Revendicare imobiliară. Decizia nr. 494/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 494/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 294/206/2014
Dosar nr._ Revendicare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 494
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.04.2015
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR D. D.
GREFIER S. A.
Pe rol judecarea apelului formulat de către reclamantul M. S., domiciliat în comuna Vama, .. 109,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1206 pronunțată la data de 25.11.2014 de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc intimați fiind pârâții I. Letiția domiciliată în ., județul Suceava, I. G., domiciliat în ., județul Suceava, și intervenientul H. G. I., domiciliat în comuna Vama, .. 133, județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul apelant Mihaslache S., pârâții intimați I. Letiția și I. G., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile,legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată că s-a depus prin biroul arhivă de către reclamantul apelant un înscris intitulat „întâmpinare” pe care îl califică ca fiind „dezvoltarea motivelor de apel”.
Apelantul M. S. depune la dosar un set de înscrisuri. solicitând instanței încuviințarea acestei probe.
Instanța pune în discuția părților prezente încuviințarea probei cu înscrisurile depuse astăzi la dosar de către reclamantul apelant.
Intimații prezenți în instanță având pe rând cuvântul arată că nu sunt de acord cu încuviințarea probei cu înscrisurile depuse astăzi la dosar de către reclamantul apelant.
Instanța, în temeiul art. 470 al. 1 lit. „d” Cod procedură civilă și al. 3 al aceluiași articol, constată că apelantul este decăzut din dreptul de a administra proba cu înscrisurile depuse la acest termen de judecată, având în vedere opoziția părților adverse, faptul că proba nu a fost cerută prin cererea de apel, iar administrarea acesteia nu rezultă din dezbateri.
Întrebate fiind de către instanță, părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au de formulat alte cereri și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Instanța, văzând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, în temeiul art. 244 al. 1 Cod procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Apelantul M. S. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat pentru motivele expuse pe larg în cererea de apel, cu cheltuieli de judecată în sumă de 4000 lei.
Intimații, având pe rând cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată..
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc la data de 11 februarie 2014, reclamantul M. S. a chemat în judecată pe pârâții I. Letiția și I. G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 3791 mp teren identic cu parte din . din CF 3253 a . în CF la locul numit „Brazi”, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin actul de partaj din anul 1951 după autorul său, al mamei sale și al fraților săi, a dobândit prin tragere la sorți, suprafața de 2 ha și 9875 mp teren fânaț și pășune.
A mai susținut reclamantul că îngrijește și terenul ce a revenit surorilor sale S. R. V. și S. M., ambele plecate la muncă în Germania și că cele două surori sunt moștenitoare doar după mama sa M. R., recăsătorită S.. A susținut că mama sa M. (S.) R. a dobândit prin același act de partaj din 1951 suprafața de 49.792 mp din care a înstrăinat doar 13.000 mp (100 de prăjini) astfel încât consideră inexplicabil faptul că în prezent pârâții folosesc 16.791 mp și pentru acest motiv consideră că diferența de 3791 mp îi aparține conform extrasului de carte funciară și solicită obligarea pârâților la a-i preda acest teren și a-i respecta dreptul de proprietate.
Reclamantul a atașat la acțiune extras din sentința de partaj din 1951 cuprinzând loturile 1-6, contract de vindere – cumpărare sub semnătură privată între N. S. în calitate de cumpărător și Rahila M., în calitate de vânzătoare, cu privire la 5/20 părți din corpul tabular 3253 Vama, dobândit prin succesiune în 1935, imobil din care se vinde o parte de 60 de prăjini fânaț și 60 de prăjini pășune lui N. S., extras Cf pentru informare pentru CF 3253 actual_ Vama, parcelele 3810/5 – 3812 în suprafață de 164.633 mp întabulate din 1937 prin succesiune pe M. Rahila, M. E. M. D., M. I., M. Glicheria și M. S., acesta din urmă cu cota de 3/20 părți, plan de situație din anul 2006 întocmit de B. V., sentința civilă 934/2012 prin care s-a respins acțiunea în revendicare formulată de M. S. cu privire la 50 de ari teren în contradictoriu cu I. F., S. I., decizia civilă 674/2013, prin care s-a respins apelul lui M. S. împotriva sentinței 964/2012.
Pârâții I. Letiția și I. G. au depus la dosar întâmpinare prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă 964/2012 și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, motivat de faptul că din punct de vedere tabular acesta este coindivizar tabular și nu proprietar exclusiv și nu are acceptul celorlalți coproprietari pentru acțiunea în revendicare.
La 13 iunie 2014, s-a depus la dosar o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâților de către H. G. I., prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând pârâtul că el deține în realitate terenul din litigiu, pe care l-a cumpărat de la I. Letiția și I. G., iar aceștia la rândul lor, l-au dobândit de la S. D., că reclamantul nu a folosit niciodată acest teren care de peste 46 de ani a fost în posesia familiei I., anexând promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 581 din 28 iunie 2013.
