Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8737/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8737/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 883/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.883/A
Ședința publică din data de 23.09.2015
PREȘEDINTE: A. I.
JUDECĂTOR: D. J.
GREFIER: K. R.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta apelantă F. F. împotriva sentinței civile nr. 8737/10.07.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâtul intimat A. E.-E.,
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 22.09.2015, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru termenul din 23.09.2015, încheierea de ședință făcând parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea de ordonanță președințială înregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ reclamanta F. F. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul A. E.-E. să dispună: în principal în temeiul art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004,să se suplinească acordul pârâtului pentru ca minora A. S.-A., CNP_,născută la data de 05.07.1999 să călătorească în străinătate împreună cu reclamanta până la soluționarea definitivă a litigiului prin care se solicită exercitarea singulară a autorității părintești și stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantei, în subsidiar în temeiul art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004,a solicitat suplinirea consimțământului pârâtului în vederea deplasării minorei A. S.A. însoțită de reclamantă în Belgia și Mexic, în perioada 01.07._15,în temeiul art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248/2005, să se suplinească acordul pârâtului în vederea emiterii pașaportului simplu pentru minora A. S.‑A., CNP_3, născută la data de 05.07.1999.
În motivarea cererii reclamanta a arătat în fapt, că în urma unei relații de concubinaj cu intimatul A. E.-E., la data de 05.07.1999, s-a născut minora A. S.-A.. Încă de la nașterea minorei reclamanta a susținut că s-a ocupat singură de creșterea și educarea acesteia, tatăl neavând nici o contribuție, relația dintre părți fiind încheiată după nașterea minorei.
La data de 20 mai 2010 reclamanta a susținut că l-a văzut ultima oară pe intimat când acesta și-a exprimat acordul pentru a se putea deplasa cu minora pe perioada vacanței în Irlanda prin „Declarația" autentificată sub nr. 378 din 20.05.2010 de către BNP M. DO1NA-S. cu sediul în Oradea ., însă aceasta declarație nu mai este valabilă.
La data de 05.08.2013 minora a suferit în Belgia o operație de îndreptare a coloanei (scolioză dorsală) iar în prezent este nevoie suporte intervenție chirurgicală ortodontică,existând o programare din data de 26.05.2014 pentru aceasta intervenție chirurgicala așa cum rezultă din anexa 60 pe care o atașează tradusă. Minora trebuie să se deplaseze constant la control în străinătate și pentru efectuarea tratamentului de recuperare pe care trebuie să-l urmeze toată viață și care se poate efectua cu rezultate pozitive la clinica de specialitate din Belgia unde a și fost operată,iar tatăl acesteia, pe lângă faptul că nu se interesează în nici un fel de sănătatea minorei, refuză să își dea acceptul pentru ca aceasta să plece din țară. Pentru a obține acordul acestuia ca minora să poată pleca din țară l-a căutat personal dar nu a reușit să-l găsească fiind plecat în Canada după cum a aflat.
Reclamanta a susținut că ultima oară când l-a văzut în anul 2013 acesta i-a comunicat că nu o să mai permită minorei să plece din țară niciodată ,de față la discuție fiind și Soica M.. Reclamanta l-a contactat telefonic și acesta a refuzat să-și exprime acordul pentru ca minora să poată pleca din țară și în urma insistențelor sale acesta a refuzat să răspundă la telefon și și-a schimbat numărul, pentru ca să nu mai poată să-l contacteze. De asemenea, la sfârșitul lunii iulie până la sfârșitul lunii august ar dori să plece în sejur cu minora în Mexic, dar încă nu a putut achiziționa biletele datorită faptului că pașaportul minorei urmează să expire la data de 31.05.2015, iar una dintre condițiile impuse pentru achiziționarea biletelor este ca turiștii să aibă un pașaport valabil minim 6 luni de la data începerii sejurului.
