Pretenţii. Decizia nr. 720/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 720/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 7306/740/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 720
APEL
Ședința publică de la 10 iunie 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – G. P.
Judecător – R. G.
Grefier – D. M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L, societate în insolvență, cu sediul în A., .. 715 A, jud. Teleorman, prin lichidator judiciar D. IPURL, cu sediul ales în vederea comunicării tuturor actelor de procedură la sediul lichidatorului judiciar în A., . A, .> județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 875 din data 20 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. M., cu domiciliul în A., ., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 77 din Legea nr. 85/2006.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că în procedura prealabilă intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare, iar apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L. prin lichidator judiciar D. IPURL a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, față de împrejurarea că la dosar nu sunt formulate cereri prealabile, iar apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L. prin lichidator judiciar D. IPURL a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A., sub numărul_ la data de 13.11.2014, reclamanta S.C. T. S. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta D. M. solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta și pe baza probelor administrate, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 5272,28 lei, reprezentând contravaloare energie termică livrată și majorări de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a livrat energie termică asociației de proprietari din care face pârâta, facturată la nivel de asociație, facturile fiind remise lunar de către angajații reclamantei către asociația de proprietari care a primit de fiecare dată facturile fără a avea obiecțiuni cu privire la valoarea acestora și a achitat parțial facturile emise rămânând neachitate sume pentru stingerea cărora asociația de proprietari a cesionat către reclamantă creanțele reprezentând sumele restante pe care pârâta le avea de plată către asociația de proprietari.
Reclamanta a învederat că în legătură cu notificarea cesiunii creanței prin invitația la ședința de informare privind medierea s-a notificat cesiunea pârâtei iar în subsidiar pentru cazul în care pârâta a refuzat să primească invitația ce conținea și notificarea, reclamanta a invocat prevederile art.1580 C.civ vizând comunicarea cesiunii odată cu cererea de chemare în judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 192 și urm. C.pr.civ. art.1270 și urm. din C.civ și art.969 și urm. Vechiul C.civ, art.1566 C.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, următoarele înscrisuri: interogatoriu, proces-verbal informare mediere, adresă Tribunalul Teleorman către administratorul judiciar, listă cheltuieli Condominiul nr.56, contract de cesiune nr.480 din 06.10.2014 între cedenta Asociația de proprietari și cesionara reclamantă, invitație ședință informare mediere, confirmare de primire și plicul de corespondență.
Pârâta, legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecarea cauzei, deși a fost citată cu mențiunea prezentării personal la interogatoriu, sub sancțiunea aplicării dispozițiilor art.358 N.C.pr.civ.
Prin Sentința civilă nr. 875 pronunțată la data de 20.02.2015, Judecătoria A. a respins acțiunea având ca obiect pretenții ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că Asociația de proprietari Condominiul nr.56 a emis lista de cheltuieli cu privire la apartamentele din A. arondate Condominiul nr.56, din care face parte și pârâta D. M., acesteia revenindu-i de plată cu titlu de debit energie termică suma de 5272,28 lei.
În ceea ce privește legea aplicabilă instanța a constatat că din punct de vedere procesual sunt incidente, în temeiul prevederilor art. 3 alin1 din Legea nr.76/2012, dispozițiile Legii nr.134/2010 (noul Codul de procedură civilă) iar în ceea ce privește legea de drept material, în raport de principiile de drept privitoare la succesiunea de legi civile în timp instanța a constatat că potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 raportului juridic dintre părți îi sunt aplicabile prevederile noului Codului civil în condițiile în care reclamanta pretinde sume datorate la data de 22.05.2013 fără a exhiba un contract și fără a preciza perioada pentru care se datorează suma de către pârât.
Potrivit dispozițiilor art. 249 C.pr.civ. „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească” .
Articolul 46 din Legea nr. 230/2007 prevede că „toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari” iar potrivit art. 50 alin 1 din Legea nr. 230/2007 „asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit”.
De asemenea potrivit art. 49 alin 2 din Legea 230/2007 privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, proprietarii sunt obligați să plătească asociațiilor de proprietari cheltuielile de întreținere repartizate, în termen de 20 de zile de la afișarea listelor lunare.
Inițial raporturile juridice s-au purtat între reclamanta . și Asociația Condominiul nr.56, sumele reprezentând contravaloarea energiei termice fiind calculate și încasate de asociația de proprietari și virate către furnizorul .. La data de 06.10.2014, asociația de proprietari din care face parte pârâta a cedat în favoarea reclamantei creanțele pe care le avea față de proprietari, inclusiv pârâta, astfel că reclamanta a dobândit dreptul de a acționa direct împotriva debitoarei pârâte.
Din lista de întreținere depusă la dosar stabilită și afișată de către cedenta Asociația de Proprietari Condominiul nr.56 a rezultat că pârâta nu a achitat la termenele stabilite cotele de contribuție la cheltuielile comune de întreținere reprezentând contravaloarea energiei termice, astfel că la data de 06.10.2014 datora un debit de 5272,28 lei .
