Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 1454/292/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1
- APEL -
Ședința publică de la 9 ianuarie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte - C. Doinița
Judecător - C.-N. L.
Grefier - D. E.
Pe rol, judecarea apelurilor civile declarate de apelantul-reclamant A. O.-D., domiciliat în Roșiorii de Vede, ., ., ., și de apelanta-pârâtă A. E. M., domiciliată în Roșiorii de Vede, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2085 din 19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară P. M. Roșiorii de Vede, cu sediul în Roșiorii de Vede, jud. Teleorman, având ca obiect - stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-reclamant asistat de avocat N. F., și avocat N. G. în calitate de reprezentant al apelantei-pârâte, lipsind Autoritatea Tutelară P. M. Roșiorii de Vede.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul formulat de apelantul-reclamant este netimbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 3 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Avocat N. F., pentru apelantul-reclamant, depune delegație de împuternicire avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul fixat de instanță.
Avocat N. G., pentru apelanta-pârâtă, depune delegație de împuternicire avocațială și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri reprezentând o adeverință a părții reprezentate și o declarație care vizează pe minorul A. Ianis C., în sensul că acesta are pregătire la engleză în fiecare duminică între orele 9.00-11.00, înscrisuri pe care le comunică și părții adverse. Totodată solicită și încuviințarea probei testimoniale cu un martor.
Apărătorul apelantului-reclamant arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri, iar cu privire la proba cu un martor, precizează că probele se propun și se admit în fața instanței de apel dacă în mod nejustificat la fond s-au respins, astfel solicită respingerea acestei probe.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul apelantei-pârâte și respinge proba cu un martor conform art. 295 alin. 2 apreciind că nu este necesară completarea probatoriului de la instanța de fond.
Apărătorii ambelor părți solicită acordarea cuvântului pe fondul cauzei, nemaiavând alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și nici alte probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul apelantului-reclamant precizează că s-a criticat sentința pronunțată de instanța de fond apreciind că aceasta este nelegală și netemeinică întrucât a stabilit ca programul în care partea are dreptul să ia la domiciliul său minorul în weekenduri este prea scurt, în condițiile în care părțile nu au solicitat aceasta. Arată că practica judiciară a lărgit sfera exercitării drepturilor părintești, perioadele în care minorul stă cu fiecare dintre părinți fiind împărțite ½ cu ½. Aduce la cunoștința instanței că s-au purtat discuții cu partea adversă pentru a se ajunge la un acord, însă s-au confruntat cu o rigiditate a apelantei.
Se referă la cele două motive de apel formulate astfel:
Primul motiv de apel vizează intervalul în care apelantul-reclamant are dreptul să ia minorul la domiciliul său, de vineri ora 15.00 până duminică ora 12.00, cu mențiunea că acest interval este prea scurt, în raport de vârsta minorului.
Cel de-al doilea motiv de apel critică faptul că instanța de fond a redus perioada din vacanța de iarnă pe care minorul o va petrece cu tatăl său. Totodată se solicită ca minorul să petreacă sărbătorile de iarnă astfel: o sărbătoare cu un părinte, cealaltă sărbătoare cu celălalt părinte.
Solicită astfel admiterea apelului și modificarea sentinței de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.
Față de apelul formulat de partea adversă solicită respingerea acestuia întrucât este prima dată când se solicită această modalitate de exercitare a drepturilor părintești.
Apărătorul apelantei-pârâte precizează că există puncte de vedere la care părțile pot fi de acord.
Cu privire la apelul formulat precizează că s-a avut în vedere interesul primordial al minorului astfel: în anii pari acesta să petreacă perioada dintre 15 iulie 15 august cu un părinte, iar în anii impari cu celălalt părinte; în anii pari un crăciun cu un părinte și revelionul cu celălalt părinte, și în anii impari invers.
Față de intervalul în care partea adversă poate lua copilul la sfârșit de săptămână, apreciază că ora la care trebuie să-l aducă înapoi la mama sa, respectiv ora 12.00 duminica, este rezonabilă pentru ca minorul să aibe timp să-și pregătească temele pentru școală.
Solicită astfel admiterea apelului. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu privire la apelul formulat de apelantul-reclamant solicită respingerea acestuia.
