Obligaţie de a face. Decizia nr. 277/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 277/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 6780/314/2011
Dosar nr._ - revendicare imobiliară -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 277
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30 APRILIE 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: G. F. F.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de pârâții A. P. și A. U., ambii domiciliați . Dragomirnei, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 3014 din data de 04.07.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți N. C., N. D. și A. ANIȘOARA, cu toții din mun. Suceava, de la familia Ș. M., ..80, . E, ..
Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 23 APRILIE 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al intimaților reclamanți, avocat O. A. să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 30 APRILIE 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 6 iulie 2011, sub nr. de dosar_, reclamanții N. C., N. D. și A. Anișoara au chemat în judecată pe pârâții A. P. și A. U., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâților de a le lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 500 m.p. teren intravilan „G.”, situat în . Dragomirnei, jud. Suceava împreună cu una casă bătrânească având trei camere, hol, cămară, situată pe terenul mai susmenționat, având ca vecini Mironov I., drum sătesc pe două părți și pârâul, bunuri în valoare de 3000 lei, obligarea pârâților să-și ridice de pe terenul revendicat conform art. 494 Cod civil, șura cu grajd din lemn, acoperită cu azbociment, edificată în anul 2011, fără autorizație și fără acordul lor, bunuri în valoare de 2000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului revendicat, teren pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate, ca moștenitori ai defunctului N. Teodosia conform titlului de proprietate nr. 567/26.10.1995, pentru suprafața de 1,20 ha teren intravilan, într-un singur trup de teren, situat în .. Suceava.
Au mai precizat reclamanții că sunt de asemenea și moștenitorii construcțiilor revendicate conform certificatului de moștenitor nr. 936/1983 eliberat după defunctul lor tată N. M. decedat la data de 25 martie 1983, dată la care ei erau minori.
Au mai arătat reclamanții că la apariția Legii 18/1991 au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate fiindu-le reconstituit dreptul de proprietate conform titlului de proprietate nr. 567/1995, pentru suprafața de 1,20 ha.
Mai arată reclamanții că au solicitat pârâților să le elibereze casa și terenul, dar aceștia au refuzat pretinzând că au cumpărat casa de la mama lor, mai mult decât atât, fără autorizație și fără acordul lor, au edificat o șură cu grajd.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe disp. art.480, 494 Cod civil.
În dovedire, reclamanții au depus la dosar înscrisuri (f. 4 – 7).
La data de 13 ianuarie 2012, pârâții A. P. și A. U., au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că de la data de când au cumpărat casa de locuit cu anexele și terenul aferent acestora au avut o posesie utilă, considerând că au dobândit dreptul de proprietate asupra acestora.
La aceeași dată, au formulat și cerere reconvențională prin care au solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra casei de locuit cu anexe gospodărești și a terenului aferent situate în .>
În motivarea cererii reconvenționale, pârâții au arătat că la data de 21 iunie 1987 au încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat contract de vânzare-cumpărare prin care numita Ș. (Colominschi) M., mama reclamanților, le-a vândut casa de locuit cu anexe gospodărești și terenul aferent în schimbul prețului de 37.000 lei și începând din acel an au intrat în stăpânirea terenului și a casei de locuit cu anexele gospodărești fără a fi tulburați de nimeni în toată această perioadă de timp.
Au mai arătat pârâții că față de imobilele în litigiu s-au comportat ca adevărați proprietari, au achitat continuu și neîntrerupt impozitul aferent, conform rolului fiscal, au plantat pomi fructiferi, au cules fructele, astfel încât și-au exercitat dreptul de proprietate nestingherit începând din iunie 1987 și până în prezent.
La termenul din 24 februarie 2012, față de cererea reconvențională formulată, s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți Stefanov (Colominschi) M. și Primăria comunei Mitocu Dragomirnei, jud. Suceava.
