Fond funciar. Decizia nr. 414/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 414/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 414/2014
Dosar nr._ -fond funciar-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 414
Ședința publică din data de 5 mai 2014
Președinte: C. L.
Judecător: V. E. L.
Grefier: P. L.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de petenții E. I. și C. A., ambii prin avocat Țiganetea A. împotriva sentinței civile nr. 804 din 7 august 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimați fiind C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. și C. Orășenească de fond funciar Broșteni.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 28 aprilie 2014, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 5 mai 2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 16 aprilie 2013 sub nr._, E. I. și C. A., în contradictoriu cu intimatele C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., C. locală de fond funciar Broșteni a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. nr. 2 din 28.02.2013 solicitând desființarea în parte a acesteia cu privire la Anexa nr. 48, poziția nr. 67 și pe cale de consecință constituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului în calitate de urmaș al autorului E. N. – veteran de război, asupra suprafeței de 4,5 ha teren cu vegetație forestieră, în baza Legii nr. 212/2008, a Legii nr. 1/2000 și a Legii nr. 187/1945.
În motivarea cererii, a arătat că prin Hotărârea nr. 2/2013 a fost invalidată propunerea Comisiei locale de fond funciar Broșteni de validare a cererii depuse de petent de constituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 4,5 ha după autorul E. N. – veteran de război, pe motiv că cererea a fost tardiv depusă, în condițiile în care Legea nr. 212/2008 nu prevede un termen de depunere a cererilor.
Atâta timp cât legea nu a prevăzut un termen în textul de lege nu este posibil ca autoritatea obligată să aplice dispozițiile acestei legi să impună alte dispoziții decât cele prevăzute expres în textul de lege. Mai arată petentul și faptul că toate legile succesive ale fondului funciar au acordat noi termene de introducere a cererilor însă Legea 212/2008 nu a prevăzut un asemenea termen astfel că se poate considera că termenul este nelimitat și prin finalitatea urmărită, anume recompensarea veteranilor de război pentru contribuția acestora adusă la independența țării noastre.
Referitor la apărarea că în județul S. există deja un deficit de 4050 ha teren cu vegetație forestieră petentul arată că aceasta este nefondată deoarece orașul Broșteni are disponibil teren cu vegetație forestieră cu atât mai mult cu cât C. locală de fond funciar Broșteni a fost de acord cu aceste cereri validându-le.
Distinct de aceste aspecte, petentul a mai arătat că a făcut dovada participării la război a autorului său precum și vocația sa succesorală fiind moștenitor după acesta în calitate de fiu.
În ceea ce privește încadrarea cererii de constituire în temeiul legilor fondului funciar, petentul a arătat că sunt aplicabile prevederile Legii nr. 1/2000, ale Legii nr. 187/1945 și ale Legii nr. 212/2008.
În dovedirea cererii, petentul a depus la dosar, Hotărârea Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. nr. 2 din 28.02.2013, dovada de comunicare a acesteia, Listele de împroprietărire, acte de stare civilă, Brevet, Livret M. privind acordarea asistenței medicale gratuite și prioritare pentru invalizi de război, Legitimație de veteran de război, Certificat nr. CT din 27.05.2010, Anexa nr. 48 a Comisiei locale de fond funciar Broșteni.
Intimata C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. a depus întâmpinare prin care a arătat că prin Hotărârea nr. 2/2013 a invalidat poziția nr. 67 din anexa nr. 48 întrucât nu se face dovada depunerii cererii în termen legal, persoana de la poziția nr. 31 a fost deja împroprietărită și a primit despăgubiri pentru suprafața de 1,00 ha teren agricol prin Hotărârea nr. 977/23.06.2005 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 44/1994, republicată și în conformitate cu prevederile art. 61 alin. 2 din HGR nr. 890/2005 terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate.
C. locală de fond funciar Broșteni nu a formulat întâmpinare.
C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. a înaintat la dosar întâmpinare și documentația care a stat la baza eliberării Hotărârii nr. 2/2013.
