teren proprietatea reclamantei.

Susține reclamanta că între parcelele atribuite autoarei sale si pârâtului există o suprapunere în limitele suprafetei de 278 mp., așa cum a fost identificată de expert P. I. în raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni si prin urmare, câtă vreme autoarea sa a fost prima persoană ce a fost pusă în posesie, pârâtul nu putea să primească teren pe același amplasament.

Într-adevăr, din studiul raportului de expertiză întocmit în cauza mai sus arătată, atașată spre consultare, în cadrul căreia reclamanta pretindea o cale de acces peste terenul evidențiat inițial în titlul de proprietate al pârâtului, ce ulterior a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu . între suprafata de 3.200 mp. identificată pentru reclamantă, conform procesului verbal de punere în posesie si suprafata de 3.942 mp. identificată conform procesului verbal de punere în posesie a pârâtului, există o suprapunere de 200 mp.( a se vedea planul de situație de la fila 261 dosar anexat ultimului supliment la raportul de expertiză întocmit la 12.07.2014), însă acest aspect nu este de natură a atrage nulitatea unui titlu de proprietate.

Astfel, trebuie reținut faptul că în urma identificărilor făcute de expert în teren, conform proceselor verbale de punere în posesie s-a stabilit că părțile dețin suprafete excedentare față de cele reconstituite, reclamanta ocupând o suprafață de 3.427 mp (un surplus de 227 mp.), proprietatea pârâtului deținută în prezent de . 3.942 mp ( un surplus de 342 mp.)

Din cuprinsul aceluiași raport de expertiză reiese că identificările făcute în teren sunt lipsite de acuratețe deoarece limitele vestice si nordice ale proprietății reclamantei se află în interiorul pădurii, unde nu există niciun fel de delimitare între proprietăți iar pe latura sudică vegetația forestieră este extinsă și la proprietățile învecinate (a se vedea raportul de expertiză din data de 18.06.2013 – filele 126-130 dosar atasat).

De asemenea expertul a mai reținut că există neconcordanță între suprafata scriptică trecută în procesele verbale de punere în posesie si cea rezultată din calculele dimensiunilor si configurația parcelei desenată pe verso fișei, fapt ce a generat această suprapunere în limita suprafeței de 200 mp. între proprietățile părților.

Chiar dacă s-a evidențiat existența acestei suprapuneri de teren, instanța a considerat că aceasta nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate al reclamantei, cu consecința nulității titlului de proprietate emis pârâtului cu privire la întreaga parcelă de 3.600 mp., câtă vreme la locul litigiului există surplus de teren, deținut atât de reclamantă cât si de cumpărătoarea, . vreme s-a dovedit că procesele verbale de punere în posesie emise ambilor proprietari nu sunt conforme cu situația din teren, fapt datorat modului empiric de efectuare măsurătorilor la momentul întocmirii acestora.

Față de cele mai sus prezentate instanța a constatat că pârâtul R. C. justifică dreptul de proprietate pentru suprafata de 3.600 mp. cu care a fost pus în posesie pe vechiul amplasament, atât cu evidențele agricole din perioada anterioară cooperativizării cât și cu declarațiile de martori, astfel că titlul de proprietate emis pe numele acestuia este temeinic si legal.

Cum reclamanta nu a dovedit că reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 3.600 mp. în favoarea pârâtului s-ar fi efectuat peste amplasamentul atribuit autorilor săi, ca foști proprietari, cele două suprafețe de teren fiind distincte, suprapunerea evidențiată în raportul de expertiză invocat nefiind decât rezultatul unor inadvertențe de calcul la trasarea dimensiunilor în procesele verbale de punere în posesie dar si a faptului că nici măcar reclamanta nu cunoaște limitele proprietății sale, în teren neexistând semne exterioare si vizibile, instanța a constatat că nu este dat motivul de nulitate prev. la art. III al. 1 lit. ii) din legea nr. 169/1997 motiv pentru care a respins cererea ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 1348/17.06.2015 a Judecătoriei Fălticeni, pronunțata in dosarul nr._ a formulat apel reclamanta C. A..