La data de 5 aprilie 2012, pârâții A. P. și A. U. au formulat precizări la cererea reconvențională (f.33 dosar) prin care au solicitat să se constate că au dobândit prin cumpărare suprafața de 500 m.p. teren intravilan la locul numit „G.”, . cu o casă, șură, grajd, beci, baie, cu prețul de 37.000 lei achitat integral și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare.
În drept au fost invocate disp. art. 1669 cod civil.
La termenul din 6 aprilie 2014, pârâta Ș. M. a formulat întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâții A. P. și A. U. (f.50 dosar).
La termenul din 1 iunie 2012, instanța a luat act că pârâții A. P. și A. U. nu înțeleg să se judece în contradictoriu cu numita Ș. (Colominschi) M. și cu Primăria comunei Mitocul Dragomirnei, jud. Suceava.
Instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar, proba cu expertiză topo (f. 113 - 121), precum și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii Zalinschi Ș. L., Caziuc D., B. T. și N. N. D. declarația acestora aflându-se la fila 154, 162,167 și 179 dosar.
Prin sentința civilă nr. 3014 din data de 04.07.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ , s-a admis acțiunea civilă având ca obiect „revendicare imobiliară”, formulată de reclamanții N. C., N. D. și A. Anișoara, cu domiciliul ales la Ș. M. din Suceava, .. 80, ., . în contradictoriu cu pârâții A. P. și A. U., domiciliați în .. Suceava.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională.
Pârâții reclamanți au fost obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților pârâți suprafața de 500 mp teren intravilan, teren identificat în raportul de expertiză topo-cadastrală N. G., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, precum și casa bătrânească cu trei camere situată pe acest teren.
Pârâții reclamanți au fost obligați să ridice de pe suprafața de 500 mp teren proprietatea reclamanților pârâți construcția identificată în raportul de expertiză N. G. - C2 șură cu grajd.
Pârâții reclamanți au fost la plata către reclamanții pârâți a sumei de 4073,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul neposesor pretinde restituirea bunului său de la posesorul neproprietar.
În prezenta cauză doar reclamanții dețin titlu de proprietate asupra suprafeței de 500 mp teren intravilan, teren ce a fost identificat prin raportul de expertiză topo-cadastrală N. G., efectuat în cauză, precum și pentru casa bătrânească cu trei camere situată pe acest teren.
Acțiunii în revendicare formulată de către reclamanți și titlului de proprietate invocat de către aceștia, pârâții opun un act sub semnătură privată, act ce nu constituie act translativ de proprietate.
Reclamanții sunt moștenitorii (fiii) defunctului N. M., decedat la data de 25.03.1983. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 936/1983, masa succesorală rămasă după defunct se compune din suprafața de 250 mp teren curți construcții, împreună cu una casă și anexe situate în .. Suceava.
După apariția Legii nr. 18/1991, reclamanții au obținut titlul de proprietate nr. 567/26.10.1995 pentru suprafața de 1,20 ha teren într-un singur trup, situat intravilan . Dragomirnei, jud. Suceava.
Terenul în suprafață de_ mp, măsurat și identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză cuprinde și suprafața de 500 mp pentru care pârâții invocă înscrisul sub semnătură privată încheiat cu mama reclamanților.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, din suprafața de teren proprietatea reclamanților conform titlului de proprietate, pârâții ocupă suprafața de 531 mp.
Având în vedere faptul că reclamanții dețin titlu de proprietate pentru întreaga suprafață de_ mp, iar din probele administrate în cauză rezultă că pârâții ocupă din această suprafață 531 mp teren, fără a deține un titlu de proprietate, instanța a admis acțiunea reclamanților. Prin acțiunea introductivă, reclamanții au revendicat suprafața de 500 mp. Deși din concluziile raportului de expertiză rezultă că pârâții ocupă fără drept suprafața de 531 mp, instanța a avut în vedere principiul disponibilității în privința obiectului dedus judecății și, în consecință, a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților pârâți suprafața de 500 mp teren intravilan, teren identificat în raportul de expertiză topo-cadastrală N. G., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, precum și casa bătrânească cu trei camere situată pe acest teren.
