Obligaţie de a face. Sentința nr. 1687/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1687/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 1687/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILA
SENTINTA CIVILA NR.1687/PI
Ședința publica din 29.05.2015
PREȘEDINTE: S. B.
ASISTENȚI JUDICIARI: M. A.
M. G.
GREFIER: L. G. M.
Pe rol se află soluționarea litigiului de muncă privind pe reclamantul P. C., reprezentat de Sindicatul Liber al Spitalului C.F. Timișoara, în contradictoriu cu pârâtul S. C. CF Timișoara, având ca obiect obligație de a face.
Se constata ca a fost acvirat dosarul nr._ al Tribunalului Timis.
Dezbaterile au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 17.05.2015 care face parte din prezenta hotărâre, termen la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 29.05.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, disjunsă din dosarul nr._, reclamantul P. C. reprez. de Sindicatul Liber al Spitalului C.F. Timișoara a chemat in judecata pârâtul S. C. CF Timișoara, solicitand anularea Deciziei nr. 73/23.07.2014, emisa de parat prin care s-au modificat drepturile salariate ale reclamantului, in mod unilateral si vădit nelegal, mai exact s-a suspendat acordarea « sporurilor la salariile de baza pentru condiții periculoase, periculoase sau vătămătoare precum si pentru condiții deosebit de periculoase », si revenirea la situația anterioara emiterii deciziei nelegale; obligarea paratei de a achita reclamantului diferentele salariale dintre salariul lunar efectiv incasat de reclamant de la parat si drepturile salariale ce i s-ar fi cuvenit reclamantului prin acordarea si a « sporurilor la salariile de baza pentru condiții periculoase, periculoase sau vătămătoare precum si pentru condiții deosebit de periculoase », incepand cu data de 01.07.2014 si pana la data punerii in executare a sentinței ce se va pronunța, actualizate cu rata inflației precum si plata dobânzii legale pentru aceeași perioada de timp; obligarea paratului de a intocmi, expertiza si obține toate avizele necesare pentru a se stabili locul de munca ocupat de reclamant pentru care se va acorda « sporurile la salariile de baza pentru condiții periculoase, periculoase sau vătămătoare precum si pentru condiții deosebit de periculoase».
In motivarea cererii, s-a aratat ca reclamantul este angajatul paratului Spitalului C. C.F. Timișoara, in baza unui contract individual de munca.
Prin Decizia nr. 73/23.07.2014, comunicata reclamantului, s-a dispus in mod unilateral modificarea raportului de munca existent intre acesta si angajator, cu incalcarea atat a disp. art. 41 alin. I din Codul Muncii (coroborate cu disp. art. 41 alin.3 lit.e din CM) cat si dispozițiile Ordinului MS. nr.547/2010.
Desi sporurile au fost suspendate incepand cu luna iulie 2014, condițiile de munca sunt neschimbate, activitatea desfășurata de către reclamant se realizează in aceleași condiții periculoase/vătămătoare ca si inainte de 30.06.2014, de fapt in aceleași condiții periculoase/vătămătoare de zeci de ani de zile.
Totodată nu este vina angajatului ca, poate din motive birocratice subiective sau obiective, interne sau externe spitalului, unele avize sau aprobări nu au fost obținute la timp (sau la timpul lor) de către persoanele responsabile, insa acest fapt (reprobabil) nu poate conduce automat la modificarea unilaterala a raporturilor de munca, la modificarea unilaterala a drepturilor salariate exitente in plata in condițiile in care salariile actuale din sistemul sanitar sunt la un nivel de subzistenta pentru cei ce fac parte din acesta.
Reclamantul arata ca aceste sporuri erau in plata - deci făceau parte din drepturile salariale lunare incasate de reclamant - si erau pe deplin justificate pentru activitatea si locurile de munca ocupate de reclamant de ani de zile. In afara de suspendarea sporurilor nimic nu s-a modificat in raportul de munca ori in condițiile de munca ale reclamantului. Aceste sporuri nu au fost anulate ci doar s-a dispus suspendarea acestora, suspendare care nu are nici un temei legal, nu exista nici o prevedere legala care sa faca posibila o asemenea suspendarea a plații drepturilor salariale.