În motivarea apelului a arătat că prin Sentința civila nr. 1348/17.06.2015 a Judecătoriei Fălticeni, a fost respinsa acțiunea prin care a solicitat a se constata nulitatea absoluta parțiala a Titlului de proprietate nr. 1845/07.06.2007 emis pe numele prim-paratului, in sensul excluderii suprafeței de 3600 mp teren arabil, din intravilan, de la locul numit „Gradina”, intre vecinii: V. I., drum sătesc, V. I. si C. C..

Consideră sentința ca fiind nelegala si netemeinica, motivat de următoarele:

Cât privește îndreptățirea pârâtului la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3600 mp, argumentele instanței de fond nu pot fi primite.

In perioada anilor 1959-1962 autoarea pârâtului, R. A., nu a figurat înscrisă cu această suprafață de teren în Registrul Agricol, nu s-a făcut în nici un fel dovada preluării de către stat a acestui teren, nu există cerere de reconstituire a dreptului de proprietate efectuată după anul 1991. Singurul înscris ce atesta faptul ca autoarea acestuia a avut teren este copia Registrul Agricol din perioada anilor 1951-1955, in care este menționata suprafața de 3 ari teren curți-construcții, in vatra satului suprafața de 52 ari, iar in câmp 65 ari. Nu rezulta din acest înscris ca paratul sau autoarea acestuia au avut suprafața de 3600 mp teren arabil in intravilanul comunei Doinești.

Pârâtul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de abia in anul 2005, in baza Legii nr. 274/2005, câta vreme dreptul ei de proprietate a fost stabilit in baza prevederilor Legii nr. 18/1991. In aceste condiții sunt incidente dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, potrivit cu care „drepturile dobândite cu respectarea prevederilor legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate rămân valabile fără nici o altă confirmare.

De asemenea, reconstituirea dreptului de proprietate de către C. locala de fond funciar Dolhesti s-a efectuat fără a fi avute in vedere si alte probe care sa ateste întinderea dreptului de proprietate, ca de exemplu declarații de martori, care sa ateste ca in perioada premergătoare cooperativizării pârâtul a deținut suprafața de 3600 mp teren.

Pe aceste considerente, este evident ca nu exista probe concludente din care sa rezulte ca paratul era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceasta suprafața.

Nu poate fi reținuta declarația martorei Chitau E., întrucât potrivit înscrisurilor ce le-a depus la dosar la ultimul termen de judecata, aceasta martora a dat declarații contradictorii față de cele date in alt dosar, in care a mai avut calitate de martor, astfel ca cele relatate de aceasta martora nu pot fi reținute de către instanța.

A reținut instanța ca cele doua suprafețe de teren nu se învecinează, potrivit vecinătăților înscrise in titluri. De asemenea, se mai retine ca identificările făcute in teren sunt lipsite de acuratețe deoarece limitele vestice si nordice ale proprietății subsemnatei se afla in interiorul pădurii, unde nu exista nici un fel de delimitare intre proprietăți, iar pe latura sudica vegetația forestiera este extinsa si la proprietățile învecinate, ca exista neconcordante intre suprafața scriptica trecuta in procesele verbale de punere in posesie si cea rezultata din calculele dimensiunilor si configurația parcelei desenata pe verso fisei, de aici rezultând suprapunerea in limita parcelei de 200 mp.

Este real ca potrivit mențiunilor înscrise in cele doua titluri de proprietate, in ceea ce privește vecinătățile, ar rezulta ca teoretic cele doua suprafețe de teren nu se învecinează.

Insa din cuprinsul raportului de expertiza, al celor doua suplimente la raportul de expertiza, terenul meu si al paratului se învecinează pe latura sudica.

Potrivit raportului de expertiza, exista suprapunere intre terenul meu si cel al Comunei Doinești in limita suprafeței de 278 mp, insa identificarea s-a făcut funcție de modul in care s-a intabulat . după modul in care s-a efectuat punerea in posesie a paratului R. C., iar in ceea ce privește terenul sau nu s-a avut in vedere fisa de punere in posesie.

Potrivit celui de al doilea supliment la raportul de expertiza topo întocmit de către expert P. I., în care s-a identificat terenul ei funcție de schița de punere in posesie si terenul ce a fost reconstituit si pus in posesie paratului rezulta ca exista o suprapunere pe o suprafața de 200 mp, conform Anexei nr. 2, hașurată in verde (fila 161).

