Fond funciar. Decizia nr. 2/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 8271/740/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2
RECURS
Ședința publică de la 16 ianuarie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – E. E.-E.
Judecător - V. M.
Judecător - R. G.
Grefier - Ț. N.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul-reclamant A. D., domiciliat în . Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1639 din data de 6 mai 2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații-pârâți B. P., domiciliată în . Teleorman, prin curator C. F., domiciliată în . Teleorman, C. L. de Fond Funciar a Comunei Drăgănești V., cu sediul în . Teleorman și C. Județeană Teleorman pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra Terenurilor, cu sediul în A., ., având ca obiect - fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns curator C. F. pentru intimata-pârâtă B. P., au lipsit celelalte părți, recurentul-reclamant A. D. fiind reprezentat de avocat O. C.-I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform Legii nr. 18/1991.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, învederând instanței că intimata-pârâtă B. P. prin curator C. F. a depus întâmpinare la recursul formulat de către recurentul-reclamant.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. (4) Cod Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de disp. art. 2 alin. 1, pct. 3 Cod procedură civilă.
Tribunalul acordă cuvântul părților prezente asupra excepției tardivității recursului invocată de intimata-pârâtă B. P. prin curator C. F. prin întâmpinarea depusă la dosar.
Intimata -pârâtă B. P. prin curator C. F. solicită admiterea excepției invocată conform motivelor menționate în întâmpinare.
Avocat O. C.-I. solicită respingerea excepției tardivității recursului, invocată de intimata-pârâtă B. P. prin curator C. F. ,având în vedere că reclamantul a primit hotărârea instanței de fond la data de 1.10.2014, iar recursul a fost depus la instanța de recurs la data de 20.10.2014, apreciind astfel că recursul este declarat în termen, depunând și note scrise în acest sens. Declară că nu mai are cereri prealabile de formulat,ori probe de administrat în cauză, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Intimata-pârâtă B. P. prin curator C. F. declară că nu mai are cereri prealabile de formulat,ori probe de administrat în cauză și solicită respingerea recursului declarat de către recurent, ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată stabilite la instanța de fond.
Tribunalul luând act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, ori probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul, avocat O. C.-I. pentru recurentul-reclamant A. D. învederează că potrivit registrului agricol din anul 1963 B. G. figura la categoria curți construcții cu suprafața de 700 mp, reconstituindu-se de pe urma defunctului B. St. G. o suprafață de teren de 426 mp pe care acesta nu a avut-o niciodată în posesie.
Susține că procesul verbal emis pe numele lui B. St. G. este lovit de nulitate absolută deoarece a fost emis pe numele unei persoane fără capacitate de folosință, întrucât acesta a decedat la data de 17.07.1996, procesul verbal fiind emis cu nerespectarea dispozițiilor legale, deoarece punerea în posesie se efectuează după emiterea titlului de proprietate și nu anterior acestuia, astfel cum s-a procedat în situația de față.
Menționează că titlul de proprietate nr._ este lovit de nulitate absolută parțială, întrucât potrivit Legii nr. 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută actele de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu sunt îndreptățite potrivit legii, iar B. G. nu a deținut de 300 mp teren intravilan, întrucât așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.102/1967 B. M. a moștenit de la B. A. un loc de casă în suprafață de 800 mp, însă din cuprinsul acestui certificat de moștenitor reiese că B. St. G. a renunțat la succesiune.
Cu privire la acțiunea în revendicare,susține că recurentul reclamant A. D. este proprietarul suprafeței de 300 mp teren intravilan, respectiv 426 mp conform expertizei tehnice judiciare efectuate în cauză, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 3390 din 12.09.2011 pronunțată de Judecătoria A.. Dreptul de proprietate l-a dobândit prin uzucapiune, uzucapiunea are efect retroactiv, ceea ce înseamnă că recurentul reclamant a dobândit dreptul de proprietate din momentul în care a început să curgă prescripția achizitivă, respectiv din anul 1975.
