Fond funciar. Decizia nr. 222/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 222/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 222/2013
Dosar nr._ Contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 222
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 6 DECEMBRIE 2013
PREȘEDINTE: A. I. M.
JUDECĂTOR: V. O. D.
JUDECĂTOR: L. A.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea contestației în anulare a deciziei civile nr. 1534 din data de 11 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._, formulată de către contestatorii M. L., Iamnițchi M., U. F. și U. M., intimați fiind M. I., M. V., A. E., C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Izvoarele Sucevei, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. și Direcția S. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorul U. F., asistat de avocat S. C., intimata A. Eudocha, asistată de avocat P. I. și consilier juridic J. C., pentru intimata C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Izvoarele Sucevei, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, întâmpinare de către intimata C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Izvoarele Sucevei, duplicatul fiind înmânat contestatorilor, prin apărător.
Apărătorul contestatorilor depune la dosar împuterniciri avocațiale, o . înscrisuri pe care se fundamentează contestația în anulare, cu precizarea că acestea se află depuse la dosar.
Apărătorul intimaților M. I., M. V., A. E., arată că lasă la aprecierea instanței înscrisurile depuse la dosar la acest termen de judecată.
Reprezentantul intimatei C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Izvoarele Sucevei arată că este de acord cu înscrisurile depuse la dosar de către apărătorul contestatorilor.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către apărătorul contestatorilor.
Reprezentanții părților, luând pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Apărătorul contestatorilor solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei civile nr. 1534 din data de 11 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul S. și menținerea sentinței civile nr. 157/2013 a Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc, motivat de faptul că aceasta este legală și temeinică, are un caracter reparatoriu, asigură o justă și legală aplicare a legilor fondului funciar, redă și ocrotește un drept fundamental, respectiv cel de proprietate.
Arată că sentința s-a fundamentat în mod corect și legal pe actele doveditoare care au demonstrat fără echivoc că intimați au moștenit după autorul lor suprafața de 73,40 ha teren cu vegetație forestieră pe raza mai multor ocoale silvice, în anul 2008 intimaților li s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 35 ha, instanța de fond a stabilit că cererea de reconstituire a fost depusă în termen legal, iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că nu s-a făcut o dublă reconstituire a dreptului de proprietate, comisiile făcând corect aplicarea disp. art. 11 al.8 din HG nr. 890/2005.
Precizează că decizia contestată este rezultatul unei greșeli materiale prev. de art. 318 Cod procedură civilă, instanța de recurs în mod greșit a reținut că dreptul de proprietate asupra suprafeței de 29 ha teren a fost tranșată prin sentința civilă nr. 826/2008 a Judecătoriei Cîmpulng Moldovensc, dubla reconstituire a fost infirmată de faptul că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pe un alt amplasament diferit de cele 35 ha teren, pe teritoriul Ocolului Silvic Falcău, amplasament ce se înscrise în cele 73,40 ha teren, iar motivarea că au fost folosite ca documentație extrasele emise de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale S. și la prima reconstituire nu poate conduce la constatarea nulității hotărârii de validare a comisiei județene.
Mai arată că dacă tribunalul considera că se impun anumite motivări ar fi trebuit să solicite comisiei județene aceste motivări, documentația a fost verificată cu exigență, rigurozitate, prin procesul verbal de identificare intimații au recunoscut vecinătățile și limitele după autorul moștenirii, recurenților nu li s-a reconstituit vecinătățile la terenul ce face obiectul cauzei, motivarea privind autoritatea de lucru judecat în privința restituirii suprafeței de 45 ha teren, în condițiile în care în cauză este vorba despre un alt amplasament, nu are temei legal, iar în cauză părțile sunt în prezența lipsei calității procesuale active a intimaților, întrucât aceștia au recunoscut vecinătățile, iar în procesele verbale nu s-a consemnat suprapuneri de terenuri.