A reținut instanța de fond că acțiunea reclamantei era vădit neîntemeiată pentru următoarele argumente:
1.În actul de cesiune nu se făcea referire la natura creanței.
În acest context instanța a constatat că, deși, din actul de cesiune se face referire la suma de 5272,28 lei fără a se face referire la natura acestei creanță și care într-adevăr poate reprezenta orice fel de datorii pe care pârâtul le-ar avea față de Asociația de proprietari, în cauză din lista de cheltuieli rezultă cu evidență că sume reprezintă cheltuieli pentru agentul termic.
Stabilirea naturii creanței era necesară pentru a permite instanței de a verifica toate criteriile de valabilitate a acesteia, în raporturile dintre asociația de proprietari și proprietari trebuind respectate anumite cerințe cum ar fi afișarea lunară a listelor de cheltuieli, existența unei hotărâri a asociației cu privire la penalități, etc.
2.În actul de cesiune nu se prevedea perioada pentru care se datorează sume respectivă de către pârât.
Astfel, instanța de fond a reținut că actul de cesiune nu prevede perioada căreia îi era aferentă datoria de plată privind cheltuielile iar la dosar există o listă de cheltuieli emisă de cedenta Asociația de proprietari Condominiul 56 prin care reclamanta pretindea că este un titlu de creanță valabil, ceea ce nu a putut fi împărtășit de către instanță, întrucât nu conținea mențiuni cu privire la perioada pentru care se datorează cheltuielile, lipsind astfel instanța și pârâta de verificarea intervenirii unei eventuale prescripții având în vedere caracterul de ordine publică a regimul prescripției supuse dispozițiilor Decretului nr.167/1958 a cărui aplicare și invocare au fost clarificate prin Decizia nr.1/2014 a Î.C.C.J pronunțată în soluționarea Recursului în interesul legii.
3.Lista de cheltuieli invocată de cesionara reclamantă era una incompletă, lipsită de alte înscrisuri care să o susțină, care s-ar impune raportat la specificitatea raporturilor juridice dintre proprietari și asociația de proprietari, din perspectiva exigențelor Legii nr.230/2007. Astfel, s-a reținut că nu se prevedea perioada pentru care se datorează suma afișată, nu există procesul verbal prin care Adunarea generală a proprietarilor a hotărât aplicarea de penalități și procentul acestora stabilit.
4. Cesionara nu își probează creanța invocată în condițiile exigențelor cesiunii de creanță
Cesionara reclamantă nu a prezentat înscrisuri suficiente pentru a face dovada existentei neîndoielnice a creanței, aceasta astfel cum rezultă din actele depuse nefiind suficient individualizată ceea ce era contrar dispozițiilor legale potrivit cărora în măsura în care cesionara putea invoca față de debitoarea cedentă orice pretenție pe care o putea invoca cedenta și care fost transmisă prin actul de cesiune (art. 1568 alin 1 lit a C.civ) tot astfel, cesionara trebuie să justifice și să facă dovada oricărui element al creanței pe care o invocă în raport cu pârâtul-debitor cedat( 1582 alin 1 C.civ).
5. Nu poate fi acceptată solicitarea reclamantei că instanța ar putea solicita înscrisurile probatorii de la cedenta-Asociația de proprietari.
Instanța a învederat clar că orice reclamant trebuie să-și probeze susținerile conform art.249 C.pr.civ iar în contextul specific al cesiunii creanțelor, cesionarul trebuia să facă dovada creanței în absolut aceleași condiții care s-ar fi impus în cazul în care împotriva pârâtei ar fi acționat cedenta.
Eventualele trimiteri ale reclamantei la dispozițiile art. 297 C.pr.civ erau complet lipsite de fundament și ignorau rațiunea acestui text precum și principiul rolului activ al instanței. Acest text era inaplicabil în condițiile în care cesionara reclamantă a preluat o creanță prin cesiune fără a se asigura că aceasta era una certă, întemeiată și susținută cu înscrisuri justificative, pe care să le poată exhiba în exact aceleași condiții care s-ar impune cedentei.
Potrivit art. 1534 C.civ. cedentul era obligat să remită cesionarului titlul constatator al creanței aflat în posesia sa precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis.
De altfel, a mai reținut instanța de fond că, nimic nu a împiedicat reclamanta cesionară să facă ea însăși demersuri pentru a solicita și obține de la cedentă toate înscrisurile necesare a susține creanța invocată ( liste lunare de cheltuieli, procesul-verbal al adunării generale a Asociației prin care s-a s-au stabilit penalitățile).
6. Solicitarea cesionarei ca instanța să se substituie acesteia în obținerea de înscrisuri încalcă principiul egalității juridice și al bunei –credințe în exercitarea drepturilor procesuale
Instanța de fond a reținut cu privire la acest aspect că a încerca reclamanta cesionară să suplinească lipsa sa de diligență în actul juridic al cesiunii prin solicitarea către instanță de a face demersuri pentru a-i crea reclamantei un suport juridic creanței sale, este contrar principiilor esențiale aplicabile atât în materia probatorie precum și în planul bunei-credințe (art. 12 C.pr.civ) care se impune în exercitarea drepturilor procesuale.
