Pretenţii. Decizia nr. 55/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 55/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 1384/339/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 55
APEL
Ședința publică de la 21 ianuarie 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – R. G.
Judecător – G. P.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă . C., prin avocat A. I., cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 39, .>împotriva sentinței civile nr. 1034 din data de 06.08.2014, pronunțată de Judecătoria Z. în contradictoriu cu intimata-pârâtă I. (D.) F. D., cu domiciliul în comuna Sarmizegetusa, ., județ Hunedoara, având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 123,5 lei conform dovezilor aflate la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare, și că apelanta-reclamantă . C., prin cererea de apel a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, față de împrejurarea că la dosar nu sunt formulate cereri prealabile, iar apelanta-reclamantă . C., prin cererea de apel, a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Z., județul Teleorman, la data de 6 mai 2014, sub nr._, reclamanta ., a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța, să oblige pe pârâta I. F. D. să-i plătească suma de 3457,73 lei din care 2488,60 lei reprezintă contravaloare energie electrică furnizată, 797,62 lei cu titlu de penalități de întârziere, 132,72 taxă de debranșare, 39,79 lei penalități calculate la taxa de debranșare precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 247,04 lei.
În motivarea cererii a arătat că, între creditor în calitate de furnizor și pârâtul - debitor, în calitate de consumator, s-au desfășurat relații comerciale ce au constat în furnizarea de energie electrică către debitor, iar contravaloarea energiei electrice furnizate a fost facturată cu mai multe facturi fiscale.
În susținerea cererii, a depus interogatoriu pentru a fi luat pârâtei precum și înscrisurile aflate la filele nr. 10-50, dosar fond.
În drept a invocat prevederile art. 194 și urm. Noul Cod de procedură civilă, art. 1350, 1538 Cod Civil, Legea 123/2012 cu modificările ulterioare, Decizie ANRE 57/1999, Regulamentul de furnizare a energiei electrice.
Pârâta nu s-a prezentat și nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1034 din 6 august 2014 pronunțată de Judecătoria Z. s-a dispus respingerea acțiunii având ca obiect pretenții formulată de reclamanta ., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Între reclamantă și pârât s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice nr. 1611 –_/20.06.2007 prin care părțile au stabilit întinderea drepturilor și obligațiilor reciproce. Cu privire la tipul de tarif, în anexa la contract s-a prevăzut dreptul pârâtului de a alege tipul de tarif pe care-l dorește dintre tarifele legale în vigoare. La dosarul cauzei nu se află însă un astfel de înscris care să ateste faptul că pârâtul a ales în deplină cunoștință de cauză tipul de tarif care urmează să i se aplice la stabilirea consumului de energie electrică.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat, față de dispozițiile art. 1073 C. civil, că reclamanta nu are o creanță lichidă în privința întinderii acesteia, care să rezulte dintr-un înscris emanat de la pârâtă sau însușită de aceasta prin semnătură ori alt mod admis de lege iar simpla emitere a unor facturi pe numele pârâtei nu este suficientă pentru a se putea stabili întinderea obligației datorate de aceasta.
Pentru considerentele expuse, a respins acțiunea în ansamblu ca nefondată
Împotriva sentinței civile nr.1034 din 06.08. 2014 pronunțată de Judecătoria Z. a declarat apel în termen legal ., care a apreciat hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului a arătat că, prin probatoriul administrat la fond a făcut dovada faptului că pârâta are obligația de a achita facturile emise de către reclamantă, în cuantumul solicitat – 3457,73 lei iar debranșarea s-a produs pe fondul neachitării de către pârâtă a facturilor emise, așa încât în sarcina acestuia subzistă obligația de plată a sumelor solicitate și probate.
În drept a invocat prevederile art. 466 și urm. C. proc. Civ.
A depus la dosar duplicat preaviz de notificare fila 15-18, contract de furnizare energie- fila 11, ordin de serviciu și bon de mișcare contor – fila 19-21, proces verbal de deconectare, fișă cont, sentința civilă atacată.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare ori alte apărări, lipsind nejustificat la termenul de judecată.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate prin prisma motivelor de apel invocate, Tribunalul reține că soluția instanței de fond se impune a fi reformată pentru considerentele ce se vor expune:
Potrivit art. 1.357 cod civil cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie, așadar, întrunite următoarele condiții: existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu suferit, raportul de cauzalitate între fapta cauzată și prejudiciul suferit, precum și vinovăția celui care a săvârșit fapta cauzatoare de prejudicii.
Cât privește proba elementelor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se reține că, sarcina aparține celui care pretinde despăgubirea, acesta trebuind să probeze existența dreptului său la reparațiune.
Din înscrisurile produse de apelanta reclamantă, atât la fond cât și în apel – necontestate de pârâtă, respectiv preaviz de notificare, ordin de serviciu și bon de mișcare contor, proces verbal de deconectare, fișă cont, contract de furnizare energie electrică, facturi de reconectare și deconectare, factură penalități s-a făcut dovada întrunirii elementelor care atrag răspunderea civilă delictuală, astfel cum rezultă din prevederile art. 1357 și urm. C.civ., respectiv că pârâta datorează reclamantei suma de 3457,73 lei lei, din care 2488,6 reprezintă consum energie electrică facturată și neachitată, 836, 41 lei cu titlu de penalități ți taxă de debranșare în sumă de 132,72 lei.
Se apreciază că pretenția apelantei reclamante cu titlu de penalități, probată cu facturile enumerate la fila 5, dosar apel, este întemeiată, având în vedere că în materia de răspundere civilă delictuală, pârâtul este de drept în întârziere și operează principiul reparării integrale a prejudiciului conform art. 1523 Cod Civil, potrivit cu care daunele intere cuprind atât pierderea suferită( damnum emergens), cât și beneficiul de care a fost lipsit( lucrum cessans).
Totodată, potrivit art. 1535 C. civ., la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar acestea se acordă de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără ca debitorul să poată face dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Pentru aceste motive, Tribunalul apreciază apelul declarat ca fiind întemeiat, așa încât, în temeiul art. 480 alin. 2 C. proc. Civ. urmează să îl admită și, în consecință, să schimbe în tot sentința apelată, în sensul admiterii acțiunii formulată de reclamantă și obligarea intimatei pârâte la plata sumei de 3457,73 lei cu titlu de despăgubiri.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă . C., prin avocat A. I., cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 39, . civile nr. 1034 din data de 06.08.2014, pronunțată de Judecătoria Z. în contradictoriu cu intimata-pârâtă I. (D.) F. D., cu domiciliul în comuna Sarmizegetusa, ., județ Hunedoara.
Schimbă în tot sentința atacată, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantă și obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei totale de 3.457,73 lei.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
R. G. G. P. I. M.
Red. R.G./ 23.01.2015
Th.red. D.M. 4 ex./17.09.2015
D.f._,
J.f. O. E. C.
Comunicat 2 ex. .
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 95/2015.... | Fond funciar. Decizia nr. 2/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
