Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3516/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3516/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 125/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILA Nr. 125/R
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător D. J.
Judecător S. B.
Grefier M. L.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de paratul recurent B. E. T.,împotriva sentintei civile nr. 3516/14.09.2012,pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosar nr._ ,în contradictoriu cu reclamanta intimată B. M., având ca obiect ordonanță președințială .
Mersul dezbaterilor si concluziile partilor au fost consemnate in scris in incheierea de sedinta din data de 29.01.2013 cand din lipsa de timp pentru a delibera a fost amanata pronuntarea pentru termenul de judecata din data de 30.01.2013 ,iar apoi din aceleasi considerente a fost amanata pronuntarea pentru termenul de judecata de astăzi, incheierile de amanare a pronuntarii facand parte integranta din prezenta decizie
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de fata, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, la data de 04.05.2012, sub nr._, reclamanta B. M. l-a chemat în judecată pe pârâtul B. E. - T., solicitând instanței ca, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de divorț ce face obiectul dosarului nr._/325/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara, să dispună pe cale de ordonanță președințială, următoarele: 1. exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă asupra minorilor B. R. – Ailin, născută la data de 04.09.2009, B. C. – M., născută la data de 21.10.2002, B. E. – A., născut la data de 06.06.1999 și B. L. – C. – D., născută la data de 04.03.1998; 2. stabilirea locuinței minorilor B. R. – Ailin, născută la data de 04.09.2009, B. C. – M., născută la data de 21.10.2002, B. E. – A., născut la data de 06.06.1999 și B. L. – C. – D., născută la data de 04.03.1998, la reclamantă; 3. obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor, în funcție de veniturile realizate.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este căsătorită cu pârâtul din data de 28.01.1998, conform Certificatului de căsătorie . nr._/28.01.1998, iar din această căsătorie au rezultat minorii B. R. – Ailin, născută la data de 04.09.2009, B. C. – M., născută la data de 21.10.2002, B. E. – A., născut la data de 06.06.1999 și B. L. – C. – D., născută la data de 04.03.1998.
Reclamanta a mai arătat că relațiile dintre dumneaei și pârât s-au deteriorat de aproximativ 9 ani, că pârâtul se manifesta violent din punct de vedere fizic și verbal atât față de dumneaei, cât și față de minori și că acesta îi adresa injurii, consuma alcool, pleca nopțile de acasă și nu contribuia la întreținerea minorilor, majoritatea salariului cheltuindu-l pe alcool.
În continuare, reclamanta a arătat că din cauza scandalurilor pe care pârâtul le provoca, a hotărât de comun acord cu acesta (care inițial a fost de acord cu divorțul, însă ulterior s-a răzgândit), ca dumneaei să se mute împreună cu minorii la un verișor, urmând să-și caute o locuință cu chirie și să-și ia lucrurile de la pârât de îndată ce s-ar fi acomodat în respectiva locuință.
A mai învederat reclamanta că în ziua de Paști a fost la serviciu în tura de noapte, iar minorii C. și A. au rămas la pârât, urmând ca acesta să-i aducă înapoi a doua zi de dimineață, lucru pe care pârâtul nu l-a mai făcut și că de atunci acesta nu i-a mai permis nici să-i vadă pe cei doi minori, nici să-și ia lucrurile personale.
În final, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 581 C.proc.civ., respectiv: urgența; cu privire la această condiție, reclamanta a menționat că pârâtul nu-i permite nici măcar să-i viziteze pe cei doi minori care în prezent se află la domiciliul acestuia și care sunt foarte atașați sufletește de dumneaei întrucât dumneaei s-a ocupat tot timpul de creșterea și educarea acestora, pe când pârâtul este o fire neglijentă, violentă, fiind consumator de băuturi alcoolice și neacordându-le atenția cuvenită; vremelnicia; cu privire la această condiție reclamanta a menționat că a solicitat ca instanța să stabilească locuința minorilor la dumneaei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de divorț ce face obiectul dosarului nr._/325/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara, cu termen de judecată la data de 12.06.2012, neprejudecarea fondului litigiului, condiție cu privire la care reclamanta a precizat că fondul litigiului se va soluționa în dosarul de divorț nr._/325/2012 al Judecătoriei Timișoara.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 581 C.proc.civ.
La termenul de judecată din data de 31.05.2012 pârâtul reclamant reconvențional a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională.
Pe calea întâmpinării, pârâtul a solicitat respingerea în totalitate a acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul reclamant reconvențional a solicitat exercitarea autorității părintești față de minorii B. R. – Ailin și B. L. - C. - D. în mod exclusiv de către dumnealui, stabilirea locuinței acestora la domiciliul dumnealui și obligarea reclamantei pârâte reconvențional la plata unei contribuții lunare de întreținere în favoarea copiilor minori, în cuantum de ¼ din venitul net lunar, pentru cheltuielile ocazionate cu creșterea, educarea și îngrijirea acestora, de la momentul pronunțării hotărârii în prezentul dosar și până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului de fond nr._/325/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara.
Pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că la data de 06.04.2012 reclamanta a părăsit domiciliul comun împreună cu toți cei patru copii, respectiv: B. R. - Ailin, B. C. - M., B. E. - A., B. L. – C. - D. și a locuit cu actualul său concubin într-o singură cameră, iar domniei sale nu i-a permis să păstreze legături personale cu minorii.
Pârâtul a menționat că în data de 15.04.2012, minorii B. E. - A. și B. C. - M. s-au întors în mod voluntar la domiciliul dumnealui, îngroziți fiind de condițiile insalubre și imorale în care au fost nevoiți să trăiască timp de aproximativ 10 zile, în timpul petrecut la reclamantă aceștia fiind nevoiți să trăiască într-o casă dărăpănată, în aceeași cameră împreună cu concubinul mamei, că întâmplările petrecute în acea locuință au fost relatate au fost relatate de către cei doi copii și în fața asistenților sociali din . speranța intervenției instituțiilor abilitate în reglementarea situației deosebit de nepotrivită care s-a creat, cu atât mai mult cu cât până în acest moment ceilalți doi copii minori au fost nevoiți să trăiască în condițiile mai sus arătate, minora B. L. - C. - D. exprimându-și chiar dorința de a se întoarce la domiciliul dumnealui, însă nefiind lăsată de reclamantă.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul reclamant reconvențional a arătat că din momentul separării în fapt, minora B. L. – C. - D., elevă în clasa a VIII-a la Școala cu clasele I-VIII nr. 20 din cadrul Colegiului Tehnic „Electrotimiș”, nu a mai frecventat cursurile acestei școli, având nenumărate absențe nemotivate, fiindu-i interzis de reclamantă să se prezinte la școală în vederea finalizării anului școlar.
Pârâtul reclamant reconvențional a mai arătat că minora B. L. - C. - D. și-a exprimat dorința de a se întoarce la domiciliul dumnealui, atât telefonic față de dumnealui, cât și față de minorii B. E. - A. și B. C. - M. întrucât acolo este locul în care aceasta a locuit încă de la naștere în care a fost integrată într-o anumită comunitate socială și școlară, fiind vădit afectată din punct de vedere psihic de ruperea de casa părintească, de școala pe care o frecventa, de prietenii și vecinii cu care își petrecea timpul.
Referitor la minora B. R. Ailin pârâtul reclamant reconvențional a arătat că până la separarea în fapt aceasta frecventa grădinița aferentă Școlii Generale nr. 20, din luna septembrie 2011, însă în prezent nu mai are posibilitatea să facă acest lucru, nefiind adusă de reclamantă de mai mult de 2 luni și că această minoră are o vârstă foarte fragedă, iar condițiile de care beneficiază în prezent reclamanta sunt mai mult decât inadecvate pentru creșterea și îngrijirea minorei respective.
Pârâtul reclamant reconvențional a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 C.proc.civ., referitoare la caracterul urgent, caracterul vremelnic și neprejudicierea fondului cauzei.
Cu privire la condiția caracterului urgent, pârâtul reclamant reconvențional a arătat că soluționarea cauzei pe calea dreptului comun nu poate asigura o protecție eficace a drepturilor copiilor minori, urgența fiind justificată de situația școlară a minorei B. L. - C. - D. care dacă nu se va prezenta la cursuri în continuare se va găsi în situația nedorită de a repeta anul școlar, de situația socială a acestei minore care nu mai are contact cu prietenii, colegii și vecinii cu care își petrecea timpul și de situația minorei B. R. - Ailin care nu a mai mers la Grădinița Școlii Generale nr. 20 și care împreună cu sora sa mai mare este nevoită să conviețuiască în aceeași cameră împreună cu reclamanta pârâtă reconvențional și cu actualul concubin al acesteia.
Cu privire la condiția caracterului vremelnic, pârâtul reclamant reconvențional a menționat că soluția ce se va pronunțata în prezentul dosar produce efecte temporar, până la rămânerea irevocabilă a cererii de divorț.
Pârâtul reclamant reconvențional a arătat că fondul cauzei nu poate fi prejudiciat deoarece prin hotărârea ce se va pronunța asupra divorțului instanța de fond va stabili în mod definitiv și irevocabil căruia dintre părinți îi vor fi încredințați minorii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 398, art. 496, art. 529 C.civ., art. 115 și art. 119 rap. la art. 581 C.proc.civ., art. 274 C.proc.civ.
La termenul de judecată din data de 14.06.2012 reclamanta pârâtă reconvențional a depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională și răspuns la întâmpinarea pârâtului.
Prin intermediul întâmpinării la cererea reconvențională, reclamanta pârâtă reconvențional a solicitat respingerea acestei cereri.
În motivare, reclamanta pârâtă reconvențional a arătat că în data de 04.04.2012, în urma unei discuții avute cu pârâtul, a hotărât de comun acord cu acesta ca dumneaei să se mute din locuința familială împreună cu cei 4 minori, inițial la un verișor, urmând ca ulterior aceasta să caute o locuință cu chirie, în cel mai scurt timp posibil.