La data de 3.07.2013 C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. a înaintat la dosar precizări la întâmpinare prin care învederează instanței că prin Legea 212/2008 nu s-a prevăzut un termen pentru depunerea cererilor de către persoanele beneficiare ale acestei legi, acesta nu poate fi mai mic, în lipsă de dispoziție contrară, care să facă posibilă aplicarea sa directă, decât termenele anterioare prevăzute în legile anterioare, astfel în art. 10 alin. 1 din Legea fondului funciar nr._ în forma sa inițială, termenul de introducere a cererii de reconstituire a fost de 30 de zile, acest termen fiind prelungit la 90 de zile prin art. 9 alin.3 din legea 169/1997 și cu 60 de zile prin art. 33 din legea 1/2000 iar prin legea nr. 247/2005 a intervenit o prelungire a termenului și o sesie de măsuri adiacente și anume persoanele fizice și persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite conform până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv, sub sancțiunea decăderii din termen pentru nerespectarea lui, astfel că cererile depuse după această dată au ca efect pierderea dreptului subiectiv însuși, în contextul în acre acest termen nu a fost întrerupt sau suspendat și nici nu poate opera repunerea în termen, astfel că cererea formulată de petent a fost respinsă ca fiind tardiv formulată.
Legea nr. 212/2008 care a modificat art. 36 din Legea 1/2000 în sensul includerii în categoria îndreptățiților la împroprietărire și a persoanelor fizice care dovedesc cu acte de eliberate de arhivele militare că au luptat pe front și că îndeplinesc condițiile prevăzute le legea 187/1945 pentru a fi împroprietărite, a fost publicată în MO nr. 737/2008, intrând în vigoare la 3 zile de la publicare, anume la data de 2 noiembrie 2008.
Faptul că noua reglementare legală nu a prevăzut un termen de depunere a cererilor în baza acestei legi, nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die.
P. urmare, este aplicabil termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea 1/200 astfel cum a fost modificată, termen ce se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, respectiv 2 noiembrie 2008, ultim termen de depunere a cererilor este 27 ianuarie 2009.
P. sentința civilă nr. 804 din 7 august 2013, Judecătoria Vatra Dornei a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
P. Hotărârea nr. 2 din data de 28.02.2013 C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. a invalidat poziția nr. 67 din anexa 48 întrucât autorul petentului E. I. a primit despăgubiri pentru suprafața de 1 ha teren agricol prin Hotărârea nr 977/23.06.2005 în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 44/1994, republicată.
Referitor la data formulării cererii de reconstituire de către petentul E. N. se observă că aceasta are număr de înregistrare nr. 90 din 25.06.2010.
C. locală de fond funciar Broșteni a analizat cererea prin prisma dispozițiilor Legii nr. 212/2008, propunând admiterea iar C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. a respins solicitarea ca fiind tardivă.
Referitor la motivul tardivității formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, prevede că au calitatea de titulari ai dreptului și pot să solicite reconstituirea, următoarele categorii de persoane:
1) persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare;
2) persoanele cărora nu li s-a atribuit teren efectiv, sau cărora atribuirea, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare, le-a fost anulata;
3) persoanele îndreptățite la împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare, înscrise în tabele nominale;
4) persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
Deoarece aceste categorii de persoane, introduse ca având calitatea de îndreptățiți la împroprietărire prin Legea nr. 212 din data de 24.10.2008, nu existau anterior, pentru a fi atins scopul modificării legii, și anume reconstituirea dreptului de proprietate și pentru aceștia, urmează a fi luat în considerare termenul calculat pe zile libere prevăzut de legile anterioare ale proprietății. Astfel, conform art. 10 alin. 4 din Legea nr. 18/1991 în forma inițială, termenul de introducere a cererii de reconstituire a fost de 30 zile, acest termen fiind prelungit cu 90 zile prin art. 9 alin. 3 din Legea nr. 169/1997 și apoi cu 60 zile prin art. 33 din Legea nr. 1/2000 iar prin Legea nr. 247/2005 a intervenit o prelungire a termenului de la data intrării în vigoare a acestui act normativ - 16.06.2005 - până la data de 30.11.2005.
