Contestaţie la executare. Decizia nr. 142/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 142/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 2366/292/2014
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 142
-APEL-
Ședința publică de la 2 februarie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător - A. L. N.
Grefier - Bînciu E.
Pe rol judecarea apelurilor civile declarate de apelanta-intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman cu sediul social în A., ., județ Teleorman și apelant-terț poprit Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman cu sediul în A., ., județ Teleorman împotriva sentinței civile nr. 2021 din 4 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede în contradictoriu cu intimatul-contestator S. N. cu domiciliul în ., având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-contestator S. N. lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-dosarul se află la primul termen de judecată în apel;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
- apelurile sunt motivate, semnate, scutite de la plata taxei judiciare de timbru;
- la data de 26.01.2015 intimatul-contestator S. N. a depus întâmpinare.
Tribunalul față de disp. art. 131 C. proc. civ. pune în discuția contradictorie competența tribunalului în soluționarea cauzei.
Intimatul-contestator, având cuvântul, apreciază că tribunalul este competent material, general și teritorial în soluționarea procesului.
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, în conformitate cu dispozițiile art. 95 pct. 2 și art. 650, art. 717 NCPC stabilește că sunt întrunite condițiile legale pentru competenta soluționare a cauzei de față.
Instanța, conform art. 238 NCPC pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Intimatul-contestator estimează durata procesului la o zi.
Tribunalul estimează durata procesului la o zi.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Intimatul-contestator solicită încuviințarea probei cu înscrisuri pe care le depune la dosar, respectiv scrisoare medicală, rețete medicale, cupon pensie, bilet de ieșire din spital, certificat de radiere, extras registru emis de ORC de pe lângă Tribunalul Teleorman cu care dorește să dovedească inexistența debitului afirmat împotriva sa.
Tribunalul, în temeiul art. 255, art. 258 și art. 479 alin. 2 Cod Procedură Civilă încuviințează proba cu înscrisuri considerând-o legală, pertinentă, conlcudentă și utilă cauzei.
Luând act că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat constată conform art. 482 raportat la 392 Cod Procedură Civilă, terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei acordând cuvântul părții prezente.
Intimatul-contestator S. N. solicită respingerea apelurilor declarate ca nefondate și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 482 raportat la 394 alin.1 Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede sub nr. de dosar_ din 1 august 2014 contestatorul S. N. a solicitat în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de Vede și terțul poprit Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman anularea Somației nr. 34/_ /_ din 10 iulie 2014 și a Titlului executoriu nr._ din 10 iulie 2014 emise de ANAF – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman - Serviciul Fiscal Municipal Roșiorii de Vede.
În motivarea contestației, în fapt, contestatorul a arătat că este pensionar și în prezent nu mai prestează nici o altă activitate, singurul venit fiind pensia în cuantum de 723 lei care nu îi permite achitarea sumelor pretinse.
În dovedire a fost propusă proba cu înscrisurile atașate cererii.
Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman a formulat întâmpinare la data de 17 septembrie 2014 solicitând respingerea contestației la executare.
În motivare, intimata a arătat că sumele cu care contestatorul figurează în evidențele fiscale sunt transmise în format electronic de CAS Teleorman, suma menționată în titlul executoriu, de 2.123 lei fiind cuprinsă în Decizia de impunere nr.11.348 din 30.07.2012 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate; suma de 1.791 lei reprezintă accesorii calculate conform Deciziei de calcul accesorii nr.11.348 din 31.05.2012 și suma de 315 lei accesorii calculate prin Decizia referitoare la obligații de plată accesorii nr._ din 20.03.2014 pentru neplata sau plata cu întârziere a contribuției de asigurări sociale de sănătate – 3.937 lei.
Deciziile enumerate reprezintă titlul de creanță și constituie înștiințare de plată, conform art. 110 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Împotriva acestor decizii nu a fost formulată contestație în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării, în conformitate cu prevedere art.205 și 207 din OG nr. 92/2003, la CAS Teleorman.
Contestatorul recunoaște obligațiile stabilite prin actele de executare însă a precizat că este în imposibilitate de achitare datorită veniturilor mici pe care le realizează.
Pentru clarificarea situației privind calitatea de asigurat avea obligația prezentării la Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman a deciziei de impunere anuală pentru veniturile emise sau realizate.
Acesta avea obligația de a se prezenta Casei de A. de Sănătate Teleorman decizia de impunere anuală pentru veniturile estimate și /sau realizate, a documentelor ce atestă calitatea de asigurat sau a altor documente care atestă calitatea de asigurat sau plata contribuției de asigurări de sănătate.
Conformându-se prevederilor OG nr.92/2003, organele de executare din cadrul Serviciului Fiscal municipal Roșiorii de Vede au procedat la întocmirea Somației nr. 34/_ /_ din 10 iulie 2014 și a Titlului executoriu nr._ din 10 iulie 2014 emise de ANAF – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman - Serviciul Fiscal Municipal Roșiorii de Vede pentru suma de 4.229 lei, documente care i-au fost transmise contestatorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire prin Unitatea de Imprimerie Națională V..