Solicită admiterea recursului formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii pe fond a acțiunii, astfel cum a fost modificată, urmând a se constata nulitatea absolută parțială a procesului verbal de punere în posesie emis de C. L. de Fond Funciar Drăgănești V. încheiat pe numele B. St. G., în sensul radierii suprafeței de 426 mp, astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert D. D., să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ emis de C. Județeană Teleorman pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, în sensul radierii suprafeței de 426 mp, teren intravilan situat în Tarlaua 47, . fie obligată pârâta B. P. să lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 426 mp. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. sub nr._ la data de 19.12.2012, reclamantul A. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B. P., prin curator C. F., C. L. de Fond Funciar Drăgănești V. și C. Județeană de Fond Funciar Teleorman pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută parțială a procesului verbal de punere în posesie emis de C. de aplicare a Legii 18/1991 a Fondului Funciar al comunei Drăgănești-V. din data de 17.07.1996 încheiat pe numele B. St. G. în sensul radierii suprafeței de 300 mp din terenul intravilan în suprafață de 1197 mp; să se constate nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._ emis de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Județului Teleorman în sensul radierii suprafeței de 300 mp teren intravilan situat în tarlaua 43 . B. P. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 300 mp intravilan, situat în . Teleorman având ca vecini: la Nord Drum, la Sud-A. I., la Est R. M.; la Vest-B. P.; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a cumpărat în data de 24.07.1975 de la B. (Leianu) M. suprafața de 300 mp, B. M. a dobândit suprafața de 300 m.p. pe care i-a vândut-o acestuia, în calitate de moștenitoare de la defuncta B. A., conform certificatului de moștenitor nr.102 din 31 ianuarie 1967 emis de notariatul de Stat al Raionului Drăgănești-V.. Conform aceluiași certificat de moștenitor B. St.G. a renunțat la moștenire după defuncta B. A..
A precizat reclamantul că din data de 24.07.1975 a intrat în posesia terenului, iar prin sentința civilă nr. 3390 pronunțată la data de 12.09.2011 de Judecătoria A., rămasă irevocabilă a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 300 mp situat în . Teleorman.
La data de 17.07.1996 C. de Aplicare a Legii nr.18/1991 a Fondului Funciar al comunei Drăgănești-V. a emis pe numele lui B. St.G. procesul verbal de punere în posesie pentru suprafața de 2 ha și 7342 mp.
La data de 02.12.1996 a fost emis Titlul de Proprietate nr._ pe numele B. P. pentru suprafața de 2 ha și 7343 mp prin reconstituirea dreptului de proprietate de la defunctul său frate B. G..
În mod greșit a fost reconstituită și suprafața de 300 mp situat în tarlaua 47, . teren de 300 mp nu a fost niciodată în proprietatea lui B. G. și a apreciat că nu putea să îi fie reconstituită.
A mai arătat că procesul verbal de punere în posesie din 17.07.1996 emis pe numele B. St. G. este lovit de nulitate absolută deoarece a fost emis pe numele unei persoane fără capacitate de folosință deoarece B. G. era decedat la data de 17.07.1996.
A precizat că, titlul de proprietate nr._ din 02.12.2006 emis de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor este lovit de nulitate întrucât B. St. G. nu a avut niciodată în proprietate suprafața de 300 mp teren intravilan. Așa cum reiese din certificatul de moștenitor nr.102 din 31 ianuarie 1967, B. M. a moștenit de la B. A. un loc de casă în suprafață de 800 mp, reținându-se în cuprinsul aceluiași certificat de moștenitor faptul că B. St. G. a renunțat la succesiunea conform declarației nr.20/1996 a Notariatului Drăgănești-V., B. P. nu a avut niciodată teren în proprietate, terenul pentru care s-a făcut reconstituirea fiind trecut în registrul agricol pe numele de B. G.. Așa cum reiese din registrul agricol B. P. nu a avut teren în proprietate și nu a făcut dovada că este moștenitoarea lui B. G..
În ceea ce privește acțiunea în revendicare, a arătat că dreptul de proprietate l-a dobândit prin uzucapiune din momentul în care a început să curgă prescripția achizitivă respectiv 24.07.1975.
