Revendicare imobiliară. Hotărâre din 27-04-2012, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-04-2012 în dosarul nr. 883/2012
Dosar nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 883/2012
Ședința publică de la 27 Aprilie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
Judecător A. S.
Judecător E. L. V.
Grefier C. D. I.
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanții L. T. și L. V. împotriva sentinței civile nr. 898 din 25.02.2011 a Judecătoriei Rădăuți în dosarul civil nr._, pârâți intimați fiind T. V., C. L. CALAFINDEȘTI, ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns: reclamanta recurentă, asistată de av. M. M. și av. F. G. pentru pârâta intimată T. V., lipsă fiind celelalte părți, reclamantul recurent fiind reprezentat de av. M. M...
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Apărătoarea recurenților depune la dosar chitanța nr._/2012 prin care face dovada achitării taxei de timbru de 5 lei, timbre judiciare de 0,3 lei și chitanța nr. 352/2012 reprezentând onorariu avocat în cuantum de 800 lei.
Apărătorul pârâtei intimate depune la dosar chitanța nr. 28 din 22.03.2012 reprezentând onorariu avocat în cuantum de 300 lei.
Părțile, întrebate fiind, arată că nu mai au de formulat alte cereri în cauză.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea recurenților solicită, pe cale excepție, admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat (f. 3-4 dosar), casarea sentinței civile atacate, cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate cu reținerea cauzei spre rejudecare, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul pârâtei intimate solicită respingerea recursului, ca nefondat, conform întâmpinării depusă la dosar și menținerea sentinței civile atacate, aceasta fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depusă la dosar.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată inițial la Tribunalul Suceava sub nr.2800/C/2006 (apoi, după parcurgerea mai multor cicluri procesuale, reînregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr._ din 31 iulie 2007) – în conformitate cu calificarea juridică dată acesteia prin sentința civilă nr.1002/13.06.2006 a Tribunalului Suceava și sentința civilă nr.7/06.05.2008 a Curții de Apel Suceava, precum și în raport de precizările depuse la dosar la filele 25,33, 52 – reclamanții L. T. și L. V. i-au chemat în judecată pe pârâții:
- T. V., solicitând instanței să o oblige pe aceasta să le predea în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de 370 mp teren situată în intravilanul comunei Calafindești, ce face parte din fosta pf 200/1 din CF 556 Calafindești, cu motivarea că sunt proprietarii acestui teren – ca moștenitori ai lui L. M., pe care pârâta l-a ocupat în mod abuziv; în subsidiar, reclamanții au solicitat crearea unei servituți de trecere pe acest teren (un drum de acces lung de 19 m și lat de 4 m), care să le permită accesul de la locuința lor la drumul județean;
- . să o oblige pe aceasta să le predea în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de 500 mp teren situat în intravilanul . parte tot din pf 200/1), pe care s-a edificat abuziv un drum comunal.
În vederea soluționării cauzei părțile au depus la dosar înscrisuri și s-a efectuat o cercetare la fața locului.
P. sentința civilă nr. 898/25.02.2011, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea civilă, având ca obiect „revendicare și respectare servitute” formulată de reclamanții L. T. și L. V., în contradictoriu cu pârâții T. V., C. L. al C. Calafindești și ..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
1.Referitor la capătul de cerere în revendicare formulat împotriva pârâtei T. V..
Este indiscutabil că L. M. a fost proprietarul pf 200/1 din CF 556 Calafindești, iar reclamanții sunt moștenitorii acestuia. Acest drept de proprietate s-a stins însă odată cu trecerea terenului în fosta proprietate socialistă cooperatistă, astfel încât, în prezent, singurul lucru care contează (sub aspectul stabilirii titularului dreptului de proprietate asupra terenului) este cine anume a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate, în conformitate cu legea fondului funciar. Ori, este indiscutabil că, această persoană este pârâta. De altfel, între părți au avut deja loc numeroase litigii, în toate acestea instanțele de judecată constatând dreptul de proprietate al pârâtei.
În consecință, apreciind că proprietara terenului din litigiu este pârâta, instanța de fond a respins acțiunea.
2.Referitor la capătul de cerere privind constituirea servituții de trecere.
Art.616 alin.1 C.civ. prevede categoric că o servitute de trecere poate fi pretinsă numai de proprietarul unui loc „înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică”.
Cercetarea efectuată la fața locului a relevat însă că terenul reclamanților are ieșire (chiar pe un front larg) la o uliță, ce reprezintă indiscutabil un drum public.