Reclamanta a învederat instanței că pe rolul acestei instanțe există înregistrată o acțiune judecătorească de drept comun, prin care se solicită exercitarea singulară a autorității părintești și stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantei in cadrul căreia urmează a se adopta potrivit prevederilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004: deplasarea copiilor în țară și în străinătate se realizează cu înștiințarea și acordul ambilor părinți; orice neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorească, iar conform dispozițiilor art. 30 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 248/2005 minorilor li se permite ieșirea din țară numai daca sunt însoțiți de o persoană majoră și, în situația în care călătorește împreună cu unul din părinți, numai daca părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul sau cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau statele de destinație, precum și cu privire la perioada acesteia.
Reclamanta a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 996 Cod procedură civilă pentru admiterea unei astfel de cererii.
Potrivit art. 996 Cod procedură civilă, procedura ordonanței președințiale poate fi utilizată pentru măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Astfel, art. 996 Cod procedură civilă prevede pentru admisibilitatea ordonanței președințiale îndeplinirea cumulativă a trei cerințe, respectiv să existe urgența, măsura solicitată să fie vremelnică și să nu se prejudece fondul.
Ordonanța președințială neavând drept scop rezolvarea fondului litigiului, rezultă că instanța investită cu soluționarea unei asemenea cereri se mărginește să stabilească, în raport cu probele prezentate de părți, în favoarea căreia dintre ele există aparența de drept.
În ceea ce privește urgența ,reclamanta a învederat instanței că din analiza art. 996 Cod procedura civila rezultă două situații în care instanța poate aprecia situația urgenței și anume:păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere; prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.
Raportat la aceste criterii, s-a decis că urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte, urmând a fi indicate împrejurările din care se deduce urgență. De asemenea, în cadrul ordonanței președințiale, urgență se apreciază în raport de situația de fapt la momentul introducerii cererii, precum și la momentul judecării cauzei.
Reclamanta a considerat că această condiție este îndeplinită, pentru următoarele considerente: minora trebuie să se prezinte la controlul medical post operatoriu în Belgia - Anderlecht și pentru efectuarea unui tratament de recuperare. De asemenea minora a fost programată pentru o intervenție chirurgicală ortodontică ;minora nu mai are pașaport turistic valabil ,iar formalitățile de obținere a acestuia au un termen de soluționare de 21 de zile.
Reclamanta a susținut că i-a promis minorei că după tratament și intervenția chirurgicală o duce în vacanță în Mexic-Cancun și este în imposibilitatea să achiziționeze biletele pentru sejur minora neavând pașaportul turistic valabil ,totodată existând riscul de a nu mai găsi bilete.
În ceea ce privește vremelnicia reclamanta a susținut că solicită doar luarea unei masuri provizorii, de suplinire a consimțământului pârâtului, având în vedere că reclamanta a dovedit că mai există o acțiune, pe calea dreptului comun, prin care se solicită ca doar reclamanta să exercite autoritatea părintească asupra copilului, iar locuința minorei să fie stabilită la domiciliul reclamantei.
În ceea ce privește cerința neprejudecării fondului cauzei reclamanta a susținut că analiza acestei condiții presupune un examen sumar al fondului cauzei, determinând astfel de partea cui este aparenta dreptului; aparența dreptului este în favoarea reclamantei, aspect ce rezultă din coroborarea elementelor de fapt, respectiv: minora se află în grija reclamantei, aceasta a făcut dovada că are un loc de muncă în Italia, iar minora urmează cursurile școlare la o unitate de învățământ din Palermo; pârâtul nu contribuie la creșterea și educarea minorei, păstrând legătura doar telefonic și sporadic cu aceasta.
În concordanță cu jurisprudența C.E.D.O., dar și cu prevederile art. 2 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Acest principiu este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului și trebuie să prevaleze în toate cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea și educarea copiilor lor.