P. urmare, termenul de a formula cererea de reconstituire de către categoria de persoane introdusă ca beneficiar prin Legea nr. 212 din data de 24.10.2008, nu poate fi, prin echipolenta, mai mic, în lipsă de dispoziție contrară, care să facă posibilă aplicarea sa directă, decât termenele anterioare prevăzute în legile precizate.
Legea nr. 212/24.10.2008 a intrat în vigoare la data de 30.10.2008, fiind publicata în Monitorul Oficial nr.737/2008, după promulgarea de către Președintele României prin Decretul nr. 993 din data de 23.10.2008, intrând în vigoare la trei zile de la publicare, anume la data de 02.11.2008.
Faptul că noua reglementare legală nu a prevăzut un termen de depunere a cererilor de constituire formulate în baza acestei prevederi legale, nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die. Un asemenea efect nici nu a fost avut în vedere de legiuitor care în titlul actului normativ, ca și tehnică legislativă, arată că actul modifică o normă juridică a altui act normativ, în speță Legea 1/2000, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
P. urmare, este aplicabil termenul de 60 de zile prevăzut de art. 33 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată, termen ce se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, respective 2 noiembrie 2008.
Această soluție se impune a fi adoptată și în virtutea faptului că modificările și completările succesive ale art. 36 din Legea nr. 1 /2000 reprezintă o explicitare a textului inițial al acestui articol astfel că și Legea nr. 212/2008 este o lege de interpretare. Modificările și completările aduse art. 36 prin Legea nr. 212/2008 nu creează o situație nouă care ar fi urmat să se aplice numai la . acestui act normativ ci, fiind o lege de interpretare, aceasta confirmă situațiile soluționate în sensul lămurit de aceasta și produce efecte retroactive deoarece se integrează în actul normativ interpretat.
Așadar în situația în care cererea nu a fost formulată în termenul oferit de Legea nr. 247/2005 petentul ar fi avut posibilitatea să solicite repunerea în termen întrucât Legea nr. 212/2008 ar putea constitui un motiv pentru această solicitare.
Astfel fiind, constatând că cererea de constituire a dreptului de proprietate a fost depusă la data de 25.06.2010, în mod corect s-a respins ca fiind tardiv introdusă.
Pe de altă parte, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. a invalidat poziția nr. 67 din anexa 48 motivat și de faptul că autorul petentului a fost împroprietărit și a primit despăgubiri pentru suprafața de 1,00 ha teren agricol prin Hotărârea nr. 977/23.06.2005 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 44/1994, republicată.
Autorul petentului a fost beneficiar al prevederilor Legii nr. 187/23 martie 1945, lege care prevede împroprietarirea participantilor la cel de-al doilea razboi mondial cu teren în completare pâna la lotul-tip de 5 ha întocmindu-se de către Comitetul Comunal de Reformă Agrară tabele cu numele și prenumele locuitorilor cu drept de împroprietarire.
Așa cum rezultă din documentația care a stat la baza emiterii hotărârii atacate, autorul petentului a înțeles să ceară constituirea dreptului de proprietate pentru diferența până la lotul tip de 5 ha deși anterior a primit suprafața de 0,50 ha, în baza tabelului îndreptățiților la împroprietărire întocmit în baza legii reformei agrare nr. 187/1945 (filele 21 - 26), acesta figurând la poziția 45.
Așadar, petentul care a fost împroprietărit cu suprafața de 0,50 ha teren în baza Legii nr. 187/1945 solicită constituirea dreptului de proprietate pentru diferența până la 5 ha în baza, respectiv art. 36 din legea nr.1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, care prevede că „Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri."
