Pretenţii. Decizia nr. 1211/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1211/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 1211/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1211/A
Ședința publică din 26 noiembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: A. A.
Judecător: C. B.
Grefier: A. T.
S-a luat în examinare apelul civil declanșat de către apelanta-pârâtă V. I. contra sentinței civile nr. 1585/10.02.2015 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamanta S.C. D. M. Timișoara S.A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, probe cu înscrisuri de administrat sau excepții de invocat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Timisoara sub nr._ din 16.12.2014, reclamanta S.C. D. M. Timisoara S.A. a chemat în judecată parata V. I., solicitând instantei să oblige pârâtei la plata către reclamanta a sumei de 2.400 lei reprezentând contravaloarea taxelor de penalizare pentru încălcarea prevederilor Regulamentului de functionare al sistemului de parcare Timpark, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că prin H.C.L.M. Timisoara nr. 63/26.02.2013, așa cum a fost completată și modificată prin H.C.L.M.T. Timișoara nr. 203/04.04.2013, nr. 418/30.07.2013, respectiv nr. 49/25.02.2014, a fost aprobat Regulamentul de funcționare al sistemului de parcare TimPark. Sistemul de parcare TimPark se aplică în Municipiul Timișoara prin societatea reclamantă care are calitatea de operator - în zone delimitate prin indicatoare de circulație cu text adițional. (art. 2 din Regulament). Potrivit art. 3 din Regulament in interiorul acestei zone staționarea și parcarea în zilele lucrătoare în intervalul orar 08.00-17.00 este permisă numai în locurile de staționare și parcare semnalizate cu indicatoare de circulație prin plata tarifului de parcare aferent prin intermediul telefoniei mobile (voucher sau SMS) sau prin achiziționarea anticipată a unor abonamente ce trebuie expuse la loc vizibil în interiorul autovehiculului (art. 4 din Regulament). În cazul nerespectării prevederilor Regulamentului societatea reclamantă percepe o taxa de penalizare (art. 6 alin. 1). Situațiile în care se aplică proprietarului autovehiculului taxe de penalizare sunt prevăzute la art. 25 din Regulament. În conformitate cu dispozițiile art. 29 sumele rezultate din exploatarea sistemului și taxele de penalizare se constituie venituri ale societății reclamante în calitate de operator. Așa cum rezultă din înștiințările emise pe seama pârâtei, aceasta, în calitate de proprietar al autoturismului cu nr. de înmatriculare_ a comis abaterile menționate în înștiințări. Aceste abateri au fost constatate de către echipele de control ale societății reclamante la datele arătate în înștiințări. Tot în înștiințări este menționat faptul că pârâta are obligația de a plăti, prin dispoziția ce a fost anexată înștiințării suma de 70 lei, în termen de 15 zile calendaristice. În caz contrar, după expirarea acestui termen, valoarea taxei de penalizare este de 150 lei (art. 26 din Regulament). În consecință, pârâta, deși datorează reclamantei suma de 2.400 lei (150 lei x 16), datorie despre care a luat cunoștință conform somațiilor trimise prin poștă, nu a înțeles să achite această sumă de bunăvoie.
În drept au fost invocate prevederile Regulamentului de funcționare al sistemului TimPark aprobat prin H.C.L.M. Timișoara nr. 63/06.02.2013, precum și prevederile art. 1376-1377 din Noul Cod Civil.
Acțiunea a fost timbrata cu 173 lei taxa de timbru.
Parata a formulat întâmpinare (f. 30, 31) prin care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală în cauza dedusă judecății.
În motivare s-a arătat că nu mai este proprietara autoturismului invocat mai sus, întrucât acest autoturism a fost înstrăinat numitului B. N., potrivit contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat la data de 07.11.2012. Contractul a fast încheiat in conditiile dispozitiilor art. 1178 NCC prin simplul acord de vointă al părtilor cu respectarea dispozitiilor art. 1672 și art. 1673 NCC precum și cu respectarea dispozitiilor art. 1719 și 1720 NCC. De asemenea, la predarea bunului mobil, cumpărătorul a primit Cartea de identitate și Certificatul de înmatriculare al autoturismului, obligându-se în același timp să facă demersurile necesare pentru radiere din proprietatea sa și înmatricularea pe numele cumpărătorului și înscrierea in evidentele financiare la Administratia Financiară Timișoara. Fată de acest aspect a solicitat să se constate lipsa calității sale procesuale pasive.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, anularea tuturor înștiințărilor de plată și a tuturor notificărilor, încheiate pe numele său, exonerarea de la plata sumei de 2.400 lei și a tuturor cheltuielilor de judecată ca fiind stabilite in sarcina unei persoanei fără calitate procesul-pasivă, să se constate ca nu este proprietara autoturismului de la data vânzării bunului imobil, respectiv data de 07.11.2012, potrivit contractului de vânzare-cumpărare încheiat pentru un vehicul folosit, că proprietarul imobilului are domiciliul chiar pe . a fast găsit parcat autoturismul de fiecare dată de către cei desemnati in verificarea autoturismelor găsite parcate neregulamentar, că nu există culpa vânzătorului, deoarece și-a respectat dispozitiile vânzării bunului mobil, culpa este a cumpărătorului care a fost de rea credință în respectarea dispozițiilor legale cu privire la cumpărarea bunului.