În măsura în care există neînțelegeri între părinți, care afectează în mod direct și minorul, iar instanța judecătorească este chemată să se pronunțe cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, este necesar să fie luat în considerare în primul rând interesul superior la copilului, astfel încât măsura dispusă să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, prin menținerea copilului într-un mediu cât mai apropiat de cel în care a fost crescut.
Interesul superior al copilului urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop de doctrina și jurisprudența. Aceste criterii sunt: vârstă copilului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de minor și al minorului față de părinte, precum și grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea lor.
Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă că nu se poate reține caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective .Altfel spus, în aprecierea interesului superior al minorului nu se poate absolutiza vreunul dintre criteriile enunțate, instanța urmând a le evalua în ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.
Reclamanta a solicitat instanței să constate că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă, să admită capătul de cerere privind suplinirea consimțământului pârâtului A. E.-E. pentru ca minora A. S.-A. sa se deplaseze în străinătate împreună cu reclamanta F. F., până la soluționarea definitivă a litigiului pe fond, în cadrul dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara.
Referitor la cel de al doilea capăt de cerere, potrivit art. 17 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 248/2005 minorilor cetățeni români li se eliberează pașapoarte simple sau pașapoarte simple electronice în următoarele condiții: în cazul minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, la cererea acestuia, numai la cererea ambilor părinți, a părintelui supraviețuitor, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă sau, după caz ,a reprezentantului legal . De asemenea,conform alin. 2 din același act normativ,emiterea pașaportului simplu sau a pașaportului simplu electronic pentru minor,în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința,cu excepția situațiilor prevăzute de art. 171 alin. 1 litera e se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecată care se pronunță în condițiile legii.
În drept reclamanta a invocat prevederile art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248/2005 și art. 996 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de curator B. L. A. C. în reprezentarea intereselor pârâtului a arătat că în măsura în care starea de fapt se verifică instanța urmează să decidă cu privire la admiterea cererii formulate .
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat martorul S. Marcelo.
Prin sentința civilă nr.8737/10.07.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost admisă în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta F. F., în contradictoriu cu pârâtul A. E. E..
A fost suplinit consimțământul pârâtului A. E. E. în vederea deplasării minorei A. S. A. născută la data de 24.06.1999 în Belgia și Mexic în perioada 10.07._15 însoțită de reclamanta F. F..
A fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată în ceea ce privește capetele de cerere principal și suplinirea, acordul pârâtului A. E. E. în vederea emiterii pașaportului simplu pentru minora A. S. A. născută la data de 24.06.1999,având CNP_ .
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
În fapt instanța a reținut din înscrisurile depuse în probațiune de reclamantă că din relația de concubinaj a părților a rezultat minora A. S.-A., ,născută la data de 05.07.1999 și că aceasta necesită o intervenție medicală în Belgia.
Din declarația martorului S. Marcelo instanța a reținut că acesta a declarat că reclamanta l-a căutat pe pârât pentru a obține o împuternicire pentru plecarea din țară dar nu l-a găsit ; pârâtul este plecat în Canada dar nun știe adresa acestuia .
Art. 997 Cod procedură civilă arată: “ Condiții de admisibilitate ( 1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Prin urmare analizând admisibilitatea cererii de ordonanță președințială instanța trebuie să verifice dacă sunt întrunite cele trei condiții,respectiv caracterul vremelnic al măsurii, urgența și condiția privitoare la neprejudecarea fondului .
În ceea ce privește capătul de cerere principal prin care reclamanta a solicitat instanței să suplinească acordul pârâtului pentru ca minora să călătorească în străinătate cu reclamanta până la soluționarea definitivă a litigiului prin care se solicită exercitarea singulară a autorității părintești și stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantei, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele urgenței,vremelniciei și a neprejudecării fondului și a fost respins .