Mai mult, dacă instanța s-ar fi substitui cesionarei-reclamante în demersul său de a obține și furniza înscrisuri doveditoare în susținerea creanței, ar fi încălcat flagrant principiul egalității juridice dintre părți în raporturile civile care trebuie respectat inclusiv și îndeosebi în plan probator.
Pentru aceste motive instanța a respins acțiunea reclamantei ca vădit neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat în termen, apel, reclamanta . solicitând în principal trimiterea spre rejudecare iar în subsidiar schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului, apelanta a susținut că în cauză instanța de fond a făcut o greșită apreciere a situației de fapt și de drept precum și o greșită apreciere a ansamblului probator administrat în cauză.
A motivat apelanta că instanța de fond în mod greșit a refuzat să facă aplicarea art. 297 Cod procedură civilă, pentru soluționarea cauzei fiind necesar un înscris deținut de un terț, în speță, asociația de proprietari din care face parte pârâtul.
S-a mai susținut că dispozițiile legale avute în vedere de instanța de fond nu își găsesc aplicabilitatea în speță deoarece apelanta a depus toate înscrisurile pe care i le-a înmânat cedenta asociație de proprietari, iar aceasta era obligată să depună restul de înscrisuri cerute de instanță atât ca terț deținător al înscrisurilor dar și ca cedent al creanței, răspunzător față de apelantă pentru evicțiune, conform art.1586 Cod civil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat la temenul de judecată deși a fost legal citat.
Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță, tribunalul, va respinge apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
În ce privește motivul de apel prin care, apelanta a susținut că prima instanță a făcut o greșită apreciere a situației de fapt și de drept în cauza dedusă judecății, se constată că este nefondat.
Potrivit art. 1566 alin. 1 Cod civil, cesiunea de creanță este convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță împotriva unui terț.
Ca urmare a încheierii unui contract de cesiune de creanță, cedentul este obligat, potrivit dispozițiilor art. 1574 Cod civil, să remită cesionarului titlul constatator al creanței aflat în posesia sa, precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis, iar în caz de cesiune parțială, cesionarul are dreptul la o copie legalizată a acestora.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate și prevederile art. 249 Cod procedură civilă, potrivit cărora, „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”, Tribunalul, reține că apelanta-reclamantă nu a făcut dovada existentei neîndoielnice a creanței, nefiind suficient individualizată în înscrisurile depuse în susținerea cererii formulate.
Nici critica referitoare la refuzul instanței de fond de a face aplicarea art. 297 Cod procedură civilă nu este întemeiată, în raport de dispozițiile art. 254 alin. 6 Cod procedură civilă conform cărora instanța are dreptul și nu obligația de a administra probe din oficiu și împrejurarea că, Asociația proprietarilor de apartamente condominiul nr. 56 are calitatea de cedent a creanței invocată de reclamanta cesionară nefiind un terț față de raportul juridic dedus judecății.
Pe de altă parte apelanta nu făcut dovada demersurilor întreprinse în vederea obținerii înscrisurilor care să facă dovada pretențiilor solicitate, a nerespectării de către Asociația de proprietari a obligației prevăzute de art. 1574 cod civil și art. 9 din contractul de cesiune nr. 480 din 06.10.2014 și nici a refuzului asociației de înmâna înscrisurile solicitate.
Întrucât apelanta - reclamantă, nu s-a asigurat în momentul preluării creanței prin cesiune, că aceasta este una certă, întemeiată și susținută cu înscrisuri justificative, pentru a le putea exhiba în aceleași condiții care s-ar impune cedentei, se apreciază, contrar susținerilor acesteia, că în speță textul legal invocat - art. 297 Cod procedură civilă nu își găsește aplicabilitatea.
Reținând, ca și instanța de fond, că tabelul nominal depus la fila 6, nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a avea valoare probatorie, acesta reprezentând un simplu înscris sub semnătură privată emanând de la cedentul asociația de proprietari, în care este înscrisă o sumă globală pe care aceasta susține că pârâta o datora către asociație, Tribunalul, va respinge ca nefondat apelul declarat în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L, societate în insolvență, cu sediul în A., .. 715 A, jud. Teleorman, prin lichidator judiciar D. IPURL, cu sediul ales în vederea comunicării tuturor actelor de procedură la sediul lichidatorului judiciar în A., . A, .> județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 875 din data 20 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. M., cu domiciliul în A., ., ., județul Teleorman, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.06.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
G. P. R. G. D. M.
Red.R.G. 26.06.2015
Th-red. D.M. -26.06.2015- 4 ex.
D.f._, Judecătoria A.
J.f.V. B.
. .2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 103/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 762/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