În drept au fost invocate dispoz. art. 1178 NCC, art. 1672 și art. 1673 NCC și art. 1719 și 1720.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (f. 35-38) solicitand inlaturarea tuturor apararilor paratei, asa cum au fost ele aratate in cuprinsul intampinarii, deoarece sunt vadit nefondate. In consecinta, a solicitat ca prin hotarare sa se admita actiunea asa cum a fost formulata, obligarea paratei la plata sumei de 2.400 lei, reprezentand contravaloarea taxelor de penalizare, pentru incalcarea prevederilor Regulamentului de functionare a sistemului de parcare TimPark și la plata cheltuielilor de judecata, constand in taxa judiciara de timbru, in suma de 173 lei.
În motivare s-a arătat că prin intampinare, parata invoca doar exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, motivata pe faptul ca ar fi instrainat autovehiculul cu nr. de inmatriculare_ in data de 07.11.2012 catre numitul B. N., fara insa a prezenta un contract de vanzare-cumparare, in forma autentica, cu data certa, sau sub semnatura privata. In aceste conditii, parata arata ca actiunea nu ar fi intemeiata, deoarece aceasta nu a detinut ulterior datei de 07.11.2012 - data presupusei vanzarii a autovehiculului in cauza - calitatea de proprietar sau utilizator al acestuia, conditii in care nu ea ar fi responsabila pentru abaterile ce fac obiectul prezentei cauze. A depus la dosar toate actele de constatare ale abaterilor, precum si somatia aferenta nr. 8826/12.11.2013, asa cum prevede art. 28 alin. 1 din Regulamentul TimPark. Acestea au fost trimise paratei, prin posta cu confirmare de primire, la adresa de domiciliu a acesteia, asa cum i-a fost indicata de catre SPCRPCIV Timis prin adresa nr._/19.09.2013, depusa de societatea la dosar. De altfel, aceasta adresa este identica cu cea indicata chiar de catre parata prin intampinarea depusa la dosar. Mai mult, potrivit prevederilor art. 28 alin. 2 din Regulamentul sus-mentionat, parata avea dreptul sa formuleze contestatie in termen de 15 zile de la primirea actelor mai sus-mentionate, insa acesta nu a inteles sa uzeze de aceasta cale de atac. Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, parata isi motiveaza aceasta exceptie pe faptul ca ar fi instrainat autovehiculul cu nr. de inmatriculare_ in data de 07.11.2012 catre numitul B. N., printr-un contract de vanzare-cumparare incheiat in temeiul prevederilor art. 1178 din noul Cod de procedura civila, prin simplul acord de vointa. Cu toate acestea in ultimul aliniat al intampinarii, parata arata ca anexeaza contractul de vanzare-cumparare in cauza, contract ce nu i-a fost comunicat. În conformitate cu prevederile art. 25 din Regulamentul de aplicare a sistemului de parcare TimPark, taxele de penalizare se percep de la proprietarul autovehiculului. Conform adresei SPCRPCIV Timis nr._.09.2013, depusa de societatea la dosar, parata are calitatea de proprietar al autovehiculului cu nr. de inmatriculare_ incepand cu data de 25.07.2012 si cel putin pana la data eliberarii adresei in cauza, (19.09.2013), or abaterile pentru care parata a fost sanctionata au fost aplicate in perioada 20.03._13. Parata nu depune in probatiune niciun document cu care sa probeze un eventual transfer al dreptului de proprietate al acestui autovehicul, situatie in care, in niciun caz nu se poate prezuma ca simplele afirmatii ale paratei - nedovedinte cu acte - pot sa tina loc de un contract de vanzare-cumparare al autovehiculului incheiat in forma scrisa, care sa fie opozabil si tertilor in temeiul prevederilor art. 278 din noul Cod de procedura civila, aplicabil in speta. In ceea ce priveste instrainarea unui autovehicul, desi nu este ceruta ad validitatem conditia incheierii in scris a acestui contract, ad probationem, in toate cazurile cand bunul are o valoare mai mare de 250 lei, este ceruta forma scrisa. Conform prevderilor art. 309 alin. 2 teza intai din Codul de procedura civila, niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, daca valoarea acestuia este mai mare de 250 de lei. Or in acest caz, nerespectarea formei scrise atrage imposibilitatea partilor contractante - in speta a paratei - de a proba existenta contractului si a clauzelor sale. Mai mult decat atat, conform art. 278 alin. 1 Cod procedura civila: "Data inscrisurilor sub semnatura privata este opozabila altor persoane decat celor care le-au intocmit, numai din ziua in care a devenit certa, prin una dintre modalitatile prevazute de lege, respectiv; 1. din ziua in care au fost prezentate spre a se conferi data certa de catre notarui public, executorul judecatoresc sau alt functionar competent in aceasta privinta; 2. din ziua cand au fost infatisate la o autoritate sau institutie publica, facandu-se despre aceasta mentiune pe inscrisuri; 3. din ziua cand au fost inregistrate . alt document public; 4. din ziua mortii ori din ziua cand a survenit neputinta fizica de a scrie celui care l-a intocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, dupa caz; 5. din ziua in care cuprinsul lor este reprodus, chiar si pe scurt, in inscrisuri autentice intocmite in conditiile art. 269, precum incheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar; 6. din ziua in care s-a petrecut un alt fapt de aceeasi natura care dovedeste in chip neindoielnic anterioritatea