Contestaţie la executare. Decizia nr. 670/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 670/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 670/2013
Dosar nr._ contestație la executare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 670/2013
Ședința publică de la 08 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. M.
Judecător V. O. D.
Judecător N. M.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de contestatoarea recurentă S. I. domiciliată în Sucevița, nr.6, CP_, jud. S. împotriva sentinței civile nr.4586/05.12.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul C. I. D. domiciliat în Sucevița, nr.395, CP_, jud. S. și intimatul-terț poprit C. JUDEȚEANĂ DE P. S. cu sediul în Suceva, ., jud. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei se prezintă recurenta, lipsă fiind intimații.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța constată că a fost depusă întâmpinare și înmânează un exemplar recurentei.
Recurenta depune la dosar un memoriu.
Instanța procedează la luarea unui interogatoriu recurentei S. I. prin care aceasta precizează acțiunea, fiind vorba de o contestație la executare prin care contestă executarea silită însăși în sensul că nu datorează sumele pentru care este executată silit, interogatoriu consemnat în ședință și atașat la dosar fila 13.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta solicită admiterea recursului.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 27.07.2011, sub nr._, reclamanta S. I. l-a chemat în judecată pe pârâtul C. I. D., solicitând instanței de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea reținerii din pensie a sumei de 5.000 lei cu titlu de daune și a cheltuielilor de judecată în sumă de 386,26 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta S. I. a arătat că a fost acționată în judecată de pârâtul C. I. D., fiind obligată prin hotărâre judecătorească la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a mai precizat că a formulat recurs la hotărârea pronunțată, dar că motivele invocate de ea nu au fost luate în considerare, iar din luna octombrie 2010 i se reține din pensie bani, fiind nevoită să introducă prezenta acțiune în vederea restituirii banilor reținuți.
În vederea soluționării cauzei, reclamanta a depus la dosar lista cu reținerile lunare, sentința civilă nr.2171/15.06.2009 a Judecătoriei Rădăuți, decizia civilă nr.1913/12.11.2009 a Tribunalului S., sentința penală nr.509/31.07.2007 a Judecătoriei Rădăuți, decizia penală nr.549/5.10.2007 a Tribunalului S., decizia civilă nr.1299/6.10.1994 a Tribunalului S..
A mai arătat reclamanta că îi reține mai mult din pensie.
Pârâtul C. I. D. a depus întâmpinare la acțiunea reclamantei, arătând că s-a judecat cu reclamanta S. I. din anul 1991 pentru o suprafață de 0,25 ha teren situat la locul Voievodeasa – Sucevița, obținând hotărâri judecătorești definitive, reclamanta fiind condamnată pentru nerespectarea acestor hotărâri.
Prin sentința civilă nr. 3813 din 4 noiembrie 2011, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea ca nefondată, reținând următoarele:
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar și potrivit hotărârilor judecătorești pronunțate, instanțele au constatat că acțiunile și plângerile formulate de reclamantă au fost respinse, ca neîntemeiate.
Prin sentința civilă nr.2171/15.06.2009 a fost obligată reclamanta S. I. să-i plătească pârâtului sumele 5.000 lei cu titlu de daune morale și 386,26 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.1913/12.11.2009, Tribunalul S. a respins recursul reclamantei i-au fost respinse toate plângerile formulate potrivit art.2781 C.pr.pen., formulate împotriva pârâtului C. I. D..
Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei, cu privire la restituirea sumelor la care aceasta a fost obligată să le plătească pârâtului, nu sunt justificate, motive pentru care a fost respinsă acțiunea acesteia ca nefondată.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs reclamanta, precizând că probatoriul administrat în cauză a fost ignorat, că nu au fost luate în calcul cheltuielile sale față de C.J. și nu au fost luate în considerare cele arătate de ea și nici actele de proprietate.
Prin decizia civilă nr.1132/29.05.2012, Tribunalul S. a admis recursul declarat de reclamanta S. I., a casat sentința sus-menționată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Cod procedură civilă, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.(…) În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Or, în cauza de față, tribunalul a apreciat că instanța de fond nu a manifestat rol activ și nu a solicita reclamantei explicațiile necesare în vederea clarificării obiectului cererii deduse judecății.