S-a efectuat în cauză o expertiză topometrică de către expertul Ș. M., care a edifica terenurile deținute pe de o parte de reclamant, pe de o parte de pârâți, a identificat terenul din litigiu constatând că acesta a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare dintre M. R. ca vânzător și N. S. zis M. în anul 1940, prin act sub semnătură privată, că se identifică cu parc. 3810/5 pășune și parte din . CF 3253 Vama, că este situat la locul numit „Brazi” și face parte dintr-o suprafață mai mare de 16.791 mp, învecinată cu I. N., M. S., Morohoschi I. și S. I., că terenul a fost revândut cu act de mână de către D. M., soția lui I. S., lui I. V., apoi de către pârâți intervenientului H. G. I., care-l deține în prezent.
Prin aceeași expertiză, a fost identificată suprafața de 49.792 mp dobândit de M. Rahila (S.) prin partajul din 1951, constatându-se că din această suprafață 100 prăjini au fost vândute încă din 1940 lui N. a lui I. S., că prin același act de partaj din 1951 reclamantul M. S. a dobândit 29.875 mp, terenuri deținute în momentul de față de către reclamant, stabilind expertul că în prezent la Brazi M. S. deține_ mp +_ mp, mai puțin cele 100 de prăjini vândute înainte de partajul din 1951, cele 100 prăjini echivalând cu 17.902 mp.
Mai constată expertul că în terenul deținut la Brazi de M. S. se include o suprafață de 8618 mp peste ceea ce potrivit actelor ar trebui să dețină M. S. și surorile sale S. Rahila și S. M..
Expertul a identificat terenul din litigiu ca fiind cel vândut de M. (S.) R. lui N. S., parte din 100 de prăjini, ulterior revândut de N. S. lui I. V..
Prin sentința civilă nr. 1206 din 25.11.2014 Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc a respins excepțiile: lipsei calității procesuale active a reclamantului și autorității de lucru judecat invocate de pârâți, a admis cererea de intervenție formulată de H. G. I., a respins acțiunea civilă având ca obiect „revendicare imobiliară”, formulată de reclamantul M. S., în contradictoriu cu pârâții I. Letiția și I. G., ca nefondată și a obligat pe reclamantul M. S. să plătească cu titlu de cheltuieli de judecată: 800 lei pârâților I. Letiția și I. G. și 800 lei intervenientului H. G. I.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că potrivit expertizei efectuate în cauză și susținerilor pârâților și intervenientului, deținătorul actual al terenului din litigiu este intervenientul Huțulec G. care l-a cumpărat de la pârâți printr-un act sub semnătură privată.
Terenul din litigiu în suprafață de 3791 mp este parte din cele 100 de prăjini, respectiv peste un ha, vândute în 1940 de Rahila M. (mama reclamantului) lui N. a lui I. S., stabilindu-se prin expertiză că reclamantul deține terenul dobândit de el și de surorile sale, în suprafață totală de_ mp și că dețin în plus față de ceea ce justifică prin actele depuse la dosar, 8618 mp.
Toate operațiunile juridice, respectiv vânzarea din 1940, partajul din 1951, vânzările ulterioare, nu au fost înscrise în cartea funciară, unde situația tabulară a rămas pe proprietate indiviză pe cote părți, așa cum rezultă din extrasul de CF de la f. 9 dosar, situația tabulară fiind neschimbată din 1937 și neactualizată.
A mai rezultat din probatoriul administrat că reclamantul M. S. nu a deținut în mod efectiv terenul din litigiu, nici înainte, nici după partajul din 1951, nu a fost pus în posesie cu acest teren care nu a fost includ în lotul atribuit în acel partaj, pentru că în realitate terenul fusese vândut din 1940, deci cu 11 ani înainte de partaj, familiei I..
Prin expertiză s-a stabilit că reclamantul oricum deține la Brazi mai mult teren decât justifică potrivit actelor de proprietate.
Pe de altă parte, s-a stabilit că terenul e deținut de intervenientul H., care apare ca fiind cumpărător de bună credință.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, instanța a constatat că excepția este nefondată, reclamantul având acces la justiție și posibilitatea de a pretinde un drept de proprietate, cu condiția să-l și dovedească prin probele administrate.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, instanța a constatat că aceasta se impune a fi respinsă întrucât prin sentința civilă 934/2012 s-a revendicat o suprafață de 50 ari de teren și pârâți au fost I. Letiția și I. G., astfel încât cel puțin aparent, pare să fie o suprafață diferită, o parcelă diferită, instanța apreciind că se impune judecata cauzei pe fond și nu pe excepție.