TRIBUNALUL:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Roșiori de Vede și înregistrată la nr._ din 27.04.2012, reclamantul A. D. O. a chemat-o in judecată și personal la interogatoriu pe pârâta A. E. M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună exercitarea autorității părintești în comun cu privire la minorul A. Ianis C. și modificarea modalității de exercitare a drepturilor părintești astfel: în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de vineri orele 17.00 până duminică, orele 19.00; o lună în vacanța de vară în perioada 15 iulie – 15 august; în perioada 28 decembrie – 10 ianuarie, o săptămână în vacanța de primăvară din luna aprilie; fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin Sentința civilă nr. 2604 din 17 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._, irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților prin acord. A fost încuviințată învoiala părților cu privire la încredințarea minorului, astfel încât minorul A. Ianis C., născut la data de 26 octombrie 2006 a fost încredințat pârâtei, iar reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere de 300 lei lunar. De asemenea, instanța a luat act de învoiala părților cu privire la exercitarea drepturilor părintești, pârâta fiind obligată să-i permită să aibă legături personale cu minorul în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni de sâmbătă dimineața ora 9:00 până duminică seara la ora 19:00; o lună în timpul vacanței de vară, de pe data de 15 iunie până pe data de 15 iulie și o săptămână în timpul vacanței de iarnă, de la data de 3 ianuarie până la data de 10 ianuarie.
Ca urmare a intrării în vigoare a Noului Cod civil, în conformitate cu disp. art. 397, reclamantul a solicitat ca autoritatea părintească să fie exercitată de către ambii părinți.
Reclamantul a precizat că este de acord ca locuința minorului, în sensul prev. de art. 400 Cod civil, să fie la mamă iar el să exercite în continuare drepturile părintești, conform disp. art. 401 Cod civil, însă într-o modalitatea diferită față de cea stabilită prin sentința anterioară.
A solicitat reclamantul schimbarea modalității având în vedere faptul că vârsta minorului a crescut și s-a modificat și structura anului școlar, el fiind cadru didactic. Astfel începând cu acest an școlar, semestrul al doilea s-a prelungit, iar vacanța de iarnă s-a prelungit cu o săptămână.
Reclamantul a cerut o perioadă mai mare în vacanța de iarnă pentru a avea posibilitatea să petreacă și el una din sărbătorile de iarnă, respectiv Anul Nou, alături de fiul lui, pârâta urmând să petreacă sărbătoarea de C..
Cu privire la perioada de o săptămână în vacanța de primăvară, reclamantul a susținut a fi dispusă fie înainte fie după Paști, știu fiind că și această vacanță se stabilește în raport de această sărbătoare.
În dovedire s-au depus înscrisuri și solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și un martor.
La data de 20.06.2012, pârâta a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, pârâta a susținut că prin sentința civilă nr. 2604/17.12.2010 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede s-a luat act de învoiala lor în sensul de a-i fi încredințat ei minorul A. Ianis C., precum și în ceea ce privește modalitatea de exercitare a drepturilor părintești.
Apreciază pârâta că în prezent nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii de încredințare astfel că, față de acordul exprimat la data pronunțării acestei sentințe, în baza art. 398 alin. 1 Cod civil, solicită să se mențină efectele sentinței civile nr. 2604 din 17 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, iar exercitarea autorității părintești să se facă în mod exclusiv de ea.
S-a susținut că este în interesul superior al minorului ca autoritatea părintească să se facă de către unul din părinți (cel la care este stabilită locuința) întrucât în foarte multe decizii importante pentru minor pot apărea puncte de vedere contrarii, ce pot avea efecte negative asupra acestuia. O dovadă a neînțelegerilor ce pot apărea între ei este și aspectul că nu pot ajunge la un acord cu privire la exercitarea autorității părintești în comun din moment ce se solicită pe cale judecătorească schimbarea modalității de exercitare a drepturilor părintești după ce anterior însuși reclamantul a propus și a fost de acord cu modalitatea de exercitare reținută în sentința civilă menționată.
Faptul că s-a modificat structura anului școlar nu are nici un efect asupra modalității de exercitare a drepturilor părintești. Și ea este cadru didactic ca și reclamantul și o eventuală modificare a structurii anului școlar poate avea consecințe și asupra programului liber pe care și ea îl are. Reclamantul nu a stat și nu a solicitat niciodată să stea cu copilul în timpul săptămânii întrucât este foarte ocupat. Și ea este cadru didactic însă își face timp pentru creșterea și educarea minorului. Reclamantul solicită să i se permită a avea legături personale numai în perioada în care are timp liber ignorând astfel interesul minorului.
