Contestaţie la executare. Decizia nr. 450/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 450/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 15-06-2012 în dosarul nr. 450/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 450/2012
Ședința publică de la 15 Iunie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil promovat de recurenta-contestatoare
ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. prin DIRECȚIA G. a FINANȚELOR P. TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, . bis, împotriva sentinței civile nr. 929 din 28 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect „contestație la executare”, în contradictoriu cu intimatul C. I., domiciliat în mun. Tulcea, ., ., . și domiciliul procesual ales în Tulcea, ., jud. Tulcea, la Cabinet de avocat M. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar; recurenta-contestatoare a depus la dosar concluzii scrise, la data de 6.06.2012, prin serviciul registratură; intimatul nu a depus la dosar întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
P. contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 21.10.2011, sub nr._, contestatoarea Administrația Finanțelor P. Tulcea, a solicitat în contradictoriu cu intimatul C. I., anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 265/2011 al B.E.J. D. D.. De asemenea, contestatoarea a solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin somația din data de 03.10.2011 emisă de B.E.J. D. D. în dosarul nr. 265/2011 a fost somată să plătească intimatului C. I. suma de 2.717,03 lei reprezentând debit, onorariu avocat în faza de executare, onorariu executor și cheltuieli de executare. Cu privire la cheltuielile de executare stabilite prin procesul-verbal din data de 21.09.2011, a arătat contestatoarea că le apreciază ca fiind nejustificate și mai mari decât creanța impusă de instanța judecătorescă. Deși prin dispoziția de plată nr. 5841/16.08.2011 s-a achitat creditorului suma de 5.404 lei reprezentând taxa de poluare dispusă prin Sentința civilă nr. 609/18.02.2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, organul fiscal fiind de bună-credință și răspunzând prompt solicitării de restituire, executorul judecătoresc a înțeles să stabilească cheltuieli de executare maximale. În ceea ce privește onorariul de asistență juridică pentru faza de executare silită a apreciat contestatoarea că acesta este nejustificat de mare în condițiile în care angajamentul avocatului ales a constat doar în redactarea unei simple cereri către executorul judecătoresc. Pe de altă parte, a mai arătat contestatoarea că potrivit dispozițiilor O.G. nr. 22/2002 are un termen de 6 luni stipulat de legiuitor în favoarea sa, pentru a face demersurile necesare în scopul îndeplinirii obligațiilor de plată din titlul executoriu, respectiv să plătească creditorului cheltuielile de judecată dispuse prin Sentința civilă nr. 609/18.02.2011.
În drept, au fost invocate prevederile art. 399-404 Cod procedură civilă, art. 274 Cod procedură civilă, art. 58 din Legea nr. 188/2000 și O.G. nr. 22/2002.
În susținerea contestației au fost anexate, în fotocopie, înscrisuri.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
Sub aspectul probatoriului, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, la solicitarea instanței, atașându-se și dosarul de executare nr. 265/2011 al B.E.J. D. D..
La data de 12.01.2012, prin serviciul registratură al instanței, contestatoarea a depus o cerere completatoare prin care a solicitat și anularea actelor de executare din dosarul de executare nr. 334/2011 al B.E.J. D. D..
P. încheierea de ședință din data de 15.03.2011 instanța a dispus disjungerea acestei cereri și înregistrarea unui nou dosar, fiind vorba despre acte de executare distincte efectuate într-un alt dosar de executare și având la bază un alt titlu executoriu, pentru soluționarea ei fiind necesare relații suplimentare.
P. sentința civilă nr. 929 din 28.03.2012 a Judecătoriei Tulcea a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de A.F.P prin Direcția G. Finanțelor P. Tulcea.