Se mai impune precizarea că reclamantul în motivarea acțiunii, face un calcul pur matematic, din cuprinsul căruia rezultă că M. Rahila ar fi înstrăinat doar 13.000 mp și că în acest context, pârâții ar deține în plus cei 3791 mp, însă acest calcul aritmetic este speculativ și nu poate fi considerat ca un argument pentru admiterea acțiunii reclamantului.
În contextul celor sus arătate, a respins excepțiile: lipsei calității procesuale active a reclamantului și autorității de lucru judecat invocate de pârâți.
S-a admis cererea de intervenție formulată de H. G. I..Pentru aceleași motive s-a respins acțiunea civilă având ca obiect „revendicare imobiliară”, formulată de reclamantul M. S., ca nefondată.
Conform art. 451, 453 NCPC, a obligat pe reclamantul M. S. să plătească cu titlu de cheltuieli de judecată: 800 lei pârâților I. Letiția și I. G. și 800 lei intervenientului H. G. I..
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul M. S., solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a soluției de fond, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată, respectiv a obliga atât pe pârâți, cât și pe intervenient, să îi recunoască dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3791 m.p., teren situat la locul „Brazi”, din extravilanul comunei Vama, învecinat cu I. N., S. I., Morohotchi I. si restul terenului folosit de către intervenientul H. G. Ionul, identic tabular cu parte din ./5, de pășune si parte din ., de fânaț, ambele aparținând C.F. 3253 Vama, actualmente C.F._ Vama, potrivit conversiei pe hârtie si să îi predea posesia asupra acestui teren, urmând ca atât pârâții, cât și intervenientul să fie obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată, urmând, de asemenea, să se mențină restul dispozițiilor de fond, așa cum au fost ele menționate în sentință, anume doar cele referitoare la excepții si cererea de intervenție accesorie.
În motivare a arătat că instanța de fond tranșează soluția privind fondul acțiunii, reținând în mod greșit faptul că „terenul din litigiu in suprafața de 3791 m.p. este parte din cele 100 prăjini, respectiv peste 1 ha vândute în 1940 de către Rahila M. (de fapt M.)....” si cum, s-a constatat în urma expertizei topometrice efectuate, împrejurarea potrivit căreia, reclamantul împreuna cu surorile sale, dețin o suprafața mai mare decât ar avea dreptul, cu 8618 m.p., acțiunea ar trebui respinsă ca fiind nefondată.
Expertul topometru, a adăugat la terenul lui M. Rahila (mama reclamantului), de_ m.p., suprafața revenita reclamantului, de_ m.p. (pentru ca reclamantul a folosit si terenul mamei sale, respectiv al surorilor sale, care de fapt sunt fiicele acestuia, dar au fost înfiate cu toate efectele filiației de către M. R., moștenind-o), rezultând o suprafața de_ m.p., din care a dedus suprafața de_ m.p. (cit a considerat ca reprezintă cele 100 prăjini vândute de către M. Rahila, potrivit mențiunilor din Revista Institutului Național de Metrologie - 2006, o prăjina fiind astfel apreciată la 179,02 m.p.) si a rezultat astfel suprafața de_ m.p.. Comparând suprafața rezultată în urma măsurătorii din teren, de_ m.p. (care ar fi deținuta efectiv de către reclamant), cu cea rezultata din calculele de mai sus (_ m.p. găsiți în teren-_ m.p.), a rezultat acea diferența de 8618 m.p..
În zonă, niciodată prăjina nu a fost predată mai mult decât 127 m.p., 128 m.p., iar dacă s-ar aprecia la 130 m.p., la cât a făcut referire expertul atunci când a fost să expliciteze suprafața de 3791 m.p. (punctul 5 din expertiza), atunci ar rezulta in plus, nu suprafața de 8618 m.p., ci suprafața de 3716m.p-(_ m.p.-_ m.p.-6.6667 m.p. 70383m.p. găsiți in teren-66667m.p.=:3716 m.p.). Daca s-a aprecia în mod real prăjina la 127 m.p., atât cât de fapt se calculează in zona, atunci ar rezulta diferența de 3416 m.p., si nu suprafața de 8618 m.p., ceea ce este exagerat (_ m.p.-_-_ m.p._ m.p. găsiți in teren-_ m.p =3416 m.p.).
A efectuat aceste calcule pentru a pune in evidenta doar diferența constatată în plus pentru reclamant, însa acest aspect, nu interesează major în cauza, ci daca, pârâții, respectiv intervenientul H. G. I., deține teren in plus, afara de cumpărătura efectuata de către pârâți, de la M. R., respectiv daca deține teren in plus, fata de cele 100 prăjini in discuție.