Reclamantul nu a justificat în nici un fel solicitarea de a lua legătura cu minorul în prima și a treia săptămână a lunii, de vineri ora 17, până duminică ora 19:00, după ce prin sentința civilă sus-menționată a fost de acord cu alt program de exercitare, respectiv e sâmbăta ora 9:00, până duminica ora 19:00.
De asemenea, nu se justifică intervalul atât de mare solicitat de reclamant pentru a avea legături personale cu minorul, respectiv din 28 decembrie până pe 10 ianuarie, practic toată vacanța de iarnă, după ce anterior a fost de acord cu o săptămână din data de 3 ianuarie până pe data de 10 ianuarie, arătând că, dacă s-ar admite acțiunea în modalitatea solicitată de reclamant ar însemna ca acesta să aibă legături personale în majoritatea sărbătorilor importante ale anului ceea ce ar fi inechitabil.
În dovedire au fost depuse înscrisuri și a fost audiată martora N. S..
Reclamantul a arătat că la nici o sărbătoare importantă el nu a fost împreună cu minorul, ceea ce evident nu este echitabil, că pârâta face tot posibilul ca în perioada în care minorul trebuie să stea cu el, acesta să fie implicat în alte activități (meditații). Aceasta nu ar constitui o problemă dacă pârâta ar manifesta flexibilitate și ar accepta modificarea programului în raport de preocupările copilului.
Analizând probele administrate, instanța de fond a reținut:
Din căsătoria părților a rezultat minorul A. Ianis C., născut la data de 26 octombrie 2006.
Prin sentința civilă nr. 2604 din 17 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, definitivă și irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, prin acord, s-a încuviințat învoiala părților cu privire la încredințarea minorului A. Ianis C. și a fost încredințat mamei spre creștere și educare minorul, tatăl fiind obligat să plătească în favoarea minorului o contribuție de întreținere în cuantum de 300 lei lunar, începând cu data de 6 octombrie 2010 și până la majoratul copilului – 26 octombrie 2024.
Cu privire la exercitarea autorității părintești privind pe minorul A. Ianis C., născut la data de 26 octombrie 2006, instanța a reținut că, în conformitate cu Noul Cod Civil, regula este că autoritatea părintească să fie exercitată după divorț de ambii părinți.
Prin reglementarea acestei reguli s-a urmărit alinierea legislației românești la majoritatea sistemelor din Europa, care prevăd că ambii părinți, indiferent că sunt sau nu împreună, trebuie să își asume obligațiile părintești și să înțeleagă că orice copil are nevoie să fie crescut atât de mamă cât și de tată.
Exercitarea autorității părintești de ambii părinți presupune consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea și educarea minorului, cum ar fi de exemplu: cele privind școala la care copilul va fi înscris, intervențiile medicale de care acesta are nevoie, religia copilului. Este vorba despre o conștientizare a responsabilității pe care o au ambii părinți cu privire la creșterea și educarea împreună a copilului lor chiar în situația în care sunt separați părinții.
Coroborând concluziile referatelor de anchetă psihosociale efectuate la domiciliile părților, instanța reține că minorul este atașat de ambii părinți, este comunicativ, este bucuros când merge la domiciliul tatălui. S-a mai reținut că părinții dispun de posibilități materiale și condiții de locuit corespunzătoare dezvoltării copilului și prezintă garanții morale pentru exercitarea autorității părintești.
Art. 507 cod civil stabilește veritabile situații excepționale în care autoritatea părintească se exercită de către un singur părinte, de interpretare restrictivă, situații care apar foarte rar.
Simpla opoziție a pârâtei nu poate fi primită de instanță ca motiv întemeiat care să conducă la excluderea reclamantului de la exercitarea autorității părintești.
Ca urmare, în baza art. 397 Cod civil s-a dispus exercitarea autorității părintești de către ambii părinți.
În ceea ce privește legăturile personale ale reclamantului cu minorul, instanța a ținut seama de interesul acestuia din urmă de a dezvolta o legătură afectivă reală fiu-tată, de programul copilului precum și de acordul părților cu privire la vacanța de vară.