Totodată, a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite formulată de aceeași contestatoare
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin titlul executoriu – Sentința civilă nr. 609 din data de 18.02.2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, a fost stabilită în sarcina contestatoarei obligația de a restitui intimatului suma de 5.404 lei, achitată cu titlu de taxă poluare plus dobânda legală calculată începând cu data de 04.11.2010 și până la restituirea efectivă. A fost obligată, totodată contestatoarea, la plata către intimată a sumei de 1.040,3 lei cu titlu cheltuieli de judecată (fila 2-4 dosar executare).
P. dispoziția de plată nr. 5841/16.08.2011, contestatoarea a achitat intimatului suma de 5.404 lei însă după comunicarea prin avocat a înscrisului intitulat "somație" înregistrat sub nr._/06.07.2011 (fila 27).
La data de 24.08.2012 intimatul, prin același avocat, înaintează o nouă somație de plată înregistrată sub nr._/24.08.2011 (fila 35), de această dată solicitând achitarea debitului cu titlu de dobândă legală și cheltuieli de judecată.
Întrucât nu s-a dat curs acestei cereri, la data de 19.09.2011, intimatul prin avocat s-a adresat B.E.J. D. D. iar prin Încheierea din data de 26.09.2011 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ s-a încuviințat executarea silită a debitoarei în baza titlului executoriu – Sentința civilă nr. 609 din data de 18.02.2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ și a procesului-verbal nr. 265/2011/21.09.2011 (fila 13 dosar executare).
În dosarul de executare, contestatoarea a fost somată să își aducă la îndeplinire obligația din titlul executoriu, somația fiind emisă cu respectarea dispozitiilor art. 387 alin. 1 Cod procedură civilă, în condițiile în care nu există o prevedere legală care să excepteze necesitatea emiterii somației pentru obligația care îi incumbă debitoarei contestatoare (fila 15 dosar executare).
Instanța de fond a apreciat că debitoarea trebuia să execute benevol și integral obligația care îi incumba din titlul executoriu și că intimatul creditor nu a fost de rea-credință, fiind constrâns de atitudinea contestatoarei să recurgă la executarea silită a creanței sale, în condițiile în care anterior începerii executării silite, aceasta din urmă nu a întreprins niciun demers pentru a-și executa și restul obligației de plată.
Referitor la susținerile contestatoarei că s-au ignorat dispozițiile O.G. nr. 22/2002, prin nerespectarea termenului de 6 luni stipulat de legiuitor în favoarea sa, instanța a reținut că potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. În art. 3 din același act normativ se arată că în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în acest termen de 6 luni, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
A considerat instanța că textele de lege mai sus citate nu interzic însă începerea executării silite și întocmirea somației de executare prevăzută de art. 387 Cod procedură civilă, chiar art. 2 făcând referire la somația de plată comunicată debitorului iar nu la o simplă cerere. Mai mult decât atât art. 3, în continuare, precizează că dacă debitorul nu își îndeplinește obligația de plată în termenul de 6 luni, creditorul va putea solicita executarea efectivă potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materie (art. 3 face referire la "efectuarea executării" iar nu la începerea executării), de unde rezultă că O.G. nr. 22/2002 prin art. 2 și 3 nu interzic începerea executării silite în cadrul termenului de 6 luni, interpretare de altfel imposibilă a dispozițiilor legale atât timp cât termenul de 6 luni curge de la data comunicării somației de plată, somație care în conformitate cu art. 387 Cod procedură civilă reprezintă primul act de executare.
Din coroborarea dispozițiilor art. 2, 3 din O.G. nr. 22/2002 și art. 387 Cod procedură civilă, prima instanță a reținut că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe și se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă. Nota specifică a acestui tip de executare constă în impunerea creditorului a unui termen de 6 luni de așteptare, în cazul în care instituția publică se află în imposibilitate obiectivă de a plăti, din lipsă de fonduri. Așadar, creditorul unei instituții publice, având în vedere și realitatea constituțională a statului de drept, așteaptă din partea instituției publice executarea de bunăvoie a obligației pecuniare. În cazul în care instituția publică, ce ar trebui să se comporte în cadrul relațiilor sociale ca un subiect de drept-exemplu pentru ceilalți participanți la raporturile juridice, nu execută obligația de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitându-i urmărirea silită a sumelor din titlul executoriu. Dacă instituția publică urmărită dovedește că nu are fonduri, la început de executare ori în cursul acesteia, O.G. nr. 22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta 6 luni de zile până la continuarea executării silite.