inscrisului". Legiuitorul a prevazut aceste reglementari legale atat in vechea reglementare (art. 1182 din vechiul Cod civil) cat si in actuala reglementare (art. 278 alin. 1 din noul Cod de procedura civila) tocmai datorita faptului ca data inserata in continutul unui inscris sub semnatura privata poate sa corespunda cu data reala a incheierii acestuia, dar poate fi si o data anterioara sau posterioara încheierii înscrisului, partile semnatare urmarind prin aceasta un anumit scop. Prin urmare, data unui inscris sub semnatura privata are intre partile contractante aceeasi valoare ca orice mentiune a contractului, putand fi recunoscuta sau putand fi contestata. Conform prevederilor legale precizate supra, fata de alte persoane data inscrisului nu face credinta decat din ziua cand a devenit data certa, legiuitorul protejand astfel tertii care ar putea fi prejudiciati de catre partile contractante prin inserarea unei date false in cuprinsul inscrisului. In aceste conditii, in care parata nu prezinta niciun contract de vanzare-cumparare pentru autovehiculul in cauza, incheiat in forma scrisa, si pentru care sa faca dovada datei de la care acest contract a devenit opozabil si tertilor, in lipsa altor probe care sa dovedeasca fara dubiu contrariul celor inscrise in Registrul N. de Evidenta a Vehiculelor Inmatriculate, din care rezulta ca parata are calitatea de proprietara a autovehiculului in cauza, este mai mult decat evident ca exceptia Iipsei calitatii procesuale pasive este vadit neintemeiata. Temeiul raspunderii paratei sunt hotararile Consiliului Local prin care a fast adoptat Regulamentul sus-mentionat, hotarari care sunt obligatorii in unitatea administrativ teritoriala in care au fost adoptate, avand caracterul de lege, in sensul general al acestei notiuni, ele impunandu-se cu putere de lege tuturor persoanelor ce intra sub incidenta acestora. Printre izvoarele obligatiilor se numara si legea, iar forma raspunderii juridice incidenta in cauza este raspunderea civila delictuala, in raport cu dispozitiile art. 1376-1377 din noul Cod civil, respectiv ale Regulamentului sus-mentionat si hotararile Consiliului Local in cauza. In acest sens, s-au pronuntat nenumaratele instante de judecata care au judecat astfel de cauze ca si cea de fata in decursul anilor de cand functioneaza acest sistem de parcare, acestea dand castig de cauza societatii. F. de cele de mai sus, a solicitat respingerea exceptiei Iipsei calitatii procesuale pasive, iar pe fond admiterea actiunii asa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata, constand in taxe judiciare.
In cauza a fost administrat proba cu inscrisurile depuse in xerocopii la dosar de catre reclamanta și pârâtă.
La termenul de judecată din 10.02.2015 instanța a pus în discuția părților și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocată de aceasta prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1585/10.02.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost admisă actiunea formulată de reclamanta S.C. D. M. Timisoara S.A. împotriva paratei V. I..
A fost obligată parata la plata către reclamanta a sumei de 2.400 lei reprezentând taxa de penalizare.
A fost obligată parata la plata către reclamanta a sumei de 173 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Pârâta, în calitate de proprietar al autoturismului cu nr. de înmatriculare_, a săvârșit abaterile menționate în înștiințările aflate la filele 7-14 ale dosarului, în sensul ca la datele menționate a staționat cu autoturismul fara tichet de parcare sau abonament si fara a achita contravaloarea parcarii in zona de aplicare a sistemului TimPark, abateri care au fost constatate de către echipele de control ale societății reclamante la datele menționate în înștiințări.
Potrivit art. 2 din Regulamentul de funcționare al sistemului TimPark aprobat prin H.C.L.M. Timișoara nr. 63/06.02.2013, „sistemul de parcare – TimPark - se aplică în Municipiul Timișoara în zone delimitate prin indicatoare de circulație cu text adițional”, iar conform art. 3 din Regulament, „în interiorul zonelor de aplicare a sistemului de staționare, parcare și taxare este permisă numai în locurile de staționare și parcare semnalizate cu unul din indicatoarele de circulație de tipul celui prezentat în Anexa nr. 2, după următorul program: luni - vineri între orele 08,00 - 17,00 - cu taxă, orele 17,00 - 8,00 fără taxă; sâmbăta și duminica - fără taxă. Excepție fac parcările al căror acces este controlat prin bariere și parcările subterane al căror regim de funcționare, respectiv ale căror programe de funcționare vor fi stabilite de Consiliul Local al Municipiului Timișoara”.
Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 63/26.02.2013, cu modificările ulterioare, a fost dată în conformitate cu dispozițiile art. 38 alin. 2 lit. d din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală potrivit cărora consiliul local este abilitat să stabilească impozite și taxe locale, precum și taxe speciale, în condițiile legii, să administreze domeniul public, sau privat al orașului, să înființeze instituții publice, societăți comerciale și servicii publice de interes local și să controleze activitatea acestora, să organizeze servicii publice de gospodărire comunală, transport local și altele.
