Revendicare imobiliară. Decizia nr. 103/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 1077/339/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 103
RECURS
Ședința publică de la 12 iunie 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – G. R.
Judecător – V. B.
Judecător – M. V.
Grefier – E. Bînciu
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurenta-reclamantă Administrația B. de A. Argeș-Vedea, cu sediul în Pitești, .. 6-8, județ Argeș, împotriva sentinței civile nr. 203 din 8 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Z. în contradictoriu cu intimații-pârâți ., cu sediul în ., C. L. S., cu sediul în ., S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, sector 5, . și G. R., cu sediul în București, sector 1, Piața Victoriei, nr. 1, având ca obiect – revendicare imobiliară.
Dezbaterile în fond au avut loc la data de 5 iunie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când tribunalul, pentru a da posibilitate intimaților-pârâți . și C. L. S. , să depună la dosar concluzii scrise, așa cum au solicitat prin reprezentant, a amânat pronunțarea cauzei la data de 12 iunie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Z. sub nr._ /17.04.2012, reclamanta Administrația B. de A. Argeș Vedea a chemat în judecată pârâții . si C. L. S. și S. R. prin Ministerul Finantelor Publice, solicitând obligarea acestora la restituirea posesiei imobilului — Lacul S., in suprafata de 1094 ha, situat in ., si recunoasterea dreptului de proprietate al statului roman precum si darea acestuia in administrarea ANAR-ABAAV.
În motivare, a arătat că Lacul S. este un lac natural in suprafață de 1094 ha. Conform art. 2 din Legea Apelor nr. 107/ 1996 modificat " aparțin domeniului public al statului .... ..malurile si cuvetele lacurilor", iar potrivit art. 4 alin. 1 ”resursele de apa de suprafață si subteran sunt monopol natural de interes strategic”.
De asemenea, in Lista cuprinzând bunurile care alcătuiesc domeniul public al statului, anexa la Legea 213/ 1998, la pct. I 3 sunt nominalizate expres ”malurile si cuvetele lacurilor” ca făcând parte din domeniul public al statului.
In ceea ce privește Lacul S., acesta este nominalizat în mod concret in HG 1076/2005 prin care s-a aprobat Inventarul bunurilor din domeniul public al statului pentru Ministerul Mediului si Pădurilor, anexa 12 la poziția MF_, ca fiind
imobil aflat in domeniul public al statului si dat în administrarea Administrației Naționale Apele Române (ANAR), in conformitate cu Legea 107/1996 si OUG 107/2002.
A precizat că, Lacul S. se regăsește si in capitolul ”Principalele lacuri din
România” din Atlasul Cadastrului Apelor din România, ediția 1992, care a fost aprobat prin Ordinul MAPPM nr. 399/ 1997, prelungit prin Ordinul MMGA nr. 1276/2005 privind aprobarea metodologiei de organizare, păstrare si gestionare a Cadastrului apelor din Romania, conform căruia modul de organizare, păstrare si gestionare a Fondului Național de date de gospodărire a apelor, precum si evidenta apelor ce aparțin domeniului public, incluse in Cadastrul apelor din România, se stabilesc de către ANAR.
Față de aceste precizări a concluzionat că lacurile din Romania, inclusiv lacul S. din ., se afla in domeniul public al statului și că ANAR, prin administrațiile sale bazinale, este administratorul de drept al tuturor lacurilor din Romania, inclusiv al lacului S., judetul Teleorman.
In virtutea dreptului de administrare, ANAR are dreptul si obligația de a întreprinde toate acțiunile necesare in vederea protejării domeniului public al statului, inclusiv acela de a acționa in judecata pentru restituirea bunurilor intrate nelegal in posesia terților.
Întrucât lacul S. se afla in posesia comunei S., fiind cuprins in Anexa 76 la HG 1358/2001, cu modificările si completările ulterioare, la poziția
136, privind atestarea domeniului public al județului Teleorman autoritățile publice locale nu pot emite hotărâri prin care să fie încălcate prevederile legale amintite mai sus, respectiv nu pot decide trecerea unui bun din domeniul public al statului in domeniul public local prin hotărâre de Consiliu L..