Reclamanta pârâtă reconvențional a menționat că s-a înțeles cu pârâtul ca, după câteva zile, să revină în locuința familială pentru a-și lua lucrurile personale și pe cele ale copiilor, pe care dumneaei le-a achiziționat fără contribuția pârâtului, însă acesta nu i-a permis accesul în locuință și a amenințat-o cu moartea și cu faptul că îi va lua pe copii la locuința dumnealui și-i va determina să fie împotriva dumneaei, lucru care s-a și întâmplat.
În continuare, reclamanta pârâtă reconvențional a arătat că în ziua de Paști, la insistențele pârâtului, cei doi minori, A. și C., au acceptat să meargă 2 zile în vizită la acesta pentru a merge și la rugă în localitatea G., însă pârâtul i-a influențat negativ și nu le-a mai permis din acea noapte să se întoarcă acasă și să ia legătura cu dumneaei și că mai mult, pârâtul a depus o sesizare la Protecția Copilului împotriva domniei sale, determinându-i pe copii să mintă că dumneaei ar locui cu un alt partener și că purtarea dumneaei este necuviincioasă, sesizare în urma căreia s-a constatat însă că dumneaei are condiții decente de trai și că susținerile pârâtului sunt nefondate.
A mai învederat reclamanta că în momentul în care a solicitat transferul minorei B. L. – C. – D. de la școala din Timișoara la Beregsau M., în data de 23.04.2012, aceasta se afla în vacanța de Paști și că această minoră frecventa cursurile Școlii Beregsau M., nefiind adevărată susținerea pârâtului în sensul că minora ar avea absențe nemotivate, iar dumneaei i-ar fi interzis să se prezinte la școală.
De asemenea, reclamanta pârâtă reconvențional a mai precizat că pârâtul îi urmărește pe dumneaei și pe minori, că îi amenință cu moartea, că în data de 14.05.2012, când dumneaei se întorcea de la serviciu, acesta a urmărit-o și a lovit-o din spate, lăsând-o inconștientă și fugind de la locul faptei, fapt în urma căruia aceasta a necesitat 5 zile de îngrijiri medicale așa cum rezultă din Certificatul medico – legal nr. 678/15.05.2012 și din Fișa de examinare nr. 9589/14.05.2012.
S-a mai învederat de către reclamanta pârâtă reconvențional că dumneaei s-a ocupat de cei 4 minori, aceștia beneficiind de consiliere psihologică în cadrul școlii în care învață (potrivit adeverinței nr. 1262/08.06.2012 emisă de Fundația de Abilitare „S.”), că dumneaei s-a implicat activ în toate activitățile de susținere a școlii, că participa la ședințele cu părinții și se interesa de situația școlară a copiilor, lucruri pe care pârâtul nu le-a făcut niciodată, că aceste susțineri sunt probate prin cele 2 adrese intitulate „Apreciere” emise de către învățătoarele celor 3 minori, B. E. – A., B. L. – C. – D. și B. C. – M., că mai mult, dumneaei a depus efort în vederea obținerii unui mijloc de transport pentru copii din satul Rudicica unde locuia împreună cu pârâtul înainte de despărțirea în fapt, către școala din Timișoara, apelând la forurile județene și comunale îndreptățite, că dumneaei se interesa de sănătatea copiilor și îi ducea la controale periodice la medic, fapt ce rezultă și din Adeverința medicală emisă la data de 06.06.2012 de către medicul de familie.
A mai menționat reclamanta pârâtă reconvențional că din desenele realizate de minora B. C. – M. care se află la pârât și din poezia dedicată mamei cu ocazia zilei de 8 Martie, rezultă cu desăvârșire atașamentul acestei minore față de mamă, impunându-se astfel ca minorii să nu mai fie lăsați în continuare la pârât, acesta fiind consumator de băuturi alcoolice și o fire neglijentă și violentă.
În final, reclamanta pârâtă reconvențional a arătat că din cauza agresiunilor, amenințărilor și a faptului că pârâtul reclamant reconvențional o urmărește încontinuu, dumneaei nu se află în siguranță nici măcar în locurile publice, motiv pentru care a solicitat instituirea unui ordin de protecție în dosarul nr._/325/2012 al Judecătoriei Timișoara.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 și urm. C.proc.civ.
Prin precizarea cererii reconvenționale depusă la dosar la data de 26.06.2012 (fila 60), pârâtul reclamant reconvențional a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către dumnealui inclusiv cu privire la minorii B. C. – M. și B. E. – A., stabilirea domiciliului acestora la dumnealui și obligarea reclamantei – pârâte – reconvențional la plata pensiei de întreținere până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond nr._/325/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara, având ca obiect divorț cu minori.
Pârâtul reclamant reconvențional a arătat că dintr-o eroare materială nu a solicitat exercitarea autorității părintești și asupra celor 2 minori menționați mai sus care locuiesc în prezent la domiciliul dumnealui, fiind evidentă intenția domniei sale de a exercita în mod exclusiv autoritatea părintească și asupra acestor minori, intenție ce rezultă și din conținutul cererii reconvenționale.
