Pretenţii. Sentința nr. 460/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 460/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 460/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 460/2014
Ședința publică de la 04 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. A. V.
Grefier: M. D.
S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect pretenții privind pe reclamanta S.C. R. T. S. S.R.L. T., P. L. JUDICIAR ROMINSOL I.P.U.R.L. cu sediul în T., ., .. 4, . și pe pârâtul O. DE C. ȘI P. I. T. cu sediul în T., ., jud. T..
Susținerile părților prezente pe excepția prescripției dreptului la acțiune și pe fond au avut loc în ședința publică din 18 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
P. cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ /04.12.2013 reclamanta S.C. R. T. S. S.R.L. T., prin lichidator judiciar Rominsol I.P.U.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul O. de C. și P. I. T. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 365.400 Euro, cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii de obligare și până la momentul achitării complete.
În motivare a arătat reclamanta că prin contractele de vânzare - cumpărare încheiate la data de 27.02.1998, R. T. S. S.R.L., reprezentată prin Cralea V., a vândut către firma ce avea ca administrator și asociat majoritar pe soția sa Cralea E., respectiv către societatea Rivtrans S.R.L., alături de alte 7 apartamente și spații comerciale situate în mun. T. și orașul S., precum și în mun. G., următoarele imobile: apartament situat în Mun. T., ., ., ., nr. carte funciară_-C1-U3 provenită din C.F. nr. 20.039/N T.; apartament situat în Mun. T., ., . funciară 1133/N a mun. T.; apartament situat în Mun. T., ., . funciară_-C1-U2 provenită din C.F. nr._/N T.; apartament situat în Mun. T., ., ., . funciară_-C1-U4 provenită din C.F. nr._/T.; apartament situat în Mun. T., ., . funciară_/N a mun. T., spațiu comercial situat în Mun. T., ., nr. 158, parter, nr. carte funciară_/N a mun. T., spațiu comercial situat în mun. T., ., nr. M6/A, tronson C, parter, nr. carte funciară_/N a Mun. T..
A mai susținut reclamanta că acțiunea penală pornită împotriva lui Cralea V. pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă a fost soluționată definitiv și irevocabil, după parcurgerea mai multor cicluri procesuale, prin decizia penală nr. 635/P/25.10.2005, pronunțată de Curtea de Apel C. în Dos. nr. 491/P/2005, în sensul încetării procesului penal pe temeiul prescrierii răspunderii penale.
Acțiunea civilă formulată alăturat acțiunii penale de către societatea R. T. S. S.R.L., având ca obiect anularea actelor de înstrăinare a celor 14 imobile către Rivtrans S.R.L., a fost admisă prin decizia penală nr. 73/22.03.2005, pronunțată de Tribunalul T. în Dos. nr. 3561 /2004, dispoziție menținută în recurs conform deciziei nr. 635/P/25.10.2005 a Curții de Apel C..
Astfel, se menționează, prin decizia penală nr. 73/22.03.2005, pronunțată de Tribunalul T. în Dos. nr. 3561/2004, s-a dispus în mod expres anularea celor 14 contracte de vânzare - cumpărare încheiate la 27.02.1998 între R. T. S. S.R.L. și Rivtrans S.R.L., cu consecința restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunii de gestiune frauduloasă, fiind enumerate în continuare imobilele ce au făcut obiectul contractelor de înstrăinare, printre care și apartamentele anterior menționate. P. urmare, în baza acestei hotărâri judecătorești, adevăratul proprietar al celor 14 imobile a redevenit R. T. S. S.R.L.
Mai arată reclamanta că în timpul procesului penal, mai precis la data de 18.02.1999, I.P.J. T. a aplicat sechestru asigurător asupra tuturor celor 14 imobile care au format obiectul tranzacțiilor efectuate între societățile administrate de soții Cralea, în vederea recuperării prejudiciului produs R. T. S. S.R.L.
De asemenea, la data de 05.03.1999, Judecătoria T. a dispus luarea inscripțiilor ipotecare pentru toate apartamentele și spațiile comerciale situate pe raza județului T..
După instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor care au redevenit ulterior în proprietatea R. T. S. S.R.L., Rivtrans S.R.L., în conivență cu pârâtul O. de C. și P. I. T., a înstrăinat imobilele în discuție către terțe persoane, după cum urmează: apartamentul nr. 1, situat în mun. T., ., . V., conform actului de adjudecare nr. 519/08.09.2008, menținut prin sentința civilă nr. 1825/20.05.2011 a Judecătoriei T., rămasă irevocabilă la data de 09.05.2012; apartamentul nr. 4, situat mun. T., ., ., către N. V., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1411/22.10.1999, iar ulterior către T. M., în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 502/11.06.2001; apartamentul nr. 6, situat în mun. T., ., ., către T. V., conform actului de adjudecare nr. 518/08.09.2008, menținut prin sentința civilă nr. 1825/20.05.2011 a Judecătoriei T., rămasă irevocabilă la data de 09.05.2012; apartamentul nr. 7, situat în mun. T., ., ., către T. V., conform actului de adjudecare nr. 520/08.09.2008, menținut prin sentința civilă nr. 1825/20.05.2011 a Judecătoriei T., rămasă irevocabilă la data de 09.05.2012; apartamentul nr. 11, situat în mun. T., ., ., către .., conform actului de adjudecare nr. 559/23.09.2008 și, ulterior, către B. M. S., conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3001/03.12.2008, ambele acte fiind menținute prin sentința civilă nr. 1044/29.02.2012 a Tribunalului T., rămasă irevocabilă la data de 10.09.2012; spațiul comercial, situat în mun. T., ., nr. 158, parter, jud. T., intabulat în favoarea .. T. prin încheierea de întabulare nr. 1646/25.03.2004; spațiul comercial, situat în mun. T., ., nr. M6/A, tronson C, parter, către .., în baza actului de adjudecare nr. 508/27.08.2008, menținut prin sentința civilă 1845/19.04.2012 a Tribunalului T., rămasă irevocabilă la data de 14.11.2012.
Mai susține reclamanta că pornind de la prevederile art. 3 din Legea pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv acelea potrivit cu care „Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii sau producerii lor”, și observând faptele ilicite reclamate, sub aspectul dreptului substanțial devin incidente dispozițiile art. 35 alin. (2) și alin. (3) din Decretul nr. 31/1954, în referire la art. 998-999 din vechiul cod civil care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice.
Astfel, potrivit legii în vigoare la data săvârșirii faptelor, răspunderea fie contractuală, fie delictuală a persoanei juridice pentru fapta proprie este reglementată de disp. art. 35 alin. (2) și alin. (3) din Decretul nr. 31/1954 care statuează că: actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăși.
Faptele licite sau ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor.
Conform normelor citate, răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajată ori de câte ori organele acesteia, cu prilejul exercitării funcției ce le revine, vor fi săvârșit o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.
Potrivit practicii judiciare constante, dispozițiile legale anterior citate, datorită gradului lor de generalitate, nu au exclus din sfera lor de reglementare nici statul, fie că este vorba despre ipostaza sa de subiect de drept public, fie de cea de subiect de drept privat, statuându-se constant că normele Decretului nr. 31/1954 au constituit dreptul comun în materia răspunderii civile delictuale a persoanelor juridice, deci, și a statului sau a instituțiilor sale.
Acest lucru transpare cu claritate din actuala reglementare a Codului civil care la art. 219 prevede: „(1) Faptele licite sau ilicite săvârșite de organele persoanei juridice obligă însăși persoana juridică, însă numai dacă ele au legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.”, iar în ce privește răspunderea persoanelor juridice de drept public, art. 221 din Nou Cod civil statutează că: „Dacă prin lege nu se dispune altfel, persoanele juridice de drept public sunt obligate pentru faptele licite sau ilicite ale organelor lor, în același condiții ca persoanele juridice de drept privat”.
Instituirea prin lege a răspunderii persoanei juridice pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicită săvârșită de organele sale constituie o măsură de protecție pentru victima prejudiciului care are astfel posibilitatea să solicite despăgubiri de la persoana juridică însăși, ceea ce, în concepția Decretului nr. 31/1954, nu exclude răspunderea persoanei sau persoanelor fizice care intră în componența organelor persoanei juridice. Acestea au o răspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, răspundere care funcționează atât față de persoana juridică, precum și față de victima prejudiciului, sens în care dispune art. 35 alineatul final din Decret. Din acest din urmă text reiese că R. T. S. S.R.L., victima prejudiciului, este cea care are alegerea chemării în judecată fie a persoanei juridice, fie a acesteia, în solidar cu persoanele fizice care, acționând ca organe ale persoanei juridice, au săvârșit fapta ilicită, fie doar a acestor persoane fizice.
Potrivit dispozițiilor art. 998 din Vechiul Cod civil, „Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, în timp ce dispozițiile art. 999 din același act normativ statuează că „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”.