Arată că în mod greșit s-a considerat că prin promovarea recursului se poate accede la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o altă suprafață ce nu le aparține recurenților și nici autorilor lor, cu cheltuieli de judecată.
Depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul intimaților M. I., M. V., A. E. solicită respingerea contestației în anulare, cu precizarea aceasta nu se circumscrie niciunuia dintre motivele strict și limitativ prevăzute de lege, instanța de recurs a reținut corect situația dedusă judecății și pe baza probatoriului administrat a pronunțat o hotărâre corectă constatând nulitatea absolută a hotărârii comisiei județene, pe motiv că s-a făcut o dublă reconstituire. Deși comisia locală cunoștea faptul că amplasamentul validat prin hotărârea atacată a aparținut autorilor intimaților și că aceștia au hotărâre de punere în posesie încă din anul 2008, în mod abuziv a propus spre validare o a doua reconstituire a dreptului de proprietate către contestatori și chiar dacă s-ar presupune că autorul contestatorilor a fost proprietarul a 100 ha teren, aceștia au recunoscut că amplasamentul lor a fost de 30 ha pe raza Ocolului Silvic Falcău și de 45 ha teren pe raza Ocolului Silvic B., recunoscând astfel reaua-credință în a solicita tot terenul pe raza Ocolului Silvic Falcău, cu cheltuieli de judecată.
Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul intimatei C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Izvoarele Sucevei arată că achiesează la cele menționate de către apărătorul contestatorilor, moștenitorilor def. U. T. li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 73,40 ha teren conform celor 3 acte eliberate de Arhivele Naționale S., aceste acte sunt diferite, întocmite de ocoale diferite, cu suprafețe diferite, toate pentru același autor întreaga suprafață fiind într-un singur trup de teren, în procesul verbal de identificare au fost stabilite, recunoscute reciproc limitele, acest act a fost semnat de către intimați, procesele verbale de bună vecinătate reprezintă garanția identificării vechiului amplasament, iar în cauză nu s-a făcut dovada că s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate pentru alte persoane și nici că terenul ar fi fost deținut de către autorul reclamanților, motiv pentru care solicită admiterea contestației în anulare și anularea deciziei civile nr. 1534 din data de 11 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul S..
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._, contestatorii M. L., Iamnițchi M., U. F. și U. M., în contradictoriu cu intimații M. I., M. V., A. E., C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Izvoarele Sucevei, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. și Direcția S. S., au solicitat anularea deciziei civile nr. 1534 din data de 11 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._, pentru următoarele motive:
In fapt, reclamanții M. I., M. V. si A. E. au solicitat să se constate nulitatea absolută a hotărârii Comisiei Județene nr. 17/28.03.2012 deoarece situația a fost tranșata prin sentința civila nr. 826/07.05.2008 in baza căreia le-a fost reconstituit dreptul de proprietate după autorul U. T. asupra suprafeței de 35 ha pădure situata la locul numit "Arsita M.".
. cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 73,4 ha pădure ce a aparținut autorului lor U. T. (T./F.) care a avut gospodăria la locul numit "Arsita", respectiv casa si anexe, 27, 5 ha pășune si fânaț, precum și pădurea menționata.
Întreaga suprafața era situata într-un singur trup, având întinderea totala de 100 ha.
Din suprafața menționata de 100 de ha, au fost trecute in proprietatea statului 73,4 ha pădure, restul terenului fânaț si pășune rămânând in posesia familiei lor (circa 10 ha), fiind folosita si in prezent de Iamnitchi M. (din eroare, parte din poieni nu au fost solicitate spre restituire).
Au arătat că există dovezi certe privind suprafața aflata in posesia lui U. T. (T./F.) in perioada anilor 1946-1948, cu mențiunea ca terenul se afla in acea perioada in limita județelor Rădăuți și Câmpulung Moldovenesc.
