Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 888/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 888/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 2707/740/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 888
-APEL-
Ședința publică de la 4 septembrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – V. B.
Judecător - E. E. E.
Grefier - E. Bînciu
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta-pârâtă C. I. cu domiciliul în comuna Capu Câmpului, .. 38 B, județ Suceava, împotriva sentinței civile nr. 2748 din 28 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. G. domiciliat în A., .. 148, ., ., având ca obiect – ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant C. G. asistat de avocat B. I. cf. împuternicirii av. nr._/26.08.2015 pe care o depune la dosar, apelanta-pârâtă a fost reprezentată de avocat I. C. cf. împuternicirii av. nr._/27.08.2015 pe care o depune la dosar .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-dosarul se află la primul termen de judecată, în apel;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
- apelul este motivat, semnat, timbrat cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru, cf. chitanței ., nr._/03.08.2015 aflată la fila 3;
- la data de 03.09.2015 apelanta-pârâtă a depus la dosarul cauzei înscrisuri, în copie,respectiv bilet electronic (rezervare avion), contract de închiriere pentru locuință.
Tribunalul, față de disp. art. 131 C. proc. civ. pune în discuția părților prezente, competența tribunalului în soluționarea cauzei.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, apreciază că tribunalul este competent material, general și teritorial în soluționarea procesului.
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, potrivit art. 998 rap. la art. 95 pct. 2 C.pr. civ. stabilește că este competent să soluționeze cauza de față.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat tribunalul acordă cuvântul pe enunțarea probatoriului.
Avocat B. I. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, înscrisuri pe care le depune la dosarul cauzei, respectiv procesele-verbale din 24.06.2015 și 30.06.2015 întocmite în dosarul de executare nr. 222/2015, pentru a face dovada că apelanta-pârâtă a fost în țară, a formulat cereri referitor la executarea silită.
Avocat I. C. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
În temeiul art. 255 rap. la disp. art. 258 C. pr. civ. încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, considerând-o legală, pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată, conform art. 392 C.pr.civ., terminată cercetarea procesului, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților în ordinea prevăzută de art. 216 C.pr.civ..
Avocat I. C. solicită în principal admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar admiterea apelului cu consecința respingerii cererii, ca neîntemeiată.
Arară că deși intimatul știa că apelanta locuiește în Spania a indicat adresa de domiciliu în .. 38B, județ Suceava unde instanța a dispus cu încălcarea normelor ce reglementează citarea persoanelor fizice, citarea sa la Primăria din . fiind semnată de către tatăl său, iar semnătura agentului procedural lipsind cu desăvârșire.
Astfel, apreciază că nu au fost respectate prevederile legale cu privire la citare, fiind încălcate prevederile art. 155 pct. 13 C.pr. civ.
De asemenea, apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 997 și urm. C.pr.civ. întrucât nu s-a dovedit caracterul urgent al cererii ce trebuie dovedit și nu prezumat.Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat B. I., pentru intimatul-reclamant solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Referitor la faptul că procedura de citare a apelantei a fost îndeplinită necorespunzător, la fila 2 alin. 2 din cererea de apel se face precizarea că dovada de înmânare a citației a fost semnată de tatăl său.
Cf. art. 163 pct. 6 C.pr. civ., „dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu, agentul va înmâna citația oricărei alte persoane majore care locuiește cu destinatarul.. „.