În subsidiar, reclamantul a invocat faptul că titlul de proprietate al său este mai preferabil decât titlul de proprietate al pârâtei, în sensul că acesta provine de la un proprietar, iar pârâta B. P. a dobândit titlul de proprietate de la un neproprietar B. St. G., titlul său de proprietate fiind mai vechi decât al pârâtei.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 7 din Decretul nr.31/1954, art.36 din H.G. nr.131/1991, art.III alin.1 lit.a din Legea nr.169/1997, art.480-481 Cod civil.
În susținere, reclamantul a depus la dosar în copie, următoarele înscrisuri: sentința civilă nr.3390/12.09.2011 pronunțată de Judecătoria A., certificat de moștenitor nr.102 din 31.01.1967, titlul de proprietate nr._ din 02.12.1996 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a județului Teleorman, proces verbal de punere în posesie din 17.07.1996, extras registru agricol din care reiese că B. P. nu a avut teren în proprietate, extras registru agricol din care reiese că B. St. G. a avut teren în proprietate, extras registru agricol pe numele B. S. G., tabel nominal cu cetățenii care urmează să primească titlul de proprietate asupra terenurilor, schiță.
La data de 16.04.2013, pârâta B. P. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
În motivare, pârâta a arătat că cererea de constatare a nulității este nefondată deoarece în registrul agricol al comunei Drăgănești-V. din perioada 1959-1963 figurează defunctul B. G. cu o suprafață totală de 2,79 ha, de asemenea la această poziție sunt înscrise alături de titular, pârâta B. P. și concubina defunctului B. G..
În mod firesc și legal, în urma cererii formulate de singura moștenitoare a defunctului B. G., a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 2,74 ha, din care 1197 mp, teren intravilan, situate pe parcelele nr.1470,1471,1472 și 1473, astfel rezultă cu nu există coincidență între terenurile aduse de defuncta B. A. în cooperativa agricolă și terenurile aduse de defunctul B. G. în cooperativa agricolă.
Mai arată pârâta că terenul în suprafață de 300 mp, cuprins în certificatul de moștenitor a făcut obiectul reconstituirii, fiind eliberat în acest sens Titlul de proprietate nr._/16.08.1999, pe numele moștenitorilor defunctei B. A., printre care se numără și A. D..
În privința procesului verbal de punere în posesie acesta a fost eliberat cu respectarea dispozițiilor legale pe numele pârâtei B. P., în calitate de unică moștenitoare a defunctului.
În ceea ce privește acțiunea în revendicare, hotărârea la care se face referire a fost obținută, fără ca pârâta să fie parte în dosarul în care a fost pronunțată, reclamantul obținând o hotărâre care nu are nici un efect.
Precizează pârâta că, nu a pierdut niciodată posesia terenului, tot timpul i-a aparținut, dovadă în acest sens stând întreaga comunitate și evidență de la Primăria Drăgănești-V., de asemenea dreptul de proprietate a fost înscris în cartea funciară, fiind astfel opozabil reclamantului.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatorii și au fost audiați martorii F. G., C. A., M. M., și A. F..
Prin sentința civilă nr. 1639/_ Judecătoria A. a respins acțiunea având ca obiect fond funciar formulată de reclamantul A. D., în contradictoriu cu pârâți B. P., prin curator C. F., C. L. de Fond Funciar Drăgănești V. și C. Județeană de Fond Funciar Teleorman, ca nefondată.; a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în raport de probatoriul administrat că, procedura de reconstituire a dreptului de proprietate este legală, pârâta este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 2,7342 ha, din care 1197 m.p. intravilan, fiind moștenitoarea lui B. G., iar reconstituirea suprafeței din intravilan s-a făcut pe vechiul amplasament dovedit prin planul cadastral al comunei.