Stationarea fără tichet de parcare sau abonament, cu tichet nevalidat corespunzător sau refolosit, depăsirea timpului de stationare conferit de tichetul folosit, stationarea cu abonamente neconforme cu zona stationarii, cu abonamente expirate, utilizarea de abonamente eliberate pentru alte vehicule, stationarea cu tichete sau abonamente astfel expuse încât nu permit descifrarea elementelor de identificare, constituie abatere potrivit art. 18 raportat la art. 20 si 21 din Regulament si se sanctionează prin perceperea unei taxe de penalizare de la proprietarul autovehiculului în conformitate cu dispozitiile art. 6 raportat la art. 19 din acelasi Regulament.
Asa cum reiese din înstiintările depuse la dosar de reclamantă, pârâta a încălcat prevederile art. 25 din Regulamentul de functionare al sistemului de taxare a stationarii si parcării autovehiculelor în Municipiul Timisoara, iar procedura de comunicare a actelor de constatare a abaterilor si a somatiilor s-a facut potrivit art. 27-28 din Regulament, insa parata este in culpa pentru faptul ca nu a ridicat comunicarile de la oficiul postal de domiciliu.
Acest organ al administratiei publice locale este îndreptătit să stabilească, prin hotărâre, modul de gospodărire a domeniului public, inclusiv prin delimitarea unor zone de concesionare limitată prin stabilirea unor taxe speciale pentru folosirea acestora si prin înfiintarea unor societăti comerciale de interes local care să perceapă aceste taxe.
Coroborând dispozitiile Legii administratiei publice locale cu regulamentul de functionare a sistemului de parcare a autovehiculelor în sistem Telpark, prima instantă a retinut că faptele săvârsite de pârâta constituie abatere si că reclamanta are atributii de verificare a respectării de către cetăteni a dispozitiilor Regulamentului pe raza unitătii administrativ-teritoriale si de perceperea taxelor de penalizare prevăzute de acesta.
Nerespectarea prevederilor mai sus mentionate atrage plata taxelor de penalizare, iar aceasta obligatie de plată derivă din Hotărârea Consiliului Local Timisoara de aprobare a Regulamentului de functionare a sistemului de parcare a autovehiculelor în sistem Telpark, care se înscrie în sfera notiunii de „lege” lato sensu, întrucât este emisă în conformitate cu prevederile Legii administratiei publice locale care conferă consiliilor locale atributii de elaborare a unor norme juridice obligatorii pe raza unitătii administrativ-teritoriale unde functionează.
În consecintă, prima instantă a constatat că actiunea în pretentii formulată de reclamantă este fundamentată pe dispozitiile art. 1376-1377 C.civ. privind răspunderea civilă delictuală si pe prevederile H.C.L.M.T. nr. 63/26.02.2013 care, prin aprobarea Regulamentului Telpark au instituit obligatia respectării acestuia, câtă vreme aceasta hotărâre de consiliu local nu a fost desfiintată în baza Legii contenciosului administrativ.
Modul de stabilire a utilizării spatiilor de parcare si stationare în zona de aplicare a sistemului Telpark este expres si imperativ precizat prin Regulament, pârâtul având alegerea în a adera la aceasta situatie, caz în care are obligatia de a cumpăra tichete de parcare sau abonament, iar în situatia în care nu doreste acest lucru, are obligatia de a nu parca sau stationa în zone delimitate prin indicatoare speciale.
În spetă este vorba de o obligatie fortata, pârâta având calitatea de subiect al acesteia, ca si proprietara a autoturismului parcat fără tichet sau abonament valabil în zona de stationare Telpark, săvârsind astfel abaterea prevăzută de dispozitiile art. 18 lit. a) si b) din Regulamentul de functionare a sistemului de parcare a autovehiculelor în sistem Telpark în Municipiul Timișoara.
Temeiul răspunderii juridice a pârâtei este actul administrativ de autoritate prin care se stabileste în mod expres si imperativ că nerespectarea prevederilor lui atrage răspunderea constând în plata unor taxe de penalizare pentru proprietarul autovehiculului. Astfel, pârâta este tinuta să răspundă imediat pe obligatia legală, fapta sa fiind în contradicție cu reglementările autoritătii publice locale, cea ce-i atrage o răspundere delictuala de drept comun, îndreptătind-o pe reclamantă la actiunea civila în daune.
Art. 25 din Regulament prevede in mod expres ca raspunderea pentru savarsirea abaterii revine exclusiv proprietarului vehiculului, iar nu utilizatorului acestuia, indiferent de titlul avut, fiind vorba despre o raspundere obiectiva a proprietarului.
Din adresa aflata la filele 16 si 17 ale dosarului rezulta ca parata figureaza in continuare in calitate de proprietara a vehiculului mentionat în înstiintări, iar contractul de vanzare-cumparare pentru un vehicul folosit depus de parata la dosarul cauzei (f. 32) emana chiar de la aceasta si nu are data certa conform art. 1182 C.civ. in vigoare in acel moment, in prezent art. 278 C.pr.civ., data mentionata in cuprinsul său nefacand dovada impotriva reclamantei si instantei, terti față de act, astfel incat parata nu a reusit conform art. 249 C.civ. sa faca dovada faptului ca, la datele savarsirii abaterilor care fac obiectul prezentului litigiu, nu mai era proprietara masinii, asa cum rezulta din evidentele oficiale ale autoritatilor referitoare la acest bun.