Reclamanta a depus la dosar concluzii scrise prin care a reiterat susținerile din acțiune.
Prin sentinta civila nr. 3516/14.09.2012 pronuntata de Judecatoria Timisoara s-a admis cererea principală formulată de reclamanta B. M., împotriva pârâtului B. E. – T., si pe cale de consecință:
S-a dispus ca autoritatea părintească cu privire la minorii B. R. – Ailin, născută la data de 04.09.2009, B. C. – M., născută la data de 21.10.2002, B. E. – A., născut la data de 06.06.1999 și B. L. – C. – D., născută la data de 04.03.1998, să fie fi exercitată exclusiv de către reclamantă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/325/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara.
S-a stabilit locuința minorilor B. R. – Ailin, născută la data de 04.09.2009, B. C. – M., născută la data de 21.10.2002, B. E. – A., născut la data de 06.06.1999 și B. L. – C. – D., născută la data de 04.03.1998, la reclamantă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/325/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara.
A fost obligat pârâtul să plătească, lunar, reclamantei, pentru minorii B. R. – Ailin, născută la data de 04.09.2009, B. C. – M., născută la data de 21.10.2002, B. E. – A., născut la data de 06.06.1999 și B. L. – C. – D., născută la data de 04.03.1998, o cotă de 1/2 din salariul său net lunar, cu titlu de pensie de întreținere, începând de la data pronunțării sentinței - 14.09.2012 și până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/325/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional B. E. – T., având domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat Bot C., situat în municipiul Timișoara, ., ., jud. T., în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențional B. M., cu domiciliul procedural ales în municipiul Timișoara, .. 25, . – la avocat T. A..
Pentru a hotara astfel, instanța a reținut următoarele:
Din certificatul de căsătorie . nr._, eliberat la data de 28.01.1998, de Consiliul Local al C. Moșnița Nouă (fila 7 dosar), rezultă că părțile s-au căsătorit la data de 28.01.1998.
Din căsătoria părților au rezultat minorii B. R. – Ailin, născută la data de 04.09.2009, așa cum rezultă din Certificatul de naștere . nr._, eliberat la data de 08.09.2009, de către Consiliul Local al Municipiului Timișoara (fila 8), B. C. – M., născută la data de 21.10.2002, așa cum rezultă din Certificatul de naștere . nr._, eliberat la data de 28.10.2002 de către P. Municipiului Timișoara (fila 9), B. E. – A., născut la data de 06.06.1999, așa cum rezultă din Certificatul de naștere . nr._, eliberat la data de 10.06.1999 de către P. Municipiului Timișoara (fila 10) și B. L. – C. – D., născută la data de 04.03.1998, așa cum rezultă din Certificatul de naștere . nr._, eliberat la data de 11.03.1998 de către P. Municipiului Timișoara (fila 11).
Reclamanta a formulat o acțiune de divorț împotriva pârâtului, ce face obiectul dosarului nr._/325/2012 al Judecătoriei Timișoara, cu prim termen de judecată la data de 12.06.2012, așa cum rezultă din dovada de înregistrare a acțiunii, aflată la fila 12 a dosarului.
Martora R. C., audiată la propunerea pârâtului, a declarat că în Rudicica este vecină cu părțile, că acestea aveau conflicte ca în orice familie, că reclamanta și cei 4 copii au plecat la un moment dat în alt . motivul plecării, că după un timp minorii C. și A. s-au întors la tată unde stau și în prezent și unde sunt bine îngrijiți, că reclamanta i-a mai contactat telefonic pe aceștia de când s-au întors la tată, că a văzut Poliția în fața porții părților, dar că nu știe cine a chemat-o și de ce, că pârâtul bea alcool ca orice om, că l-a văzut pe acesta beat și că minorii erau luați la școală cu microbuzul școlii și că pe fetiță o duceau și o aduceau de la grădiniță soții pe rând.
Martora S. V., audiată la propunerea pârâtului, a declarat că nu știe de ce a plecat reclamanta de acasă, că minorii C. și A. i-au răspuns, la întrebarea sa, că le este bine în Beregsau, că nu știe de ce aceștia nu s-au mai întors acasă la mamă, că tatăl se ocupă bine de ei că și că nu știe că reclamanta ar avea un concubin.
Martora G. E. – I., audiată la propunerea pârâtului, a arătat că înainte de a pleca de la domiciliul comun, reclamanta i-a mărturisit că pârâtul bea, că nu se mai înțelege cu el, că acesta o bate; aceasta a mai declarat că atunci când locuiau în Rudicica, toți copiii erau bine îngrijiți de amândoi părinții, că cei doi minori rămași în grija tatălui i-au spus că doresc să rămână cu tatăl pentru că sunt bine îngrijiți, pe când la mamă, în Beregsau, erau geamuri sparte și șobolani și că atunci când a vorbit odată cu minora R. la telefon, aceasta plângea și i-a spus că dorește să vină la tată, însă nu îi dă voie mama; de asemenea, respectiva martoră a mai declarat că minora L. se înțelege foarte bine cu mama sa și că aceasta i-a mărturisit că dorește să scape de băiatul pe care i l-a prezentat mama pentru că nu îl place; totodată, a mai declarat martora G. E. – I. că a văzut Poliția de 2 ori în fața casei din Rudicica, fiind chemată de reclamantă pentru că pârâtul băuse.