În baza art. 403 Cod civil a modificat programul după care reclamantul are legături personale cu minorul, în următoarea modalitate: reclamantul să îl ia pe minor în domiciliul său, în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri orele 17.00 până duminică, orele 12.00; o lună în vacanța de vară în perioada 15 iulie – 15 august; o săptămână în vacanța de iarnă, în perioada 28 decembrie – 3 ianuarie; a doua săptămână din vacanța de primăvară.
Pentru considerentele expuse, prin sentința civilă nr. 2085/19 septembrie 2012 ,a admis în parte cererea având ca obiect stabilire program vizitare minor, exercitare autoritate părintească, formulată de reclamantul A. D. O., domiciliat în municipiul Roșiorii de Vede, . 111, ., ., în contradictoriu cu pârâta A. E. M., domiciliată în municipiul Roșiorii de Vede, . 111, ., ., autoritatea tutelară fiind P. M. Roșiorii de Vede, județul Teleorman.
A dispus ca autoritatea părintească privind pe minorul A. Ianis C., născut la data de 26.10.2006 să fie exercitată de ambii părinți
A obligat pârâta să permită reclamantului, să aibă legături personale cu minorul în următoarea modalitate: să îl ia în domiciliul său, în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri orele 17.00 până duminică, orele 12.00; o lună în vacanța de vară în perioada 15 iulie – 15 august; o săptămână în vacanța de iarnă, în perioada 28 decembrie – 3 ianuarie; a doua săptămână din vacanța de primăvară.
A luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată și a respins cererea pârâtei privind cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel ambele părți.
Apelanta A. E. a criticat sentința în ceea ce privește programul stabilit pentru legăturile personale dintre minor și tatăl acestuia.
Astfel, a arătat că instanța de fond nu a ținut seama de nevoile minorului, acesta având pregătire la limba engleză în zilele de sâmbătă și duminică iar atunci când este luat de tatăl său, acesta refuză să îl ducă la pregătire. Apelantul A. D. poate lua copilul în fiecare zi a săptămânii, după ora 13.
A arătat că nu a fost de acord nici cu perioada stabilită de instanță în vacanța de vară și anume, în fiecare vară, între 15 iulie -15 august, însă, instanța a insistat ca apelanta să-și dea acordul.
Nici perioadele din vacanțele de primăvară și iarnă nu au fost corect stabilite, instanța trebuind să stabilească o altă modalitate și anume, în anii pari copilul să fie luat de reclamant în prima perioadă iar în anii impari, în cea de-a doua perioadă. În felul acesta fiecare părinte ar putea petrece alături de copil câte o sărbătoare importantă. Tot astfel, în vacanța de vară, în anii pari, reclamantul îl poate lua pe copil în perioada 15 iulie -15 august iar în anii impari, în a doua perioadă, 15 august-15 septembrie.
Apelantul A. O. a criticat sentința pentru aceea că, în mod nejustificat, prima instanță, fără nici o motivare a stabilit ca acesta să poată lua minorul la domiciliul său de vineri, ora 17,00 până duminică, ora 12,00.Față de vârsta minorului, care a mai crescut cu doi ani, față de data pronunțării hotărârii anterioare și față de faptul că atât minorul cât și apelantul își doresc să petreacă mai mult timp împreună, nu se justifică reducerea programului din ziua de duminică, numai până la ora 12,00, cu atât mai mult cu cât programul pentru această zi a fost scurtat fără ca vreuna dintre părți să solicite acest lucru. Prin hotărârea anterioară, se stabilise, ca minorul să stea la reclamant până duminică la ora 19.00.
Nu s-a dovedit că înapoierea minorului la această oră ar perturba în vreun mod programul acestuia. Totodată, a arătat că este la rândul său cadru didactic și dacă minorul are ore de pregătire la limba engleză în ziua respectivă, îl duce acesta.
A mai criticat sentința și pentru aceea că, în mod nejustificat, instanța a redus și perioada din vacanța de iarnă pentru legături personale, perioada 28 decembrie-10 ianuarie fiind rezonabilă, pentru ca atât reclamantul cât și pârâta să petreacă o perioadă din această vacanță cu copilul.