De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv cele două procese-verbale din dosarul de executare rezultă că apelanta se afla în țară, astfel încât apreciază că procedura de citare a fost îndeplinită în mod corespunzător. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 alin.1 Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei A. la data de 09 iulie 2015, sub nr._ /_, reclamantul C. G. a chemat în judecată pe pârâta C. I. pentru ca pe calea ordonanței președințiale, fără citarea părților, să se dispună suplimentarea acordului pârâtei în vederea obținerii pașaportului pentru minorul C. Nicolas – S., născut la data de 31 ianuarie 2011, care i-a fost încredințat prin sentința civilă nr. 4 din 08 ianuarie 2015, spre creștere și educare; suplimentarea acordului pârâtei în vederea deplasării minorului, însoțit de reclamant, în Spania, întrucât are un imobil închiriat acolo, unde poate să îi ofere minorului toate condițiile pentru o creștere și educare normală vârstei lui, are un loc de muncă bine plătit, minorul este născut în Spania, are card de sănătate în sistemul național de sănătate spaniol valabil până în luna februarie 2016 și va fi școlarizat într-o instituție de învățământ care deservește educația primară din provincia Zaragoza.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 31 ianuarie 2011 s-a născut minorul C. Nicolas – S., iar nașterea a avut loc în Spania. După nașterea minorului, pârâta a fost diagnosticată cu epilepsie și în aceste condiții au stabilit să vină cu minorul în România, iar reclamantul să rămână în Spania. Atât pârâta cât și minorul au fost îngrijiți de părinții reclamatului. În continuarea motivării reclamantul a arătat că, în data de 24 ianuarie 2014, pârâta a părăsit domiciliul împreună cu minorul și nu a mai știut nimic de ei timp de câteva săptămâni, iar în luna februarie 2014, a formulat acțiune de divorț, care s-a soluționat prin sentința civilă nr. 4 din data de 08 ianuarie 2015 și s-a stabilit locuința minorul la domiciliul reclamantului. Dorește să meargă cu minorul în Spania, dar nu are acordul pârâtei, cu care are o relație tensionată datorită comportamentului acesteia, care nu are un loc de muncă și nici o locuință proprie sau cu chirie, acesta fiind motivul pentru care îl șicanează.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 997, art. 998 și următoarele din Codul de procedură civilă, Legea nr. 272/2004 și Legea nr. 248/2005.
Prin sentința civilă nr.2748/28.07.2015 Judecătoria A. a admis cererea de emitere a ordonanței președințiale și a suplinit consimțământul pârâtei în vederea eliberării pașaportului pentru minorul C. NICOLAS S., născut la data de 31.01.2011, CNP_ și a încuviințat ca minorul C. NICOLAS S., să călătorească în afara granițelor țării, în Spania, la locuința tatălui său, C. G., situată în Zaragoza, Calle Fray Julian Garces, 2 4, P02, A, însoțit de aceasta, fără acordul mamei sale C. I., al cărei consimțământ va fi suplinit prin prezenta.
Pentru a hotărî aceasta instanța de fond a arătat că, inițial, prin sentința civilă nr. 4 din 08 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, a fost admisă cererea având ca obiect divorț formulată de reclamantul C. G.. S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 06.08.2011, a fost stabilită locuința minorului C. Nicolas S. – născut în data de 31.01.2011, la domiciliul tatălui C. G.. Totodată s-a dispus ca autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată de ambii părinți și a fost obligată pârâta la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 181 lei lunar.
În considerentele sentinței apelate instanța de fond a reținut că se are în vedere faptul că minorul este născut în Spania, este luat în evidențele unui medic de familie în această tară și are totodată posibilitatea înscrierii la cursuri primare de învățământ în localitatea Zaragoza, unde urmează a locui împreună cu reclamantul, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Mai mult, ambele părți au locuit împreună cu minorul în Spania, reclamantul intenționând să își stabilească reședința în Zaragoza, Calle Fray Julian Garces, 2 4, P02, A, minorul având stabilită locuința prin hotărâre judecătorească la domiciliul tatălui.
Pe de altă parte, s-a mai reținut că programul în vederea păstrării de către pârâtă a legăturilor personale cu minorul, respectiv la domiciliul acesteia, o lună în vacanța de vară și o săptămână în vacanța de iarnă (perioada sărbătorilor de iarnă), a fost stabilit prin înțelegerea părților, acestea ținând cont de posibilitatea de a părăsi țara, astfel că plecarea minorului în Spania nu ar prejudicia dreptul pârâtei de a păstra legăturile personale în modalitatea stabilită conform acordului lor de voință.