Martorul H. G. – D., audiat la propunerea reclamantei, a declarat că este un vechi prieten al acesteia, că reclamanta i-a spus că nu se mai înțelege cu soțul și că dorește să plece din Rudicica, dumnealui oferindu-i găzduire întrucât are 2 case, că inițial reclamanta a venit cu toți cei 4 copii în Beregsau, însă ulterior doi dintre aceștia au plecat înapoi la tată de unde nu au mai fost lăsați să se întoarcă la mamă, că atunci când au venit copiii erau foarte stresați, fiindu-le frică de tatăl lor, însă acum sunt liniștiți, că tatăl îi sună la ore târzii din noapte, lucru pe care îl știe de la reclamantă, că în Beregsau condițiile sunt bune, mama și cei doi minori având două camere, bucătărie și încălzire cu lemne, că mama i-a văzut și pe ceilalți doi copii care erau aduși de sâmbătă până duminică și care erau neîngrijiți, murdari, stresați, ei nemaidorind să se întoarcă la tatăl lor, că după ce inițial au locuit la un verișor de-al reclamantei, timp de aproximativ 2 luni de zile, în prezent reclamanta și minorii locuiesc în casa bunicii dumnealui, că dumnealui a auzit-o o singură dată la început pe minora R. plângând și spunând că dorește la tatăl ei, că reclamanta nu le trimite copiilor care locuiesc cu tatăl bani sau bunuri și că reclamanta le permitea celor 2 copii să ia legătura cu tatăl lor.
Martora G. V., audiată la propunerea reclamantei, a arătat că pârâtul este un om care consumă băuturi alcoolice în mod frecvent, că nu l-a văzut niciodată treaz pe acesta, că este agresiv, că a văzut-o pe reclamantă la serviciu bătută, cu vânătăi la ochi, că aceasta îi telefona noaptea pentru a se plânge de agresiunile soțului, că adesea reclamanta era nevoită să apeleze la 112, că atunci când familiei i-a ars casa, iar reclamanta s-a refugiat împreună cu copiii la dumneaei timp de 3 luni, pârâtul a venit o singură dată să-i viziteze, însă era foarte beat, că întrucât nu mai putea suporta condițiile din Rudicica, reclamanta împreună cu cei 4 copii au plecat de acasă în Beregsau, unde aceasta s-a ocupat în condiții foarte bune de minori, că între timp doi dintre copii au fost luați de tată la fostul domiciliu comun, însă în prezent doar minorul E. mai locuiește cu pârâtul, că incendiul de la domiciliul soților, provocat de un scurt circuit la o priză, s-a repetat, motiv pentru care chiar dumneaei a sfătuit-o pe reclamantă să plece de acasă pentru a nu se întâmpla o tragedie, că de copii s-a ocupat în principal mama și că nu l-a văzut pe pârât să fie foarte preocupat de soarta copiilor.
Referatul de anchetă socială efectuat de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei C. Săcălaz, comunicat la dosar cu adresa nr. 4459/17.05.2012 (filele 109-111 dosar) confirmă faptul că separarea soților B. este cauzată de agresivitatea soțului, de certurile permanente dintre soți și de consumul de băuturi alcoolice pe fondul cărora soțul devenea agresiv verbal și fizic cu familia; în acest referat se mai arată că pentru a păstra familia, soțul recurgea la șantaj emoțional cu copiii și amenințări telefonice, încercând astfel să-și constrângă soția să revină la domiciliul conjugal, că reclamanta a părăsit domiciliul conjugal împreună cu cei patru copii, stabilindu-se cu aceștia în localitatea Beregsau M. într-un spațiu oferit de o cunoștință, considerând că mediul stresant, agresiv și violent nu este indicat pentru o bună dezvoltare a copiilor, că reclamanta a considerat că este bine să se mențină o relație între tată și copii, permițându-le acestora să-și viziteze tatăl.
S-a mai învederat în respectivul referat că din discuția purtată cu minora de 13 ani (B. L. – C. – D.) a rezultat că aceasta este foarte liniștită la mamă unde dorește să locuiască împreună cu frații săi, neconsiderând posibilă o separare a fraților pentru a nu fi traumatizați psihic de către tată, iar reclamanta consideră că relațiile cu soțul sunt iremediabil deteriorate, că în interesul copiilor a solicitat divorțul și încredințarea acestora spre creștere, educare și îngrijire, cu obligarea tatălui la plata unei contribuții de întreținere și că este de acord ca tatăl să păstreze legătura cu copiii, însă fără a recurge la acte sau fapte care să afecteze starea psiho - socială a acestora.