Motivarea reclamantei referitoare la înscrierea minorei la o unitate de învățământ din Palermo a condus la concluzia că tinde a soluționa definitiv și nu vremelnic chestiunea exercitării autorității părintești ; prin tranșarea acestei chestiuni instanța apreciază că se prejudecă și fondul cauzei având ca obiect exercitare autoritate părintească.
În ceea ce privește capătul de cerere subsidiar prin care reclamanta a solicitat instanței suplinirea consimțământului pârâtului în vederea deplasării minorei A. S. A. însoțită de reclamantă în Belgia și Mexic, în perioada 01.07._15, ulterior precizat cu privire la începerea intervalului de timp ca fiind data pronunțării prezentei hotărâri, instanța a reținut că sunt întrunite condițiile de admisibilitate, respectiv caracterul vremelnic al măsurii, urgența și condiția privitoare la neprejudecarea fondului .
În speță este întrunită condiția caracterului vremelnic al măsurii deoarece reclamanta a solicitat luarea măsurii în perioada 01.07._15.
În ceea ce privește urgența instanța a reținut că în speță a fost făcută dovada urgenței prin depunerea actelor medicale care atestă necesitatea deplasării în Belgia.
Condiția privitoare la neprejudecarea fondului este îndeplinită pentru că în ceea ce privește acest capăt de cerere instanța a reținut că nu se soluționează definitiv chestiuni care țin de esența exercitării autorității părintești.
Prin urmare față de starea de fapt reținută și prevederea legală citată, instanța a reținut că atitudinea pârâtului îmbracă forma neglijenței, așa cum este reglementată de dispozițiile art. 89 alin. 1 și 2 din Legea nr. 272/2004, modificată,minora fiind privată de posibilitatea de a se trata pentru afecțiunea de care suferă.
Dispozițiile art. 997 Cod procedură civilă, invocate drept temei al cererii, prevăd necesitatea îndeplinirii cumulative a condițiilor privind urgența măsurii ce se solicită a fi luată de instanță, neprejudecarea fondului dreptului și caracterul vremelnic al măsurii ordonate.
Pentru plecarea minorei în străinătate este, însă, necesar acordul pârâtului, avându-se în vedere și dispozițiile art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248/2005, modificată prin Legea nr. 175/2013, care arată: “deplasarea copiilor în țară și în străinătate se realizează cu înștiințarea și cu acordul ambilor părinți; orice neînțelegere între părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorească”.
În ceea ce privește ultimul capăt de cerere prin care reclamanta a solicitat suplinirea acordului pârâtului pentru eliberarea pașaportului instanța a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele urgenței,vremelniciei și a neprejudecării fondului și a fost respins.
Eliberarea pașaportului nu se poate soluționa nici vremelnic și nici fără a judeca fondul cererii ci acest capăt de cerere presupune soluționarea definitivă a acestei chestiuni.
Pe de altă parte pentru ca minora să plece la tratament în Belgia nu are nevoie de pașaport deoarece aceasta are 16 ani,are carte de identitate și poate călători în țările Comunității Europene cu cartea de identitate,astfel încât în speță cu privire la acest capăt de cerere nu este dovedită nici condiția urgenței .
Pentru considerentele de fapt și de drept ,în temeiul art. 997 Cod procedură civilă,art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248/2005, modificată prin Legea nr. 175/2013, art. 23 alin. 2 și art. 43 lit. b din Legea nr. 272/2004, modificată prin Legea nr. 257/2013, instanța a admis în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta F. F. în contradictoriu cu pârâtul A. E. E. prin curator B. L. A. C.; a suplinit consimțământul pârâtului A. E. E. în vederea deplasării minorei A. S. A. născută la data de 24.06.1999 în Belgia și Mexic în perioada 10.07._15 însoțită de reclamanta F. F.; a respins în rest cererea de chemare în judecată în ceea ce privește capetele de cerere principal și suplinirea, acordul pârâtului A. E. E. în vederea emiterii pașaportului simplu pentru minora A. S. A. născută la data de 24.06.1999,având CNP_ .