Față de această împrejurare, în mod corect C. județeană a respins cererea de constituire invalidând propunerea comisiei locale, întrucât autorul petentului nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de persoane prevăzute în mod expres de textul de lege citat anterior el fiind împroprietărit în baza Legii nr. 187/1945 cu suprafața de 0,50 ha teren. Această concluzie se poate trage și din prevederile Legii nr. 187/1945 și ale Regulamentului nr. 4 de punere în aplicare a acestei legi din care reiese că înfăptuirea reformei agrare presupunea înainte de toate determinarea suprafeței de teren aflate la dispoziția comisiei de împroprietărire și stabilirea persoanelor care se încadrau în acele categorii ce aveau întâietate la împroprietărire și nu se rezuma doar la stabilirea diferenței de teren necesară până la lotul tip de 5 ha urmată de punerea efectivă în posesie cu această suprafață.
Față de considerentele anterior expuse, instanța a constatat că hotărârea atacată este legală și a respins plângerea ca nefondată, luând act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel petenții E. N. și E. A. în data de 26 august 2013.
În motivare a arătat că prin sentința civilă apelată s-a respins plângerea formulată cu motivarea că autorul lor nu se regăsește pe lista definitivă a improprietăritilor din ., acesta apare ca fiind împroprietărit cu suprafața de 0,50 ha, ori ei au solicitat diferența de 4,50 ha până la completarea lotului tip de 5 ha, conform Legii 187/1945 și Legii 212/2008, pentru ca toți cei care au luptat pe front să beneficieze de aceleași recompense, respectiv aceiași suprafață de teren.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de respingere a acțiunii, cel al tardivității depunerii cererii de constituire a dreptului de proprietate la C. locala Broșteni, respectiv faptul că a depus cererea la data de 25 iunie 2010, iar conform Legii nr. 212/2008, depunerea cererilor nu era condiționată de vreun termen, instanța considerând ca ar fi aplicabil prin analogie termenul de 60 de zile care a fost aplicabil în cazul cererilor depuse în baza Legii nr. 1/2000, astfel că cererea depusă de ea la comisia locală nu poate fi considerată tardivă întrucât Legea nr. 212/2008 nu prevede un termen de depunere a cererilor, astfel, unde legea nu distinge nu se poate aplica prin analogie un termen de introducere prevăzut de alt act normativ întrucât s-ar adăuga la lege, prin urmare termenul invocat de intimată, respectiv 27 ianuarie 2009, nu poate fi reținut ca termen de decădere.
De asemenea, referitor la apărarea intimatei precum că terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate, a solicitat a se observa că temeiul legal al acestei prevederi este anterior Legii nr. 212/2008, care prevede în mod expres că pot fi primite în proprietate atât terenuri agricole cât și forestiere.
Referitor la apărarea intimatei, precum că la nivelul Județului S. există un deficit de 4050 ha teren cu vegetație forestieră, a solicitat înlăturarea acesteia ca nefondată, întrucât nu s-a făcut dovada acestui fapt, și așa cum a arătat și în plângere, doar pe raza localității Broșteni sunt_ ha teren cu vegetație forestieră, proprietatea Statului R., lucru dovedit cu tabelul terenurilor proprietatea statului aflate pe raza localității Broșteni, depus la dosarul cauzei.
Pentru toate aceste motive a solicitat admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței și, în rejudecare, admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
În drept, a invocat disp.art.466-482 Cod procedură civilă, Legea nr.212/2008 și Legea nr.187/1845.
În baza art. 244 al.4 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
P. întâmpinarea depusă la dosar (fil.11 - 14), intimata C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor S., a solicitat instanței a recalifica calea de atac din apel în recurs arătând că potrivit prevederilor art. 457 alin (1) NCPC „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".
Potrivit prevederilor art. 466 alin (1) NCPC "Hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel”
Potrivit prevederilor art. 483 alin (1) NCPC „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente " în scopul accelerării judecării plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se va completa cu cele ale Codului de procedură civilă."