În privința cererii reconvenționale, instanța a reținut că pârâții au solicitat instanței ca, în temeiul actului sub semnătură privată încheiat la data de 21.06.1987 cu numita Colominschi M., să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare pentru suprafața de 500 mp teren pe care o dețin.
Față de această cerere, instanța de fond a reținut că una dintre condițiile pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic este aceea ca promitentul vânzător să fie proprietarul bunului imobil vândut.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că a avut calitatea de promitent vânzător în actul sub semnătură privată încheiat în 1987 numita Colominschi M., mamă a reclamanților, fostă soție a defunctului N. M..
La data decesului lui N. M., căsătoria acestuia și mama reclamanților era desfăcută. În aceste condiții, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 936/1983, calitatea de moștenitori ai defunctului o au doar cei trei fii ai acestuia, nu și numita Colominschi M., care a încheiat înscrisul sub semnătură privată în calitate de promitentă vânzătoare.
Având în vedere că lipsește una dintre condițiile pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic, respectiv nu este îndeplinită calitatea de proprietar al promitentului vânzător, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională.
Având în vedere dispozițiile art. 274 C. pr. civ., precum și soluția de admitere a cererii reclamanților pârâți și de respingere a cererii reconvenționale, instanța a obligat pârâții reclamanți la plata către reclamanții pârâți a sumei de 4073,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au promovat recurs pârâții A. P. și A. U., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă sens în care au solicitat modificarea în totalitate a acesteia, iar în rejudecare admiterea cererii reconvenționale și respingerea cererii de revendicare și ridicare construcții.
În fapt, în mod greșit instanța de fond a respins cererea reconvențională pe care au formulat-o, având în vedere că la data de 21.06.1987 au încheiat un înscris sub semnătură privată, intitulat contract de vânzare - cumpărare prin care numita Colominschi M. (mama reclamanților - pârâți N. D. și N. C.), le-a vândut casa de locuit cu anexele gospodărești (șură, grajd, beci, baie) împreună cu suprafața de 500 mp situat la locul numit „G." din intravilanul . Dragomirnei, cu suma de 37.000 lei ROL.
Din înscrisul sub semnătură privată (fila 35) menționat rezultă cu claritate că numita Colominschi M. a vândut în numele minorilor, în calitate de tutore, fiind mama lor (întrucât doar minorii aveau calitatea de moștenitori după tatăl lor, nu și mama lor care era divorțată de tatăl lor la data decesului) și nu a vândut imobilele în numele său personal, așa cum în mod eronat au susținut reclamanții și cum instanța de fond a reținut.
Cum minorii nu pot face acte de dispoziție în nume personal, ci prin reprezentantul legal, în cazul minorilor sub 14 ani care nu au capacitate de exercițiu, sau asistați de reprezentantul legal în cazul minorilor peste 14 ani care au o capacitate restrânsă de exercițiu, este evident că cea care putea încheia acte de dispoziție era mama lor, adică Colominschi M..
La momentul încheierii convenției au intrat în stăpânirea terenului, casei de locuit cu anexele gospodărești și au achitat prețul de 30.000 lei ROL la data de 21 iunie 1987, iar diferența de 7.000 lei ROL la 13.02.1988. În tot acest interval de timp au stăpânit imobilele fără să fi fost tulburați de nimeni de aproximativ 25 ani și au plătit la Primăria Mitocu Dragomirnei taxele și impozitele aferente acestora (fila 25), au contract de furnizare energie (fila 20) și declarațiile martorilor Achilov T. și B. T. prin care au dovedit posesia continuă sub nume de proprietar, publică și netulburată în toți acești ani. Chiar și martorii reclamanților au arătat că limitele de hotar nu s-au modificat și nu au existat conflicte cu nimeni.