În consecință, apreciind că în speță nu sunt aplicabile prev. art.616 C.civ., instanța de fond a respins și acest capăt de cerere.
3.Referitor la capătul de cerere în revendicare exercitat împotriva pârâtei .> După cum chiar reclamanții au arătat în cererea de la fila 25, terenul revendicat are în prezent destinația de drum comunal, făcând parte din domeniul public al comunei Calafindești, iar proprietatea publică nu poate aparține unui particular.
În această situație, instanța de fond a respins și acest capăt de cerere.
Împotriva sentinței, reclamanții L. T. și L. V. au declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivare, au arătat că, greșit, s-a afirmat faptul că proprietara p.f. 200/1 este în prezent pârâta intimată T. V. prin reconstituirea dreptului de proprietate; că, motivarea hotărârii este laconică, fără o dezvoltare susținută de argumente juridice, care prejudiciază analizarea fondului, fiind incidente disp. art. 312 pct. 5 C.pr.civ., ceea ce duce la nelegalitatea hotărârii.
Au susținut că reclamanții au solicitat în principal să le fie lăsată în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 370 mp identică cu p.f. 200/1, ocupată în mod abuziv de către pârâta T. V..
De-a lungul anilor s-au derulat numeroase procese, prin care reclamanții au luptat pentru recunoașterea dreptului lor de proprietate asupra suprafeței de 2950 mp teren grădină identică cu p.f. 200/1 provenită prin moștenire de la autorul L. M., proprietarul tabular, așa cum rezultă din extrasul de C.F. de la fila 61.
Parte din această suprafață, respectiv 20 ari, a fost transmisă moștenitorilor legali și testamentari prin dezbaterea succesorală după autor și care se regăsește în cele două certificate de moștenitor nr. 395/1994 (f. 57) și nr. 126/2005 (f. 56), suprafață ce a fost reconstituită prin titlul de proprietate nr. 1318/1996 – 300 mp grădină + 700 mp grădină + 1000 mp curți construcții (f. 54), la care se adaugă și testamentul autentificat sub nr. 389/1979 (f.55).
Au mai susținut recurenții că . CF 556, așa cum este corect redată prin planul de situație din 4.11.1995 întocmit după harta cadastrală (f. 58 dosar) a fost divizată odată cu edificarea drumului în p.f. 200/10 (drum comunal de 500 mp), p.f. 200/1, 200/9, 200/8, iar din CF nr. 87 fac parte p..f. 200/2 și 89/1, care, ulterior, prin falsuri, au fost trecute în proprietatea pârâtei T. V. (planuri de situație f. 73 – expertiza Telagă).
Cei 20 ari proprietatea reclamanților se regăsesc în p.f. 200/1 și 200/8 (din care 700 mp fiind situați în realitate în partea de nord) și care corespunde cu vecinătățile din titlul lor de proprietate. Ori, pentru această suprafață de teren s-au purtat nenumăratele litigii între părți pentru că pârâta T. V. a reușit prin manevre frauduloase să-și reconstituie dreptul de proprietate pentru 1300 mp (600 + 700 mp) prin titlul de proprietate nr. 1242/1996 pentru o suprafață mult mai mare decât avea în R.A. în anii 1958-1962 și respectiv, ca moștenitoare după sora sa Lauric I., prin titlul de proprietate nr. 1245/1996 pentru suprafața de 600 mp care, parte din teren, a fost identificat cu drumul comunal asfaltat, adică p.f. 200/10 ce face parte din p.f. 200/1 proprietatea lui L. M..
Susțin recurenții că este adevărat că prin sentința civilă nr. 2761/24.10.2003 a Curții de Apel Suceava s-a admis recursul lui L. T., și pe fond, s-a admis în parte acțiunea în revendicare a lui TiniucValeria în sensul de a io se lăsa liberă suprafața de 370 mp teren grădină identică cu p.f. 200/8. Însă, pârâta nu deține această suprafață revendicată pe amplasamentul parcelei 200/8, ci pe . reclamanților, adică alături de p.f. 200/10 corespondent al drumului comunal, construindu-și abuziv un gard și nemaifăcând posibil accesul reclamanților la acest drum .