Având în vedere aceste considerente precum si textele de lege arătate mai sus, prima instanta a admis actiunea si a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei 2.400 lei reprezentând contravaloarea taxelor de penalizare pentru încălcarea prevederilor Regulamentului de functionare al sistemului de parcare Telpark.
Deoarece paratul este în culpă procesuală, in baza dispoz. art. 453 C.pr.civ. instanta l-a obligat la plata către reclamantă a sumei de 173 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă acțiunii (f. 4).
Contra acestei sentințe, a declanșat calea de atac a apelului pârâta V. I., înregistrat pe rolul Tribunalului T. - Secția de C. Administrativ și Fiscal sub nr._, la data de 26.03.2015, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate; s-a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei; pe fond, rejudecând cauza, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea căii de atac, apelanta a învederat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, obligând-o, în mod nelegal, la plata sumei de 2400 lei cu titlu de taxă de penalizare la sistemul TimPark și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 173 lei cu titlu de taxe judiciare de timbru.
Cu privire la excepția invocată, a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, din motivarea hotărârii nu rezultă că s-ar fi pronunțat pe excepția invocată, în sensul că „respinge” sau „admite” excepția.
Hotărârea instanței de fond nu motivează excepția invocată, obligând la plată o persoană fără calitate procesuală și care nu a mai deținut în posesie bunul pentru care a fost sancționată.
În baza rolului activ și pentru dezlegarea pricinii, instanța de fond avea obligația de a cerceta dacă excepția este întemeiată și pentru acest motiv trebuia chemat la interogatoriu cumpărătorul autoturismului pentru dezlegarea pricinii și pentru o mai bună judecată a cauzei dedusă judecății, or, instanța de fond a considerat că este suficient probatoriul reclamantei, înlăturând toate apărările pârâtei.
S-a invocat faptul că pârâta nu a comunicat reclamantei contractul de vânzare-cumpărare al autoturismului, însă nu este o obligație legală a vânzătorului să comunice societății de drumuri municipale vânzarea unui bun mobil, acest fapt se dovedește prin înmatricularea de către cumpărător a autoturismului și prin declarația la autoritatea fiscală pentru plata impozitului, fapt ce nu intră în sarcina vânzătorului.
Așa cum rezultă din motivarea hotărârii, instanța de fond nu a ținut cont de motivele invocate de pârâtă, a înlăturat aceste motive fără a cerceta fondul cauzei.
S-a invocat faptul că prin întâmpinare pârâta a invocat numai excepția dar nu a analizat fondul cauzei.
Greșit a înțeles atât instanța de fond, cât și reclamanta, faptul că pârâta nu a argumentat pe fond motivele de respingere a acțiunii, iar instanța de fond s-a rezumat numai la cele invocate de către reclamantă, fără să cenzureze faptul că pârâta a făcut dovada că:
- nu mai este proprietara autoturismului din litigiu din data de 07.11.2012;
- că autoturismul a fost găsit parcat întotdeauna, de angajații reclamantei, pe . Timișoara;
- că domiciliul pârâtei a fost găsit, așa cum a reținut și instanța de fond, numai pe . Timișoara;
- că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare pe care l-a depus la instanța de fond, încheiat, în condițiile art. 1178, art. 1672-1673 respectarea dispozițiilor art. 1719-1720, cu numitul B. N., acesta avea obligația de a depune diligențele pentru transferul dreptului de proprietate asupra sa;
- că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare i-au fost înmânate cumpărătorului contractul de vânzare-cumpărare, cartea de identitate și certificatul de înmatriculare al autoturismului în litigiu, cu obligația acestuia de a efectua dreptului de proprietate la instituțiile abilitate.
Cele invocate supra au fost invocate și prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, care nu a fost luată în considerare de instanța de fond, deci constituie apărarea pe fondul cauzei, or Judecătoria Timișoara a ignorat în totalitate apărarea pârâtei.
Hotărârea nr. 63/26.02.2013 a C.L.M.T. vorbește de „proprietarii de autoturisme”, numai aceia vor putea fi sancționați pentru nerespectarea dispozițiilor impuse, or, pârâta a făcut dovada că autoturismul a fost înstrăinat anterior datei înscrise în înștiințările de plată emise de reclamantă, că culpa privind transferul dreptului de proprietate nu este a pârâtei, că obligația, potrivit dispozițiilor codului civil, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare revine cumpărătorului și nu vânzătorului, care trebuie să răspundă pentru neexecutarea în termen a obligației.
Prin urmare, instanța de fond nu a analizat ele invocate de pârâtă prin întâmpinare, apreciind că vinovăția pentru paza bunului îi aparține pârâtei.
Pentru toate aceste motive, apelanta a solicitat admiterea apelului așa cum a fost motivat, schimbarea în tot a hotărârii apelate și respingerea acțiunii reclamantei ca fiind nelegală și promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, anularea tuturor actelor încheiate de către intimata, ca fiind nelegale și exonerarea de la plata sumei de 2400 lei stabilită în sarcina unei persoane fără calitate procesuală și a sumei de 173 lei cheltuieli de judecată.