Cum înscrisul sub semnătură privată reprezintă din punct de vedere juridic o promisiune de vânzare - cumpărare, acesta poate fi validat printr-o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare, chiar împotriva refuzului nejustificat al vânzătorilor, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: prețul să fie achitat; imobilele să fie stăpânite continuu și netulburat sub nume de proprietar și la momentul validării convenției, vânzătorul să fie proprietarul bunului, întrucât acesta răspunde pentru evicțiune.
Toate aceste condiții sunt îndeplinite, iar reclamanților - intimați li s-a reconstituit dreptul de proprietate pe terenul aflat în litigiu după defunctul lor tată N. M. prin titlul de proprietate nr. 567/26.10.1995.
Deși reclamanții știu că mama lor, în numele lor le-a vândut casa și terenul aferent pentru a-i putea crește după moartea fostului soț și tatăl lor, totuși au promovat acțiunea în revendicare în mod șicanator, amenințându-i că îi vor scoate în stradă, chiar dacă vor fi obligați să le dea banii înapoi.
Este real că în urma raportului de expertiză efectuat de expert N. G. rezultă că ei ocupă o suprafață de 531 mp și nu doar 500 mp, așa cum sunt trecuți în înscrisul sub semnătură privată, dar tot expertul arată că plusul de 72 mp găsiți în urma măsurătorii întregii suprafețe din titlul de proprietate al reclamanților, se încadrează în limitele de toleranță admise de normele stabilite de ANCPI (fila 3 - raport expertiză). Astfel, cei 31 mp deținuți în plus de ei se află în marja de eroare, datorată măsurătorilor care s-au făcut în trecut la momentul cumpărării fără instrumente de mare precizie, neexistând nici o modificare a hotarelor de atunci și până în prezent
Dacă instanța de fond a apreciat că acel plus de 31 mp nu li se cuvine și se impune a fi evidențiat pentru a stabili linia de hotar, s-ar fi impus în virtutea rolului activ al acesteia de a dispune un supliment la raportul de expertiză care să lămurească delimitarea suprafeței de 500 mp, iar nu respingerea cererii reconvenționale de la fila 33 dosar, nedându-se eficiența juridică înscrisului sub semnătură privată care reprezintă o promisiune de vânzare cumpărare, încălcându-se astfel principiul stabilității raporturilor juridice.
În al doilea rând, în mod greșit instanța de fond a admis capătul de cerere privind ridicarea construcției reprezentând șură cu grajd de lemn acoperit cu azbociment.
Astfel, recurenții au arătat că au cumpărat atât suprafața de 500 mp teren intravilan la locul numit „G." . cu o casă, șură, grajd, beci, baie, toate la prețul de 37.000 lei (fila 35). Deci, șura și grajdul au făcut obiectul vânzării cumpărării din 21 iunie 1987 și de atunci le-au stăpânit până în anul 2010, când în urma unor inundații foarte puternice, acestea s-au autodemolat și au primit ajutoare de la Primăria Mănăstirea Dragomirnei pentru a le reface. Acest lucru l-au dovedit atât cu declarațiile martorilor cât și cu înscrisurile depuse la dosar (filele 73-77), reprezentând procesul verbal întocmit de primărie prin care s-au constatat pagubele produse de inundații, fișa tehnică și centralizatorul cu materialele primite ca ajutor pentru reconstruirea locuințelor afectate de inundații.
Deci, nu există rea-credință în refacerea acestor construcții, care să justifice demolarea acestora așa cum prevede legea prin art. 494 Cod civil, astfel în mod nelegal instanța de fond a admis acest capăt de cerere.
Pentru toate aceste argumente, recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii și în rejudecare admiterea cererii reconvențională formulată de ei și respingerea cererii de revendicare formulată de intimații reclamanți.
În drept, au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă
Intimații reclamanți N. C., N. D. și A. ANIȘOARA au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acestuia ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
Recurenții pârâți reclamanți critică sentința instanței de fond, susținând că în mod nelegal s-a admis acțiunea lor și s-a respins cererea reconvențională a pârâților.