Astfel, a apreciat că, nu sunt incidente cazurile prevăzute de art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997, și a respins capetele de cerere privind nulitatea absolută parțială a procesului verbal de punere în posesie emis de C. de Aplicare a Legii 18/1991 a Fondului Funciar al comunei Drăgănești-V. din data de 17.07.1996 încheiat pe numele B. St. G. și nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._ emis de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Județului Teleorman, în sensul radierii suprafeței de 300 mp teren intravilan situat în tarlaua 43 .> Cu privire la cererea în revendicare, instanța de fond a reținut că, în cauza de față, ambele părți se pretind titulare ale dreptului de proprietate asupra suprafeței în litigiu, astfel că, se impune compararea modurilor de dobândire a proprietății, pentru a se stabili dacă unul dintre cele două moduri de dobândire este mai preferabil sau nu.
Reclamantul a invocat, ca și titlu de proprietate, sentința civilă nr. 3390 pronunțată la data de 12 septembrie 2011 de către Judecătoria A. în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin nerecurare, prin care s-a constatat că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 300 m.p.
Instanța de fond a reținut că, actul jurisdicțional produce pe lângă efecte obligatorii între părți, întemeiate pe principiul relativității, și efecte de opozabilitate față de terți. Ca element nou apărut în ordinea juridică și în cea socială, hotărârea nu poate fi ignorată de către terți, sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Față de aceștia însă, hotărârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă (respectiv de prezumție relativă).
În același timp, pentru că terțul (pârâta din prezenta cauză), nu a participat la dezbaterea judiciară finalizată prin hotărârea judecătorească ce i se opune (și astfel, nu și-a putut prezenta punctul de vedere și nici formula propriile apărări), are posibilitatea ca în cadrul procesului ulterior, prin administrare de probe, să răstoarne prezumția invocată de reclamant.
Reclamantul a susținut în cuprinsul cererii introductive că suprafața de 300 m.p. ce a făcut obiectul dosarului nr._, a fost dobândită la data de 24.07.1995 de către acesta de la numita B. (Leianu) M., care la rândul său a moștenit dreptul de proprietate de pe urma defunctei B. A..
Instanța de fond a reținut că, suprafața în litigiu nu a făcut parte din suprafețele deținute de autoarea B. A., de pe urma căreia s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, conform titlului de proprietate nr._/16.08.1999 – fila 49, eliberat pe numele tuturor moștenitorilor, printre care și reclamantul. Iar ca urmare a verificărilor efectuate, expertul cauzei a concluzionat că suprafețele înscrise în acest titlu de proprietate nu au nicio legătură, fiind în altă locație, cu suprafața de teren revendicată prin prezenta cerere.
Mai mult decât atât, potrivit declarației martorului C. A., audiat la propunerea reclamantului, pentru terenul în litigiu, reclamantul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate ulterior apariției Legii nr. 18/1991, cerere ce nu a fost admisă.
Or, în atare situație, reclamantul avea la îndemână procedura specială a plângerii prevăzută de art. 53 și urm. din Legea nr. 18/1991, atât împotriva soluției de respingere a propriei cererii de reconstituire, cât și împotriva hotărârii comisiei județene de validare a suprafeței reconstituită de pe urma autoarei B. A., supusă controlului judecătoresc cu privire la întinderea dreptului de proprietate la reconstituirea căruia era îndreptățit, dar și cu privire la amplasamentul suprafeței respective.
Faptul că reclamantul nu a obținut reconstituirea suprafeței de teren de 300 m.p. pe vechiul amplasament, astfel cum a solicitat, pe calea procedurii instituită prin lege specială, nu îi conferă acestuia dreptul de a obține ulterior aceleași măsuri reparatorii ca cele instituite prin legea specială prin valorificarea actului primar de proprietate, teza contrarie ducând la concluzia caracterului facultativ al procedurii prevăzute în materia fondului funciar, ceea ce nu poate fi admis.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară, înscrisurile care au stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 3390 din data de 12 septembrie 2011, nu au nicio legătură cu suprafața de teren revendicată, nici ca suprafață, nici ca titlu de proprietate, în certificatul fiscal nr. 1610/12.04.2011 fiind înscrise suprafețele din titlul de proprietate nr._/ 16.08.1999, iar în adeverința nr. 1560/12.04.2011 nefiind menționată nicio suprafață de 300 m.p.