P. urmare, instanța de fond nu a analizat în nici un mod unde este amplasată p.f. 200/8 și unde ține în fapt pârâta suprafața de 370 mp. Invocă modul total ilegal prin care pârâta intimată s-a intabulat în urma unui plan de situație confecționat de numita R. C. M., delegată OCOT Suceava la Comisia de aplicare a Lg. 18/1991 Calafindești, care în loc de 11 ari compacți, discreționar i-a trecut în două trupuri de 700 și 400 mp teren, cu alte vecinătăți decât în procesul verbal de punere în posesie nr. 1135/1995 (proces verbal întocmit fără schiță), iar apoi, fișa tehnică preliminară titlului de proprietate făcându-se pe suprafața de 13 ari, la indicația lui T. I. (fiul pârâtei) și fără a citi actele existente pentru suprafețele reale, așa cum afirmă aceasta în declarația dată la Postul de Poliție Calafindești (f. 78).
De asemenea, tot aceasta întocmește fișa tehnică de punere în posesie pentru Lauric E., în condițiile în care nu trebuia înscrisă în titlul de proprietate nr. 1245/1996 suprafața de 600 mp, atâta vreme cât parte era cuprinsă în drumul comunal.
Suprafața reală deținută de pârâtă este de 9 ari și este identică cu p.f. 89/1, 200/2, 200/9, la care s-a mai adăugat 370 mp revendicați prin hotărârea menționată mai sus, dar care află pe p.f. 200/8 (din totalul de 700 mp reconstituită reclamanților prin hotărârea comisiei județene nr. 484/1996 și trecuți în titlul lor de proprietate nr. 1318/1996), parcelă poziționată în realitate în partea de nord, pe care o dețin și în fapt reclamanții, plătind impozit (a se vedea adresa nr. 2825/2005 a Primăriiiei Calafindești – f. 64, rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți – f. 74 și referatul Poliției Calafindești – f. 75).
Faptul că p.f. 200/8 este în partea nordică rezultă chiar și din concluziile raportului de expertiză M. V., care arată că „la baza eliberării hotărârii nr. 484 a Comisiei județene se observă că terenul revendicat de pârâta T. V. este situat între vecinii Alexei I., V. F., L. Ghe., făcând parte deja din p.f. 200/1 al cărui proprietar era L. M.”. Ori, vecinii menționați sunt în partea de nord și vest, așa cum sunt indicați în titlul de proprietate al reclamanților.
În consecință, pârâta trebuia să-și preia terenul revendicat acolo unde este p.f. 200/8 și nu în partea de sud pe p.f. 200/1 pe terenul reclamanților.
Această situație juridică trebuia constatată atât în baza actelor depuse la dosar, cât și prin efectuarea unei expertize tehnice topometrice care ar fi elucidat definitiv amplasamentul real al suprafeței de 370 mp ocupat abuziv de pârâta T. V..
Servitutea de trecere solicitată în subsidiar (în condițiile în care nu se va ține cont de cele arătate mai sus) se referă la crearea unei căi de acces la drumul comunal identic cu p.f. 200/10 de la gospodăria reclamanților.
Au precizat recurenții că nici cu privire la acest capăt de cerere, instanța de fond nu s-a pronunțat în mod clar și motivat în legătură cu criteriile de stabilire a servituții de trece solicitată.
Stabilirea corectă a drumului de trecere nu se poate face printr-un proces verbal de constatare la fața locului, ci trebuie să fie indicată de un specialist topo care să țină seama de interesele obiective și de nevoia celui care reclamă trecerea, având în vedere că varianta propusă este drumul cel mai scurt posibil pe care l-au exercitat reclamanții de peste 50 de ani și care, în prezent, este obturat de un grad construit de pârâtă.
Pârâta intimată T. V. a formulat întâmpinare la recursul promovat de reclamanți, solicitând respingerea acestuia ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică a sentinței civile atacate.
Recursul este neîntemeiat.
Examinând sentința atacată în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele de recurs invocate și în raport de întregul probatoriu administrat, ca și de dispozițiile legale aplicabile sau reproșurile aduse instanței de fond, pentru considerațiile ce urmează, tribunalul va confirma soluția atacată pentru următoarele considerente:
Așa cu rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, în speță tema pretențiilor și a probațiunii vizează obligarea pârâtei să predea reclamanților recurenți în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de 370 mp teren situată în intravilanul . parte din fosta p.f. 200/1 din CF 556 Calafindești și în subsidiar crearea unei servituți de trecere pe acest teren (un drum de acces lung de 19 m și lat de 4 m), care să le permită accesul de la locuința lor la drumul județean; . să o oblige pe aceasta să le predea în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de 500 mp teren situat în intravilanul . parte tot din p.f. 200/1), pe care s-a edificat abuziv un drum comunal.