Astfel, se poate observa că ei sunt moștenitori (fii și fiică) ai defunctului N. M., decedat la 30.06.1983 conform Certificatului de moștenitor nr. 936 din 30.06.1983 și a Titlului de proprietate nr. 567/26.10.1995 după bunica.
Pârâții recurenți au ocupat în timpul cât primii doi reclamanți erau minori, iar reclamanta era majoră și locuiau la București, imobilul casă și anexe situat în . ca ei să știe și fără să fi purtat vreo discuție cu ei.
La apariția Legii 18/1991, la locul în litigiu li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,20 ha teren grădină și când au mers la teren, pârâții au devenit violenți, spunând că ei sunt proprietarii terenului și al construcțiilor întrucât l-au cumpărat în anul 1987 de la mama lor.
Deși le-au explicat că mama lor nu putea vinde bunurile care le aparțin, aceștia - deși au arătat că dacă așa stau lucrurile sunt dispuși să le restituie banii întrucât nu doresc să vândă nici casa, nici terenul ce ne aparține, cu atât mai mult cu cât modul cum este amplasată această construcție face imposibilă folosirea restului proprietății întrucât este chiar în mijlocul grădinii de 1,20 ha.
Consideră că ei au demonstrat că sunt proprietarii bunurilor revendicate și că pârâții nu posedă nici un act de înstrăinare din partea lor, ba mai mult, aceștia și-au edificat chiar în anul 2011 când au promovat acțiunea, șura cu grajdul, fără autorizație și fără a fi proprietarii terenului.
În ce privește nelegalitatea sentinței recurate și faptul că a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâți, urmează a se reține mai multe aspecte:
După promovarea acțiunii este evident că pârâții știau că au încheiat un act sub semnătură privată cu un neproprietar, așa încât au formulat cererea reconvențională în contradictoriu cu mama lor cu care încheiaseră înscrisul sub semnătură privată în anul 1987 și cu Primăria Comunei Mitocul Dragomirnei, (practic o clădire), prin care solicitând să se constate că au dobândit dreptul de proprietate prin posesie de lungă durată (uzucapiune), cerere formulată la 13.01.2012. D. urmare, la data de 24.02.2012 s-a dispus introducerea în cauză a celor doi pârâți, pentru ca la data de 5.04.2012, pârâții conform precizărilor de la fila 33 dosar să solicite să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, dat fiind înscrisul încheiat cu mama noastră la 21.06.1987.
Pârâta Stefanov (Colominschi) M. a formulat întâmpinare în care a precizat că acel înscris a fost făcut de ea fără ca ei să știe și să o desemneze pe ea ca în numele lor să facă acea vânzare, cu atât mai mult cu cât minori fiind trebuia ca vânzarea să fie înaintată de autoritatea tutelară, iar reclamanta, majoră la acea dată, nu era fiica numitei Stefanov M. și nu au știut niciodată de această vânzare și nici nu și-au dat acordul, lucru de altfel precizat și de martorii în cauză, nici chiar pârâții nesusținând acest lucru în întâmpinare.
Invocând ca temei de drept art. 1669 Noul Cod Civil, deși înscrisul sub semnătură privată este încheiat în anul 1987, pârâții au pretins că în baza „promisiunii de vânzare" și a refuzului nostru de a încheia acte autentice, sunt îndreptățit să ceară pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Așa cum a reținut și instanța prin sentința pronunțată și cum prevede art. 1669 Noul cod civil invocat de recurenți, la fel ca și prevederile Codului civil de la 1864 (art. 962), convenția pentru a fi validată trebuie să vizeze părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare.
În mod cert, între reclamantă și pârâți nu a intervenit nici un acord de voință privind vânzarea bunurilor ce le aparțin și așa cum au arătat, nu poate fi validată o vânzare care nu s-a încheiat cu proprietarii.
