Pretenţii. Decizia nr. 690/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 690/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 8037/740/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 690
RECURS
Ședința publică din data de 11 octombrie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte - C. Doinița
Judecător - F. M.
Judecător - A. L. N.
Grefier - T. S.
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul - reclamant S. Județean de Urgență A., cu sediul în A., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 2148 din 22 aprilie 2013 a Judecătoriei A., în contradictoriu cu intimatul – pârât G. M., domiciliat în A., ., ., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța, verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este tardiv formulat, față de data comunicării hotărârii instanței de fond la data de 24 mai 2013 și data formulării recursului la 12 iunie 2013.
Tribunalul, din oficiu, invocă excepția tardivității declarării recursului de către recurentul - reclamant S. Județean de Urgență A. și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
T R I B U N A L UL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ la data de 5 decembrie 2012, pe rolul Judecătoriei A., reclamantul S. Județean de Urgență A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G. M., obligarea acestuia la plata sumei de 5518,05 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale prestate către aceasta.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost internat la S. Județean de Urgență A., secția Chirurgie II în perioada 16.07._12, fiind victima unui agresiuni, totalizând un nr. de 16 zile de spitalizare.
A mai arătat că suma datorată de pârât este de 5518,05 lei și reprezentă costul îngrijirilor medicale acordate și a tratamentului efectuat.
Reclamantul a mai menționat că pârâtul datorează dobânda aferentă debitului principal egală cu dobânda aplicabilă creanțelor bugetare, calculată conform Codului de procedură fiscală, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la data achitării efective a debitului.
În continuare, reclamantul a mai învederat că sumele alocate pentru tratamentul pârâtului trebuie recuperate de la persoana care se face vinovată de producerea accidentului sau agresiunii sau de la persoanele accidentate sau agresate deoarece au beneficiat de spitalizare pentru vindecare sau recuperare.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. I pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006, art. 1357-1371 C.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Pârâtul, legal citat, a depus la dosar procesul-verbal nr._/05.12.2012 eliberat de ITM A., susținând că accidentul în urma căruia a fost tratat la S. Județean este un accident de muncă.
În ședința publică din data de 01.04.2013 instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile.
Prin sentința civilă nr. 2148 din 22 aprilie 2013, Judecătoria A. a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâtul a fost internat la S. Județean de Urgență A. în perioada 16.07._12, fiind diagnosticat cu „politraumatism toracic”, așa cum rezultă din foaia de observație clinică generală).
Din decontul de cheltuieli depus la dosar, instanța a reținut că în perioada în care pârâtul a fost internat, acesta a beneficiat de spitalizare și tratament în valoare totală de 5518,05 lei.
Din analiza cererii introductive instanța a constatat că reclamanta pe de o parte invocă dispozițiile art I pct 34 din OUG 72/2006 pentru modificarea și completarea Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art 1357-1371 C.civ – ceea ce se circumscrie răspunderii delictuale, iar pe de altă parte a invocat calitatea de beneficiari a îngrijirilor medicale a persoanelor accidentate sau agresate ceea ce presupune analiza pretențiilor reclamantei în cadrul procesual al răspunderi contractuale.
Privitor la invocarea unei răspunderi de natură delictuală a pârâtului, instanța a constatat că dispozițiile invocate de către reclamantă, respectiv dispozițiile Legii 95/2006, prevăd univoc că furnizorii care acordă spitalizare realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să o comunice lunar Casei de Asigurări de Sănătate cu care se află în relație contractuală, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperate cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.
Instanța a mai reținutt însă că art. 313 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății prevede că persoanele care prin faptele lor aduc atingere sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile ocazionate de asistență medicală acordată, sume care se recuperează de furnizorii de servicii medicale.
Ca atare, pentru a putea obține obligarea pârâtului la plata contravalorii îngrijirilor medicale, s-a apreciat că reclamantul trebuia să facă dovada că în sarcina pârâtului poate fi reținută o culpă delictuală care să justifice acțiunea reclamantei pe temeiul dispozițiilor art. 1357-1371 C.civ și art. 313 din Legea 95/2006.
