Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 579/2012. Tribunalul TIMIŞ
Comentarii |
|
Decizia nr. 579/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 06-09-2012 în dosarul nr. 579/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 579/A
Ședința publică din 6 septembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul B. P. împotriva sentinței civile nr._/19.04.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Agenția D. Statului, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă apelantul, personal, asistat de avocat S. P., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată și depune copia sentinței civile nr. 137/06.06.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ *, cu titlu de practică judiciară.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr._ la data de 12.12.2011 și precizată la data de 22.03.2012 petentul B. P. în contradictoriu cu intimata Agenția D. Statului anularea încheierii nr._/23.11.2011 a OCPI T. și pe cale de consecință înscrierea dreptului său de proprietate asupra suprafeței reale a imobilului, de 4860 mp.
În motivare, s-a arătat că prin încheierea atacată s-a respins în mod nejustificat întabularea dreptului de proprietate pentru imobilul retrocedat identificat în CF nr._ Timișoara, motivat de faptul că lipsește actul translativ de proprietate, în condițiile în care nu s-a dispus expres întabularea.
Petentul a arătat că motivația reală a respingerii plângerii este dată de identificarea structurală a imobilului, despre care nu amintește nimic încheierea atacată, fapt de asemenea de natură a atrage nulitatea absolută. Astfel, suprafața reală a imobilului, așa cum reiese din măsurători este de 4860 mp, și nu 4435 mp.
In drept, au fost invocate disp. art. 20 al. 1 din Lg. nr. 7/1996, republicată.
Intimata, deși citată în cauză, nu a înțeles să își formuleze o apărare prin depunerea întâmpinării.
La dosar s-au depus înscrisuri.
La cererea instanței, OCPI T. a depus la dosar lucrarea de carte funciară nr._/23.11.2011.
Prin sentința civilă nr._/19.04.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, s-a respins plângerea formulată de petentul B. P. în contradictoriu cu intimata Agenția D. Statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin încheierea nr._/20.10.2011 a OCPI T. s-a respins cererea petentului de întabulare a dreptului de proprietate conform s.c. nr. 1286/PI/04.05.2009 a Tribunalului T., a deciziilor civile nr. 310/2009, nr. 55/2010 ale CAT, motivat de faptul că „prin aceste hotărâri nu se dispune nimic în ceea ce privește întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, ci se reține doar obligația ADS București de a restitui reclamantului imobilele din notificările formulate de acesta, nefiind îndeplinite cerințele art.20 al.1 din Lg. nr. 7/1996 republicată”.
Cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii menționate a fost respinsă de OCPI T. prin încheierea nr._/23.11.2011, fiind menținută motivarea anterioară.
Se observă că prin s.c. nr. 1286/PI/04.05.2009 a Tribunalului T. s-a respins cererea formulată de către petentă în contradictoriu cu intimata. Apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost admis de către CAT potrivit d.c. nr. 310/2009, care a obligat „pârâta Agenția D. Statului București să restituie reclamantului imobilelel, obiect al notificării formulate de reclamant, nr. 86/06.02.2002 și notificarea nr. 304/16.07.2001, respectiv imobilul din CF nr. 5106 G., nr. top. 33/2-construcții cu anexe-cramă-din . G., cu teren aferent de 5197 mp și CF nr. 6204 G., nr. top 2214-216/3/b, în suprafață de 279 mp”, iar potrivit d.c. nr. 55/A/_ CAT a completat dispozitivul deciziei menționate anterior, în sensul că obligă pârâta ADS București „să restituie reclamantului și imobilele înscrise în CF nr. 4864 G., nr.top.214-216/2”.
Potrivit art.20 al.1 din Lg.nr.7/1996 înscrierile în cartea funciară sunt: intabularea, înscrierea provizorie și notarea, iar potrivit art.47 al.6 din Lg.nr.7/1996 întabularea sau înscrierea provizorie poate fi cerută de orice persoană care, potrivit înscrisului original, hotărârii judecătorești sau hotărârii autorității administrative, urmează să strămute, să constituie, să modifice, să dobândească sau să stingă un drept tabular.
Potrivit art. 48 al. 1, lit. c. din Lg. nr. 7/1996, în cazul de admitere a cererii de înscriere încheierea va cuprinde determinarea dreptului sau a faptului, indicarea numărului cadastral al imobilului și al cărții funciare, precum și a părții cărții funciare în care urmează a se face înscrierea.
Cum în speța de față hotărârile judecătorești în baza cărora s-a solicitat înscrierea nu se încadrează în categoriile reglementate de art. 47 al. 6 din Lg. nr. 7/1996 se apreciază că în mod corect s-a procedat la respingerea cererii de întabulare. La această soluție de respingere, lecturând prev. art. 48 al. 1 din Lg. nr. 7/1996, se apreciază că registratorul nu avea obligația identificării structurale a imobilului.