Martorii ce au fost audiați in cauza, au arătat toți ca anterior cooperativizării terenurile nu se învecinau, astfel ca față de concluziile suplimentului raportului de expertiza topo, față de documentația ce a stat la baza emiterii celor doua titluri de proprietate, a se constata ca cererea sa este întemeiata.

Consideră ca in cauza este dat motivul de nulitate absoluta a titlului de proprietate al prim-pârâtului cat privește suprafața de 3600 mp teren arabil din intravilan, prevăzut de art. III alin. 1 lit. a) pct. ii) din Legea nr. 169/1997, in sensul ca pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament al fostului proprietar.

Chiar daca are de a face cu o suprapunere a dreptului de proprietate parțială, atâta vreme cat reconstituirea s-a efectuat chiar si parțial peste terenul ei, așa cum rezulta din raportul de expertiza, solicită admiterea apelului, schimbarea in totalitate a hotărârii cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a formulat-o.

In drept, au fost invocate disp.art. 466 si urm. Cod procedura civila.

Intimata Comisia comunală de fond funciar Dolhești, a formulat întâmpinare în motivarea căreia a arătat că au fost chemați în judecată pentru anularea parțială a titlului de proprietate nr. 1845/2007 emis pe numele lui R. C., în sensul excluderii suprafeței de 3600mp teren arabil ,intravilan la locul numit„G." pe motiv că se suprapune cu terenul în suprafață de 3200 mp la locul numit„peste pârâu „ al reclamantei - apelante C. A.. Terenul care face obiectul cauzei în suprafață de 3600mp este în proprietatea Primăriei comunei Dolhești conform contractului de vânzare cumpărare nr. 1439 din 24.11.2009, teren ce este intabulat sub B/2 din cartea funciară_ UAT Dolhești conform Extrasului de Carte Funciară de la Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Fălticeni existent la dosar, teren achiziționat pentru utilitate publică implementarea proiectului „Alimentare cu apă în sistem centralizat în . curs de executare. Conform Hotărârii nr. 12 din 30.06.2010 terenul este trecut în domeniul public al comunei Dolhești.

In ce privește primul punct al motivării de către reclamanta-apelantă, că, sentința este nelegală și netemeinică, întrucât autoarea terenului R. A., mama pârâtului R. C.,nu a figurat înscrisă în Registrul Agricol din anii 1959 1962, dar a figurat cu terenul în Registrul agricol din anii 1951-1955 . Din înscrisurile depuse la dosar, din interogatoriul pârâtului și declarațiile martorilor s-a constatat că mama pârâtului, R. C. a decedat în anul 1953 și copii fiind mici au fost duși la orfelinat după care i-au luat bunicii lor și astfel nu a mai fost operat în Registrul agricol din anii 1959-1962,dar terenul a fost acolo din totdeauna fiind cultivat de rude până la preluarea de către CAP și din anul 1963 pârâtul R. C. s-a căsătorit, a avut copii și a locuit în casa mamei sale, acolo unde este și terenul în cauză, până în anul 2005, după care s-a mutat în satul Dolheștii M.,. 1991 când s-a reconstituit dreptul de proprietate prin Legea nr. 18/1991 a fondului funciar,pârâtul a stăpânit terenul, nefiind tulburată proprietatea de nimeni și în anul 2005 s-a adresat Comisiei de fond funciar Dolhești cu o cerere și cu declarații ale vecinilor de teren( existente la dosar și anexate încă odată la prezenta cerere) pentru a i se reconstitui dreptul de proprietate pentru terenul care face obiectul cauzei și celelalte suprafețe pe care le stăpânea și au fost proprietatea mamei sale. C. comunală a analizat cererea, a probat-o și a propus validarea terenului, C. județeană de stabilire a dreptului de proprietate publică și privată, Suceava, în baza propunerii și documentelor anexate, a validat suprafețele de teren, drept pentru care i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 1845/2007,legal conform legii fondului funciar . Nu este confirmată dovada nici cu înscrisuri nici din declarațiile martorilor, vecini ai pârâtului, că terenul se învecinează cu al reclamantei-apelante și nu este decăzut din drepturi nici un proprietar de teren dacă a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991 sau oricărei legi prin care s-au adus modificări ale Legii - mamă a fondului funciar nr. 18/1991(Legea 169/1997,Legea nr. 1/2000 sau Legea 247/2005) dacă cererea a fost adresată Comisiei de fond funciar în termenul prevăzut în respectiva lege. Din relatările reclamantei-apelante că reconstituirea dreptului de proprietate a acesteia a fost stabilit prin Legea 18/1991 și a pârâtului-intimat prin Legea 247/2005 nu poate fi vorba de aplicarea art. 2 alin 2 din Legea nr. 1/2000 invocate de reclamantă, întrucât terenurile nu se învecinează și nu are administrate probe că aceste terenuri se suprapun, decât o expertiză topo efectuată de către expertul ing. P. I., în dosarul nr._ în care pârât a fost Primăria comunei Dolhești, obiectul cauzei fiind stabilire servitute de trecere pe terenul achiziționat de Primărie în suprafață de 3600mp de la R. C., acțiune ce a fost respinsă, din această expertiză a reieșit că terenul reclamantei se suprapune cu terenul pârâtului pe o latură de 200mp, dar această expertiză nu este concludentă deoarece pârâta nu-și cunoaște limitele proprietății și la măsurătoare s-a găsit teren plus și la reclamanta C. A. și la pârâtul R. C.,de aceea această expertiză nu poate dovedi că se suprapune terenul celor doi,în primul rând că nu se învecinează cele două proprietăți, există plus de teren la ambele proprietăți și alte probe nu există și nici nu au fost administrate de către reclamantă.