În raport cu aceste dispoziții, este de reținut că procese funciare sunt considerate toate litigiile al căror obiect vizează restituirea proprietății funciare prin legile speciale: Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000, acte normative avute în vedere în procesul de modificare a legislației prin reforma în domeniul proprietății cuprinsă în Legea nr. 247/2005.
În conformitate cu prevederile art. 5 alin (1) din TITLUL XIII - Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare din Legea nr. 247/2005, ""Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului”.
Ca urmare, dispoziția menționată se referă la toate genurile de procese funciare, indiferent de obiectul lor, și este completată cu normele procedurale civile.
Se impune ca prin coroborarea prevederilor din N.C.P.C. cu cele ale art. 5 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, să se ajungă la concluzia că hotărârile pronunțate în litigiile având ca obiect anularea actelor emise cu încălcarea Legilor fondului funciar sunt susceptibile numai de calea de atac a recursului.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea recursului/apelului ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
Motivele de recurs/apel invocate nu sunt pertinente.
Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei sub nr._ petenta P. E. a solicitat instanței să dispună anularea parțială a Hotărârii nr. 2 din 28.02.2013 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. și pe cale de consecință să i se constituie dreptul de proprietate în calitate de urmaș al autorului P. V. - veteran de război, asupra suprafeței de 5,00 ha teren vegetație forestieră.
P. Hotărârea nr. 2 din 28.02.2013 C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. a invalidat poz. 108 din anexa 48, având în vedere că cererea a fost depusă tardiv iar în conformitate cu prevederile art.61 alin.(2) din H.G.R. nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare „terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate”.
Potrivit Legii nr. 212 din 24 octombrie 2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30 octombrie 2008, "ART. 36
Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri."
Referitor la tardivitatea depunerii cererii de către petentă, a arătat intimata că prin Legea nr. 212/2008 nu s-a prevăzut un termen pentru depunerea cererilor de către persoanele beneficiare introduse prin această lege, aceasta nu poate fi mai mic, în lipsă de dispoziție contrară, care să facă posibilă aplicarea sa directă, decât termenele anterioare prevăzute în legile anterioare.
Astfel, conform art. 10 alin. l din Legea fondului funciar nr. 18/1991 în forma inițială, termenul de introducere a cererii de reconstituire a fost de 30 de zile, acest termen a fost prelungit cu 90 zile prin art. 9 alin.3 din Legea nr. 169/1997 și cu 60 zile prin art. 33 din Legea nr. 1/2000, iar prin Legea nr. 247/2005 a intervenit o prelungire a termenului.
Potrivit prevederilor art.3 din O.U.G. nr.127/2005 privind modificarea art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, precum și a art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente "Persoanele fizice și persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite conform prezentei legi, până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv."
Având în vedere că termenul stabilit de Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente nu permite tuturor persoanelor îndreptățite să depună cererile de retrocedare, însoțite de actele doveditoare, la comisiile locale de aplicare a legilor fondului funciar s-a creat o situație extraordinară, prin O.U.G. nr.127/2005 s-a stabilit un nou termen care să permită tuturor cetățenilor valorificarea dreptului lor fundamental la reconstituirea dreptului de proprietate.
Având în vedere că legiuitorul a prevăzut sancțiunea decăderii din termen pentru nerespectarea lui, rezultă că depunerea cererilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu depășirea datei de 30 noiembrie 2005 are ca efect pierderea dreptului subiectiv însuși, în contextul în care acest termen nu poate fi suspendat sau întrerupt și nici nu se poate opera repunerea (modificarea termenului de depunere a cererilor în baza legilor fondului funciar se poate face numai prin lege și nu prin comisia județeană sau instanța de judecată).
C. locală a analizat cererile prin prisma dispozițiilor Legii nr. 212/2008, propunând admiterea, iar C. Județeană a respins solicitarea ca tardivă.
Legea nr. 212/2008, care a modificat art. 36 din Legea nr. 1/2000 în sensul includerii în categoria îndreptățiților la împroprietărire și a persoanelor fizice care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30.10.2008, intrând în vigoare la trei zile de la publicare, anume la data de 02.11.2008.