Comparând situația de drept cu situația de fapt, cât și cu prevederile din C.E.D.O, inclusiv jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului concretizată în cauza Pincova și Pine contra Republicii Cehe, cât și cauza R. contra României, instanța de fond a reținut că, atâta vreme cât reclamantul din actuala cauză nu prezintă un titlul de proprietate emis în baza legilor reparatorii după anul 1990, ci o hotărâre judecătorească fără opozabilitate directă și absolută față de pârâtă, iar atâta vreme cât pârâta prezintă un asemenea titlu, iar dreptul acesteia de proprietate este intabulat astfel cum reiese din Încheierea O.C.P.I. Teleorman nr._/20.09.2010 – fila 85, titlul de proprietate al pârâtei este preferabil, și a respins ca nefundat capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 300 m.p. (426 m.p. astfel cum a fost mărită câtimea obiectului dedus judecății).
În temeiul art. 274 C.proc.civ. a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal prev. de art. 301 C. proc. civ., recurentul reclamant A. D., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie a invocat următoarele motive:
Instanța de fond nu a reținut în mod corect suprafața din intravilan la care era îndreptățită B. P. ca moștenitoare a lui B. G.. Conform registrului agricol de la nivelul anului 1963 B. G. a deținut în intravilan suprafața de 700 mp.
În susținerea motivului a arătat că nu a contestat dreptul de reconstituire al moștenitorilor lui B. G. asupra suprafeței de 2,74 ha, a contestat atribuirea în intravilanul comunei Drăgănești V. a suprafeței de 1197 mp., suprafață mai mare decât cea deținută de B. G..
Prima instanță a reținut greșit că, pârâta B. P. este îndreptățită la reconstituirea suprafeței de 1197 mp teren intravilan deoarece este singura trecută în registrul cadastral.
A arătat că, în registrul cadastral, alături de B. P. apare trecută și B. M., persoana de la care reclamantul a cumpărat terenul la nivelul anului 1975. Mai mult, reconstituirea dreptului de proprietate nu se face în baza registrului cadastral.
Instanța nu s–a pronunțat pe motivul invocat pentru anularea titlului de proprietate, respectiv pe faptul că B. St. G. nu a avut niciodată în proprietate suprafața de teren solicitată de reclamant. Greșită este și motivarea în ceea ce privește motivele de nulitate absolută a procesului verbal de punere în posesie, nefiind vorba despre un viciu de formă care nu afectează valabilitatea reconstituirii. Emiterea unui proces verbal de punere în posesie pe numele unei persoane decedate, emiterea procesului verbal de punere în posesie înainte de emiterea titlului de proprietate cât și încălcarea dispozițiilor art. 37 din. HG nr. 131/1991 sunt motive de nulitate absolută deoarece fraudează legea.
În ceea ce privește acțiunea în revendicare, a arătat că, în mod greșit instanța de fond a reținut că, sentința civilă nr. 3390/_ a Judecătoriei A., produce efecte de terți cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă – prezumție relativă .
A arătat că, fiind vorba de o hotărâre judecătorească constitutivă de drepturi, titlul de proprietate este opozabil erg omnes.
Prima instanță a constatat, din probatoriul administrat, că în cauză, suprafața în litigiu nu a făcut parte din suprafața de teren reconstituită de pe urma autoarei badea A.. Această suprafață de 300 mp – 426 conform expertizei efectuate în cauză – nu intrat în suprafața reconstituită deoarece ea a fost înstrăinată B. Leianu M. în calitate de moștenitoare a autoarei B. A..
Nu au fost analizate toate declarațiile martorilor și toate înscrisurile existente la dosarul cauzei, din cuprinsul cărora reiese că recurentul reclamant a avut posesia suprafeței în litigiu.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 C.
Prin întâmpinarea formulată, intimata pârâtă B. P. a invocat excepția tardivității recursului declarat de recurentul reclamant iar, cu privire la fondul recursului a arătat că solicită respingerea ca nefundat a acestuia .