Din anul 1991 de când cele două părți sunt în posesia terenului nu au existat discuții și nici un alt fel de litigiu că terenurile se suprapun sau că pârâtul a cultivat terenul reclamantei, până la efectuare acestei expertize când i-a trezit interesul reclamantei să deschidă o acțiune pentru a purta autoritățile pe drum și chiar pe cetățeanul R. C. care este un om în vârstă și nici nu mai are interesul în mod direct de a fi luat la răspundere deoarece terenul a fost înstrăinat, titlul de proprietate nu-și mai produce efecte juridice, terenul este scos din circuitul civil, este în proprietatea publică a comunei Dolhești și mai mult de atât pârâtul R. C. a administrat probe concludente atât cu înscrisuri cât și probe testimoniale pe baza cărora instanța de fond a respins corect și legal acțiunea ca nefondată, drept pentru care solicităm să fie menținută și în Instanța de Apel și să respingeți apelul ca nefondat.

În drept au fost invocate dispozițiile art.205 cod de procedură civilă.

Ceilalți intimați deși legal citați nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus la dosar întâmpinare.

Examinând în limitele cererii de apel formulate stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:

Prin cererea formulată reclamanta C. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții R. V C., C. C. de fond funciar Dolhești și C. de fond funciar Suceava anularea parțială a titlului de proprietate nr.1845/07.06.2007 emis în favoarea pârâtului R. V. C. în sensul excluderii din titlu a suprafeței de 3600 mp teren arabil situat în localitatea Dolhești la locul numit „G.” între vecinii: V. I.,drum sătesc, V. I. și C. C., motivând în esență că pârâtul nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la acest teren.

Arată că este proprietara suprafeței de 3200 mp teren categoria de folosință pădure la locul numit „Peste P.” situat în extravilanul comunei Dolhești între vecinii: C. D., C. M., C. A., R. N. și P. M., parcelă pentru care i s-a emis titlu de proprietate nr.410/16.12.1994 după autorii săi H. V.D., tatăl mamei sale M. E. decedată la data de 18.03.2008, a cărei unică moștenitoare este.

Demersul judiciar inițiat de reclamantă, impune verificarea legalității emiterii titlului de proprietate nr.1847/2007 emis în favoarea pârâtului R. V. C. cu privire la suprafața de 3600 mp teren situat în intravilanul comunei Dolhești, județul Suceava, cu vecinătățile înscrise în acest titlu de proprietate și indicate de reclamantă în cererea de chemare în judecată.