În acest sens, tribunalul coroborând susținerile petentei din cererea de chemare în judecată cu cele din fața instanței de recurs tribunalul a constatat că cererea petentei are ca obiect o contestație la executare și nu o acțiune în pretenții.
Or, reținând că instanța de fond a calificat eronat cererea petentei soluționând-o ca o acțiune în pretenții și nu ca o contestație la executare, tribunalul a constatat că prima instanță nu a analizat fondul cererii.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 16.07.2012 sub nr._ .
La termenul de judecată din 15 noiembrie 2012, administrând proba cu interogatoriul reclamantei pentru a clarifica obiectul cererii de chemare în judecată, reclamanta a precizat că solicită desființarea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr.166/2010 instrumentat de B.A.E.J. Lex Imperyon M. Rădăuți, cu motivarea că hotărârile, ce constituie titluri executorii în dosarul nr.166/2010, au fost date cu încălcarea prevederilor legale și în mod greșit s-a înființat poprirea asupra veniturilor obținute din pensie.
Intimatul C. I. D., în întâmpinare, a solicitat respingerea contestației la executare, cu motivarea că sumele reținute contestatoarei au fost stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Legal citată, în calitate de terț poprit, C. județeană de P. S. nu a depus întâmpinare.
Din oficiu, a fost invocată excepția de tardivitate a contestației la executare.
Prin sentința civilă nr. 4586/05.12.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, prima instanță, în rejudecare, a admis excepția de tardivitate și în consecință a respins contestația la executare, așa cum a fost precizată, ca tardiv formulat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din dosarul execuțional nr.166/2010, comunicat în copie de executorul judecătoresc, instanța reține că la data de 19 aprilie 2010 contestatoarea a fost somată să plătească intimatului suma de 5995,26 lei cu titlu de daune morale, cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.2171/15.06.2009 a Judecătoriei Rădăuți, investită cu formulă executorie, somația fiind primită de contestatoare la data de 23.04.2010, iar adresa de înființare a popririi la data de 10.09.2010.
Conform art.401 al.1 lit. a, b Cod procedură civilă, contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare ce-l contestă, respectiv cel mai târziu de la data efectuării primei rețineri din veniturile periodice asupra cărora poprirea a fost înființată, în speță, chiar contestatoarea, în înscrisul depus în primul ciclu procesual, pentru termenul de judecată din 4 noiembrie 2011, precizează că prima reținere din pensie a avut loc în luna octombrie 2010.
Cum, contestarea nu a respectat termenul prevăzut de lege pentru depunerea contestației, instanța a admis excepția de tardivitate, cu consecința respingerii contestației la executare, ca tardivă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că situația nu este corectă,partea adversă nu s-a prezentat în instanță și nu s-a dezbătut problema indicată de Tribunalul S..
De asemenea a arătat că i se reține fără temei legal bani din pensie deși este nevinovată, pentru o hotărâre dată fără temei legal.
Instanța de fond nu a respectat decizia Tribunalului S., nu a analizat fondul cauzei pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică.
A mai arătat că se impune respingerea excepției tardivității invocate de partea adversă, întrucât contestația la executare este făcută în termen legal, în 15 zile.
Legal citat intimatul C. I. D. a formulat întâmpinare (fila 9 dosar ) prin care a arătat că recursul formulat de contestatoare este neîntemeiat.
Legal citat, intimatul-terț poprit, C. Județeană de P. S. a formulat întâmpinare (fila 7 dosar), prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind temeinică și legală arătând că nu sunt date niciunul din motivele de recurs prevăzute la art.304 Cod procedură civilă.
Examinând recursul,ce se subsumează prevederilor art.304 pct.5 din vechiul Cod procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul îl apreciază ca nefondat,pentru considerentele ce succed:
Așa cum rezultă din precizările contestatoarei-recurente depuse în rejudecare conform indicațiilor tribunalului prin decizia de casare nr.1132/29.05.2012 ( f. 6,64), reluate și în fața prezentei instanțe de control judiciar în cuprinsul interogatoriului de la fila 13, partea a investit instanța cu o contestație la executare propriu-zisă, apreciind că greșit i se rețin sume de bani din pensie întrucât nu-i datorează intimatului C. I.-D. debitul pretins de acesta, debit care a fost stabilit prin hotărâri judecătorești care ar fi date cu încălcarea legii.