Au fost invocate disp. art.141 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, actualizată, art.712 alin.2 Cod procedură civilă.
În drept, au fost invocate și dispoz. art.205 Cod procedură civilă.
În dovedire, intimata a depus înscrisuri la dosar și a solicitat introducerea în cauză, în temeiul art. 75-77 Cod procedură civilă, a Casei de A. de Sănătate Teleorman, în calitate de organ emitent a deciziilor emise.
Prin sentința civilă nr. 2021/04.11.2014, Judecătoria Roșiorii de Vede a admis contestația la executare anulând Somația nr. 34/_ /_ din 10 iulie 2014 și Titlul executoriu nr._ din 10 iulie 2014 emise de ANAF – Administrația județeană a Finanțelor Publice Teleorman - Serviciul Fiscal Municipal Roșiorii de Vede.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Titlul executoriu nr._ din 10 iulie 2014 emis de ANAF – Administrația județeană a Finanțelor Publice Teleorman - Serviciul Fiscal Municipal Roșiorii de Vede a stabilit în sarcina contestatorului obligația de plată a sumei de 4.229,00 lei.
O dată cu titlul executoriu menționat i s-a comuniat și somația nr. 34/_ /_ privind achitarea creanței de 4.229,00 lei în baza titlului executoriu menționat, somație emisă de aceeași intimată – A.N.A.F- Serviciul Fiscal Municipal Roșiorii de Vede.
Analizând titlul executoriu emis instanța a reținut că sumele evidențiate în acesta reprezintă contribuții de asigurări sociale de sănătate stabilite prin decizii emise la 31 mai 2012 și la 30 iulie 2012 totalizând suma de 4.229,00 lei.
Întrucât prin Rezoluția nr. 3232/23.06.2011 emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Teleorman a fost admisă cererea și s-a dispus radierea din Registrul Comerțului a Persoanei fizice autorizate S. N., instanța a constatat că acesta nu mai avea obligația, ulterior datei emiterii rezoluției, de a efectua plăți drept contribuții de asigurări sociale de sănătate, întrucât nu mai realiza venituri din activități independente.
De altfel în decizia de impunere nr. 1348 din 31 mai 2012 (fila7) sunt menționate contribuții de asigurări sociale de sănătate pentru perioada 2005 -2012, perioadă față de care unele sume sunt prescrise, iar altele nu se mai impun a fi plătite ca urmare a încetării activității.
Cu înscrisul aflat la fila 28 A.N.A.F- Administrația generală a Finanțelor Publice Teleorman a făcut dovada că instituția Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman a înaintat contestatorului la 18 iunie 2012 un înscris ce a fost primit de fiul acestuia, fără însă a se dovedi că acele înscrisuri reprezintă deciziile enumerate în titlul executoriu.
Împotriva aceste sentințe au declarat apel, în termenul legal, atât intimatul, cât și terțul poprit.
Prin apelul declarat de apelanta C. Națională de A. de Sănătate s-a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie sentința apelată solicitându-se admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivare s-a arătat că executarea silită împotriva intimatului a fost începută cu respectarea dispozițiilor legale în baza unui titlul executoriu valid. Soluția instanței se apreciază ca fiind neîntemeiată cu atât mai mult cu cât debitorul recunoaște debitul însă afirmă imposibilitatea d epată ca urmare a lipsei posibilităților financiare.
De asemenea, se arată că soluția instanței este nelegală și din perspectiva motivării cu privire la natura debitului, prescris în parte și nedatorat în parte, fără a defalca aceste sume.
Un alt motiv de netemeinicie ar rezida în opinia apelantului și din reținerea eronată că nu s-a făcut dovada comunicării deciziilor.
În drept au fost invocate disp. art. 466 C. proc. civ., art. 223 alin. 3 C. proc. civ.
Nu au fost propuse probe noi.
Prin apelul declarat de apelant AFP Teleorman s-a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie solicitându-se admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul respingerii contestației.
În motivare s-a arătat că executarea silită împotriva intimatului a fost începută cu respectarea dispozițiilor legale în baza unui titlul executoriu valid, debitele fiind datorate pentru perioada în care intimatul a desfășurat activitate, cu atât mai mult cu cât debitorul recunoaște debitele.
Se arată că motivarea instanței în sensul că nu s-ar mai datora sumele respective este eronată, întrucât acestea au fost determinate după codul numeric personal și nu după codul fiscal pentru persoana fizică autorizată.
Împotriva deciziilor emise, intimatul nu a formulat contestație în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia în conformitate cu disp. art. 205 și 207 C. proc. fiscală.
Se mai invocă disp. art. 141 C. proc. fiscală, art. 172 C. proc. civ.
Soluția pronunțată este criticată și sub aspectul nedefalcării sumelor prescrise de cele nedatorate.
În drept au fost invocate disp. art. 718 alin. 6 C. proc. civ.
În dovedire a fost invocată proba cu înscrisuri.
Intimatul S. N. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelurilor.