Astfel, conform actelor, situația s-a prezentat după cum urmează:
- adeverința nr. 2398 din 2 septembrie 2005 la " Arsita": 18 ha pădure, -2 ha poieni.
- adeverința nr. 931 din 21 aprilie 2008 la "Arsita M.": 45 ha pădure.
- adeverința nr. 2082 din 28 iunie 2007: 0,5 ha arabil, 4 ha fanat, 19 ha pășune, 12 ha pădure.
Prin urmare, suprafața care a rezultat din cele trei adeverințe este de 75 ha pădure, din care 45 ha au fost in administrarea Ocolului Silvic B., iar 30 ha in administrarea Ocolului Silvic Fălcau.
Cererea de reconstituire au formulat-o in termen legal, iar prin procesul-verbal de identificare înregistrat sub nr. 1288/2006 s-au stabilit si recunoscut reciproc limitele după autorii U. T. si M. V. (autorul reclamanților), proces-verbal semnat chiar de către reclamanți. Anterior procesului-verbal menționat s-a încheiat la data de 09.09.2005 actul intitulat "declarație" in care au figurat ca părți M. I. (poz. 9) și M. V. (poz. 11) prin care aceștia au acceptat amplasamentul celor 73,4 ha si au semnat declarația.
Așa cum a reținut si prima instanța prin sentința civila nr. 157/2013, semnarea procesului-verbal de vecinătate a reprezintat garanția identificării vechiului amplasament al fostei proprietăți a autorului lor si a existentei proprietății in momentul deposedării.
Au mai arătat că nu cunosc motivele care i-au determinat pe reclamanți sa-si schimbe punctul de vedere exprimat in documentele amintite mai sus, cert fiind insa ca aceștia le-au recunoscut amplasamentul care a aparținut autorului lor.
In mod corect le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra celor 29 ha aflate pe raza Ocolului Silvic Fălcau validate prin hotărârea Comisiei Județene nr. 17/2012, la propunerea Comisiei Locale Izvoarele Sucevei. In cauza nu s-a putut vorbi de o dubla reconstituire, din moment ce au prezentat acte doveditoare ale dreptului de proprietate întocmite de ocoale silvice diferite atât pentru suprafața de 35 ha pădure reconstituita prin S.C. nr. 826/07.05.2008, cat si pentru cele 29 ha pădure validate prin Hot. 17/2012.
P. reconstituirea suprafeței de 29 ha pădure aflata pe raza Ocolului Silvic Falcau-parte din suprafața totala de 75 ha teren de care a fost deposedat autorul lor, au prezentat extrase emise de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale S., planuri de situație, proces-verbal de buna vecinătate, declarații ale vecinilor terenului, toate aceste documente fiind avute in vedere si verificate in mod riguros de C. Locala Izvoarele Sucevei si C. Județeană S..
Soluția instanței de recurs a fost in mod evident greșita, instanța omițând sa cerceteze aspectele esențiale invocate de ei, dar si confundând elemente si date materiale importante ale cauzei.
In concluzie, au solicitat admiterea contestației si anularea deciziei civile nr. 1534 din 11 iunie 2013 a Tribunalului S. ca nelegala, in temeiul art. 317, 318 si urm. Cod pr. civila.
Intimata C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Izvoarele Sucevei a formulat întâmpinare prin care a arătat următoarele:
În fapt, prin cererea de chemare în judecată formulată ce către numiții M. I., M. V. și A. E. s-a solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii Comisiei Județene nr. 17/28.03,2012, întrucât dreptul de proprietate al contestatorilor privind suprafața de teren ce a aparținut autorului U. T., situată la "Arșița M.", pe raza comunei Izvoarele Sucevei, s-a tranșat prin ..05.2008 a Judecătoriei Câmpulung-Moldovenesc, definitivă și irevocabilă prin Decizia Civilă nr.1970/07.10.2008 a Tribunalului S. și li s-a reconstituit cu putere de lucru judecat suprafața de 35 ha, cu care au fost puși în posesie încă din anul 2010.