Verificând întreaga documentație ce a sta la baza emiterii titlului de proprietate contestat ( f.122-135 ds.fond), tribunalul reține că terenul în litigiu a aparținut mamei pârâtului R. A., aceasta fiind înscrisă în Registrul Agricol din perioada 1952-1955 cu suprafața de 3600 mp teren „ V. ..fond).

R. A. a decedat în naul1953, iar după deces, copii săi printre care și pârâtul R. C. au fost crescuți de bunicii paterni după care au fost internați la orfelinate și în această situație terenul nu a mai fost înscris în Registrul Agricol după anul 1955, însă a fost preluat de CAP.

În anul 1963 cînd pârâtul s-a căsătorit, a revenit la casa mamei sale unde a locuit, a folosit terenul c e provenea de la aceasta în suprafață de 20 de prăjini(3600 mp teren), parte din teren fiind ocupat de curți-construcții iar diferența fiind arabil, a folosit-o cu titlu de lot în folosință, aspect confirmat de C. de fond funciar Dolhești și de martorii audiați în cauză..

La interogatoriul civil pârâtul a arătat că, nefiind tulburat asupra posesiei acestui teren, nu a înțeles să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la apariția Legii nr.18/1991, însă a formulat cerere de reconstituire în temeiul Legii nr.247/2005 care prevede că persoanele fizice și persoanele juridice care nu au depus în termenul prevăzut de Legea nr.169/1997 și de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, sau după caz, acte doveditoare, pot formula astfel de cereri în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Termenul limită pentru formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate a fost stabilit de legiuitor până la data de 30.11.2005, iar pârâtul R. C. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată la C. locală de fond funciar Dolheștisub nr.110 din data de 29.10.2005, deci înlăuntrul termenul legal stabilit de legiuitor pentru formularea unei astfel de cereri.

Din această perspectivă, alegațiile reclamantei apelante privind formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de către pârât abia în anul 2005 nu prezintă relevanță, în condițiile în care așa cum s-a arătat deja, cererea a fost formulată în termenul legal.

Prin Hotărârea nr.2544/2006 a Comisiei Județene Suceava privind stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a fost validată – Anexa 3 cu propunerea Comisie comunale de fond funciar Dolhești și în consecință, s-a reconstituit în favoarea pârâtului R. V.C. dreptul de proprietate asupra terenului solicitat în suprafață de 3600 mp situat în intravilanul comunei Dolhești ce provenea de la autoarea sa R. A. care a înscris terenul în Registrul Agricol din anii 1952-1955 .

După validarea dreptului de proprietate prin Hotărârea Comisie Județene Suceava, în favoarea pârâtului s-a întocmit procesul verbal de punere în posesie privind terenul reconstituit și i s-a emis titlul de proprietate nr.1845/2007(f.26-28 ds.fond).

Potrivit art.1 din Legea nr.1/2000, persoanelor fizice și persoanelor juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, în termen legal, li se reconstituie dreptul de proprietate în condițiile prescrise de legile fondului funciar, cu modificările și completările ulterioare.

Art.2 al.1 din Legea nr.1/2000 instituie regula reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane, iar art. 6 al.(1) din același act normativ prevede că „ La stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orășenești, municipale și comisiile județene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

Potrivit art.11 al.(1) din Legea nr.18/1991, republicată, „ Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori”.

Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că dispozițiile alineatului 1 se aplică în mod corespunzător și în ceea ce privește suprafețele preluate de cooperativele agricole de producție în baza unor legi speciale sau în orice mod de la membrii cooperatori.

În speță, s-a dovedit că terenul în suprafață de 20 prăjini (3600mp)situat intravilan a fost înscris în Registrul Agricol din perioada 1952-1955 pe numele mamei pârâtului R. A., că aceasta a decedat în anul 1963 motiv pentru care terenul nu a mai fost înscris în Registrul Agricol ( copii fiind minori crescuți de rude apoi dați în grija statului, la orfelinat), conform depozițiilor martorilor C. D. și C. E. audiați în cauză (f.246 și fila 318 m ds. fond).