Reclamantul apreciaza ca Decizia nr.73/23.07.2014 este nelegala intrucat prin emiterea acestei decizii pârâtul a modificat în mod unilateral raporturile de muncă existente între aceasta și reclamant, încălcând in mod neechivoc prevederile art. 41 alin. (I) din Codul Muncii care interzic modificarea unilaterala a CIM, in speța modificarea unilaterala a drepturilor salariale.
Mai mult decât atat decizia de modificare a contractului individual de muncă nu este motivată in drept, mai exact nu este indicat temeiul de drept din materia dreptului muncii (art. 41 - 48 din Codul Muncii sau alte eventuale reglementari din legile speciale in domeniu) in baza căruia ar fi putut avea loc, in mod legal, aceasta modificare a CIM in mod unilateral de către angajator. Mențiunile indicate in preambul nu pot suplini temeiul juridic de dreptul muncii ce, eventual, ar fi „justificat" legal aceasta modificare.
Prin incălcarea acestor dispoziții legale imperative, chiar daca paratul S. C. C.F. a avut intenția (aparent legala) de a respecta "recomandările" dintr-un raport de control al Curții de Conturi, decizia de modificare unilaterala este nula de drept si instanța de fond trebuia sa analizeze aceasta nulitate, sa dea prevalenta analizei dispozițiilor legale invocate in contra unor rapoarte ce nu au putere de lege si, in final, sa se pronunțe in sensul anularii deciziei atacate.
Împotriva acestei decizii de suspendare, reclamantul a formulat contestație, in speranța unei reglementari pe cale amiabila a litigiului, insa argumentele lui au fost ignorate si implicit respinsa contestația prin Dispozițiile nr.77 - 78 din 07.08.2014.
În drept, reclamantul a invocat disp. art. 41-48 din Codul Muncii și actele normative mai sus indicate.
Paratul a formulat intampinare, solicitand respingerea actiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Decizia cu nr. 73/23.07.2014, s-a emis în baza Deciziei Civile nr. 4803 (anexa nr. 1 ce cuprinde pag. 21-22), pronunțată în ședința publică din data de 27 mai 2014 de către Curtea de Apel Timișoara, Secția de C. Administrativ și Fiscal, irevocabilă și ținând cont de măsura dispusă la punctul II. 1 din Decizia nr. 15/09.03.2012 emisă de Camera de Conturi T., precum și a încheierii nr. 111/34/16.05.2012 a Curții de Conturi a României, dispoziții care consideră nelegala acordarea acestor sporuri fără buletine de determinare prin expertizare a locurilor de muncă emise de către DSP T. și avizate de către ITM T..
Unitatea nu dispune la ora actuală de acestea datorită schimbării legislației, respectiv Legea nr. 284/2010, care la art. 21 prevede că „Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională sau autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate, dar conform alin (1) Art. 8 din Cap. I din Ordonanța de Urgentă nr. 103 din 14 noiembrie 2013, (1) Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data dc 1 ianuarie 2015.
Unitatea a solicitat în repetate rânduri emiterea de buletine de determinare DSP-ului T. și ITM-ului, iar aceste instituții abilitate de a soluționa cererile, au făcut trimitere la articolele de lege mai sus menționate, precizând faptul că până la emiterea unui nou regulament al sporurilor nu se pot emite noi buletine neavând cadru legal. Ca dovadă a celor expuse mai sus ITM T. prin actul nr._/12.08.2014, depus în copie prezentei (Anexa nr. 2), pag 3, teza nr. 3 precizează: " regulamentele privind acordarea sporurilor salariale prevăzute de Ordinul nr. 546/2010 și Ordinul nr.547/2010 nu pot fi invocate în anul 2014, deoarece aceste ordine s-au aplicat în strictă corelare cu prevederile Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, acest act legislativ fiind aplicabil doar în anul 2010, în present această lege-cadru fiind abrogată". Cele pe care le deține unitatea și care nu au fost luate în considerare atât de organele de control cât și de instanțele judiciare au fost emise în anul 2009, în baza regulamentului sporurilor aprobat prin OMS nr. 721/2005.