În conformitate cu art. 401 alin.1 lit.b din vechiul cod de procedură civilă, contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când”cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu de la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit”, iar potrivit art.401 alin.1 lit.c din vechiul cod de procedură civilă, contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când ”debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație”.
Raportând aceste dispoziții legale la datele concrete ale speței reiese că recurenta-debitoare a primit somația în dosarul execuțional nr.166/2010 al BIEJ „Lex Imperyon M.” la data de 23.04.2010 conform dovezii de la fila 74 dosar fond.
Ulterior, în urma stabilirii modalității efective de executare, aceea a popririi asupra veniturilor din pensie, recurenta - debitoare a fost încunoștințată despre înființarea popririi,prin adresa comunicată de către executor la data de 10.09.2010, potrivit dovezii de la f.71 dosar fond.
În fine, așa cum rezultă chiar din susținerile recurentei-debitoare depuse în scris în dosarul de primă instanță din primul ciclu procesual (f.32,37), prima reținere din pensia sa a avut loc în luna octombrie 2010.
Așadar, cum toate aceste date relevă indubitabil faptul că recurenta-debitoare a depășit cu mult termenul legal imperativ pus la dispoziție de lege pentru formularea contestației, care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți abia la 27.07.2011, corect prima instanță a reținut în cauză excepția tardivității, cu consecința stingerii dreptului procesual al recurentei-debitoare de a solicita și obține analiza legalității și temeiniciei actelor de executare îndreptate împotriva sa.
Întrucât prima instanță nu a analizat așadar fondul pretențiilor recurentei, întrucât nu au fost formulate în termen, operând decăderea, criticile din recurs pe acest aspect, legate de pretinsa lipsă de temei pentru reținerea banilor din pensie, nu pot fi analizate întrucât depășesc limitele judecății de primă instanță, or instanța de control judiciar este chemată să verifice numai ceea ce s-a judecat în primă instanță, neputând modifica elementele pe care prima instanță le-a avut în vedere la darea soluției, expresie a principiului tantum devolutum quantum judicatum, aplicabil și în recurs față de dispozițiile art.316 raportat la art.294 din vechiul cod de procedură civilă.
Altfel spus, cum prima instanță a soluționat cauza pe o excepție, a tardivității introducerii contestației la executare, neantamând așadar fondul, în aceleași limite trebuie să se exercite și controlul judiciar.
Contrar criticilor recurentei-debitoare, prima instanță a respectat decizia anterioară de casare, care ordona exclusiv lămurirea obiectului pricinii, luând precizări părții pe acest aspect ( a se vedea filele 5,6,64,65 dosar fond), calificând cererea potrivit acestor precizări și judecând în limitele în care a fost investită, astfel că nu se poate reține încălcarea de către instanță a prevederilor art.315 din vechiul Cod de procedură civilă.
Nu era necesar ca partea adversă să se prezinte în fața instanței ( cu toate că s-a prezentat la două termene de judecată), codul de procedură civilă neinstituind o obligație ci un drept sub acest aspect, fiind la latitudinea părții dacă se prezintă sau preferă ca pricina să se judece în lipsa sa.
Reținând și tardivitatea criticilor depuse în completarea motivelor de recurs la termenul de judecată din 08.03.2013 față de prevederile imperative ale art.303 din vechiul cod de procedură civilă coroborate cu art.301 din vechiul cod de procedură civilă, conform cărora recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, adică în 15 zile de la comunicarea hotărârii, în cazul recurentei sentința fiind comunicată la 22.01.2013 ( f.100), Tribunalul, pentru toate considerentele învederate, în baza art.312 alin.1 din același act normativ va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea recurentă S. I. domiciliată în Sucevița, nr.6, CP_, jud. S. împotriva sentinței civile nr.4586/05.12.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul C. I. D. domiciliat în Sucevița, nr.395, CP_, jud. S. și intimatul-terț poprit C. JUDEȚEANĂ DE P. S. cu sediul în Suceva, ., jud. S., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. N. M. L. A.
Red V.O.D.
Jud.fond G. P.
Tehnored. L.A
2 ex./ 20.03.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 414/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 2719/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