În acest referat s-a menționat, totodată, că nu s-au constatat situații de abuz, violență sau neglijare a copiilor de către mamă, aceștia fiind foarte detașați în declarații și afirmații.
În ceea ce privește situația materială, s-a menționat în referat că venitul lunar al reclamantei constă în retribuția tarifară lunară în sumă de aproximativ 809 lei, la care se adaugă alocația lunară de stat pentru sprijin în cuantum de 84 lei (pentru cei doi copii) și bonurile de masă și că nivelul de trai este modest, dar bine distribuit pentru acoperirea cheltuielilor cu întreținerea familiei, iar cu privire la situația locativă, s-a menționat că reclamanta locuiește împreună cu copiii într-o cameră din incinta unui imobil, proprietatea unei cunoștințe, cu acces la bucătărie, întregul imobil fiind mobilat corespunzător, dotat cu apă curentă, electricitate, încălzire cu sobe pe lemne și corespunzător din punct de vedere igienico – sanitar, condițiile locative fiind corespunzătoare pentru îngrijirea copiilor.
Potrivit art.581 al.1 C.pr.civ., instanța va putea ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Art.613 ind. 2 C.pr.civ. prevede la rândul său că instanța poate lua, pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru copii și la folosirea locuinței.”
Așadar, în situația în care se solicită luarea măsurii vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori, până la soluționarea procesului de divorț a părinților acestora, cum este și cazul de față, chiar legea apreciază, în mod expres, existența urgenței și deci admisibilitatea ordonanței, art.613 ind. 2 C.pr.civ. făcând trimitere la procedura ordonanței președințiale, urgența fiind stabilită de legiuitor.
Consacrarea acestui text de lege s-a făcut în considerarea faptului că procesul de divorț durează un anumit timp, care, în general, este mai mare în cazul în care există și copii, timp în care se poate întâmpla ca situația de drept să nu mai corespundă cu cea de fapt, iar minorii, ale căror interese trebuie ocrotite, nu trebuie să sufere nici un moment din cauza neînțelegerilor intervenite între părinții lor.
Vremelnicia măsurii decurge de asemenea din formularea textului, efectele acesteia fiind temporizate de soluționarea procesului de divorț și adoptarea măsurii asupra fondului cu acel prilej.
În ce privește a treia condiție pe care ordonanța președințială trebuie să o îndeplinească, aceasta presupune că măsura luată să nu prejudece fondul dreptului, ceea ce înseamnă că instanța nu are de cercetat fondul cauzei ci trebuie să facă numai o examinare sumară asupra aparenței dreptului.
Prin prisma celor de mai sus ordonanța președințială apare a fi o procedură specială care are în vedere rezolvarea unor situații urgente, care nu pot fi supuse dreptului comun, urmând ca la soluționarea cererii să fie avut în vedere interesul minorului care reprezintă criteriul principal în evaluarea oportunității adoptării unei măsuri.
Potrivit art.2, art.31 al.2 din Legea nr.272/2004, art.97 din Codul familie, care sunt în acord cu art. 3 din Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată la 20.11.1998, de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Așadar, la luarea măsurii încredințării minorilor unuia dintre părinți, trebuie să se țină seama exclusiv de interesul acestora, interes care se apreciază în raport cu vârsta copiilor, atașamentul lor față de unul dintre părinți, garanțiile morale și materiale pe care aceștia le prezintă, gradul de afecțiune ce-l au față de copil, cu un cuvânt instanțele trebuie să aprecieze la care dintre părinți copilul are condiții optime de dezvoltare și creștere.
În speță, separarea în fapt a părinților a creat, așa cum s-a mai arătat, o situație incertă în ceea ce privește modalitatea de exercitare a drepturilor și obligațiilor părintești, situație care, în interesul superior al minorilor trebuie fie stopată și clarificată, în sensul stabilirii provizorii a modalitatii de exercitare a autoritatii parintesti si a locuintei minorilor, până la soluționarea procesului de divorț al părților.
Probatoriul administrat a relevat faptul că, dupa separarea sotilor, trei dintre cei patru copii minori ai părților se afla în grija exclusivă a reclamantei, care le oferă condiții bune pentru creștere și educare, corespunzătoare pe plan material și moral, că manifestă afecțiune și atașament față de copii și preocupare pentru educația lor. Reclamanta s-a ingrijit ca minorii sa beneficieze de consiliere psihologică în cadrul școlii în care învață (potrivit adeverinței nr. 1262/08.06.2012 emisă de Fundația de Abilitare „S.”), s-a implicat activ în toate activitățile de susținere a școlii: participa la ședințele cu părinții și se interesa de situația școlară a copiilor, asa cum reiese din adresele intitulate „Apreciere” emise de către învățătoarele celor 3 minori, B. E. – A., B. L. – C. – D. și B. C. – M., reclamanta a fost cea care a contribuit la obținerea unui mijloc de transport pentru copii din satul Rudicica unde locuia împreună cu pârâtul înainte de despărțirea în fapt, către școala din Timișoara, apelând la forurile județene și comunale îndreptățite, tot reclamanta se interesa de sănătatea copiilor și îi ducea la controale periodice la medic, fapt ce rezultă și din Adeverința medicală emisă la data de 06.06.2012 de către medicul de familie.