Faptul că noua reglementare legală nu a prevăzut un termen de depunere a cererilor formulate în baza acestei prevederi legale, nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die.
Un asemenea efect nici nu a fost avut în vedere de legiuitor care în titlul actului normativ, ca și tehnică legislativă, arată că actul modifică o normă juridică a altui act normativ, în speță Legea nr. 1/2000, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
P. urmare este aplicabil termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată, termen ce se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, respectiv 02.11.2008, ultim termen de depunere a cererilor este 27.01.2009).
Or, cererea formulată de E. N. I. are număr de înregistrare 90 din 25.06.2010, iar cererea formulată de C. N. A. are număr de înregistrare 2024 din 13.05.2010.
P. urmare, aceste cereri depuse la data de 25.06.2010 și 13.05.2010 sunt în afara termenului prevăzut de legile fondului funciar (și termenul de 30 noiembrie 2005 inclusiv și termenul de 27.01.2009 inclusiv).
Pentru a fi incidente prevederile dispozițiilor art.36 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2008, trebuie să se facă dovada îndeplinirii a două condiții cumulative: autorul său să fi luptat pe front precum și a faptului că acesta îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărit.
În mod corect a fost invalidată propunerea comisiei locale de fond funciar Broșteni privind poz. 67 din anexa 48, întrucât autorul petenților nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de persoane prevăzute în mod expres de art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, care prevede că: « persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr.187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri."
Intimata C. locală de F. F. Broșteni, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a combate susținerile petenților apelanți.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:
P. cererea adresată Judecătoriei Vatra Dornei, petenții E. I. și C. A. au formulat, în baza Legii nr. 212/2008, plângere împotriva Hotărârii nr. 2 din data de 28 februarie 2013 emisă de C. Județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin care li s-a respins cererea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,5 ha teren cu vegetație forestieră, ca tardiv formulată, solicitând desființarea în parte a acestei hotărâri cu privire la Anexa nr. 48, poziția 67 și, pe cale de consecință, constituirea dreptului de proprietate pentru terenul susmenționat, în calitate de urmaș al defunctului E. N., veteran de război.
P. Hotărârea nr. 2 din data de 28 februarie 2013, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. a invalidat poziția nr. 67 din anexa nr. 48 întrucât nu se face dovada depunerii cererii în termen legal, autorul petenților a fost deja împroprietărit în baza Legii nr. 187/1945 și, în conformitate cu prevederile art. 61 alin. 2 din H.G. nr. 890/2005, terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate. De asemenea, a motivat că cererile au fost depuse tardiv iar terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate potrivit art. 61 al. 2 din H.G. nr. 890/2005.
După cum rezultă din dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la tardivitatea cererii de constituire, reținută de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. prin Hotărârea nr. 2 din 28 februarie 2013 și de către prima instanță, tribunalul reține că această chestiune de drept nouă a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 2 din data de 17 februarie 2014 dată în dosarul nr._ /H.P care a admis sesizarea formulată de Tribunalul S. – Secția civilă în dosarul nr._ privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și a stabilit că în acest caz, cererile de constituire sunt supuse termenului de 60 de zile prevăzut de art. II din Legea nr. 193/2007 privind modificarea și completarea Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, termen care se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008, respectiv 2 noiembrie 2008.
În argumentarea soluției sale, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că, în ceea ce privește termenul de formulare a cererilor de constituire de către categoria de beneficiari prevăzută expres de Legea nr. 212/2008 privind modificarea art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, acest aspect trebuie abordat prin prisma modificării anterioare a textului de lege vizat, adusă prin Legea nr. 193/2007 privind modificarea și completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997. Astfel, prin această lege, la art. I s-a prevăzut introducerea unui nou alineat, alin. (2^1), la art. 3, după alin. (2) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, precum și modificarea art. 36 din aceeași lege, în sensul că, față de forma anterioară a textului, a fost adăugată o nouă categorie de beneficiari, respectiv persoanele îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, cu ocazia aplicării Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare. La art. II din Legea nr. 193/2007 s-a stipulat că: "Persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și cu cele aduse prin prezenta lege, pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite, conform prezentei legi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia".