Conform art. 10 alin. 2 din Legea 213/1998, trecerea unor bunuri din domeniul public al statului in domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului local, prin hotărâre de guvern. Hotărârea in cauza trebuie sa prevada în mod expres trecerea unui anumit bun din domeniul public al statului in domeniul public al comunei, împreuna cu o descriere a bunului.
Mai mult, prin art. 860 alin. 3 din Codul civil se stabilește ca bunurile care fac obiectul exclusiv al statului nu pot fi trecute din domeniul public al statului in domeniul public al unităților administrativ-teritoriale decât ca urmare a modificării legii organice.
În speță, HG pe care paratele își întemeiază dreptul (HG 1358/ 2001, cu modificările si completările ulterioare) are caracter generic, enumerând mai multe imobile de pe teritoriul județului Teleorman, fără a face nici o distincție. În plus, hotărârea este anterioara hotărârii de guvern pe care reclamanta și-a întemeiat dreptul de proprietate (HG 1076/ 2005), fiind abrogata implicit.
În consecință, a solicitat să se constate ca paratele nu justifica un drept de proprietate privind domeniul public local, având ca obiect lacul S..
A depus la dosar, în copie, Legea nr.107/26.09.1996 actualizată și a invocat disp. art. 2 din OUG nr. 107/2002 ,.
La data de 16.05.2014, pârâta DGFP Teleorman a depus întâmpinare prin care a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, excepție pe care instanța de fond a respins-o prin încheierea pronunțată la 1.04.2015, cu motivarea reținută în practicaua încheierii.
La data de 6.06.2012, reclamanta a formulat o cerere completatoare prin care a invocat excepția de nelegalitate a HG 1358/2001. Excepția a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1945/2013 a Curții de Apel București.
La data de 27.06.2012, pârâtele . L. S. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii. Au arătat în esență că, Comisia locala de fond funciar S. a solicitat Comisiei Județene Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, validarea Anexei nr. 24 b) la Regulamentul aprobat prin 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru un număr de 3 poziții și o suprafață totala de 791,22 ha teren amenajare piscicolă.
Față de prevederile art. 11, alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicata cu modificările ulterioare, art. 6, alin. (12), ale art. 4, alin. (11) din Legea nr. 1/2000 cu modificările ulterioare și dispozițiile art. 9, alin. (1) din H.G.R. nr. 890/2005, modificat, Comisia Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor a validat Anexa nr. 24 b) la Regulamentul aprobat prin H.G.R. nr. 890/2005, în care sunt înscrise persoanele fizice sau juridice, inclusiv cooperativele piscicole sau alte forme asociative prevăzute Ia art. 26 alin. (1), ale căror terenuri au trecut în proprietatea statului în mod abuziv si se afla amenajări piscicole, sere sau plantații de hamei, de duzi, plantații viticole sau pomicole, care au solicitat prin cereri reconstituirea dreptului de proprietate prevăzut de art. (4) alin. (1‘) din Legea nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare, și a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 791 ,22 ha. teren amenajare piscicola, fiind emisă Hotărârea nr._/ 14.02.2006.
Pentru punerea în posesie a persoanelor înscrise în Anexa nr. 24 b), Comisia
Iocală de fond funciar S. a întocmit procesul - verbal de delimitarea a suprafeței de 791,22 ha teren amenajare piscicolă și I-a supus validării Comisiei județene Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, care a emis Hotărârea Comisiei Județene nr._ / 28.09.2006.
În urma actelor mai sus amintite, s-a eliberat titlul de proprietate nr._/12.11.2009 pentru . de 691,22 ha.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (11) din Legea 1/2000 introdus prin Legea 247/2005 "Pentru terenurile foștilor proprietari persoane fizice sau juridice inclusiv
cooperative piscicole sau alte forme asociative prevăzute la art. 26 alin. (1) pe care s- au aflat, la data deposedării, amenajări piscicole, sere sau plantații de hamei, de
duzi, plantații viticole sau pomicole, in prezent proprietatea statului, restituirea se
face pe vechile amplasamente, cu obligația de a le menține destinația si, acolo unde este cazul, unitatea si funcționalitatea."