Din declaratia martorei G. Vorica s-a retinut că, atunci când familiei i-a ars casa, iar reclamanta s-a refugiat împreună cu copiii la martora pentru o perioada de 3 luni, pârâtul a venit o singură dată să-i viziteze, însă era foarte beat.
Datorita faptului ca paratul este o persoana care consuma alcool si in aceasta stare se manifesta violent fata de reclamanta si fata de copiii cei mari, adesea reclamanta era nevoită să cheme Politia. Acest aspecte le-au relatat si martorii, dar si minora B. C. M. care a aratat ca tatal se purta urat cu fratii cei mari cand era beat, in fiecare zi el isi lua cate un flacon de bere si, cand acesta se termina, ii trimitea pe copii sa mai cumpere altul pana ce se imbata. Minora a mai aratat ca atunci cand se imbata, tatal ii ameninta pe copii ca „vine peste ei si ii omoara”. Pe de alta parte, retinem ca afirmatiile facute de minorul B. E. – A. legate de relatia exraconjugala a reclamantei, nu se coroboreaza cu probele administrate in cauza.
Manifestarile necorespunzatoare ale paratului au determinat prima instanta a considera ca, provizoriu, este necesar a-l exclude pe tata din cotitularitatea autoritatii parintesti. Desi acesta a afirmat interesat in cresterea si educarea minorilor, prin faptele descrise mai sus, el este departe de a fi un model pentru minori. Pentru aceste motive instanța a apreciat că este în interesul tututror celor patru minori ai părților: B. R. – Ailin, născută la data de 04.09.2009, B. C. – M., născută la data de 21.10.2002, B. E. – A., născut la data de 06.06.1999, B. L. – C. – D., născută la data de 04.03.1998 ca, până la soluționarea procesului de fond având ca obiect divorțul părinților lor ce face obiectul dosarului nr._/325/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara, autoritatea parinteasca asupra lor sa fie exercitata doar de catre reclamanta iar locuinta minorilor sa fie stabilita tot la reclamanta. F. de toate imprejurarile expuse mai sus, s-a apreciat ca este in interesul superior și al minorului B. E. – A. ca exercitarea autoritatii parintesti asupra sa sa revina mamei, iar nu tatalui.
Instanta de fond a admis și petitul accesoriu, privitor la obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor, având în vedere prevederile art. 516 C.civ., conform cărora obligația de întreținere există între rudele în linie dreaptă, ale art. 406 C.civ. potrivit cărora rudenia este în linie dreaptă în cazul descendenței unei persoane dintr-o altă persoană, părinții și copiii fiind rude de gradul întâi, ale art. 525 al. 1 C.civ., conform cărora părinții datorează întreținere minorului care se află în nevoie, dacă acesta nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri, dar și ale art. 529 al. 1 C.civ., conform cărora întreținerea se datorează potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, și ale art. 529 al.2 C.civ. care prevăd că, atunci când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o doime din venitul său net lunar pentru patru copii, precum și ale art. 530 al.3 C.civ., conform cărora pensia de întreținere, ca modalitate de executare a obligației de întreținere (art. 530 al.2 C.civ.), se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere, ea urmând să fie plătită, în lipsa acordului părților, la termenele stabilite prin hotărâre judecătorească, așa cum prevede art. 533 al. 1 C.civ., și, ca urmare va obliga pârâtul să plătească, lunar, reclamantei, pentru minorii B. R. – Ailin, născută la data de 04.09.2009, B. C. – M., născută la data de 21.10.2002, B. E. – A., născut la data de 06.06.1999, B. L. – C. – D., născută la data de 04.03.1998 o cotă de 1/2 din salariul său net lunar, cu titlu de pensie de întreținere, începând de la data de 04.05.2012, până la soluționarea acțiunii ce face obiectul dosarului nr._/325/2012 al Judecătoriei Timișoara.
Pentru aceste considerente, cererea reconventionala a fost respinsa ca neintemeiata.
Impotriva sentintei civile nr. 3516/14.09.2012 ,pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosar nr,_ a declarat recurs paratul recurent Brandas E. T. inregistrat la Judecatoria Timisoara la 01.10.2013 prin care a solicitat instantei admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii recurate in sensul respingerii in totalitate a actiunii reclamantei ca neîntemeiată si admiterea cererii reconventionale formulate de parat, fara cheltuieli de judecata.
In motivarea recursului sau recurentul a apreciat ca solutia data de instanta de fond este data cu aplicarea gresita a legii .
Din depozitiile martorilor si din interogatoriul reclamantei, rezulta faptul ca aceasta a parasit domiciliul comun impreuna cu cei patru copii ai partilor, locuind impreuna cu actual concubin ( martorul H. G. audiat la propunerea reclamantei ) . ,nepermițându-i sa pastreze legaturi personale cu minorii.