A mai reținut Înalta Curte de Casație și Justiție că din modul de redactare a acestei norme, se constată că dispozițiile cuprinse în art. II din Legea nr. 193/2007 fac trimitere atât la art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, nou-introdus, cât și la art. 36 din Legea nr. 1/2000, modificat prin aceeași lege. Din expunerea de motive a inițiatorilor Legii nr. 212/2008 rezultă că la întocmirea proiectului de act normativ s-a urmărit eliminarea unei discriminări în aplicarea art. 36 din Legea nr. 1/2000, creată prin Legea nr. 193/2007, în sensul că unele persoane care aveau dreptul la împroprietărire, conform Legii nr. 187/1945, nu au fost cuprinse în tabelele nominale, din mai multe cauze obiective, iar persoanele respective demonstrează cu acte eliberate de Arhiva Națională a Armatei că au fost concentrate, mobilizate și că au luptat împotriva Germaniei hitleriste. Ca atare, se poate constata că Legea nr. 212/2008 a venit în completarea Legii nr. 193/2007, conținând o normă clarificatoare, față de insuficiența și forma inadecvată a textului de lege existent anterior.
Această soluție legislativă a fost menită să acopere întreaga problematică a situațiilor ce reprezintă obiectul de reglementare al art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru a se înlătura lacunele legislative, cu luarea în considerare a diferitelor ipoteze ivite odată cu aplicarea actului normativ.
Cum Legea nr. 193/2007 a rămas în vigoare, nefiind abrogată, înseamnă că termenul de 60 de zile prevăzut la art. II din această lege își găsește aplicabilitatea și în cazul noii categorii de persoane îndreptățite la împroprietărire, prevăzute expres prin Legea nr. 212/2008. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că dispozițiile art. II din Legea nr. 193/2007 privitoare la termenul de 60 de zile se referă inclusiv la forma modificată prin Legea nr. 212/2008 a art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel că dispozițiile acestui text de lege nu se corelează sub acest aspect cu prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și că față de caracterul completator și clarificator al Legii nr. 212/2008, în raport cu reglementarea cuprinsă în Legea nr. 193/2007, printr-o interpretare logico-juridică, urmează a se constata că termenul de 60 de zile prevăzut la art. II din Legea nr. 193/2007 se aplică și cererilor de constituire formulate de persoanele fizice introduse ca beneficiari prin Legea nr. 212/2008, termen care se calculează de la data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 2 noiembrie 2008, având în vedere că drepturile și obligațiile prevăzute de lege nu pot fi exigibile înainte ca subiecții de drept să poată afla conținutul acestora iar dezlegarea dată chestiunilor de drept prin hotărârea prealabilă de către ÎCCJ este obligatorie pentru instanțe, după cum rezultă din dispozițiile art. 521 al. 3 Cod pr. civilă.
Or, cererile de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,5 ha teren în calitate de moștenitori după defunctul E. N. formulate de către petenții apelanți au fost depuse la data de 25 iunie 2010 (de către petentul E. N. I.) și la data de 13 mai 2010 (de către petenta C. N. A.) la comisia locală de fond funciar, fiind înregistrate sub nr. 90 din data de 25 iunie 2010, respectiv 2024 din 13 mai 2010 pe rolul Comisiei orășenești pentru stabilirea dreptului de proprietate Broșteni, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art. II din Legea nr. 193/2007 privind modificarea și completarea Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, termen care se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, respectiv 2 noiembrie 2008, cererile de constituire fiind tardive, atât C. județeană S., cât și prima instanță făcând o corectă interpretare a dispozițiilor legale menționate mai sus, astfel că acest motiv de apel este neîntemeiat.