Din înscrisurile care au stat la baza eliberării titlului de proprietate, si anume: raportul de fapte nr. A/492/1935 al Postului de Jandarmi S., actul de partaj voluntar nr. 1229/1934, fisa Comunei S. din anul 1941, legenda suprafețelor, înainte si după organizarea intergospodărească, a rezultat că la data deposedarii terenul în Iitigiu, era amenajare piscicola, astfel încât în temeiul art. 4 alin. (1 ‘) din Legea 1/2000 reconstituirea dreptului de proprietate urma a se face pe vechiul amplasament.
S-au invocat de pârâte disp. art. III alin. 11 din Legea nr. 169/1997 și art. 27 alin. 71 din HGR nr. 890/2005, precizându-se că eliberarea titlului de proprietate nr._ / 12.11.2009 a avut la bază Protocolul de predare - primire a terenurilor cu destinație agricolă din domeniul privat al statului, nr._ din 12.11.2009, prin care ADS predă teren cu destinație agricolă inventariat luciu de apă și Comisia locală de fond funciar a Comunei S. preia teren cu destinate agricolă, conform Anexei nr. 24b), validată prin HCJFF nr._/2006.
S-a mai depus la dosar, în copii, Protocolul de predare - primire a terenurilor cu destinație agricolă din domeniul privat al statului, nr._ din 12.11.2009, o copie de pe titlurile de proprietate precum și documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/12.11.2009.
Prin sentința civilă nr. 203 din 08 Aprilie 2015 Judecătoria Z. a respins acțiunea având ca obiect revendicare imobiliară, formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA B. DE A. ARGEȘ VEDEA, cu sediul în Pitești, județ Argeș, în contradictoriu cu pe pârâți . prin Primar, C. L. S., județ Teleorman S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat și reținut următoarele:
Reclamanta a revendicat posesia imobilului – lacul S., în suprafață de 1094 ha, situat în ., arătând că statul român are un drept de proprietate asupra acestuia iar Administrația Națională a Apelor Române are un drept de administrare asupra lacului.
Judecătorul de la fond a constatat că, față de dispozițiile art. 5 din Legea 71/2011 noul cod civil adoptat prin Legea 287/2009, în vigoare de la 1 octombrie 2011 și data la care reclamanta a sesizat instanța cu cererea de chemare în judecată, în cauză sunt incidente dispozițiile noului Cod Civil.
Apărarea dreptului de proprietate este reglementată în secțiunea a 2 a a Codului civil iar conform art. 563 C. civ. proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.
Reclamanta a menționat că imobilul revendicat se află în posesia comunei S., fiind cuprins în anexa 76, poziția 136, la HG nr. 1358/2001 privind atestarea domeniului public al județului Teleorman și a precizat că își întemeiază dreptul de proprietate pe HG nr. 1076/2005 care a abrogat implicit HG 1358/2001.
Prin hotărârea Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra Terenurilor Teleorman nr._/2006 a fost validată anexa nr. 24 B, fiind stabilit dreptul de proprietate al Comunei S. pentru suprafața de 691,22 ha teren din amenajarea piscicolă S., prin emiterea titlului nr,_/12.11.2009 și procesul verbal de punere în posesie ( filele 132, 134) . Totodată, s-a reconstituit un drept de proprietate și pentru suprafața de 100 ha pe numele unor persoane fizice.
Potrivit art. 119 din legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, constituie patrimoniu al unității administrativ-teritoriale bunurile mobile și imobile care aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum și drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial.
Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză și procedând la o verificare a titlurilor opuse de către părțile din dosar, instanța de fond a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada proprietății asupra imobilului revendicat, nefiind îndeplinite cerințele impuse de art.. 563 C.civ..