În cursul cercetării judecătorești a recursului nu au fost administrate probe noi.
Conform art. 137 C. Tribunalul, soluționând excepția tardivității declarării recursului de către recurentul reclamant, invocată de intimata pârâtă B. P., o constată nefondată pentru următoarele considerente:
Având în vedere actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, respectiv art. 301 și 303 alin. 2 raportate la art. 101 alin. 1 și 102 alin. 1 C.p.civ., Tribunalul constată următoarele:
Art. 301 C.p.civ. prevede că Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar art. 303 alin. 2 C.p.civ. stipulează că Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În speță, sentința civilă atacată a fost comunicată recurentului reclamant la data de_ , conform dovezii de primire și procesului-verbal de predare, aflate la filele 163 166 dosar de fond.
Conform art. 101 alin. 1 C.p.civ., Termenele se înțeleg pe zile liber, neintrând în socoteală nici ziua când a început nici ziua când s-a sfârșit termenul, iar art. 102 alin. 1 prevede că Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel.
Este adevărat că, cererea de recurs a fost înregistrată la data de_, însă potrivit mențiunii de pe plicul poștal, a fost înaintată la data de_, prin urmare înăuntrul termenului legal de 15 zile, prevăzut de textele legale menționate.
În ceea ce privește recursul declarat, Tribunalul constată în virtutea rolului său activ impus de art. 306 alin. 3 Cod de procedură civilă și art. 129 alin. 5 Cod de procedură civilă, că motivele concrete formulate de recurentul reclamant, se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul constată că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Criticile recurentului reclamant la soluția pronunțată de prima instanță vizează de fapt nemulțumiri ale acestuia în ceea ce privește interpretarea materialului probator administrat în cauză, care a condus, în baza textelor de lege avute în vedere, la pronunțarea sentinței recurate.
În ceea ce privește solicitarea recurentului reclamant de a se pronunța o hotărâre prin care să se constate nulitatea absolută parțială a procesului verbal de punere în posesie emis de C. de aplicare a Legii 18/1991 a Fondului Funciar al comunei Drăgănești-V. din data de 17.07.1996 încheiat pe numele B. St. G. în sensul radierii suprafeței de 300 mp din terenul intravilan în suprafață de 1197 mp și nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._ emis de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Județului Teleorman în sensul radierii suprafeței de 300 mp teren intravilan situat în tarlaua 43 . că, pe baza materialului probator administrat în cauză, prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 8 alin. 2 din legea nr. 18/1991 republicată și a art. III alin. 1 din legea nr. 169/1997 .
Astfel, prin cererea înregistrată sub nr. 811/10.03.1991 – fila 38 dosar fond, intimata pârâtă B. P. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 2,74 ha de pe urma autorului B. G.. Ca urmare a propunerii Comisiei Locale de Fond Funciar Drăgănești V., pârâta a fost validată la anexa 3, poziția nr. 289/695, fiind astfel pusă în posesie conform procesului verbal din data de 17.07.1996 și ulterior eliberându-i-se titlul de proprietate nr._/02.12.1996 pentru suprafața de 2,7342 ha, dintre care 1197 m.p. în intravilanul localității Drăgănești-V..
La baza reconstituirii dreptului de proprietate a stat registrul agricol al comunei Drăgănești V. din perioada 1959-1963, în care autorul intimatei pârâte, B. G. a figurat înscris cu suprafața de 2,79 ha, la aceeași poziție fiind înscrisă alături de titular și pârâta B. P., precum și registrul cadastral în care pârâta apare înscrisă cu suprafața de 1197 m.p. intravilan, teren amplasat în tarlaua 47, parcelele 1470, 1471, 1472 și 1473 .
Critica recurentului reclamant în sensul că, la baza reconstituirii dreptului de proprietate nu poate sta registrul cadastral este nefondată în raport de dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, care prevăd că suprafața adusă în cooperativă poate rezulta din sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau al registrului agricol, înscrierea datelor făcându-se pe baza declarațiilor persoanelor interesate .