A mai reținut instanța că în cazul de față contestatoarea nu a executat de bunăvoie și integral obligația executorie inserată într-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, astfel încât, în luna septembrie 2011, creditorul s-a adresat unui organ competent pentru executarea silită a sumei ce îi era datorată., și întrucât contestatoarea nu a probat lipsa fondurilor pentru a achita suma stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu, instanța a apreciază că nu devin incidente prevederile legale menționate mai sus, astfel încât în mod corect s-a procedat la declanșarea procedurii de executare silită potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.
A arătat judecătorul primei instanțe că o asemenea interpretare este impusă și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în cauza Ș. c. României a stabilit că este nerezonabil să se solicite unui particular a întreprinde demersuri împotriva statului sau a unei autorități sau instituții publice; asemenea debitori fiind primii care, în concepția Curții, trebuie să execute voluntar hotărârile judecătorești de condamnare pronunțate împotriva lor. Acesta este singurul rezultat ce se impune în cadrul operațiunii de interpretare juridică de bună-credință, realizate cu luarea în seamă a imperativului executării cu celeritate a creanțelor menționate în titluri executorii-hotărâri judecătorești, imperativ derivat din art. 6 C.E.D.O., art. 11, 20, 21 din Constituția României.
A mai arătat instanța că executarea unei hotărâri judecătorești este parte a procesului. Dreptul la instanță ar fi iluzorie dacă ordinea juridică internă a statului contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părți (cauza Sacaleanu împotriva României, cauza V. I. împotriva României), iar o autoritate a statului nu poate folosi ca pretext al neexecutării lipsa de fonduri, deoarece fiecare stat are obligația de a deține un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a-și îndeplini obligațiile care îi revin (cauza Budov contra Rusiei, cauza Sacaleanu contra României).
În ceea ce privește criticile privind cheltuielile de executare, instanța de fond a reținut că pentru actele de executare îndeplinite, executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal de cheltuieli din data de 21.09.2011 (fila 11 dosar executare) în care au fost incluse cu acest titlu cheltuielile de executare în cuantum de 124 lei, onorariul execuțional în cuantum de 124 lei, onorariul de avocat în faza de executare în cuantum de 1.150 lei, conform chitanțelor nr. 81/10.08.2011 și nr. 82/10.08.2011 eliberate de avocat M. D. (fila 6-7 dosar executare), iar acest proces-verbal constituie titlu executoriu conform art. 3717 Cod procedură civilă și putea fi pus în executare fără alte formalități conform art. 374 indice 1 Cod procedură civilă.
A arătat judecătorul instanței de fond că potrivit art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă procesul-verbal de cheltuieli, nefiind emis de o instanță judecătorească și neexistând altă procedură a contestării lui poate fi cenzurat, în opinia instanței, în procedura contestației la executare silită.
Față de starea de fapt expusă, cu privire la criticile contestatoarei instanța a reținut că acestea sunt nefondate, în baza următoarelor considerente:
Potrivit art. 371 indice1 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.
Potrivit art. 3717 Cod procedură civilă debitorul care nu își execută de bunăvoie obligația, va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executor prin proces-verbal ce constituie titlu executoriu.
De asemenea, potrivit art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, executorii judecătorești au dreptul pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.