In data de 15.04.2012 minorii Brandas E. A. si Brandas C. M. s-au intors in mod voluntar la domiciliul recurentului, ingriziti de conditiile insalubre si imorale in care au fost nevoiti sa traiasca aproximativ 1o zile. In timpul petrecut la reclamanta minorii au locuit . in aceeasi camera cu concubinul paratei.
Prima instanta a admis in intregime actiunea introductiva ajungandu-se . situatiei minorilor si vointei acestora.
Prima instanta a interpretat in mod gresit probatolriul administrat, intrucat din depozitiile martorilor rezulta fara urma de dubiu faptul ca in permanenta a manifesat grija si atentie in cresterea si educarea copiilor acestia fiind bine ingrijiti de catre paratul reclamant reconventional.
A mai aratat recurentul ca a depus la dosar inscrisuri din care rezulta ca minora Brandas L. C. D., din momentul separarii in fapt nu a mai frecventat cursurile scolii fiind eleva in clasa a VII-a avand nenumarate absente nemotivare, fiindu-i interzis de reclamanta sa se prezinte la scoala.
Minora Brandas R. Ailin de la separarea in fapt a sotilor nu mai frecventeaza cursurile gradinitei aferentei Scolii Generale nr. 20.
În ceea ce o priveste pe minora Bransas C. M., aceasta s-a intors de buna voie la domiciliul paratului cu toate ca reclamante i-a interzis minorei sa se intoarca la parat si a influientat-o ..
A mai invocat paratul recurent că din depozitiile martorilor rezulta fara urma de dubiu ca el este un bun tata ,fapt relatat atat de S. V. cat si de martora G. E..
In drept a invocat prev. art. 304 ind. 1, 304 pct. 9, 312, 581 si 582 Cod procedura civila.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate precum si raportat la prev. art.304 ind. 1 C pr. civ, instanta il va respinge ca nefondat avand in vedere urmatoarele considerente:
Prima instanta, Judecatoria Timisoara in procedura ordonantei presedintiale a dispus ca autoritatea parinteasca privind pe minorii B. R. – Ailin, născută la data de 04.09.2009, B. C. – M., născută la data de 21.10.2002, B. E. – A., născut la data de 06.06.1999 și B. L. – C. – D., născută la data de 04.03.1998, să fie fi exercitată exclusiv de către reclamantă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/325/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara si a stabilit locuința minorilor minorilor B. R. – Ailin, născută la data de 04.09.2009, B. C. – M., născută la data de 21.10.2002, B. E. – A., născut la data de 06.06.1999 și B. L. – C. – D., născută la data de 04.03.1998, la reclamantă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/325/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara.
Criticile aduse de recurentul Brandas E. T. in prezentul recurs nu vor fi primite de catre instanta de recurs ,intrucat din analiza pieselor aflate la dosarul de fond, instanta de recurs va retine ca prima instanta a facut o analiza judiciosa a intregului probatoriu administrat in cauza si a apreciat ca fiind in interesul celor 4 minori ca masura exercitarii autoritatii parintesti sa fie exercitata exclusiv de catre mama reclamanta ,in mod provizoriu ,pana la solutionarea dosarului de fond nr ._/325/2012 al Judecatoriei Timisoara, in mod irevocabil.
Declaratia minorului Brandas E. A. data in fata primei instantei si invocata de catre recurent in sustinerea recursului precum si imprejurarea ca minorii Brandas E. A. si Brandas C. M. s-au reintors temporar la domiciliul tatalui nu sunt de natura a atrage nelegalitatea hotararii pronuntata de instanta de fond,pozitiile celor doi minori trebuind coroborate cu intregul material probator administrat in fata instantei de fond, din continutul acestora rezultand ca este in acord cu interesul superior al minorilor de a locui provizoriu impreuna cu mama acestora ,reclamanta in prezenta cauză, pana la solutionarea actiunii de fond avand ca obiect exercitarea autoritatii parintesti ,din probatoriul administrat in cauza rezultand ca paratul consuma in mod frecvent alcool avand manifestari necorepunzatoare inclusiv fata de minori ,in stare de ebrietate, fapt ce prejudiciaza cresterea si dezvoltarea armonioasa a acestora.
Pentru considerentele expuse mai sus constatand ca prima instanta a facut aplicarea corecta a prev art.581 C pr civ atunci cand a constatat indeplinirea cumulativa in cauza a urgentei,vremelniciei si neprejudicierii fondului masurilor solicitate, va respinge recursul formulat de paratul recurent B. E. T.,împotriva sentintei civile nr. 3516/14.09.2012,pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosar nr._ ,în contradictoriu cu reclamanta intimată B. M..
In baza art.274 C pr civ va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de paratul recurent B. E. T.,împotriva sentintei civile nr. 3516/14.09.2012,pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosar nr._ ,în contradictoriu cu reclamanta intimată B. M..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Ianuarie 2013.
Președinte, A. I. | Judecător, D. J. | Judecător, S. B. |
Grefier, M. L. |
Red.A.I
Tehnored. L.M
2ex-27.02.2013
Prima instanta-D. Popeti
| ← Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 860/2015.... | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
