Plângere contravenţională. Decizia nr. 181/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 181/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 544/179/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIACIVILĂ NR.181
Ședința publică de la data de 04 martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelanta-petentă S.C. L. D. SOL S.R.L., cu sediul în .. Ciucurova, jud. Tulcea și sediul procesual ales la Cabinet de Avocat „N. C.”, din mun. Tulcea, . bis, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 526 din 12 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională” în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ JUDEȚEANĂ TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 25 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 04 martie 2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea contravențională adresată Judecătoriei Babadag la data de 07.07.2014 și înregistrată sub nr._, petenta . SRL a solicitat, în principal, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 04.06.2014 întocmit de DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ JUDEȚEANĂ TULCEA, și exonerarea de la plata amenzii aplicate, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii contravenționale, petenta a învederat că, la data de 13.02.2014, reprezentanții Direcției de S. Publica Județeană Tulcea, C. de Control in S. Publică au efectuat la sediul societății un control igienico – sanitar la sesizare, susținând că, la data și ora controlului nu au găsit nimic deosebit, dar a convocat-o la sediul Direcției de S. Publică Tulcea cu mai multe înscrisuri, pe care le-a prezentat ulterior legate de problema igienico – sanitară.
La data de 04.06.2014, a susținut petenta că a fost chemată la sediul DSP Tulcea și i s-a comunicat că este sancționată cu suma de 20.000 lei întrucât așa trebuie și motivat de faptul că nu ar avea certificat constatator de funcționare în satul F. M., ..
Petenta a invocat nulitatea procesului verbal de contravenție, arătând că procesul verbal menționat a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001, aprobată prin Legea nr.180/2002, care prevede că procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Reprezentanții DSP Tulcea, s-au prezentat la sediul societății în data de 13.02.2014 și a fost amendată societatea la data de 04.06.2014, dar a susținut petenta că nu au constatat și nici nu au stabilit data și ora săvârșirii contravenției și nici locul faptei contravenționale, iar neprecizarea datei săvârșirii faptei are drept consecință sancțiunea nulității absolute a actului de constatare întocmit, conform art.17 din O.G. nr. 2/2001.
Având in vedere aceste considerente, a solicitat să se dispună anularea procesului verbal .. nr._ din data de 27.08.201, întocmit de Garda Financiară Tulcea.
Pe fondul cauzei, a arătat că . SRL funcționează în satul F. M., ., fiind înregistrată la Registrul Comerțului Tulcea sub nr.J_ și CUI R_, iar în localitatea F. M. nu existau străzi și numere de casă la data constituirii societății, astfel încât nu are un număr de casă sau stradă.
A susținut petenta că, în localitate, mai exista un magazin al S.C. Cooperativei de Consum care le-a făcut în mod continuu sesizări și plângeri încă de la data deschiderii magazinului, subliniind că până atunci acesta era singurul comerciant din localitate și după ce a deschis și societatea petentă, le-a făcut sesizări la toate autoritățile, mulți inspectori veneau în control și îi comunicau că aveau sesizare și așa s-a întâmplat și în situația de față.
Petenta a arătat că a mers la registrul comerțului și funcționarii de acolo i-au comunicat că este în regulă și nu îi poate elibera alt certificat constatator față de cel pe care îl are și i-a fost eliberat la constituire.
În subsidiar, dacă instanța va trece peste aceste apărări, a solicitat să se constate că fapta contravențională nu este gravă, reprezentanții DSP din Tulcea au procedat la aplicarea unei sancțiunii foarte mari 20.000 lei, fără a avea în vedere circumstanțele acestei probleme, a împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Sancțiunea prevăzută și criticată este o sancțiune foarte mare fapt pentru care în temeiul O.G. nr. 2 /2001, aprobată prin Legea nr.180/2002, a solicitat să se stabilească ca sancțiune contravenționala „avertismentul”, având în vedere veniturile foarte mici ale societății.
În consecință, petenta a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului verbal ca netemeinic și nelegal și exonerarea de la plata amenzii aplicate.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art.31 din O.G. nr.2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002.
În probațiune, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și cu martori și a depus, în copie, procesul verbal de constatare a contravenției contestat.
Prin întâmpinare (f.14-19), intimata DIRECȚIA de S. PUBLICĂ JUD. TULCEA, a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând în esență că, procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/04.06.2014 este temeinic și legal.
De asemenea, la data de 22 august 2014 petenta S.C. L. D. SOL S.R.La depus la dosar răspunsul la întâmpinare.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr.526 din data de 12 noiembrie 2014 a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 04.06.2014 întocmit de DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ JUDEȚEANĂ TULCEA, petenta a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 2.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art.3 lit.g din H.G. nr.857/2011, reținându-se că, în urma controlului efectuat în data de 13.02.2014, ora 10:30, la magazinul mixt . SRL, s-a constatat lipsa certificatului constatator pentru funcționarea unității comerciale din satul F. M., . fostului bufet al Federalcoop Tulcea – Societatea Cooperativă de Consum de gradul I.