În aceste condiții, constatând că reclamanta nu a produs probe prin care să dovedească că pârâta . de teren în discuție de la reclamantă, instanța de fond, în baza art.1 din protocolul 1 din CEDO, privind dreptul la respectarea bunurilor, a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva sentinței civile nr. 203 din 08.04.2015 pronunțată de Judecătoria Z. a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. Civ. reclamanta Administrația B. de apă Argeș Vedea, Pitești, care a apreciat hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului a arătat că în mod greșit s-a reținut că reclamanta nu a probat faptul că este proprietara suprafeței de 1094 ha pe care este amplasată Lacul S. fără a se observa că acest bun este nominalizat în Anexa 12 a HG 1705/2006 la poziția MF_ prin care s-a aprobat Inventarul bunurilor din domeniul public al statului pentru Ministerul Mediului și Pădurilor. Or, potrivit acestui act, Lacul S. este un imobil aflat în domeniul public al statului și dat în administrarea Administrației Naționale Apele Române în conformitate cu Legea 107/1996 și OUG 107/2002.
Inițial, Lacul S. apare înscris în HG 1326/2001 privind aprobarea inventarului centralizat pentru aprobarea bunurilor din domeniul public al statului iar hotărârile emise ulterior - HG 45/2003, 15/2004, 2060/2004, 1705/2006 nu au modificat în conținut hotărârea inițială. Totodată, Lacul S. apare înscris și în HG 1358/2001.
Pe de altă parte, punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pe numele pârâtei . făcut cu încălcarea legislației în vigoare la acel moment, respectiv a fost încălcat domeniul public al statului stabilit prin acte normative emise cu mult înaintea datei punerii în posesie, acte ce nu au fost abrogate.
A mai arătat recurenta că Lacul S. se regăsește și în capitolul „ Principalele lacuri din Romania” din Atlasul Cadastrului Apelor din Romania ediția nr. 1992 care a fost aprobat prin Ordinul MAPPM nr. 399/1997, conform căruia modul de organizare, păstrare și gestionarea Fondului Național de date de gospodărire a apelor precum și evidența apelor ce aparțin domeniului public, incluse în cadastrul apelor din România se stabilesc de către ANAR.
A apreciat că, la pronunțarea hotărârii atacate au fost ignorate dispozițiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, care, la art. 5 alin. 1 dispune: „ aparțin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes public, piețe, căi de comunicații, rețele stradale și parcuri publice, porturi și aeroporturi, terenurile cu destinație forestieră, albiile râurilor și fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare și ale mării teritoriale(… )terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosințe care potrivit legii sunt de domeniul public ori care prin natura lor sunt de uz sau de interes public” iar la alin. 2 se prevede că „ terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă potrivit legii sunt dezafectate din domeniul public”.
În același sens, recurenta a arătat că în Legea 213/1998 actualizată privind bunurile proprietate publică s-a prevăzut că „ Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. 4 din Constituția R.” precum și din cele prevăzute la punctul 1 din anexă în care se arată că „ domeniul public al statului este alcătuit din (…) apele de suprafață cu albiile lor minore, malurile și cuvetele lacurilor”
Totodată, și în Codul civil adoptat prin Legea 287/2009, la art. 859 s-a prevăzut că „ constituie obiect exclusiv al proprietății publice bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic, valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite prin lege organică”.
În drept a invocat prevederile art. 483 Noul Cod de procedură civilă.
Legal citate, intimatele pârâte nu au formulat întâmpinare, conform art. 308 C. proc. Civ. ( aplicabil raportului juridic dedus judecății, față de prevederile art. 3 din Legea 76/2012) însă, prin cererea depusă la 11.06.2015, intimata pârâtă . L. al Comunei S. a depus note de concluzii prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă ca netemeinic și nelegal și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică.
A arătat intimata, prin motivele de recurs, că reclamanta nu a făcut altceva decât să reitereze motivele din cererea introductivă, neaducând vreo critică sentinței recurate.