În motivare, acesta a arătat că la data retragerii sale din activitate, respectiv 21.06.2011 acesta nu figura cu nici o datorie la bugetul de stat. De asemenea, în apărarea sa a invocat și nivelul redus al veniturilor sale, insuficiente pentru a-și întreține și un fiu în vârstă de 30 de ani care nu realizează venituri.
În dovedire a fost propusă proba cu înscrisuri.
În cursul cercetării judecătorești a apelului a fost administrată proba cu înscrisuri, respectiv certificat de radiere, extras de registru, rezoluție ORC.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, instanța apreciază că sentința atacată a fost dată cu aplicarea și corecta interpretare a dispozițiilor legale pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
În raport de criticile afirmate de cele două apelante instanța reține imputarea unor cauze de netemeinicie a soluției pronunțate de instanța de fond, legalitatea hotărârii nefiind contestată.
În esență, ambele apeluri susține respectare dispozițiilor legale în începerea executării silite în contextul în care deciziile de impunere au fost comunicate legal intimatului contribuabil, și nefiind contestate în termenul legal, decizia de impunere a devenit titlu de creanță prin ajungerea la scadență.
Soluția instanței de fond se critică sub aspectul netemeinicie și întrucât aceasta nu defalcă sumele pentru care a intervenit prescripția de cele ce pot fi încă pretinse pe cale de executare silită.
Văzând disp. art. 7 C. proc. fiscală de reglementare a principiului rolului activ, instanța reține instituirea în sarcina organului fiscal a obligației de a-l înștiința pe contribuabil asupra drepturilor și obligațiilor ce îi revin în desfășurarea procedurii potrivit legii fiscale.
Mijlocul de a-i aduce la cunoștință obligațiile ce-i incumbă este comunicarea actului administrativ ce se referă la obligațiile sale fiscale și care reprezintă titlul de creanță.
Titlul de creanță, astfel cum definește art. 87 C. proc. fiscală această noțiune, este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Acesta va cuprinde pe lângă mențiunile prev. de art. 43 C. proc. fiscală și categoria de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă, urmând a fi comunicat potrivit ordinii și în condițiile prev. de art. 44 C. proc. fiscală. Necomunicarea face ca actul administrativ să fie inopozabil contribuabilului și deci să nu-și producă față de acesta nici un efect, astfel cum rezultă din reglementarea disp. art. 45 C. proc. fiscală.
În consecință, până la momentul comunicării, contribuabilul nu are nici o obligație de plată a debitului sau a penalităților și dobânzilor și nici nu se poate porni împotriva sa executarea silită.
Prin neplata la termen stabilit prin lege sau decizia de impunere, titlul de creanță scadent devine titlul executoriu – art. 141 alin. 2 C. proc. civ., astfel că potrivit disp. art. 119-120 rap. la art. 141 C. proc. fiscală, organul fiscal poate să calculeze penalități și dobânzi și totodată să pornească executarea silită.
Executarea silită se face numai în baza unui titlul de creanță care să ateste o creanță cretă, lichidă și exigibilă.
Văzând ansamblul materialului probator administrat în cauză în fața instanței de fond, se reține că apelanta Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman a făcut dovada unei comunicări la data de 18.06.2012, fără însă a se putea face o identificare a documentelor comunicate și aceasta întrucât nu există nici un borderou cu privire la actele transmise spre comunicare. Conform art. 44 C. proc. fiscală una dintre modalitățile de comunicare este și aceea a scrisorii recomandate cu confirmare de primire, însă este imperativ necesar ca autoritatea emitentă să poată face dovada actului comunicat.
Chiar dacă instanța ar trece peste acest impediment probator și ar aprecia ca îndeplinită condiția comunicării prin respectarea dis part. 44 C. proc. fiscală față de mențiunile titlului executoriu, instanța nu poate reține că executarea silită este legală, întrucât în cauză creanța nu are caracter cert.
Astfel, se constată că în titlului executoriu, în afara deciziei de impunere nr._/31.05.2012 mai figurează și un alt document sub același număr, dar emis la data de 30.07.2012 pentru sumele de 37 lei, respectiv 39 lei și despre care nu se face nici o mențiune de comunicare și nici nu s-a administrat vreo dovadă.
Ori în această situație se apreciază că titlul executoriu nu are în vedere o creanță certă, lichidă și exigibilă în condițiile art. 662 C. proc. civ.
Ca o observație subsidiară, văzând explicația acestor sume se reține că ele vizează obligații ale intimatului pentru o perioadă ulterioară radierii sale din registrul comerțului așa încât pretinderea acestora este nelegală.
Cum acest act administrativ nu a fost comunicat contribuabilului el nici nu poate fi cuprins într-un titlu executoriu afectând caracterul cert al creanței afirmate.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța, în temeiul disp. art. 480 C. proc. civ. va respinge ca nefundat apelurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile civile declarate de apelanta-intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman cu sediul social în A., ., județ Teleorman și apelant-terț poprit Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman, cu sediul în A., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 2021 din 4 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimatul-contestator S. N., cu domiciliul în .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. M. A. L. N. Bînciu E.
Red. th.red. A.L.N.27.02.2015/5 ex.
D.f._
J.f. C. L. M.
.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 239/2015. Tribunalul TELEORMAN | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