În consecință, au solicitat respingerea recursului, practic și cu privire la faptul că pârâții și-au edificat șura cu gardul - deși știau că nu sunt proprietarii terenului și le solicitase să le elibereze bunurile, și fără autorizație, este dovada deplină, așa cum au arătat și martorii, a relei credințe a acestora în ridicarea construcției, mai ales că nu au făcut o solicitare în sensul celor invocate în recurs, în cererea reconvențională.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul constată următoarele:
În ce privește criticile formulate de pârâți sub aspectul soluției date cererii reconvenționale tribunalul constată că nu sunt întemeiate.
Demersul recurenților este întemeiat pe dispozițiile art.1073,1077 Cod civil, art.5 al.2 din Titlul X din Legea nr.247/2005, potrivit cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației asumate de debitor, iar în caz de refuz, instanța poate suplini consimțământul acestuia din urmă.
Reiese că pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, instanța trebuie să verifice dacă promisiunea /antecontractul de vânzare cumpărare întrunește cerințele de validitate prevăzute de art.948 Cod civil, adică capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al celui ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită, dacă cel care și-a asumat obligația de a transmite proprietatea are în patrimoniul său respectivul bun.
În speță, recurenții au prezentat antecontractul de vânzare cumpărare datat la 21.06.1987, materializat într-un înscris sub semnătură privată, însă se constatată că acesta nu întrunește toate condițiile de valabilitate pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Astfel, corect instanța a procedat la verificarea în prealabil a aspectelor privitoare la calitatea de proprietar a promitentului vânzător și în condițiile în care la dosarul cauzei nu s-au produs nici un fel de dovezi în acest sens, corect a apreciat că în acest caz, acțiunea nu este admisibilă.
Potrivit art. 949 Cod civil, în principiu, toate persoanele se bucură de capacitatea de a contracta (în general), regula fiind capacitatea, iar exceptia incapacitatea. Dispoziția este reluată în același sens în art. 1306 Cod civil privind capacitatea în materia contractului de vânzare – cumparare. Sunt incapabili de a contracta, în general, minorii și interzișii și “toți acei cărora legea le-a prohibit oarecare contracte” ( art. 950 Cod civil ). Având în vedere că vânzarea – cumpărarea este un act de dispoziție, atât pentru vânzător, cât și pentru cumpărător, părțile trebuie să aibă capacitate de exercițiu deplină. În consecință, minorii între 14 și 18 ani vor putea încheia contracte personal, dar numai cu încuviințarea ocrotitorilor legali și în toate cazurile cu autorizația autorității tutelare.
Cum promitenta vânzătoare nu avea calitatea de proprietar al bunului vândut deoarece aceasta nu mai avea vocație la moștenirea soțului, fiind divorțată la data decesului iar actele de dispoziție în numele minorilor ca reprezentant legal trebuiau confirmate de autoritatea tutelară, în mod corect s-a reținut că nu sunt date condițiile pentru pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate transferul dreptului de proprietate.
În ce privește criticile cu privire la soluția dată în revendicare tribunalul constată că sunt întemeiate.
În speță, reclamanții revendică suprafața de 500 m.p. teren ,,G." situat în intravilanul satului Lipoveni, . Suceava împreună cu casa situată pe acest teren, pe care pretind că au ocupat-o pârâții A. P. și A. U., fără drept.
Instanța de fond a reținut că doar reclamanții dețin titlu de proprietate pentru acest teren revendicat ce a fost identificat prin raportul de expertiză topo-cadastrală N. G. iar pârâții opun doar un înscris sub semnătură privată ce nu constituie act translativ de proprietate și a admis acțiunea în revendicare.
Acțiunea în revendicare impune instanței investite cu o atare acțiune să verifice dacă bunul imobil cu identificările prezentate de reclamant se regăsește sau nu în posesia nelegitimă a pârâților.