Cum terenul în litigiu a fost înscris în Registrul Agricol în perioada 1952-1955 pe numele mamei pârâtului și preluat de CAP, aspect confirmat de C. comunală de fiind funciar dar și de martorii audiați în cauză care au declarat că din anul 1963 când pârâtul s-a căsătorit a locuit în casa mamei sale și a stăpânit terenul grădină cu titlu de lot de folosință, rezultă că în conformitate cu situația de fapt expusă și cu dispozițiile legale sus citate, dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu a fost în mod corect reconstituit în favoarea pârâtului R. C. astfel că în cauză nu este dat nici unul din motivele prevăzute de art. III al.1 lit.”a, pct.i.i” din Legea nr.169/1997 pentru a se dispune anularea titlului de proprietate nr.1845/07.06.2007 emis în favoarea pârâtului, acesta fiind legal emis.

Reclamanta apelantă a mai susținut că prin eliberarea titlului de proprietate nr.1845/2007 în favoarea pârâtului pentru suprafața de 3600 mp teren arabil intravilan, i s-a încălcat dreptul său de proprietate dobândit anterior, ca urmare a suprapunerii cu terenul din titlul său de proprietate, în limitat suprafeței de 278 mp teren, fapt ce atrage nulitatea parțială a acestui titlu, pârâtul nefiind îndreptățit la primirea acestui amplasament.

În acest sens, s-a prevalat de raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert P. I. în dosar nr._ al Judecătoriei Fălticeni, atașat spre consultare.

Într-adevăr, din conținutul acestui raport de expertiză, în cadrul căruia reclamanta apelantă a solicitat o cale de acces peste terenul evidențiat inițial în titlul de proprietate al pârâtului, rezultă că între suprafața de 3200 mp teren din titlul de proprietate emis în favoarea reclamantei, identificată conform procesului verbal de punere în posesie și suprafața de 3942 mp, identificată conform procesului verbal de punere în posesie al pârâtului, există o suprapunere de 200 mp, evidențiată în planul de situație anexă la ultimul supliment la raportul de expertiză aflat la fila 262 dosar anexat, însă acest fapt nu este de natură să atragă nulitatea titlului de proprietate emis în favoarea pârâtului pentru suprafața de 3600 mp deoarece pentru diferența de 3400 mp pentru care nu există o dublă reconstituire a dreptului de proprietate ( în favoarea ambelor părți), reclamanta nu justifică interes de a solicita anularea titlului de proprietate emis în favoarea pârâtului pentru care ea însăși nu are reconstituit dreptul de proprietate și nu deține titlu de proprietate deoarece:

Potrivit art. III al.2 din Legea nr.169/1997, nulitatea titlului de proprietate poate fi invocată de către primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și alte persoane care justifică un interes legitim.

Persoanele care justifică un interes legitim în accepțiunea textului de lege mai sus menționat, sunt acele persoane care au fost prejudiciate prin acte de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanei chemate în judecată, înțelegând prin aceasta orice persoană ale cărei drepturi sau interese au fost încălcate sau nesocotite la eliberarea titlului de proprietate contestat.

Prin urmare, reclamanta justifică interes de a promova acțiunea, numai printr-un alt titlu de proprietate emis în baza Legilor fondului funciar sau printr-un alt act ( adeverință de proprietate eliberată de C. Locală de fond funciar, Hotărâre a Comisie Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor sau hotărâre judecătorească), prin care se dovedește că i-a fost recunoscut în condițiile Legii nr.18/1991, dreptul de proprietate ce îi este lezat prin titlul a cărui anulare se solicită.

Cum reclamanta apelantă C. A. nu are reconstituit dreptul de proprietate în condițiile Legii nr.18/1991 pentru suprafața de 3400 mp ( parte din trupul de 3600 mp ) în privința căruia nu s-a dovedit existența unei duble reconstituiri a dreptului de proprietate, rezultă că aceasta nu justifică nici interes pentru a solicita anularea titlului de proprietate emis în favoarea pârâtului pentru suprafața de 3400 mp teren din trupul de 3600 mp teren interesul fiind privit ca și o condiție esențială pentru exercitarea oricărei acțiuni civile.