P. confruntarea onorariului de executare silită stabilit prin procesul-verbal încheiat la data de 21.09.2011 în dosar nr. 265/2011 de B.E.J. D. D. cu Anexa 1 – Onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești din Ordinul nr. 2550/C/2006 prima instanță a constat că pentru creanța intimatului în sumă de 1.319,03 lei (din care 278,73 lei dobânda legală și 1.040,30 lei cheltuielile de judecată) acesta se încadrează în limitele prevăzute de acest act normativ, respectiv minim 60 lei plus 2% din suma ce depășește 1.000 lei, pentru creanțe a căror valoare depășește 1.000 lei și maxim până la 10% pentru sume mai mici de 50.000 lei.
A arătat judecătorul instanței de fond că executorii judecătorești sunt ținuți a respecta Ordinul nr. 2550/C/2006 și a stabili onorariile în limitele acolo prevăzute iar la onorariile astfel calculate, unii executori judecătorești au obligația calculării și reținerii TVA-ului, taxă ce este suportată potrivit codului fiscal de destinatarul final, în cazul de față debitorul obligat a rambursa cheltuielile de executare.
Astfel, din verificarea onorariului calculat în dosarul de executare analizat, instanța a constatat că executorul a respectat prevederile legale, calculând onorariul în raport de valoarea urmărită și în limitele impuse de Ordinul nr. 2550/C/2006, la acest onorariu calculând și percepând TVA, întregul onorariu astfel calculat urmând a fi suportat de contestatoarea debitoare, iar în ceea ce privește cheltuielile de executare, contrar celor arătate de către contestatoare, ele au fost stabilite în conformitate cu Hotărârea nr. 2/2007 privind completarea Statutului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. Potrivit art. 2 din această hotărâre, sumele încasate cu titlu de cheltuieli de executare silită se evidențiază în procese-verbale alături de cele ce reprezintă onorarii de executare, onorarii de avocați, onorarii de experți, precum și alte categorii de executare.
Cât privește suma de 1.150 lei reprezentând contravaloare onorariu avocat în faza de executare, instanța a reținut că debitoarea putea înlătura cu ușurință o asemenea cheltuială, dacă își executa în timp util obligația impusă de hotărârea judecătorească.
A arătat judecătorul primei instanțe că și în prezența unor înscrisuri doveditoare, instanța are dreptul să cenzureze cheltuielile solicitate de partea îndreptățită și să le acorde numai în măsura în care acestea apar drept justificate în raport de obiectul și de complexitatea cauzei însă, fiecare reducere a unui onorariu avocațial trebuie temeinic motivată. O soluție contrară ar putea fi apreciată ca fiind împotriva principiilor care guvernează dreptul la apărare, iar art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență juridică calificată, cu atât mai mult cu cât așa cum mai sus s-a arătat executarea unei hotărâri judecătorești este parte a procesului.
A mai arătat instanța de fond că prin reducerea onorariului plătit avocatului chiar și în faza de executare, intimatul ar fi în imposibilitatea de a-și recupera integral cheltuielile, deși nu se află în culpă procesuală, iar proporționalitatea onorariului avocațial cu valoarea ori complexitatea cauzei și cu munca prestată de acesta reprezintă o chestiune de temeinicie, lăsată la aprecierea instanțelor de judecată or, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța constată că în speță, cheltuielile solicitate de intimat au fost în mod real făcute și în limita unui cuantum rezonabil.
A reținut prima instanță că din dovezile existente la dosarul cauzei, rezultă că în mod constant, de la rămânerea irevocabilă a Sentinței civile nr. 609 din data de 18.02.2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, avocatul intimatului s-a preocupat de recuperarea creanței consacrate prin titlul executoriu, redactând și purtând corespondență cu debitoarea, obținând copia legalizată cu mențiunea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești, redactând cererea către executorul judecătoresc și formulând cereri de stăruință în executarea silită, prezentându-se inclusiv în prezenta cauză pentru a susține interesele intimatului, și astfel, ar fi profund inechitabil ca suportarea onorariului să cadă în sarcina intimatului, el fiind cel care a câștigat procesul, ceea ce înseamnă că debitoarea i-a nesocotit un drept și în plus nu are nicio altă posibilitate de a obține respectarea dreptului său decât recurgând la executare silită.