În drept au fost invocate dispoz. art. 466 și urm. NCPC, art. 1178, art. 1672-1673, art. 1719-1720 NCC.
Prin întâmpinarea formulată, intimata S.C. D. M. Timișoara S.A., a invocat excepția necompetenței funcționale a secției de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului T. în soluționarea prezentei cauze, cu consecința scoaterea cauzei de pe rolul acestei secții și trimiterea la Secția I Civilă a aceluiași tribunal, iar pe fond, a solicitat respingerea ca nefondat a apelului și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței apelate, cu cheltuieli de judecată în apel, în măsura în care vor fi avansate.
Intimata considera vadit nefondat apelul promovat de catre parata-apelanta V. I., dupa cum va arata in cele ce urmeaza:
Potrivit art. 29 din Regulament, sumele rezultate din exploatarea sistemului (vanzarea abonamentelor si sumele incasate din plata parcarii prin intermediul telefoniei mobile), precum si taxele de penalizare, se constituie in venituri ale societatii reclamante, in calitate de operator.
Cu toate acestea, parata - in calitate de proprietar al autovehiculului cu numarul de inmatriculare_ - a ignorat cu buna stiinta prevederile Regulamentului TimPark, fiind responsabila pentru stationarea in interiorul zonei de aplicare a sistemului de parcare TimPark, fara abonament, respectiv fara a achita parcarea prin intermediul telefoniei mobile de 16 ori astfel ca datoreaza reclamantei, pe buna dreptate, taxe de penalizare in suma de 2.400 lei. A depus la dosar toate actele de constatare ale abaterilor, precum si somatia aferenta nr. 8826/12.11.2013, asa cum prevede art. 28 alin. 1 din Regulamentul TimPark. Acestea au fost trimise paratei-apelante, prin posta cu confirmare de primire, la adresa de domiciliu a acestuia, asa cum i-a fost indicata de catre SPCRPCIV Timis prin adresa nr._/19.09.2013, aceasta adresa fiind aceeasi cu cea indicata si de parata-apelanta, atat in fata primei instante, cat si in cererea de apel.
Cat priveste sustinerea paratei-apelante in sensul ca acesta nu mai are calitatea de proprietar al autovehiculului cu nr. de inmatriculare_, deoarece ar fi instrainat acest autovehiculul in anul 2012, anexand drept dovada un contract de vanzare-cumparare, sub semnatura privata, datat 07.11.2012, precizează ca din adresa SPCRPCIV Timis nr._/19.09.2013, depusa de societatea reclamanta la dosarul de fond, rezulta ca parata-apelanta are calitatea de proprietar al autovehiculului in cauza, incepand cu data de 25.07.2012 si cel putin pana la data eliberarii adresei in cauza (19.09.2013), ori abaterile pentru care aceasta a fost sanctionata, au fost aplicate in perioada 20.03._13
Dupa cum a aratat si mai sus, in conformitate cu prevederile art. 25 din Regulamentul de aplicare a sistemului de parcare TimPark, asa cum a fost el aprobat prin HCL Timisoara nr. 63/26.02.2013, taxele de penalizare se percep de la proprietarul autovehiculului, care in evidentele SPCRPCIV Timis figura parata pentru perioada la care s-a referit mai sus.
Învederează instanței de apel ca in conformitate cu prevederile art. 278 alin. 1 Cod procedura civila: “Data înscrisurilor sub semnătura privata este opozabila altor persoane decat celor care le-au întocmit, numai din ziua in care a devenit certa, prin una dintre modalitățile prevăzute de lege…”
Legiuitorul a prevazut aceste reglementari legale atat in vechea reglementare (art. 1182 din vechiul Cod civil) cat si in actuala reglementare (art. 278 alin. 1 din noul Cod de procedura civila) tocmai datorita faptului ca data inserata in continutul unui inscris sub semnatura privata poate sa corespunda cu data reala a incheierii acestuia, dar poate fi si o data anterioara sau posterioara incheierii inscrisului, partile semnatare urmarind prin aceasta un anumit scop.
Prin urmare, data unui inscris sub semnatura privata are intre partile contractante aceeasi valoare ca orice mentiune a contractului, putand fi recunoscuta sau putand fi contestata.
Conform prevederilor legale precizate supra, fata de alte persoane data înscrisului nu face credinta decat din ziua cand a devenit data certa, legiuitorul protejând astfel terții care ar putea fi prejudiciați de catre partile contractante prin inserarea unei date false in cuprinsul inscrisului.
In aceste conditii, legiuitorul a inteles sa asigure protejarea drepturilor si intereselor tertilor impotriva prejudiciilor pe care acestia le-ar putea suferi prin schimbarea de date reale, prin antedatare sau postdatare, in functie de interesele partilor contractante.
In aceste conditii, in care actele depuse de parata-apelanta sunt contrazise de cele inscrise in Registrul N. de Evidenta a Vehiculelor Inmatriculate, din care rezulta ca parata-apelanta era proprietara a autovehiculului cu nr. de inmatriculare_ in perioada in care au fost savarsite abaterile ce fac obiectul prezentei cauze, este evident ca inscrisul invocat de aceasta (contractul de vanzare-cumparare al autovehioculului) nu îi poate fi opozabil intimatei.