În dovedirea apelurilor formulate, s-a solicitat și s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând apelurile formulate în cauză, prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate și a susținerilor părților, instanța de apel apreciază că sunt întemeiate.
Potrivit art. 262 alin 2 cod civil “copilul care nu locuiește la părinții săi sau după caz, la unul din aceștia are dreptul de a avea legături personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului
Din probele administrate în cauză, a rezultat că ambii părinți oferă condiții bune și un mediu adecvat pentru creșterea și dezvoltarea minorului, atât fizică cât și intelectuală.
Dreptul a de a avea legături personale este un drept reglementat de lege atât în favoarea minorului, care în acest fel primește sprijin, afecțiune, protecție părintească, deopotrivă de la ambii părinți, dar și în favoarea părinților, care, în mod aproape egal trebuie să se bucure de prezența copilului.
În consecință, programul pentru legături personale, trebuie stabilit astfel încât, să i se asigure finalitatea pentru care a fost prevăzut de lege.
Ambii părinți locuiesc în același oraș, ca atare nu există nici un impediment ca la sfârșitul a două săptămâni minorul să stea cu mama sa iar la sfârșitul a alte două săptămâni, minorul să stea cu tatăl său. Faptul că, are pregătirea la limba engleză, la sfârșit de săptămână, nu este un motiv pentru a nu stabili acest program de vizitare la sfârșitul săptămânii, în condițiile în care nu s-a dovedit că tatăl minorului ar împiedica această pregătire, cu atât mai mult cu cât și dânsul este cadru didactic și este conștient de rolul educației și instruirii în viața copilului.
Ca urmare, față de egalitatea de care se bucură părinții în ceea ce privește dreptul de a veghea la creșterea și dezvoltarea copilului, instanța de apel apreciază că, un program potrivit pentru sfârșit de săptămână este de vineri, de la orele 17,00 până duminică, orele 17,00.
În ceea ce privește programul din vacanțe, instanța, așa cum chiar și părțile prin apărători au arătat, cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, apreciază ca fiind rezonabilă și adecvată pentru aceste perioade, alternanța perioadelor, astfel încât fiecare părinte, în fiecare an să aibă la dispoziție o altă perioadă.
Ca atare, reclamantul A. O., va avea legături personale cu minorul, în vacanța de vară, în perioada 1-31 iulie, în anii impari și în perioada 1-31 august, în anii pari, în vacanța de iarnă, în intervalul 23-29 decembrie în anii impari și în intervalul 30-5 ianuarie în anii pari. ; în vacanța de primăvară, prima jumătate a vacanței în anii impari și a doua jumătate a vacanței în anii pari.
În acest fel, în fiecare vacanță, perioadele pentru cei doi părinți vor alterna, asigurându-se un echilibru dar și o posibilitate a fiecăruia dintre ei de a-și planifica anumite activități, în aceste perioade.
În consecință, față de dispozițiile art. 296 C.p.c., va admite apelurile ambelor părți și va modifica sentința apelată, conform considerentelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de apelantul-reclamant A. O.-D., domiciliat în Roșiorii de Vede, ., ., ., și apelanta-pârâtă A. E. M., domiciliată în Roșiorii de Vede, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2085 din 19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară P. M. Roșiorii de Vede, cu sediul în Roșiorii de Vede, jud. Teleorman, pe care o schimbă, în sensul că:
Obligă pârâta Alexu E. M. să permită reclamantului A. O., să aibă legături personale cu minorul A. Ianis C., la domiciliul reclamantului, în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri, orele 17,00, până duminică, orele 17,00; în perioada vacanței de vară, în luna iulie (1-31 iulie) în anii impari și în luna august (1-31 august) în anii pari; în perioada vacanței de iarnă, în intervalul 23-29 decembrie, în anii impari și în intervalul 30-5 ianuarie, în anii pari; prima jumătate a vacanței de primăvară în anii impari și a doua jumătate a vacanței de primăvară, în anii pari.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. DoinițaCriștiu N.-L. D. E.
Red.th.red. C.N.L. 5 ex./08.02.2013
D.f._ Jud. Roșiorii de Vede
J.f. P. M. M.
Neimputabil
. .
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 235/2013. Tribunalul TELEORMAN | Actiune în constatare. Decizia nr. 224/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