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, suprafața de 1197 m.p. (1146 m.p. din măsurători) înscrisă în Titlul de proprietate nr._/02.12.1996 eliberat pe numele intimatei pârâte B. P., corespunde ca amplasament cu planul cadastral al comunei, respectiv tarlaua 47, parcelele 1470, 1471, 1472 și 1473.
În aceste condiții, în mod corect a reținut prima instanță că, procedura de reconstituire este legală, intimata pârâtă fiind singura persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 2,7342 ha, din care 1197 m.p. intravilan, în calitate de moștenitoare a lui B. G., iar reconstituirea suprafeței din intravilan s-a făcut pe vechiul amplasament dovedit prin planul cadastral al comunei.
Cât privește solicitarea recurentului reclamant de obligare a intimatei pârâte B. P. la a –i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 300 mp, invocând drept titlu de proprietate sentința civilă nr. 3390 din_ a Judecătoriei A., în mod corect a apreciat prima instanță asupra caracterului nefundat al acesteia .
Recurentul reclamant a susținut în cuprinsul cererii introductive că suprafața de 300 m.p. ce a făcut obiectul dosarului nr._, a fost dobândită la data de 24.07.1995 de către acesta de la numita B. (Leianu) M., care la rândul său a moștenit dreptul de proprietate de pe urma defunctei B. A..
Din probatoriul administrat corect a reținut instanța de fond că, suprafața în litigiu nu a făcut parte din suprafețele deținute de autoarea B. A., de pe urma căreia s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, conform titlului de proprietate nr._/16.08.1999 – fila 49, eliberat pe numele tuturor moștenitorilor, printre care și reclamantul, cu atât mai mult cu cât, urmare a verificărilor efectuate, expertul cauzei a concluzionat că suprafețele înscrise în acest titlu de proprietate nu au nicio legătură, fiind în altă locație, cu suprafața de teren revendicată prin prezenta cerere, de asemenea, înscrisurile care au stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 3390 din data de 12 septembrie 2011, nu au nicio legătură cu suprafața de teren revendicată, nici ca suprafață, nici ca titlu de proprietate, în certificatul fiscal nr. 1610/12.04.2011 fiind înscrise suprafețele din titlul de proprietate nr._/ 16.08.1999, iar în adeverința nr. 1560/12.04.2011 nefiind menționată nicio suprafață de 300 m.p.
Prima instanță reținând că, în cauză recurentul reclamant nu prezintă un titlul de proprietate emis în baza legilor reparatorii după anul 1990, ci o hotărâre judecătorească fără opozabilitate directă și absolută față de intimata pârâtă, în timp ce aceasta prezintă un asemenea titlu, iar dreptul acesteia de proprietate fiind întabulat astfel cum reiese din Încheierea O.C.P.I. Teleorman nr._/20.09.2010 – fila 85, corect a apreciat asupra caracterului preferabil al titlului intimatei pârâte.
Cu aceste considerente, apreciindu-se că în cauză nu sunt motive de modificare sau casare ale hotărârii atacate potrivit articolului 3041 Cod procedură civilă și nu sunt incidente nici dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că recursul declarat este nefondate și în temeiul articolului 312(1) Cod procedură civilă urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge excepția tardivității recursului invocată de intimata pârâtă B. P., ca nefondată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de de recurentul-reclamant A. D., domiciliat în . Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1639 din data de 6 mai 2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații-pârâți B. P., domiciliată în . Teleorman, prin curator C. F., domiciliată în . Teleorman, C. L. de Fond Funciar a Comunei Drăgănești V., cu sediul în . Teleorman și C. Județeană Teleorman pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra Terenurilor, cu sediul în A., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.01.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
E. E.- E. V. M. R. G. Ț. N.
Red. VM
23.01.2015
Thred.Ț.N./2 ex.
12.02.2015
d.f._
j.f. P. S. E.
Judecătoria A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 55/2015. Tribunalul TELEORMAN | Evacuare. Decizia nr. 38/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