Aceasta este si opinia practicii judiciare in materie, care subliniaza faptul ca publice sunt datele cu privire la proprietarul autovehiculului din evidentele oficiale, si nu cele ale unui eventual detentor in baza unor acte care nu sunt opozabile tertilor, simpla semnatura aplicata de catre vanzator si cumparator pe contractul de vanzare-cumparare neproducand sui iuris opozabilitate fata de terti.
Mai mult decat atat, conform prevederilor art. 24 alin. (2), lit. d) din Ordinul ministrului Administratiei Publice nr. 1501/2006, cu modificarile ulterioare, proprietarii de vehicule inmatriculate sunt obligati sa solicite radierea din circulatie a vehiculelor, in termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului inregistrat in proprietatea altei persoane, ceea ce parata-apelanta nu a facut.
Este de observat ca cele două operatii - radierea si transcrierea - sunt reglementate distinct in ordinul sus-mentionat, iar din intreaga reglementare a celor doua operatiuni se desprinde concluzia ca atat vanzatorul, cat si cumparatorul au obligatia efectuarii unor demersuri pentru ca transmiterea dreptului de proprietate asupra vehiculului sa fie opozabil fata de autoritatile publice si fata de terti.
In aceste conditii, atata timp cat parata-apelanta nu a facut dovada efectuarii demersurilor legale impuse de actul normativ mentionat supra in sarcina proprietarilor de autovehicule cu ocazia instrainarii, in sensul radierii autovehiculului de pe numele acesteia in termenul legal, intimata apreciază ca parata-apelanta nu poate sa invoce in favoarea sa propria culpa, manifestata prin pasivitatea si lipsa sa de diligenta de care a dat dovada si da dovada chiar si in prezent.
Pe de alta parte, pretul trecut in contractul de vanzare-cumparare, pentru care autovehiculul in cauza s-ar fi instraint, respectiv 1 (un) euro este derizoriu si neserios deoarece si daca acest autovehicul ar fi fost dus la fier vechi s-ar fi primit o suma mult mai mare de bani, ori in aceste conditii aceasta vanzare ridica serioase semne de intrebare..
Cat priveste sustinerea paratei-apelante in sensul ca instanta de fond nu s-ar fi pronuntat asupra exceptiei lipsei calitatii sale procesuale pasive, intimata solicită instanței sa observe ca nici aceste sustineri nu sunt reale, deoarece dupa cum se poate observa din practicaua hotararii apelate, judecatorul fondului s-a pronuntat asupra acestei exceptii, pe care a respins-o in baza prevederilor art. 248 alin. 1 Cod procedura civila, motivand tocmai faptul ca in evidentele oficiale parata-apelanta este cea care figureaza ca si proprietar al autovehiculului in cauza.
Temeiul raspunderii parateiui-apelante sunt hotararile Consiliului Local prin care a fost adoptat Regulamentul sus-mentionat, hotarari care sunt obligatorii in unitatea administrativ teritoriala in care au fost adoptate, avand caracterul de lege, in sensul general al acestei notiuni, ele impunandu-se cu putere de lege tuturor persoanelor ce intra sub incidenta acestora.
Printre izvoarele obligatiilor se numara si legea, iar forma raspunderii juridice incidenta in cauza este raspunderea civila delictuala, in raport cu dispozitiile art. 1376 - 1377 Cod Civil, asa cum a precizat supra.
In acest sens, s-au pronuntat nenumaratele instante de judecata care au judecat astfel de cauze ca si cea de fata in decursul anilor de cand functioneaza acest sistem de parcare, acestea dand castig de cauza societatii noastre.
F. de cele de mai sus, intimata solicita respingerea apelului ca nefondat si mentinerea ca fiind legala si temeinica a hotararii apelate, cu cheltuieli de judecata in masura in care vor fi avansate.
Intimata solicita judecarea prezentei cauze si in lipsa in conformitate cu art. 223 (3), cu aplicarea art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a Cod de procedura civila.
Prin încheierea civilă din data de 24.09.2015 a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a tribunalului T..
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Secției I Civile sub nr._ .
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în limitele devoluate, cu observarea particularităților pricinii, reproșurile ce se aduc primei instanțe se verifică a fi neîntemeiate pentru cele ce urmează:
Critica vizând nesoluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive de către judecătorie nu poate fi primită, în contextul în care aceasta a fost supusă dezbaterii contradictorii a subiecților procesuali fiind respinsă în partea introductivă a sentinței civile. În ceea ce privește motivele de respingere a excepției, acestea se regăsesc și în considerentele instanței, aflându-se în strânsă interdependență cu fondul pretențiilor deduse judecății. De vreme ce singura apărare formulată de pârâta-apelantă se circumscrie lipsei calității sale procesuale pasive generată de înstrăinarea anterioară a autovehicului cu numărul de înmatriculare_ către o terță persoană, apărare reiterată și în calea de atac și care nu poate fi primită pentru argumentele prezentate de prima instanță la care se adaugă cele ce succed.