Din examinarea procesului verbal de contravenție s-a constatat că administratorul petentei și apărătorul acesteia au făcut obiecțiuni și au refuzat să semneze de primire actul constatator.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat s-a reținut că, acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și art.17 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor și nu conține și nici alte vicii de formă care să atragă anularea.
În ceea ce privește criticile petentei referitoare la procesul verbal sub aspectul de legalitate, în sensul că, procesul verbal nu cuprinde data și ora săvârșirii contravenției și nici locul faptei contravenționale, deși în procesul-verbal sunt menționate, respectiv 13.02.2014, ora 10:30 și că termenul de prescripție în aplicarea amenzii ar curge de la data 15.11.2013, dată ce ar corespunde cu neînregistrarea la Registrul Comerțului al acestui punct de lucru s-a reținut că, potrivit art.13 din O.G. nr.2/2001 termenul de prescripție în aplicarea amenzilor este în funcție de „data săvârșirii faptei, în cazul contravențiilor simple, care nu sunt continue” și de la „data constatării faptei, în cazul contravențiilor continue”.
Contravenția în cauză este continuă, încălcarea obligației legale durează în timp, termenul de prescripție nefiind împlinit.
Nulitatea este definită ca sancțiunea care lipsește actul juridic de efectele sale, contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
Este neîndoielnic faptul că încălcarea dispozițiilor imperative, cuprinse in art.16 din OG nr.2/2001, afectează legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, act administrativ unilateral, de autoritate, dar nulitatea absolută, care nu poate fi acoperită și poate fi constatată, din oficiu, de instanța de judecată, intervine numai pentru omisiunile prevăzute expres și limitativ de art.17 din OG nr.2/2001.
Restul condițiilor procedurale, în măsura în care nu sunt respectate de către agentul constatator nu atrag nulitatea absolută, ele putând fi acoperite (confirmate) de organul competent a soluționa plângerea.
Conform art.17 din același act normativ, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Pe cale de consecință, prima instanță a înlăturat criticile petentei ca neîntemeiate.
De asemenea, s-a mai reținut că, contravențiile reținute în sarcina petentei întrunesc elementele unei acuzații în materie penală în sensul art.6 paragraf 1 din CEDO.
Pe cale de consecință, în speță, petentei îi sunt recunoscute garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție, prevăzută de paragraful nr.2 al art.6 din CEDO.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că în cadrul plângerilor contravenționale, sarcina probei este împărțită, organul constatator fiind, la rândul său obligat să dovedească, în situații concrete, vinovăția persoanei sancționate contravențional.
Petenta a fost sancționată pentru lipsa certificatului constatator pentru funcționarea unității comerciale din satul F. M., . fostului bufet al Federalcoop Tulcea – Societatea Cooperativă de Consum de gradul I. Analizând materialul probator administrat la dosarul cauzei, s-a constat că societatea petentă are certificat constatator pentru sediul social din satul F. M., ., iar dovada sediului social o reprezintă contractul de comodat nr.1727/13.09.2011, conform căruia imobil este proprietatea numitei G. C. M., înregistrat la nr. de ordine 108 din registrul agricol al comunei Ciucurova, volum X, iar punctul de lucru unde s-a efectuat controlul și unde își desfășoară activitatea societatea petentă funcționează într-un alt imobil decât cel unde este declarat sediul social și care apare menționat la ORC Tulcea, conform furnizării de informații nr.3184/18.02.2014 societatea petentă nu are puncte de lucru sau sedii secundare, fiind obligatorie înregistrarea de sedii secundare sau puncte de lucru conform legii.
Totodată, s-a mai reținut că, deși petenta a susținut că reprezentanții ORC Tulcea au susținut că nu este necesar un alt certificat constatator pentru punctul de lucru, societatea având punct de lucru înregistrat în satul F. M., ., nu a depus dovezi în acest, iar simplele susțineri nu au relevanță juridică.
Prin urmare, deși petenta a susținut netemeinicia și nelegalitatea procesului verbal nu a făcut o probă contrarie pentru a răsturna prezumția de veridicitate a procesului verbal, prezumție ce se reține că rezultă din evaluarea judiciară a materialului probator administrat în cauză.
În cauză, în contextul în care intimata a probat veridicitatea situației de fapt reținută prin procesul verbal de contravenție, iar petenta nu a fost în măsură a prezenta o probă contrară, s-a apreciat că procesul verbal are forță probantă și constituie o dovadă a situației de fapt reținută pe baza dovezilor sus menționate cât și a vinovăției petentei.
Petenta nefăcând dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa în procesul verbal de contravenție, s-a apreciat temeinicia reținerii existenței fapteli și a vinovăției.
Cu privire la solicitarea petentei de înlocuire a amenzii contravenționale cu avertisment, s-a apreciat că nu se impune această înlocuire, sancțiunea fiind corect individualizată.
Astfel, reținând dispozițiilor art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor s-a arătat că, ceea ce deosebește contravenția de infracțiune, este gradul de pericol social și de aici și sancțiunea diferită a unor astfel de fapte, individualizarea sancțiunii reflectând dimensiunea gradului concret de pericol social al faptei, acest raport reflectând rațiunea proprie a sancțiunii.