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.8737/10.07.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a declarat apel reclamanta F. F., solicitând anularea sentinței civile nr.8737/10.07.2015 pronunțata in dosar_ a Judecătoriei Timișoara si rejudecand cauza să se dispună in temeiul art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248/2005, să se suplinească acordul paratului in vederea emiterii pașaportului simplu pentru minora A. S.-A., născută la data de 05.07.1999 iar in temeiul art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, sa se suplinească acordul paratului pentru ca minora A. S.-A., născută la data de 05.07.1999 să călătorească in străinătate împreuna cu reclamanta până la soluționarea definitiva a litigiului prin care se solicita exercitarea singulara a autorității părintești si stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantei.
In motivarea apelului, s-a arătat că, prin sentința civilă nr.8737/10.07.2015 pronunțata in dosar_ a Judecătoriei Timișoara instanța a admis in parte ordonanța președințiala înregistrata sub numărul mai sus menționat si a dispus suplinirea consimțământului paratului A. E.-E. in vederea deplasării in Belgia si Mexic in perioada 10.07._15 a minorei A. S.-A., născută la data de 05.07.1999.insotita de reclamanta F. F.. Instanța a respins in rest cererea de chemare in judecata in cea ce privește capătul de cerere principal cat si suplinirea acordului paratului A. E. E. in vederea emiterii pașaportului simplu pentru minora A. S.-A., născută la data de 05.07.1999.
Apelanta consideră ca sentința nr.8737/10.07.2015 este netemeinica si nelegala in parte pentru următoarele considerente:
Instanța a încuviințat suplinirea consimțământului paratului A. E.-E. in vederea deplasări in Mexic in perioada 10.07._15 a minorei A. S.-A., dar respingând capătul de cerere cu privire la suplinirea acordului pârâtului A. E. E. in vederea emiterii pașaportului simplu pentru minora, face imposibilă deplasarea acesteia în vacanță datorită faptului că pentru a calatori in Mexic este nevoie de un pașaport turistic valabil cel puțin 6 luni.
Instanța a motivat respingerea capătului de cerere privind suplinirea acordului paratului A. E. E. in vederea emiterii pașaportului simplu pentru minora A. S.-A., născută la data de 05.07.1999 raportat la faptul ca soluționarea acestui capăt de cerere presupune soluționarea definitiva a acestei chestiuni.
Conform alin. 2 din același act normativ, emiterea pașaportului simplu sau a pașaportului simplu electronic pentru minor, în situația în care exista neînțelegeri intre părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se afla în imposibilitatea de a-si exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 171 alin. 1 lit. e), se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecata, care se pronunța in condițiile legii. Ori, dacă nu s-ar soluționa pe calea ordonanței președințiale aceste cereri, minorii ar fi puși în imposibilitatea de a se deplasa în vacanță pentru ca procedura soluționării definitive implica un proces de lunga durata.
Mai mult, s-a solicitat a se avea în vedere că numai eliberarea pașaportului nu este suficientă pentru ca minora să poată calatori în străinătate însoțită numai de un singur părinte, ținând cont de reglementarea existenta cu privire la libera circulație a persoanelor si deplasarea minorului in străinătate
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248/2005 si art.471 si urm.,art. 996 si urm din Cod procedura civila.
Pârâtul A. E. E., a formulat întâmpinare prin care a arătat că în ipoteza în care starea de fapt prezentată de reclamantă se verifică, din probele administrate, instanța urmează să decidă cu privire la admiterea cererii formulata.
De asemenea, în raport cu prevederile art. 411 alin.(q1) si (2) Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea prezentei cauze și în lipsă.
In drept, s-au invocat disp. art. 205-209 Cod procedură civilă.