Din dinamica prevederilor legislative specifice aplicabile anilor 2011,2012,2013 și 2014, s-a observant faptul că legiuitorul a adoptat principiul continuității acordării sporurilor salariale într-un an, luându-se ca punct de reper nivelul sporurilor acordate în luna decembrie a anului 2010, dacă unitățile au respectat prevederile legislative aferente anului 2010, respectiv prevederile Legii -cadru nr. 330/2009, coroborate cu prevederile Ordinului nr. 546/2010 și cu cele ale Ordinului nr. 547/2010, fără ca organismele abilitate să mai efectueze determinări de noxe în anii 2011,2012,2013 și 2014, deoarece apariția noilor regulamente la care am făcut referire mai sus a fost prorogată până la data de 01.01.2015.
Având în vedere cele expuse mai sus, rezultă că nu se mai emit noi buletine de determinare până la data de 01.01.2015, iar fără existența acestora imposibilitatea acordării sporurilor ce au fost suspendate prin decizia a cărei anulare a fost cerută de către reclamant.
In drept, paratul a invocat legislația care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, după cum urmează: Legea nr. 284/2010; OUG nr. 103/2013; Legea nr. 330/2009.
Examinând actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele:
Reclamantul este salariat al paratului cu contract individual de munca, iar Camera de Conturi T. a efectuat un control materializat prin Decizia nr.15/09.03.2012 in care a constatat că in mod nelegal s-au acordat angajatilor paratului sporuri la salariile de baza pentru conditii periculoase sau vatamatoare, precum si pentru conditii deosebit de periculoase.
În baza deciziei camerei de conturi, Spitalului C.F. Timișoara a emis si pe numele reclamantului Decizia nr.73/23.07.2014 prin care a dispus suspendarea, incepand cu luna iulie 2014, acordarii sporurilor la salariul de baza pentru conditii periculoase, periculoase sau vatamatoare, precum si pentru conditii deosebit de periculoase pana la rezolvarea situatiei.
Aceasta decizie este un act juridic unilateral al angajatorului prin care se suspenda drepturi salariale acordate in baza raporturilor de munca existente intre parti si este lovita de nulitate absolută întrucât se încalcă dispoziții imperative prevăzute in legislația muncii.
Conform prevederilor art.17 alin.5 din Codul Muncii, „orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (3) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adițional la contract, într-un termen de 20 de zile lucratoare de la data aparatiei modificarii, cu excepția situațiilor în care o asemenea modificare este prevazuta in mod expres de lege”, iar potrivit prevederilor art.41 alin.1 din Codul Muncii „ contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor”.
Art.41 alin.3 din Codul Muncii prevede ca modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre urmatoarele elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, conditiile de munca, salariul, timpul de munca si timpul de odihna.
In speta, prin emiterea deciziei contestate reclamantului i s-a modificat salariul, acesta fiind element esential al contractului de munca, iar aceasta modificare fara acordul salariatului echivaleaza cu o modificare unilaterala, care este nelegala.
De asemenea, Tribunalul constata ca angajatorul nu l-a informat pe reclamant in legatura cu intentia de modificare a contractului de munca si chiar in caz contrar, nu se confera legalitate masurii luate, in lipsa acordului reclamantului, intrucat informarea constituie o conditie premergatoare modificarii contractului ce nu este de natura sa suplineasca acordul salariatului .