Pretențiile reclamanților recurenți că aceștia ar revendica de la pârâta intimată o suprafață de 370 mp teren intravilan ce se identifică cu parte din p.f. nr. 200/1 situată în partea de nord a gospodăriei acestora, este neîntemeiată. În cauză s-a tranșat irevocabil situația juridică a terenului în litigiu în suprafață de 370 mp intravilan care se identifică din punct de vedere cadastral cu p.f. nr. 200/8 din CF nr. 775 a . al cărei proprietar tabular este pârâta intimată T. V..
Susținerile reclamanților recurenți prin indicarea unei alte identificări cadastrale a terenului revendicat este irelevantă față de concluziile rezultate din analiza întregului probatoriu administrat în cauză și care confirmă cu prisosință aceeași situație de fapt și de drept reținută de prima instanță din considerentele sentinței civile atacate, precum și prin numeroasele litigii purtate între părți și cu prilejul cărora instanțele de judecată au constatat dreptul de proprietate al pârâtei asupra terenului în litigiu. Suprafața de 370 mp teren intravilan ce se identifică din punct de vedere cadastral cu p.f. 200/8 a provenit din divizarea p.f. nr. 200/2 și nicidecum din p.f. nr. 200/1, cum în mod nereal au susținut recurenții și este proprietatea exclusivă a pârâtei intimate, fiind moștenită de către aceasta de la defuncta sa soră Lauric I., după care s-a emis titlul de proprietate nr. 1245/1996, titlu în care apare doar suprafața de 600 mp teren intravilan, cât era evidențiată și în registrul agricol din anii 1959-1962.
Din extrasele de carte funciară depuse la dosarele atașate la prezenta cauză rezultă că . intabulată încă din anul 1936 pe numele intimatei, a defunctei sale surori Lauric I. și nicidecum nu are ca proprietar tabular pe L. M., autorul reclamanților recurenți.
Situația juridică a terenului a fost tranșată pe baza înscrisurilor depuse la dosar coroborate cu expertizele topometrice efectuate și care au clarificat amplasamentul real al suprafeței de 370 mp teren, care nu este ocupat abuziv de pârâta T. V., aceasta fiind proprietara tabulară a suprafeței ce formează obiectul cauzei.
Aceste constatări au fost confirmate de ansamblul probelor administrate și care exclud în totalitate motivele de recurs privind nelegalitatea și netemeinicia sentinței civile pronunțate de către instanța de fond.
Aceste apărări ale reclamanților cum că pârâta intimată s-a intabulat în urma unui plan de situație confecționat de R. C. M. – delegată OCOT, întocmit discreționat, în care a trecut în două trupuri de 700 și 1400 mp termen, cu alte vecinătăți decât procesul verbal de punere în posesie nr. 1135/1995 – întocmit fără schiță, iar apoi fița tehnică preliminară titlului de proprietate care s-a făcut pe suprafața de 13 ari, la indicația lui T. I. – fiul pârâtei, nu au relevanță câtă vreme în cauză s-a dovedit cu prisosință că terenul în litigiu este proprietatea pârâtei intimate.
Cu privire la calea de acces solicitată de la gospodăria lor, amplasată pe o parte din p.f. 200/1, către drumul județean pe terenul proprietatea exclusivă a pârâtei, s-a constatat prin rapoartele de expertiză întocmite, că recurenții au ieșire la drumul public, așa încât, în mod corect, prima instanță a reținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile de creare a unei servituți de trecere, astfel cum sunt reglementate prin disp. art. 616 C.civ. Această situație a fost corect reținută de către prima instanță în baza probatoriului administrat și coroborat cu constatările făcute prin procesul verbal la fața locului.
Așadar, tribunalul va confirma soluția atacată apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat, a cărui analiză judicioasă a condus la stabilirea unei situații de fapt, la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale, care își găsește fundament juridic în dispozițiile legale invocate în considerente.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., reclamanții recurenți vor fi obligați să plătească pârâtei intimate T. V. suma de 300 lei cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând onorariu avocat conform chitanței depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul formulat de reclamanții L. T. și L. V., ambii domiciliați în ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 898 din 25.02.2011 a Judecătoriei Rădăuți în dosarul civil nr._, pârâți intimați fiind T. V., domiciliată în ., C. L. CALAFINDEȘTI, cu sediul în . și ., cu sediul în ..
Obligă reclamanții recurenți să plătească ei T. V. suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.04.2012.
Președinte, L. C. | Judecător, A. S. | Judecător, E. L. V. |
Grefier, C. D. I. |
RED. S.A.
JUD. B. B.
TEHORED. I.C.D.
2 EX. – 23.05.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 222/2013. Tribunalul SUCEAVA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 1377/2013. Tribunalul... → |
|---|