Analizând apelul formulat de reclamanta apelantă F. F. împotriva sentinței civile nr. 8737/10.07.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ instanța îl va admite ca fiind întemeiat având în vedere următoarele considerente:
Criticile aduse de către reclamanta apelantă F. F. împotriva ..07.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ privind greșita admitere în parte a acțiunii formulate pe cale de ordonanță președințială, respectiv respingerea petitului având ca obiect suplinirea acordului pârâtului în vederea emiterii pașaportului simplu pentru minora A. S. A. născută la 05.07.1999 până la soluționarea definitivă a litigiului este întemeiată raportat la următoarele considerente:
Prima instanță a apreciat în mod greșit că eliberarea pașaportului simplu pentru minora A. S. A. nu se poate soluționa nici vremelnic și nici fără a judeca fondul cererii.
Astfel conform art. 17 alin. 2 din Legea 248/2005 emiterea pașaportului simplu electronic pentru minori în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința cu excepția situațiilor prevăzute la art. 171 alin. 1 lit. e se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecată care se pronunță în condițiile legii.
Prima instanța a reținut urgența care rezultă în cauză din probele cu înscrisuri și testimoniale în ceea ce privește necesitatea suplinirii consimțământului pârâtului A. E.-E. în vederea deplasării minorei A. S. A. ns. la 24.06.1999 în Belgia și Mexic în perioada 01.09.2015 însoțită de reclamanta F. F. dar a respins capătul de cerere având ca obiect suplinirea acordului pârâtului A. E.-E. în vedere emiterii pașaportului simplu pentru minora A. S. A. ns. la 24.06.1999.
Ori călătoria într-o altă țară decât o țară membră UE cum este Belgia, respectiv călătoria în Mexic, a minorei însoțită de mama reclamantă nu se poate realiza în baza unui buletin de identitate ci doar în baza unui pașaport valabil la data efectuării călătoriei.
Respingerea acestui petit privind suplinirea acordului pârâtului la emiterea pașaportului simplu pentru minora A. S. A. lasă fără aplicabilitate și eficiență în cauză măsura dispusă a deplasării minorei în Belgia și Mexic astfel cum a dispus prima instanță.
Aceasta cu atât mai mult cu cât prin suplinirea acordului pârâtului la emiterea pașaportului pe seama minorei A. S. A. nu este încălcat în nici un fel dreptul pârâtului de a-și exprima consimțământul la deplasarea fiicei sale minore în străinătate, acesta putând fi suplinit de către instanță în condițiile art. 30 alin. 1 lit. d din legea 248/2005 coroborat cu art. 30 alin. 3 lit. a din legea 248/2005 și art. 30 alin. 4 din aceeași lege.
Pentru considerentele expuse mai sus instanța în baza art. 466 și următoarele C pr. Cil și art. 997 C.pr. civ. precum și prevederile legii 248/2005 va admite apelul formulat de apelantă F. F. împotriva sentinței civile nr. 8737/10.07.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâtul intimat A. E.-E..
Va schimba în parte hotărârea atacată în sensul că:
Va suplini acordul pârâtului A. E.-E. la emiterea pașaportului simplu pentru minora A. S. A. ns. la 24.06.1999, CNP_.
Va menține în rest hotărârea atacată.
În baza art. 453 C.pr. civ. va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul formulat de apelantă F. F. împotriva sentinței civile nr. 8737/10.07.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâtul intimat A. E.-E..
Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că:
Suplinește acordul pârâtului A. E.-E. la emiterea pașaportului simplu pentru minora A. S. A. ns. la 24.06.1999, CNP_.
Menține în rest hotărârea atacată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 Septembrie 2015.
Președinte | Pentru judecător |
A. I. | D. J. aflată în CO semnează Președinte complet A. I. |
GREFIER
K. R.
aflată în CO semnează
grefier șef secție R. C.
Red. I.A. / data 16.10.2015
Tehnored.
| ← Actiune în constatare. Decizia nr. 352/2015. Tribunalul TIMIŞ |
|---|