Instanța de fond a concluzionat că, față de probatoriul administrat, este în interesul minorului ca acesta să poată călători în Spania, însoțit de tatăl său, inclusiv pentru a fi asigurată executarea sentinței civile prin care a fost stabilită locuința minorului la domiciliul tatălui său, fiind de neconceput lăsarea minorului în țară în grija altor persoane.
Împotriva acestei sentințe apelanta-pârâtă a formulat apel criticând soluția instanței de fond.
Astfel, apelanta-pârâtă a arătat că procedura de citare a fost una viciată având în vedere că dovada de înmânare a citației nu îndeplinește condițiile legale prevăzute de art.164 alin 3 cu trimitere la litera f) C.pr.civ în sensul că lipsesc numele și semnătura agentului procedural.
Pe de altă parte, apelanta-pârâtă a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.997 și urm C.pr.civ. în sensul că intimatul-reclamant nu a făcut dovada caracterului urgent al cererii, caracter care trebuie dovedit și nicidecum prezumat.
În drept apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.478-480, art.997 și urm.C.pr.civ.
În susținerea apelului au fost atașate în copie C.I. apelantă-pârâtă, înscris emis de autoritățile spaniole iar la data de 03.09.2015 apelanta-pârâtă a depus la dosarul cauzei înscrisuri, în copie,respectiv bilet electronic (rezervare avion), contract de închiriere pentru locuință.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare la apelul pârâtei.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la motivul de apel referitor la nelegala citare a apelantei-pârâte Tribunalul constată că la primul termen de judecată din data de 21.07.2015 instanța de fond a constatat lipsa de procedură cu pârâta și a dispus refacerea procedurii de citare a acesteia.
În acest sens, conform înscrisului existent la fila 30 din dosarul de fond, agentul procedural a înmânat dovada de citare a pârâtei tatălui acesteia, T. G., la domiciliul pârâtei din ..38B, județul Suceava.
Într-adevăr, așa cum susține apelanta-pârâtă, dovada de înmânare a citației nu conține numele și semnătura agentului procedural astfel cum prevăd dispozițiile art.164 alin. 1 lit.f C.pr.civ, sub sancțiunea nulității.
Însă împrejurarea că nulitatea este prevăzută în mod expres nu semnifică faptul că aceasta este una necondiționată în sensul art.176 C.pr.civ ci dimpotrivă trebuie constatat că suntem în prezența unei nulități condiționate de existența unei vătămări, în sensul art.175 C.pr.civ.
Acest tip de nulitate expresă dar condiționată, degrevează partea în favoarea căreia operează de sarcina probei vătămării suferite care, întemeiat pe caracterul expres al nulității, este una prezumată în condițiile art.175 alin. 2 C.pr.civ.
Însă, în condițiile aceluiași art.175 alin. 2 C.pr.civ., chiar în cazul în care vătămarea este prezumată, partea adversă poate face proba contrară, dovedind că partea în favoarea căreia operează nulitatea nu a suferit în concret vătămarea prezumată de lege.
În acest context, așa cum intimatul-reclamant a învederat, instanța constată că însăși apelanta-pârâtă prin cererea de apel (fila 5 dosar apel, paragraf 2) recunoaște expres că dovada de înmânare a citației a fost semnată de către tatăl său ceea ce evidențiază irefutabil că viciul procedural constând în lipsa semnăturii și a numelui agentului procedural nu i-a produs, în concret, o vătămare. Cu alte cuvinte, indiferent că dovada de înmânare cuprinde sau nu numele și semnătura agentului procedural, atâta vreme cât însăși apelanta-pârâtă recunoaște că dovada a fost semnată de tatăl său- ca persoană majoră aflată la domiciliul pârâtei- finalitatea urmărită constând în înmânarea citației unei persoane majore de la domiciliul destinatarului (conform art.163 alin. 6 C.pr.civ.) a fost atinsă. D. în cazul în care s-ar fi contestat faptul înmânării citației unei persoane majore (în speță tatăl apelantei-pârâte) neregularitatea privind lipsurile respective ar fi putut constitui temei al sancțiunii nulității actului procedural dat fiind faptul că nu s-ar fi putut stabili dacă finalitatea urmărită- înmânarea citației unei persoane majore- a fost sau nu atinsă.