Cum în cauză reclamanta nu a făcut dovada în acest sens, chiar precizând că pârâtul a fost victima unei agresiuni, instanța de fond a apreciat că pretențiile reclamantei privind culpa delictuală a pârâtului nu sunt întemeiate.
Analizând pretențiile reclamantului în cadrul unei răspunderi contractuale, prin invocarea de către reclamant a calității de beneficiar al serviciilor medicale a pârâtului instanța se raportează la dispozițiile art. 211 alin. 11 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora asigurații au dreptul la pachetul de bază de servicii medicale de la data începerii plății contribuției la fond, precum și la dispozițiile art. 218 alin. 1 conform cărora asigurații beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului și pana la vindecare. Serviciile spitalicești se acordă prin spitalizare și cuprind consultații, investigații, stabilirea diagnosticului, tratament medical și/sau tratament chirurgical, îngrijire, recuperare, medicamente și materiale sanitare, dispozitive medicale, cazare si masă, conform art. 228 alin. 3 din Legea nr. 95/2006.
În cauză, așa cum rezultă din foaia de observație clinică (fila 4) - înscris depus la dosar de însuși reclamantul din prezenta cauză - pârâtul era încadrat la categoria „salariat” la data internării în unitatea sanitară și totodată asigurat conform mențiunilor din același înscris.
Întrucât pârâtul a beneficiat de asemenea servicii în calitatea de asigurat CNAS precum și faptul că serviciile de spitalizare acordate pârâtului de reclamant nu sunt dintre cele care sunt exceptate de la decontarea din fondul asigurărilor de sănătate prevăzute la art. 237 din Legea nr. 95/2006, instanța a apreciat că pârâtul nu poate fi obligat la plata serviciilor medicale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul – reclamant S. Județean de Urgență A., acesta criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat recurentul – reclamant că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea, ca neîntemeiată, întrucât pârâtul a beneficiat de îngrijiri medicale acordate de reclamant, pentru care s-au efectuat cheltuieli în sumă de 5518,05 lei, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, cheltuieli pe care pârâtul nu le-a achitat.
A mai arătat că prin simpla neachitare a acestor cheltuieli, pârâtul a cauzat un prejudiciu cert reclamantului, care este astfel îndreptățit să își recupereze contravaloarea pagubei suferite de la cel direct răspunzător,în speță pârâtul.
La data de 04.10.2013 intimatul – pârât a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurent solicitând anularea cererii de recurs conform disp. art. 211 alin.1/1, 218 alin.1 și art. 228 alin.3 din Legea nr. 95/2006.
În ședința publică din data de 11 octombrie 2013, tribunalul a invocat excepția tardivității formulării recursului.
Excepția este întemeiată.
Potrivit art. 301 teza I Cod Procedură Civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speță, hotărârea recurată a fost comunicată recurentului-reclamant Spitalului Județean de Urgență A. la data de 24.05.2013 (f. 46 dosar fond), iar recursul a fost formulat la data de 12.06.2013.
Cum termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 teza I Cod Procedură Civilă
s-a împlinit la data de 10 iunie 2013, urmează a se reține că recursul a fost tardiv declarat, termenul de recurs fiind unul termen legal imperativ, nerespectarea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, cu consecința respingerii recursului, ca tardiv formulat.
În fine, în cauză nu s-au invocat motive de repunere în termen de natura celor prevăzute de art. 103 Cod Procedură Civilă și, oricum, tribunalul nu a fost investit cu o astfel de cerere.
Ca atare, pentru considerentele de mai sus, se va admite excepția tardivității recursului invocată din oficiu și se va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurentul - reclamant S. Județean de Urgență A., ceea ce nu mai permite analizarea motivelor de recurs ce privesc fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant S. Județean de Urgență A., cu sediul în A., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 2148 din 22 aprilie 2013 a Judecătoriei A., în contradictoriu cu intimatul – pârât G. M., domiciliat în A., ., ., ., ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,Grefier,
C. DoinițaFifoiu MarinelaArsenie L.-NicoletaTatu S.
Red. C.D./16.10.2013
Thred. T.S./2 ex./21.10.2013
D.f._
J.f.V.H.D.C.
Judecătoria A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 92/2013. Tribunalul... | Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... → |
|---|