Împotriva acestei sentințe D.G.F.P. Tulcea – A.F.P. Tulcea a formulat recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că potrivit art. 3711 Cod pr. civilă obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bună voie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel.
Arată recurenta că Direcția G. a Finanțelor P. Tulcea – Administrația Finanțelor P. Tulcea a executat de bună voie obligația principală prevăzută în titlul executoriu (sentința civilă nr. 609 din data de 18.02.2011, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, astfel încât mod eronat s-au efectuat acte de executare silită, (lucru neluat în seamă de instanța de fond.
A mai arătat recurenta că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit prin raportare la suma de 1319,03 lei, fapt ce este greșit, întrucât această sumă cuprinde și suma de 5.404 lei, ce fusese achitată anterior constituirii dosarului de executare silită și nu putea face obiectul executării, lucru pe care instanța de fond nu aluat-o în considerare).
Susține recurenta că în privința onorariului de avocat, se constă că acesta este disproporțional față de onorariul executorului judecătoresc, ținând cont de faptul că actele de executare silită se efectuează de executorul judecătoresc și nicidecum de avocat.
Învederează recurenta că potrivit art. 3717 Cod pr. civilă, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executarea sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executarea voluntară, Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul verbal constituie titlu executoriu, lucru pe care instanța de fond nu aluat-o în considerare
Consideră recurenta că în mod greșit executorul judecătoresc a inclus onorariu de avocat în procesul verbal nr. 265/2011 din data de 21.09.2011, de stabilire a cheltuielilor de executare, întrucât actele întreprinse de avocat nu intră în sfera executării silite și care sunt de competența exclusivă a executorului judecătoresc, lucru pe care instanța de fond nu l-a luat în considerare, acest aspect rezultând fără nici un dubiu din prevederile art. 373 Cod pr civilă, potrivit cărora executarea silită a hotărârilor judecătorești și a celorlalte titluri executorii, se face de executorul judecătoresc, lucru pe care instanța de fond nu l-a luat în considerare
Examinând recursul formulat se constată că acesta este fondat pentru cele ce urmează:
În ceea ce privește c/val. onorariului de avocat în faza de executare, se cuvine a fi observat faptul că instanța are dreptul să cenzureze cheltuielile solicitate de partea îndreptățită și să le acorde numai în măsura în care acestea apar drept justificate în raport de obiectul și de complexitatea cauzei.
Art. 274 din codul de procedură civilă este menit să împiedice abuzul de drept prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență juridică calificată, cu atât mai mult cu cât executarea unei hotărâri judecătorești este parte a procesului.
În speță, onorariul solicitat a fi plătit, în sumă de 1.150 lei este disproporționat în raport cu valoarea și complexitatea cauzei.
În raport de toate aceste considerente, urmează ca instanța să admită recursul .și să modifice în parte hotărârea atacată, în sensul că va admite în parte contestația la executarea numai cu privire la cheltuielile de executare reprezentând onorariu avocat, pe care le reduce de la suma de 1.150 lei la suma de 150 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil promovat de recurenta-contestatoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. prin DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, . bis, împotriva sentinței civile nr. 929 din 28 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect „contestație la executare”, în contradictoriu cu intimatul C. I., domiciliat în municipiul Tulcea, ., ., . procesual ales în Tulcea, ., jud. Tulcea, la Cabinet de avocat M. D..
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că:
Admite în parte contestația la executarea numai cu privire la cheltuielile de executare reprezentând onorariu avocat pe care le reduce de la suma de 1150 lei la suma de 150 lei.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2012
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTORI, GREFIER,
R. A. V. Ș. R. D. B.
L. D. P.
Jud. fond I.S.
Redactat. Jud. R.A.V. /18.06.2012
Tehnoredactat gref. G.R./21.06.2012/2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 726/2013. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 200/2013. Tribunalul... → |
|---|