Revenind la cele reținute de către instanța de fond, potrivit cărora, suprafața de 3791 m.p., teren in litigiu, ar face parte din suprafața de 100 prăjini înstrăinata de către M. R., menționează din nou ca acest calcul sau constatare este eronata, pentru ca expertul topometru, la punctul 1, a menționat expres ca suprafața de 3791 m.p. (reprezentând teren in litigiu), face parte din suprafața de_ m.p. (deținuți de către interveniente potrivit punctului 3 din expertiza), suprafața constatata la măsurătoare, de către expert topometru B. V., la nivelul anului 2006.
Daca cele 100 prăjini ar fi apreciate la_ m.p. (130 m.p. /prăjina, maxim cit se apreciază in zona), atunci sigur ca din suprafața măsurata de către expert B., de_ m.p., deținuta de către intervenient, dedusă fiind suprafața de_ m.p.(cit reprezintă cele 100 prăjini), rezulta diferența de 3791 m.p. teren in litigiu, care in mod cert aparține coindivizarului din C.F. 3253 Vama (C.F._ Vama, provenit prin conversie), care este reclamantul in cauza, deoarece este vorba despre părțile din parcelele funciare nr. 3810/5 si nr. 3812, din aceasta carte funciara menționata mai sus.
Daca instanța de control apreciază ca sunt necesare măsurători suplimentare (deoarece s-au făcut referiri la măsurători ale expertului B., care nu a fost desemnat in prezenta cauza), este de acord sa le suporte.
Intimații au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefundat, arătând, în esență, că reclamantul nu este proprietarul terenului pe care îl revendică și deci nu are calitate procesuală pentru a promova acțiunea, această situație este recunoscută și de reclamant în acțiunea promovată și de actele de proprietate depuse la dosar.
Examinând sentința prin prisma motivelor de apel invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, tribunalul va confirma soluția atacată, apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt corecte și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 3791 mp teren identic cu parte din . din CF 3253 a . în CF la locul numit „Brazi”,
În mod corect prima instanță a respins acțiunea în revendicare, soluția găsindu-și fundament în probatoriul administrat în cauză.
Astfel, prezintă relevanță împrejurarea că apelantul consideră că diferența de 3791 mp îi aparține conform extrasului de carte funciară, fără a depune înscrisuri elocvente, și solicită obligarea pârâților la a-i preda acest teren și a-i respecta dreptul de proprietate.
În materia terenurilor supuse reglementărilor fondului funciar, dovada dreptului de proprietate se face numai cu titlu de proprietate eliberat în concordanță cu o documentație prealabilă clară care să conțină pe lângă dispoziția de validare și un plan parcelar/proces verbal de punere în posesie care să identifice cu exactitate terenul prin dimensiuni și amplasament.
Așadar, pentru . din p.f. 3812/5 reclamantul nu face dovada că este proprietar, acest teren aparținând surorii sale, M. Glicheria, în urma partajului și nu mai prezintă relevanță situația juridică actuală a acestui teren, dacă a fost vândut, de către cine, dacă acea înstrăinare întrunește cerințele de validitate impuse de lege, reținând susținerile reclamantului-apelant în sensul că acest teren ar fi făcut obiectul unei promisiuni de vânzare-cumpărare încheiată de R. M., mama reclamantului, cu N. S., care la rândul lui l-ar fi înstrăinat autorului pârâților, I. V., deoarece, în lipsa dovezii dreptului său de proprietate, nu mai interesează dacă pârâții exercită posesia asupra acestui teren ori dacă posesia este legitimă și nici celelalte argumente invocate în cererea de apel.
În contextul în care reclamantul nu are identificat cu precizie terenul într-un act de proprietate, neputându-și dovedi, prin urmare, calitatea de proprietar asupra terenului în litigiu, nu mai prezintă relevanță celelalte susțineri, acțiunea în revendicare impunându-se a fi respinsă pentru lipsa uneia dintre condițiile cumulative pe care trebuia să le îndeplinească reclamantul conform art. 563 din Noul Cod Civil.
Pentru toate considerentele învederate, constatând că prima instanță a interpretat și a aplicat corect legea prin prisma probatoriului administrat, în baza dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Intimații au solicitat obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, însă nu au făcut dovada avansării unor astfel de cheltuieli, motiv pentru care se va respinge ca nefondată solicitarea acestora.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge apelul formulat de către reclamantul M. S., domiciliat în comuna Vama, .. 109, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1206 pronunțată la data de 25.11.2014 de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, intimați fiind pârâții I. Letiția domiciliată în ., județul Suceava, I. G., domiciliat în ., județul Suceava, și intervenientul H. G. I., domiciliat în comuna Vama, .. 133, județul Suceava, ca nefondat.
Respinge intimaților cererea privind obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22.04.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
I. G. D. D. S. A.
Red. D.D.
Tehnored. S.A./ 9 ex/12.05.2015
Judecător fond M. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 490/2015. Tribunalul SUCEAVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 277/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