Intimata pârâta a probat că prin hotărârea nr._ /2006, Comisia Județeană de fond funciar a stabilit dreptul de proprietate al Comunei S. asupra suprafeței de 691,22 ha teren din amenajarea piscicolă S.. Pentru suprafața de încă 100 ha teren din aceeași amenajare s-a stabilit dreptul de proprietate în indiviziune unor persoane fizice. Comisia locală de fond funciar S. a solicitat Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor validarea Anexei 24 b la Regulamentul aprobat prin HG 890/2005, pentru un număr de 3 poziții și o suprafață totală de 791,22 ha teren amenajare piscicolă. În temeiul prevederilor legale în materia fondului funciar, Comisia Județeană Teleorman a validat Anexa 24 și a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 791,22 ha teren amenajare piscicolă, fiind emisă Hotărârea_/2006.
În cauză s-a efectuat de către Comisia locală de fond funciar S. punerea în posesie, fiind încheiat proces verbal de delimitare a suprafeței de 791,22 ha teren amenajare piscicolă, validat de Comisia Județeană prin Hotărârea nr._/2006.
În urma acestor proceduri s-a eliberat titlul de proprietate nr._/12.11.2009 pentru . de 691,22 ha, la baza eliberării acestuia stând următoarele documente: raportul de fapte nr. A/492/1935 al Postului de Jandarmi S., actul de partaj voluntar nr. 1229/1934, fișa ., legenda suprafețelor înainte și după organizarea intergospodărească.
Eliberarea titlului de proprietate a avut la bază protocolul de predare primire a terenurilor cu destinație agricolă din domeniul privat al statului nr._ din 12.11.-2009 prin care ADS predă teren cu destinație agricolă, inventariat luciu de apă și Comisia locală de fond funciar . cu destinație agricolă, conform Anexei 24 b . De asemenea, emiterea protocolului a avut la bază Nota de control nr._/2009 și adresa_/2009 ambele emise de ANRP care precizează că ADS poate preda terenuri pe care se află amenajări piscicole solicitate în temeiul legii. De altfel, anterior emiterii titlui, ADS, care avea posesia bălții, și-a dat acordul cu privire la retrocedarea acesteia.
Având în vedere că la eliberarea titlului de proprietate au fost avute în vedere prevederile art. 4 alin. 1/1 din Legea 1/2000 introdus prin Legea 247/2005, art. III alin. 1 din Legea 169/1997, art. 27 alin. 7/1 din HG 890/2005, HG 1358/2001, neexistând cauze de nulitate a acestuia iar reclamanta nu a probat dreptul său de proprietate, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele formulate de reclamantă, văzând și dispozițiile art. 304/1 C. proc. Civ. ,Tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând să pronunțe o soluție de respingere pentru considerentele ce se vor succede:
Cu titlu preliminar, Tribunalul constatată că legea procesuală aplicabilă raportului juridic dedus judecății este codul de procedură civilă de la 1865, față de prevederile art. 3 din Legea 76/2012 și, prin urmare, recursul urmează a fi analizat prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. din vechiul Cod de procedură civilă iar nu art. 483 din Noul Cod, la care recurenta a făcut trimitere.
Totodată, Tribunalul, observă că recurenta nu a invocat vreunul din motivele de recurs prevăzute expres de art. 304 din Cod proc. Civilă de la 1865 și nici nu a făcut trimitere la vreunul din motivele de casare prevăzute în Noul cod, înscrise la art. 488, așa încât instanța va examina cauza conform art. 304/1 C. proc. Civ.de la 1865.
Critica recurentei potrivit căreia prima instanță a reținut neîntemeiat că nu s-a probat de către reclamantă faptul că este proprietara imobilului revendicat fără a se observa că Lacul S. este nominalizat în Anexa nr. 12 a HG 1705/2006 la poziția_, fiind astfel un imobil aflat în domeniul public al statului și dat în administrarea Administrației Naționale Apele Române, că același lac este înscris în HG 1326/2001 privind aprobarea Inventarului centralizat pentru aprobarea bunurilor din domeniul public al statului precum și în HG 1358/2001, este nefondată.
Principalul obiectiv al reclamantului într-o acțiune în revendicare este răsturnarea prezumției de proprietate și aducerea bunului în patrimoniul său.