Așadar, în condițiile în care este necontestat că citația a fost înmânată tatălui apelantei-pârâte la același domiciliu indicat de apelanta-pârâtă (..38B, județul Suceava) rezultă că a fost realizată procedura de citare în condițiile art.163 alin. 6 C.pr.civ. iar neregularitățile ce rezidă în lipsa numelui și a semnăturii agentului procedural, în pofida caracterului expres al nulității prevăzut de art.164 alin.3 c.pr.civ, nu pot conduce la anularea actului de procedură privind citarea întrucât însăși apelanta-pârâtă a învederat că înmânarea citației s-a realizat către persoana majoră aflată la domiciliul său, lipsind astfel vătămarea necesară pentru anularea actului procedural al citării.
Privitor la al doilea motiv de apel, și anume cel referitor la neîntrunirea condițiilor de admisibilitate pentru admiterea ordonanței președințiale Tribunalul constată că prin sentința civilă nr. 4 din 08 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, a fost admisă cererea având ca obiect divorț formulată de reclamantul C. G.. S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 06.08.2011, a fost stabilită locuința minorului C. Nicolas S. – născut în data de 31.01.2011, la domiciliul tatălui C. G.. Totodată s-a dispus ca autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată de ambii părinți.
Ca atare, locuința minorului a fost stabilită la cea a intimatului-reclamant C. G., locuință care, este adevărat, la momentul desfacerii căsătoriei, era în localitatea A..
În acord cu cele reținute de către instanța de fond, Tribunalul are în vedere faptul că minorul este născut în Spania, este luat în evidențele unui medic de familie în această tară și are totodată posibilitatea înscrierii la cursuri primare de învățământ în localitatea Zaragoza, unde urmează a locui împreună cu reclamantul, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Mai mult, ambele părți au locuit împreună cu minorul în Spania, reclamantul intenționând să își stabilească reședința în Zaragoza, Calle Fray Julian Garces, 2 4, P02, A.
Pentru a da efect în concret hotărârii de divorț prin care s-a stabilit locuința minorului la locuința tatălui, dar mai ales, pentru a valorifica la maximum interesul superior al minorului care, cel puțin pentru moment urmează a fi înscris la formele de școlarizare din Spania, Tribunalul apreciază că este în interesul minorului de a se deplasa în Spania la locuința tatălui său, pe de o parte, pentru a-și putea valorifica interesul de a locui la locuința tatălui-așa cum a stabilit instanța prin procesul de divorț- iar pe de altă parte, de a nu impieta asupra necesității înscrierii acestuia în forme de școlarizare specifice vârstei sale.
În același context Tribunalul învederează că această măsură ce permite deplasarea minorului în străinătate la locuința tatălui, măsură dispusă în interesul minorului, va putea fi înlăturată/schimbată în condițiile în care apelanta-pârâtă va obține din partea instanței schimbarea locuinței minorului. Nu în ultimul rând ambele părți trebuie să conștientizeze că este de dorit ca interesul superior al minorului și deciziile privitoare la acesta să nu constituie obiect de dispută între părți dincolo de limitele a ceea ce este benefic pentru creșterea și bunăstarea copilului.
Pentru aceste motive, în temeiul art.480 alin.(1) C.pr.civ. Tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă, menținând în tot sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă C. I. cu domiciliul în comuna Capu Câmpului, .. 38 B, județ Suceava, împotriva sentinței civile nr. 2748 din 28 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. G. domiciliat în A., .. 148, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. B. E. E. E. E. Bînciu
Red. Th.red. V.B. 07.09.2015/ 4 ex.
D.f. 2707.740./2015
J.f. P. S. E.
.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1045/2015. Tribunalul TELEORMAN | Pensie întreţinere. Decizia nr. 194/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