În aprecierea gradului de pericol social, agentul constatator a avut în vedere limitele sancțiunii prevăzute de lege, făcându-se o individualizare corectă a sancțiunii în raport de pericolul social al faptei săvârșite, sancțiunea impunându-se a se menține și în considerarea îndeplinirii actului educativ și preventiv al legii.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a formulat apel petenta, S.C. L. D. SOL S.R.L., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelanta că, instanța de fond a reținut vinovăția în sarcina persoanei sancționate contravențional și că, sancțiunea a fost corect individualizată, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Instanța de fond nu a avut în vedere gradul de pericol social și nici limitele sancțiunii prevăzute de lege, apreciind fără nici un temei și fără nicio motivare că nu poate fi înlocuită amenda contravențională cu o sancțiune mult mai ușoară, aceea a avertismentului.
Nu s-a avut în vedere faptul că societatea comercială funcționează îndeplinind condițiile de fond prevăzute de lege, dând posibilitatea unor tineri să-și câștige existența în mod cinstit, efectuând fapte de comerț în sensul cumpărării unor produse cu discount și revânzându-le cu un adaos comercial minim într-o localitate din mediul rural cum este F. M. din Jud. Tulcea, localitate cu circa 400de locuitori și 150 de case.
De asemenea, a mai arătat apelanta că, în subsidiar, a solicitat instanței de fond să constate că fapta contravențională nu este gravă, reprezentanții DSP din Tulcea au procedat la aplicarea unei sancțiuni foarte mari în cuantum de_ lei vechi, fără a avea în vedere circumstanțele acestei probleme, a împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Sancțiunea prevăzută și criticată este o sancțiune foarte mare și având în vedere veniturile foarte mici, apelanta a solicitat în temeiul O.G. nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002 să se stabilească ca sancțiune contravențională
„avertismentul”.
În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii plângerii contravenționale. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 466 și art. 471 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Intimata DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ JUD.TULCEA în termen procedural a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este legală și temeinică.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică potrivit următoarelor considerente.
Astfel, la data de 13.02.2014, organul de control de la compartimentul de control în sănătate publică din cadrul D.S.P. Tulcea, a efectuat un control igienico-sanitar la magazinul mixt din satul Fîntâna M., ., aparținând apelantei petente S.C. S.C. L. D. SOL S.R.L..
Controlul s-a efectuat ca urmare a unei sesizări înregistrat la D.S.P.J. Tulcea, cu nr. 12 din 7 februarie 2014, privind funcționarea ilegală a punctului de lucru.
Urmare a controlului s-a constatat că la magazinul mixt al apelantei lipsea certificatul constatator pentru funcționarea unității comerciale din satul Fîntâna M., . fostului bufet al FEDERALCOOP Tulcea – Societatea Cooperativă de Consum de gradul 1, nu s-a putut prezenta dovada de absolvire a cursului de igienă, nu a putut fi prezentat planul DDD și nici dovada de efectuare a operațiunilor de dezinsecție și deratizare.
La controlul prin sondaj al produselor alimentare, au fost găsite mai multe produse cu termenul de valabilitate expirat, de asemenea brânza telemea și brânza specialitate albă Bulgaria erau ținute la temperatura camerei, pâinea era ținută în navete alături de raionul de legume fructe, iar în unitate exista doar un singur cântar, folosit atât la cântărirea produselor alimentare vrac, preparatelor din carne și a legumelor și fructelor.
Motivele invocate în apel nu pot fi primite deoarece apelantul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt,decât cea reținută în sarcina sa, în procesul verbal de constatare a contravenției.
Apelanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 20.000 lei, în temeiul art. 3 lit. g din H.G. nr. 857/2011, privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele din domeniul sănătății publice, pentru lipsa certificatului constatator pentru funcționarea unității comerciale din satul Fîntâna M., . fostului bufet al FEDERALCOOP Tulcea.
Referitor la sancțiunea aplicată, este de reținut faptul că aceasta nu a fost aplicată la data constatării faptei, acordându-se un termen în care administratorul societăți ar fi putut remedia deficiențele constatate, iar inspectorii au aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru faptele prev. de art. 3 lit. g) din H.G. nr. 857/2011.
Funcționarea ilegală a unei societăți comerciale, respectiv fără declararea și înregistrarea punctelor de lucru la O.R.C., este o faptă cu un pericol social ridicat, astfel că prima instanță a considerat că procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției este legal întocmit și că petenta apelantă a săvârșit faptele pentru care a fost sancționată.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către apelanta-petentă S.C. L. D. SOL S.R.L., cu sediul în .. Ciucurova, jud. Tulcea și sediul procesual ales la Cabinet de Avocat „N. C.”, din mun. Tulcea, . bis, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 526 din 12 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională” în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ JUDEȚEANĂ TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 04 Martie 2015.
Președinte, R. A. V. | Judecător, S. R. | |
Grefier, D. B. |
Red.sent.civ.jud. A.A.
Red./dec.civ.jud. R.S/17.03.2015
Tehnored.gref.DB/gref. D.A./17.03.2015/4 ex.
..apelantă/1 ex. intimată.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 256/2015. Tribunalul... → |
|---|