F. de aceste considerente de fapt si de drept, instanța va admite in parte cererea formulata, iar pe cale de consecință va dispune anularea Deciziei nr.73/23.07.2014 emisa de parat în ce-l priveste pe reclamant.
Ca o consecinta a anularii deciziei contestate, instanța va obliga paratul sa plateasca reclamantului diferentele dintre salariul incasat efectiv si cel avut anterior emiterii Deciziei nr.73/23.07.2014 incepand cu data de 01.07.2014 si pana la pronuntarea prezentei hotarari (29.05.2015) .
De asemenea, aceste sume vor fi actualizate în raport de coeficientul de inflație iar paratul va fi obligat si la plata dobanzii legale aferenta acestor sume, conform dispozitiilor art.1535 cod civil si art.1 pct.3, art. 6 din OG nr.13/2011, care prevăd ca daca nu sunt datorate dobanzi moratorii mai mari decat dobanda legala, creditorul are dreptul, in afara dobanzii legale, la daune interese pentru repararea integrala a prejudiciulul suferit, iar daunele pentru neexecutarea obligatiilor care au ca obiect o suma neplatita sunt debite de la scadenta, in speta incepand cu data introducerii actiunii la instanta - 07.10.2014 - si pana la data platii efective.
Solicitarea reclamantului de obligare a paratului la plata diferentelor de drepturi salariale după data pronunțării prezentei hotărâri judecătorești, pana la data punerii in executare a sentinței, apare ca fiind prematură instanța neputând analiza un eventual drept viitor, ci doar un drept născut, actual, personal si direct, motiv pentru care se va respinge ca atare aceasta cerere.
De asemenea, cererea formulata de catre reclamant prin care se solicita obligarea paratului de a intocmi, expertiza si obține toate avizele necesare pentru a se stabili locurile de munca pentru a se acorda sporurile ce au format obiectul litigiului este neintemeiata, intrucat in sistemul bugetar stabilirea locurile de muncă, a categoriilor de personal si mărimea concretă a sporurilor pentru condiții de muncă se face in conditiile prevazute de art. 21 din Legea nr. 284/2010 si anume prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate. Or, in speta, paratul in calitate de angajator cu atributii legale pentru acordarea unor sporuri, a respectat obligatiile impuse de lege, asa cum rezulta din adresa nr._/12.08.2014 emisa de ITM Timis, insa vointa legiuitorului in ce priveste procedura prevazut de art. 21 din Legea nr. 284/2010 a fost de a o amana pana la data de 01.01.2015, conform art.8 alin.1 din OG nr.103/2013, astfel ca nu se poate retine o culpa in sarcina paratului in acest sens, motiv pentru care va fi respinsa aceasta cerere.
Se va lua act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte cererea formulată de reclamantul P. C., reprez. de Sindicatul Liber al Spitalului CF Timisoara, cu domiciliul procesual ales la avocat Iuhasz A., in Timișoara, .. 11, . cu pârâtul S. C. CF Timișoara, cu sediul în Timișoara, Spl. T. V., nr. 13-15, cod fiscal_.
Dispune anularea Deciziei nr.73/23.07.2014 emisa de parat în ce-l priveste pe reclamant.
Obliga paratul sa plateasca reclamatului diferentele dintre salariul incasat efectiv si cel avut anterior emiterii Deciziei nr.73/23.07.2014 pentru perioada 01.07._15, sume care vor fi actualizate în raport de coeficientul de inflație, precum si la plata dobanzii legale aferenta acestor sume incepand cu data de 07.10.2014 si pana la data platii efective.
Respinge in rest cererea .
F. cheltuieli de judecata.
Executorie.
Cu apel depus la Tribunalul Timis în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 29.05.2015.
Președinte,
S. B.
Asistenți judiciari,
M. A. M. G.
Grefier,
L. G. M.
Red. S.B.
Tehnoredact. L.M.
4 ex./ 01.07.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1708/2015. Tribunalul TIMIŞ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1689/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