Conform Legii nr. 247/2005, după autorul U. T. a fost depusă cerere în termenul legal prevăzut de lege, și au solicitat, așa cum a fost specificat în acțiune: "suprafața de 73.40 ha teren cu vegetație forestieră", ceea ce li se cuvenea, și nu mai mult decât dublu, conform actelor eliberate de Arhivele Naționale S., respectiv:
- extras cu nr. 2398/08.09.2005, pentru suprafața de 18 ha pădure propriu-zisă și 2,00 ha poieni, total=20 ha, la nivelul anului 1946, întocmit de Ocolul Silvic Rădăuți;
- extras cu nr. 2082/11.07.2007, pentru suprafața de 12 ha pădure, la nivelul anului 1947, în care au fost specificate terenurile pe categorii și anume: arabil - 0,50ha, fânaț - 4,00 ha, pășune 19,00 ha, pădure - 12,00 ha total=35,50 ha;
- extras cu nr. 391/21.04.2008, pentru suprafața de 45 ha, la nivelul anului 1948, întocmit de Ocolul Silvic B..
Analizând aceste detalii, a rezultat cu certitudine faptul că au fost acte diferite, întocmite de ocoale diferite, OS B. și OS Falcău, cu suprafețe diferite, toate pentru același autor, întreaga suprafață fiind situată într-un singur trup de pădure, iar terenul, în acea perioadă, se afla la limita județelor dintre Rădăuți și Câmpulung-Moldovenesc.
De asemenea, conform prevederilor art. 11 alin.8 din HGR nr.890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor: „în cazul în care după înregistrarea cererii, fostul proprietar prezintă probei doveditoare înainte de punerea în posesie pentru suprafețe mari avute în proprietate, reconstituirea se face pentru întreaga suprafață dovedită", ceea ce au dovedit moștenitorii autorului U. T., cu acte de proprietate legale, verosimile și autentice pentru întreaga suprafață solicitată și reconstituită de către C. județeană de fond funciar.
Un înscris important a fost și procesul-verbal de identificare, înregistrat la nr.1288/2006, în care au fost stabilite și recunoscute reciproc limitele după autorii U. T. și M. V. a N., fiind semnat de către M. V., M. I. și A. E..
Numiții M. I., M. V. și A. E. nu au mai vrut să recunoască proprietatea autorului Uhreneiuc T., după ce au recunoscut vecinătatea acestuia pentru suprafața de 73,40 ha, semnând procesul-verbal de bună vecinătate, încă de la apariția Legii nr.247/2005 și până la termenul limită de depunere al cererilor, respectiv 30 noiembrie 2005, pentru care au existat acte subsecvente de reconstituire a dreptului de proprietate.
Amplasamentul pe care s-a efectuat punerea în posesie a moștenitorului autorului U. T. a fost recunoscut de către toți vecinii de teren, prin semnarea proceselor-verbale de bună vecinătate, acest lucru prezentând garanția identificării vechiului amplasament al fostei proprietăți al autorului deposedat și, cu atât mai mult, a existenței acestei proprietăți la momentul deposedării. Moștenitorii autorului U. T. au făcut dovada cu planuri de situație întocmite corect, proces-verbal de bună vecinătate, declarații pe propria răspundere a vecinilor de teren, deoarece amplasamentul solicitat le aparținea in totalitate. Prin validarea cererii de către C. locală de fond funciar se presupune că persoanele solicitante sunt îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate. De asemenea, la acea vreme și în termenul legal, nu au contestat cererea, actele sau validarea prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate și nu au dovedit în niciun fel că terenul moștenitorilor autorului U. T. le-ar fi aparținut, în acest sens, mai mult, recunoscând amplasamentul contestatorilor.