În adevăr, vânzarea-cumpărarea unui autoturism este un contract consensual, dreptul de proprietate asupra bunului transmițându-se de îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și prețului, potrivit art. 1295 apartenent vechiului cod civil în vigoare la epoca perfectării pretinsei operațiuni juridice. Ceea ce nu înseamnă însă că nu au a fi îndeplinite cerințele de opozabilitate față de terți - în speță efectuarea cuvenitelor mențiuni la M.A.I. - Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculate a vehiculelor T., în sensul radierii dreptului de proprietate al vechiului proprietar și a înscrierii noului proprietar, sub sancțiunea inopozabilității unei așa operațiuni juridice cu toate consecințele ce derivă din incidența ei. Și aceasta, cu atât mai mult cu cât, în speță, particularitățile antrenării răspunderii civile delictuale a proprietarului autovehiculului reclamă de la cel din urmă o maximă diligență în a efectua formalitățile necesare în scopul atenționării terților despre operațiunea juridică ce a determinat schimbarea proprietarului. Fiind evident că reclamanta-intimată - în calitatea sa de terț față de eventualul raport contractual invocat în apărare - nu poate lua cunoștință despre calitatea de proprietar a autovehiculelor decât de la Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculate a Vehiculelor, iar nu pe altă cale.
Tribunalul amintește că răspunderea civilă delictuală se antrenează în condițiile săvârșirii unei fapte ilicite, definită, generic drept o faptă contrară legii ori regulilor de conviețuire socială, generatoare de prejudicii, faptă ce poate consta într-o acțiune sau o inacțiune, cea din urmă existând în toate cazurile când legea prevede imperativ o anume conduită sau obligația unei persoane de acționa într-un anumit fel, deci de a avea o conduită pozitivă, ce însă nu a fost respectată.
În speță, legea ce se pretinde a fi fost nerespectată o constituie tocmai HCL nr. 241/2003, instituind sistemul de parcare Telpark, aplicabil în Municipiul Timișoara, act administrativ cu caracter normativ la nivel local, reglementând zonele în care se aplică sistemul de taxare, staționare și parcare pe bază de tichete sau abonamente cumpărate anticipat și expuse la loc vizibil în interiorul autovehiculelor, potrivit art. 3 și 4 din Anexa la HCL nr. 241/2003.
Același act normativ, calificând între altele, la art. 18 lit. a, ca fiind abatere, staționarea fără tichet de parcare sau abonament, instituie o taxă de penalizare percepută de la proprietarul autovehiculului astfel parcat ori staționat.
Or, în procedura de aplicare a prevederilor HCL nr. 241/2003, derogând de la regula de drept comun în materia răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri (art. 1000 alin. 1 C.civ. vechi și art. 1376-1377 NCC), după care, de principiu răspunderea ce se antrenează este a proprietarului, el fiind păzitorul juridic al bunului, dar putând fi și scindată între proprietar-păzitorul juridic al structurii bunului - și eventualul detentor precar căruia i se transmite paza juridică a utilizării sau conservării bunului, este de observat că art. 18 din HCL nr. 241/2003 instituie imperativ drept persoană răspunzătoare pentru abaterea constând în staționarea fără tichet Telpark exclusiv proprietarul autovehiculului.
Este și firesc să fie astfel, de vreme ce publice sunt datele cu privire la proprietarul unui autovehicul astfel cum este menționat în evidențele Serviciului Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculate a Vehiculelor și nu cele cu privire la eventualul dobânditor (pretins cu titlu de cumpărare), indicat în cauză a fi numitul B. N.. Ca atare, contractul de vânzare-cumpărare prevalat de pârâtă nu poate fi opozabil reclamantei-intimate în absența îndeplinirii formalităților de publicitate prevăzute de legislația în vigoare incidentă în materia înstrăinărilor de autovehicule pe teritoriul țării.
Cu totul în subsidiar, admițând chiar că nu pârâta, ci numitul B. Narcisar fi săvârșit abaterile prevăzute de art. 18 din HCL nr. 241/2003, cel dintâi care are la îndemână o acțiune în regres contra celui din urmă pentru a-și recupera suma datorată și la care a fost condamnat jurisdicțional prin sentința apelată, urmând a invoca tocmai operațiunea juridică de vânzare-cumpărare inserată în corpul înscrisului sub semnătură privată prevalat în cauză.
Context în care, apreciind în acord cu judecătoria că pârâtul-apelant se legitimează procesual pasiv în cauză, tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 1 c. proc. civ. va respinge apelul declanșat de către apelanta-pârâtă V. I. contra sentinței civile nr. 1585/10.02.2015 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamanta S.C. D. M. Timișoara S.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declanșat de către apelanta-pârâtă V. I., CNP_, cu domiciliul în Timișoara, ., județul T., contra sentinței civile nr. 1585/10.02.2015 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamanta S.C. D. M. Timișoara S.A., C.I.F. RO_, J_, cu sediul procedural ales la punctul de lucru situat în Timișoara, Spl. N. T., nr. 10, județul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2015.
Președinte, Pentru Judecător C. B., A. A. delegată din 15.12.2015 la C.A.T.,
semnează președinte complet,
A. A.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 4/16.12.2015
Prima instanță: jud. C. F. N.
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 4037/2015. Tribunalul TIMIŞ | Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... → |
|---|