Astfel cum rezultă din mijloacele de probă administrate de instanța de fond- înscrisuri aflate la filele 47 – 49, pârâtei .-a reconstituit un drept de proprietate cu privire la suprafața de 691 ha și 2200 mp. categoria „alte terenuri”, situate în . S. la care reclamanta face referire), pentru care i s-a eliberat Titlul de proprietate nr._ din 12.11.2009 de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Teleorman.
Totodată, conform titlurilor de proprietate nr._ din 12.11.2009 și_ cu aceeași dată, pe numele unor persoane fizice s-a reconstituit un drept de proprietate cu privire la suprafața de 100 ha, categoria „alte terenuri”, situate în .> Cu privire la terenul pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate, intimata pârâtă . pusă în posesie, fiind încheiat proces verbal de delimitare a suprafeței de 791,22 ha teren amenajare piscicolă, validat de Comisia Județeană prin Hotărârea nr._/2006.
Prin urmare, conform înscrisurilor aflate la dosar, neatacate de reclamantă prin mijloace specifice de apărare a dreptului de proprietate, pârâta . posesorul cât și proprietara suprafeței de teren în litigiu.
Actele normative la care recurenta face trimitere în acțiune precum și în cererea de recurs- HG.1705/2006 cu privire la Inventarul bunurilor din domeniul public al statului pentru Ministerul Mediului și al Pădurilor, Legea 107/1996, anexa la Legea 113/1998 cuprinzând lista bunurilor din domeniul public al statului, Atlasul Cadastrului Apelor din România, ediția 1992, nu constituie acte de proprietate în favoarea recurentei care să poată fi opuse titlului deținut de pârâta .> Mai mult, între Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Agenția domeniului Statului și Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar a comunei S. s-a încheiat la 12.11.2009 Protocolul de predare primire( fila 42, dosar fond, volI), prin care primul preda către cel de-al doilea un teren cu destinația agricolă și neagricolă, în suprafața de 791,22 ha, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 1/1 din Legea 1/2000 cu modificările ulterioare. În act s-a făcut mențiunea că suprafața de teren în discuție se găsește în domeniul privat al statului ca urmare a HCJ Teleorman nr._/05.08.2009.
În susținerea dreptului său de posesie, recurenta nu a probat însă că a avut atributele posesiei bunului în cauză, conform art. 1846 și urm.C.civ. de la 1864 ( art. 916 și urm. Noul Cod Civil).
Apărarea recurentei, formulată direct în recurs, în sensul că punerea în posesie a pârâtei . titlului de proprietate către aceasta s-a făcut fără respectarea legislației în vigoare la acel moment nu conduce la admiterea recursului și implicit a acțiunii, atâta vreme cât pârâta opune reclamantei dreptul său de proprietate și posesie stabilite printr-un titlu valabil, neanulat în condițiile legii.
Este de menționat și aspectul că, prin întâmpinarea depusă la fond, pârâta Ministerul Finanțelor, ANAF, DGFP Teleorman( fila 24) a precizat că S. R., prin Ministerul Finanțelor, nu are calitatea de proprietar al Lacului S..
Așa fiind, Tribunalul constatând că motivele de recurs sunt nefondate, în temeiul art. 312 alin. 1 C. proc. Civ. de la 1865 urmează să respingă recursul declarat de reclamanta ADMINISTRAȚIA B. DE A. ARGEȘ VEDEA împotriva sentinței civile nr. 203 din 08.04.2015 pronunțată de Judecătoria Z., ca nefondat.
Se va lua act că la dosar nu s-a depus de către intimata . onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă Administrația B. de A. Argeș-Vedea, cu sediul în Pitești, .. 6-8, județ Argeș, împotriva sentinței civile nr. 203 din 8 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Z. în contradictoriu cu intimații-pârâți ., cu sediul în ., C. L. S., cu sediul în ., S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, sector 5, . și G. R., cu sediul în București, sector 1, Piața Victoriei, nr. 1.
Ia act că nu s-a depus chitanța reprezentând cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2015
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. R. V. B. M. V. E. Bînciu
Red. R.G./10.07.2015
Th.red. B.E./07.09 .2015/2 ex.
D.f._
J.f. S. C. E.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 656/2015. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 720/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