Toate instituțiile abilitate în reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv: C. locală de fond funciar, Direcția S. S., prin reprezentanții săi, OCPI S. și-au însușit planurile de situație întocmite, iar punerea în posesie s-a făcut pe terenurile ce au aparținut autorului U. T., care era liber, și nu era mai mare (sau dublă) decât ceea ce a aparținut autorului deposedat, la data naționalizării, fiind dovedite și susținute de acte de proprietate, eliberate de Arhivele Naționale S., de unde a rezultat cu certitudine faptul că au fost acte diferite întocmite de ocoale diferite, cu suprafețe diferite, toate pentru același autor.
De asemenea, a trebuit a fi avut în vedere faptul că nu s-a făcut dovada de către reclamanți că pentru suprafața de teren menționată în extrase, s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate pentru alte persoane, și nici nu s-a făcut dovada că terenul respectiv ar fi fost deținut, la actul de naționalizare, de către autorul reclamanților.
Având în vedere aceste aspecte, a solicitat admiterea contestației în anulare pentru motivele arătate mai sus și anularea Deciziei Civile nr.1534/11.06.2013 a Tribunalului S., ca nelegală.
Intimații M. I., M. V., A. E., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. și Direcția S. S., deși legal citați, nu au formulat întâmpinare, însă prin apărătorul lor prezent la dezbateri, au solicitat respingerea contestației în anulare.
Asupra contestației în anulare constată:
Potrivit art. 317 din vechiul cod de procedură civilă „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Potrivit art. 318 din vechiul cod de procedură civilă ”Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
În speță, deși contestatorii indică aceste dispoziții procedurale, mențiunea este doar generică, nefiind precizate în concret motivele de fapt pentru care solicită retractarea deciziei instanței de recurs, încadrabile în art. 317, art. 318 din vechiul cod de procedură civilă. Oricum, numai recurenții pot invoca omisiunea instanței de a cerceta vreunul din motivele de casare sau modificare; or, contestatorii au avut calitatea de intimați în recurs.
În realitate, ceea ce urmăresc contestatorii este reaprecierea probelor și reexaminarea fondului, nemulțumiți fiind de soluția instanței de recurs sub acest aspect.
Or, pe calea contestației în anulare nu se pot invoca pretinse greșeli de judecată, vizând stabilirea situației de fapt, interpretarea probelor, a textelor legale incidente în cauză, altminteri s-ar deschide părții, într-o manieră ocolită, posibilitatea de a declara recurs la recurs.
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară de retractare pusă la dispoziția părților interesate doar pentru anumite cazuri expres și limitativ prevăzute, care în nici un caz nu repun în discuție justețea soluției pronunțate.
În consecință, câtă vreme în motivarea contestației se formulează apărări de fond împotriva deciziei instanței de recurs, contestatorii invocând că judecata nu ar fi fost bine făcută, motive incompatibile așadar cu această procedură extraordinară, instanța, în baza art.320 din vechiul cod de procedură civilă va respinge contestația în anulare ca nefondată.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 din vechiul Cod de procedură civilă contestatorii vor fi obligați la plata către intimații M. I. și M. V. a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat achitat conform chitanței nr. 26/19.09.2013 (f. 29 dosar).
P. aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare a deciziei civile nr. 1534 din data de 11 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._, formulată de către contestatorii M. L., domiciliată în ., .. S., Iamnițchi M., domiciliată în . Sucevei, jud. S., U. F., domiciliat în Vatra Moldoviței, nr. 457, jud. S. și U. M., domiciliat în Sadova, nr. 331, jud. S., intimați fiind M. I., M. V., A. E., domiciliați în Izvoarele Sucevei, jud. S., C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Izvoarele Sucevei, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. și Direcția S. S..
Obligă contestatorii la plata către intimații M. I. și M. V. a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică din data de 6 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. I. M. V. O. D. L. A.
Grefier,
S. A.-M.
Red. V.O.D.
Judecător I. M.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./18.12.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 100/2015. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Hotărâre din 27-04-2012, Tribunalul... → |
|---|