Astfel, raportat la prevederile art. 20, 47, 48 din Lg. nr. 7/1996, se apreciază că cererea de înscriere a dreptului de proprietate conform s.c. nr. 1286/PI/04.05.2009 a Tribunalului T., a deciziilor civile nr. 310/2009, nr. 55/2010 ale CAT este lipsită de temei, încheierea nr._/23.11.2011 a OCPI T. legală și temeinică, motiv pentru care a respins plângerea formulată și precizată și pe cale de consecință și cererea de înscrierea dreptului său de proprietate asupra suprafeței reale a imobilului, de 4860 mp.
Fără cheltuieli de judecată.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a apelului petentul B. P., solicitând admiterea acesteia, schimbarea sentinței atacate, și admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
În susținerea căii de atac, apelantul a învederat, în esență, că la dosar erau suficiente date de identificare a imobilului și al cărții funciare în care urma a se face înscrierea dreptului său de proprietate. În continuare, a invocat în sprijinul solicitării sale practica jurisprudențială, precum și dispozițiile art. 23 alin. 4 din legea cu nr. 10/2001, dar și împrejurarea că intimata ar fi achiesat tacit la cererea sa intabulare.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în limitele devoluțiunii căii de atac, precum și prin raportare la particularitățile pricinii, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce succed și care vor întregi aparatul argumentativ al judecătoriei.
În adevăr, așa cum rezultă din înscrisurile aflate în compunerea dosarului de fond, petiționarului-apelant i s-au restituit imobilele litigioase prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă. Numai că petiționarul nu a formulat și un petit având de obiect rectificarea cărții funciare în discuție prin radierea dreptului de proprietate al Statului Român și înscrierea dreptului său de proprietate cu titlu de restituire în temeiul hotărârii judecătorești. Context în care instanțele, respectând cu rigoare disponibilitatea procesuală nu au ordonat jurisdicțional prin partea dispozitivă (aceasta fiind și cea care se pune în executare) și rectificarea cărții funciare cu nr._ G. (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 6024) în modalitatea supra anunțată.
Se observă așadar, că, deși rectificarea cărții funciare, în sensul radierii fostului proprietar - Statul Român, și al înscrierii actualului proprietar - petiționarul-apelant reprezintă o consecință logică a constatării nevalabilității titlului celui dintâi și al retrocedării proprietății imobiliare către cel din urmă, aceasta nu operează automat, în lipsa unui titlu care să dispună astfel; în speță, a unei hotărâri judecătorești irevocabile care să prevadă în mod expres restabilirea situației anterioare, prin efectuarea celor două operațiuni de carte funciare mai sus amintite. Și aceasta pentru că, potrivit art. 20 apartenent legii cu nr. 7/1996 republicată incident în speță, potrivit principiului „tempus regit actum” (și care spune că ”Dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie in cartea funciara pe baza actului prin care s-a constituit ori s-au transmis in mod valabil. Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciara, cu consimtamantul titularului dreptului; … Hotărârea judecătoreasca definitiva si irevocabila sau, in cazurile prevăzute de lege, actul autoritatii administrative, vor inlocui acordul de vointa cerut in vederea inscrierii drepturilor reale, daca sunt opozabile titularilor), pentru radierea, și, respectiv înscrierea unui drept real (în speță, cel de proprietate), este necesar, după caz, o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă care să ordone, prin dispozitiv efectuarea acestor operațiuni. Or, prin hotărârile judecătorești de care se prevalează petiționarul, deși s-a dispus restituirea imobilelor litigioase, nu s-a ordonat și rectificarea cărții funciare, în sensul anetemneționat.
Mai mult, potrivit principiului continuității înscrierilor, consacrat de aceiași lege cu nr. 7/1996 (prin al său art. 22, al rândul lui incident, potrivit aceluiași principiu), „Înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută;”. Or, în speță, petiționarul nu a dobândit dreptul său de proprietate de la Statul Român (ce apare înscris ca proprietar tabular), pentru a se efectua direct înscrierea celui dintâi, ci, dimpotrivă, ca urmare a constatării nevalabilității Statului, în cadrul procedurii speciale consacrate legislativ de legea reparatorie cu nr.10/2001 republicată. Devenind îngăduită și chiar obligatorie concluzia că este necesar ca, în prealabil, să se rectifice cartea funciară, apelantul având a uza de o acțiune în rectificare de carte funciară introdusă pe cale principală, prin care, prevalându-se de decizia civilă nr. 310/A7.12.2009 a Curții de Apel Timișoara (rămasă irevocabilă), să solicite restabilirea situației anterioare, conform acestei hotărâri judecătorești, prin radierea dreptului de proprietate al Statului Român și înscrierea dreptului său de proprietate.
Față de cele menționate, tribunalul, în temeiul art. 296 c. pr. civ., urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de apelantul-petent B. P. contra sentinței civile nr._/19.04.2012 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata Agenția D. Statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul-petent B. P., cu domiciliul în A., ., județul A., contra sentinței civile nr._/19.04.2012 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata Agenția D. Statului, cu sediul în București, sector 1, .. 43.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 septembrie 2012.
Președinte, Judecător,
A. A. D. D.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 4/04.10.2012
← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 274/2015. Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1471/2013.... → |
---|