Așadar, excepția lipsei de interes a reclamantei de a solicita anularea titlului de proprietate emis în favoarea pârâtului și pentru suprafața de teren în privința căreia nu s-a probat suprapunerea ( dubla reconstituire a dreptului de proprietate), excepție de fond, absolută și peremptorie, invocată din oficiu de instanța de apel, în conformitate cu dispozițiile art.247 al.1 teza I Cod procedură civilă, se impune a fi admisă.

Admiterea acestei excepții împiedică analiza pe fond a cererii privind anularea titlului de proprietate pentru suprafața de teren pentru care nu există o dublă reconstituire a dreptului de proprietate ( art.248 Cod procedură civilă), însă obligă instanța la analiza pe fond, a legalității emiterii titlului de proprietate în favoarea pârâtului pentru suprafața de 250 mp teren având în vedere susținerea reclamantei apelante în sensul că, potrivit raportului de expertiză întocmit de expert P. I. în dosarul tașatnr._ al Judecătoriei Fălticeni, există o suprapunere între terenul din titlul său de proprietate și terenul din titlul pârâtului, în limita suprafeței de 250 mp.

În urma identificărilor făcute de expert în teren conform proceselor verbale întocmite de C. C. de fond funciar Dolhești, s-a stabilit că părțile dețin suprafețe excedentare de teren față de cele reconstituite, reclamanta ocupând o suprafață de 3427 mp teren ( un surplus de 227 mp), iar proprietatea pârâtului deținută în prezent de . contractului de vînzare - cumpărare încheiat cu pârâtul autentificat sub nr.1439/24.11.2009 de BNP „U. D.”, fiind de 3942 mp ( un surplus de 342 mp teren).

Prin urmare, în speță nu sunt incidente disp. art. III al.1 lit.”a” pct.i.i din Legea 169/1997 în sensul că pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament al fostului proprietar, respectiv reclamanta în favoarea căreia s-a emis anterior un titlu de proprietate valabil și nici dispozițiile art.2 al.2 din Legea nr.1/2000 potrivită cărora drepturile dobândite cu respectarea prevederilor legii fondului funciar nr.18/1991 pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, procese verbale de punere în posesie sau titlu de proprietate rămân valabile fără nici o confirmare, texte de lege invocate de reclamanta aplanată ca temei al admiterii pretențiilor sale.

În ceea ce privește criticile formulate cu privire la depozițiile martorilor audiați în cauză, tribunalul constată că acestea nu pot fi reținute în condițiile în care valabilitatea titlului de proprietate contestat a fost analizată de instanță din perspectiva documentației întocmite de C. de fond funciar Dolhești, evidențele din Registrul Agricol privind pe mama pârâtului, prin raportare la dispozițiile legilor de fond funciar la care s-a făcut mai sus referire și nu în baza probelor testimoniale care au servit doar la formularea unei imagini de ansamblu privind familia pârâtului, respectiv decesul mamei ( copia certificatului de deces se află la fila 23 ds.fond), îngrijirea copiilor de către rude și apoi de către stat, anul căsătoriei pârâtului, faptul că a revenit în casa mamei și a folosit terenul din litigiu cu titlu de lot de folosință, acest ultim aspect fiind confirmat și de către pârâta C. locală de fond funciar Dolhești.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul în baza art.480 al.1 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat și va menține hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică cu substituirea motivării privind lipsa de interes a reclamantei de a solicita anularea titlului de proprietate emis în favoarea pârâtului și cu privire la suprafața de teren în privința căreia reclama ta apelantă nu a probat că i s-a reconstituit dreptul de proprietate în condițiile legilor fondului funciar.

Pentru aceste motive

În numele Legii,

DECIDE :

Respinge apelul promovat de reclamanta C. A., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „F. R.”, cu sediul în mun. Fălticeni, ., .,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.1348 pronunțată la data de 17.06.2015, de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind pârâții R. V C., domiciliat în . Dolhești,jud. Suceava, C. C. de fond funciar Dolhești și C. de fond funciar Suceava, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi 25.11.2015.

Președinte Judecător Grefier

I. G. I. M. S. A.

Red.IG/Tehnored.SA/ 6 ex/Judecător fond P. M.

← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr....		Expropriere. Sentința nr. 594/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Fond funciar. Decizia nr. 1466/2015. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 1466/2015. Tribunalul SUCEAVA