Revendicarea implică ideea de deposedare a titularului de bunul revendicat, care este o acțiune ilicită și impune reclamantului, care se pretinde proprietar și care are interes ca instanța să se pronunțe asupra existenței dreptului său de proprietate, să dovedească proprietatea prin invocarea unui titlu sau compararea posesiilor în conflict.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză de expert N. G. (filele 113-120 dosar fond), însușite de părțile din prezenta cauză, terenul ocupat de pârâți la locul litigiului este de 531 m.p. și este înconjurat pe trei laturi de terenul înscris în T.P. nr. 567/26.10.1995.
La locul litigiului expertul a măsurat o suprafață totală de 12.831 m.p. care include terenul înscris în titlul de proprietate al reclamanților și terenul deținut de pârâți, precum și o cale de acces de 228 m.p. Însumând suprafețele terenului ocupat de pârâți și a căii de acces, expertul a constatat că rezultă un total de 759 m.p. iar prin scăderea acestei suprafețe din suprafața totală măsurată de 12.831 m.p. rezultă o suprafață de 12.072 m.p., respectiv cea înscrisă în titlu de proprietate, cu o diferență de 72 m.p. în plus, ce se încadrează în limitele de toleranță admise de normele stabilite de ANCPI, diferență ce poate proveni și din faptul că pe laturile de nord, este și partea de sud, terenul măsurat este împrejmuit.
Cum reclamanții dețin în fapt întreaga suprafață de teren reconstituită prin T.P. nr. 567/1995 iar pârâții nu ocupă vreo suprafață din terenul înscris în titlu, chiar dacă nu dețin un titlu valabil pentru terenul ocupat de aceștia, câtă vreme nu s-a dovedit că pârâții ocupă fără drept vreo suprafață de teren din proprietatea reclamanților, în mod greșit s-a admis acțiunea în revendicare și ridicarea construcțiilor existente pe aceasta.
Astfel, în temeiul art. 312 C.proc.civ. tribunalul va admite recursul pârâților reclamanți doar sub acest aspect și va modifica în parte sentința civilă nr. 3014/4.07.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava, în sensul că: va respinge ca nefondată acțiunea civilă în revendicare și ridicare construcții formulată de către reclamanții – pârâți.
Ca urmare a respingerii acțiunii, în temeiul art. 274 C.proc.civ. va înlătura dispoziția de obligare a pârâților reclamanți la plata către reclamanții pârâți, a sumei de 4073, 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată de la fond.
În ce privește suma de 1697 lei, reprezentând contravaloarea ajutorului public judiciar acordat sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru și de la plata parțială a onorariului de expert, de care pârâții – reclamanți A. P. și A. U. au beneficiat la judecata în fond, conform art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008 va rămâne în sarcina statului.
De asemenea, va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
În ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată din recurs, formulată de recurenții – pârâți A. P. și A. U., aceasta va fi respinsă ca nefondată, deoarece nu au făcut dovada cheltuielilor pretinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul formulat de pârâții A. P. și A. U., ambii domiciliați . Suceava împotriva sentinței civile nr. 3014 din data de 04.07.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți N. C., N. D. și A. ANIȘOARA, cu toții din mun. Suceava, de la familia Ș. M., ..80, . E, ..
Modifică în parte sentința civilă nr. 3014/4.07.2014. pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, în sensul că:
Respinge ca nefondată acțiunea civilă în revendicare și ridicare construcții formulată de către reclamanții – pârâți.
Înlătură dispoziția de obligare a pârâților reclamanți la plata către reclamanții pârâți, a sumei de 4073, 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată de la fond.
Suma de 1697 lei, reprezentând contravaloarea ajutorului public judiciar acordat sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru și de la plata parțială a onorariului de expert, de care pârâții – reclamanți A. P. și A. U. au beneficiat la judecata în fond, rămân în sarcina statului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată din recurs, formulată de recurenții – pârâți A. P. și A. U., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 APRILIE 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. L. C. M. G. F.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. F.L.
Jud. fond. B. C.
Tehnored. Ș.L.G./ Ex.2.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 494/2015. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 276/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