După cum s-a arătat în doctrina și practica judiciară, natura juridică a termenelor prevăzute de art. 9 al. 3 din Legea nr. 18/1991 și de art. II din Legea nr. 193/2007 este aceea a unor termene de decădere iar termenul de depunere a cererilor de constituire de către petenți are o natură juridică mixtă, atât de drept substanțial, cât și de drept procesual, iar ca termen de drept procesual, nerespectarea lui atrage stingerea dreptului procesual de a solicita și obține analiza, și prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii sale de constituire.
Or, ca efect a depunerii tardive a cererilor lor de constituire, petenții sunt decăzuți din dreptul procesual, de a solicita și obține analiza, și prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererilor lor de constituire.
P. urmare, în mod corect a invalidat C. județeană S. propunerea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,5 ha în favoarea petenților prin actul administrativ-jurisdicțional contestat în prezenta cauză, ca efect al depunerii tardive a cererilor de constituire iar soluția de respingere a plângerii dată de prima instanță este legală, motivul de apel invocat cu privire la acest aspect fiind neîntemeiat.
Având în vedere că a reținut excepția de tardivitate a introducerii cererilor de constituire iar nerespectarea termenului de depunere a cererii de constituire de către petenți atrage stingerea dreptului procesual de a solicita și obține analiza, și prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii lor de constituire, este nelegală soluția primei instanțe de analizare pe fond a cererilor de constituire a petenților asupra suprafeței de 4,5 ha.
După cum rezultă din dispozițiile art. 430 al.1 și 2 Cod pr. civilă, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată iar autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Având în vedere că autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, tribunalul constată că considerentele de fapt și de drept ale primei instanțe ce vizează analiza îndeplinirii de către petenții apelanți a condițiilor prevăzute de art. 36 din Legea 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008( prin prisma constatării primei instanțe că petenții apelanți nu sunt îndreptățiți la constituire), sunt de natură să îi prejudicieze pe petenți într-un eventual viitor litigiu având același obiect și în ipoteza unor eventuale modificări legislative.
După cum rezultă din dispozițiile art. 461 al. 2 Cod pr. civilă, în cazul în care calea de atac vizează numai considerentele hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate.
Având în vedere că, considerentele de fapt și de drept ale primei instanțe ce vizează analiza îndeplinirii de către petenții-apelanți a condițiilor prevăzute de art. 36 din Legea 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr.212/24.10.2008( prin prisma constatării primei instanțe că petenții apelanți nu sunt îndreptățiți la constituire), prejudiciază părțile-apelante, în temeiul art. 461 al. 2 Cod pr. civilă și 480 al. 2 Cod pr. civilă, tribunalul va admite apelul, va menține soluția de respingere a plângerii ca nefondată din dispozitivul sentinței civile nr. 804 din 7 august 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, atacată în prezenta cauză și va înlătura din sentința apelată considerentele ce vizează analiza îndeplinirii de către petenții apelanți a condițiilor prevăzute de art. 36 din Legea 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008 iar examinarea celorlalte motive de apel referitoare la condițiile de fond prevăzute de art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru a vedea dacă petenții-apelanți sunt îndreptățiți sau nu la constituire, a devenit de prisos.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de petenții E. I. și C. A., ambii domiciliați în orașul Broșteni, județul S., prin avocat Țiganetea A. împotriva sentinței civile nr. 804 din 7 august 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimați fiind C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. și C. Orășenească de fond funciar Broșteni, jud. S..
Menține soluția de respingere a plângerii ca nefondată din dispozitivul sentinței civile nr. 804 din data de 7 august 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, atacată în prezenta cauză.
Înlătură din hotărârea atacată considerentele ce vizează analiza îndeplinirii de către petenții - apelanți a condițiilor prevăzute de art. 36 din Legea 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24 octombrie 2008.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 5 mai 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. L. V. E. L. P. L.
Red.V.E.L.
Jud. fond: H. D. E.
Tehnored. P.L. / 5 ex. – 13.05.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 95/2014. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 670/2013. Tribunalul... → |
|---|