De altfel, se arată, vechea reglementare este preluată și de dispozițiile Noului Cod civil care la art. 1.357 statuează că „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 1.349 din N.C.C. „(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.
Mai susține reclamanta că elementele care condiționează răspunderea civilă delictuală sunt: prejudiciul; fapta ilicită; vinovăția; raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
În cauză, se reclamă prejudiciul decurgând din înstrăinarea bunurilor aflate în proprietatea S.C. R. T. S. S.R.L. T. de către Rivtrans S.R.L., cu ajutorul nemijlocit al Oficiului de C. și P. I. T..
Arată reclamanta că prejudiciul reclamat este susceptibil de reparare întrucât este îndeplinită atât condiția privind caracterul cert, cât și condiția care impune ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă.
În cazul de față, prejudiciul este sigur, atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare, nefiind reparat până la data introducerii prezentei acțiuni.
În plus, susține reclamanta faptul că deși a făcut demersuri pentru limitarea prejudiciului adus R. T. S. S.R.L. prin atacarea actelor de înstrăinare, instanța de judecată a reținut buna credință a subdobânditorilor, astfel că pentru securitatea raporturilor juridice aceste înstrăinări au fost menținute. De reținut este faptul că doar 7 din cele 13 imobile situate în jud. T. care au fost înstrăinate de Rivtrans S.R.L. nu au putut fi readuse în patrimoniul subscrisei, ultimul dintre imobilele înstrăinate fiind pierdut în mod irevocabil de R. T.S. în instanță, la data de 14.11.2012.
În continuare, se arată că primul principiu după care se soluționează acțiunea în despăgubiri este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, acest lucru însemnând că autorul prejudiciului urmează să fie obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat (lucrum cessans) ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.
În cazul de față, prejudiciul efectiv (damnum emergens) este reprezentat de valoarea de înlocuire a celor 7 imobile identificate la pct. I din prezenta acțiune și este în sumă de 315.000 Euro, sumă determinată astfel: 7 imobile x 45.000 Euro/imobil. Beneficiul nerealizat (lucrum cessans) în ultimii trei ani anteriori introducerii prezentei acțiuni este reprezentat de lipsa de folosință a imobilelor în discuție și este în sumă de 50.400 Euro, sumă determinată în felul următor: 7 imobile x 200 Euro/lună = 1.400 Euro/lună. 36 luni x 1.400 Euro/lună = 50.400 Euro, cunoscut fiind faptul că determinarea prejudiciului sub forma chiriei neîncasate este o modalitate logică și uzitată de determinare (cuantificare) a pagubei produse prin lipsirea proprietarului unui imobil de folosința acestuia.
În ceea ce privește fapta ilicită, arătă reclamanta că pârâtul O.C.P.I. T. a „omis” să înscrie la deschiderea cărților funciare ale imobilelor în discuție sechestrul asigurător instituit în timpul procesului penal de către I.P.J. T..
Astfel, organul de cercetare penală a aplicat, prin ordonanța nr. 4199/16.02.1999, sechestru asigurător asupra tuturor celor 14 imobile care au format obiectul tranzacțiilor efectuate între societățile administrate de soții Cralea, în vederea recuperării prejudiciului produs R. T. S. S.R.L.
De asemenea, la data de 05.03.1999, Judecătoria T. a dispus luarea inscripțiilor ipotecare pentru toate imobilele situate pe raza județului T..
P. adresele nr. 985/28.02.2011, nr. 1851/12.04.2011 și nr. 3011/27.06.2011, reclamanta a solicitat O.C.P.I. T. să comunice în temeiul căror dispoziții legale și în baza căror cereri au fost ridicate și/sau radiate inscripțiile ipotecare luate prin încheierile nr. 1418/05.03.1999, nr. 1419/05.03.1999, nr. 1420/05.03.1999, nr. 1421/05.03.1999, 1422/05.03.1999, nr. 1423/05.03.1999, nr. 1424/05.03.1999, nr. 1425/05.03.1999, 1426/05.03.1999, nr. 1427/05.03.1999, nr. 1428/05.03.1999 și nr. 1429/05.03.1999 ale Judecătoriei T..
P. adresele nr. 947/01.03.2011 și 3228/28.06.2011, O.C.P.I. T. a comunicat faptul că inscripțiile ipotecare au fost ridicate ca efect al aplicării dispozițiilor art. 36 și art. 53 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Ori, la data la care O.C.P.I. T. a deschis cărți funciare și a eliberat extrase de carte funciară fără să fie înscris sechestrul în discuție, Rivtrans S.R.L. nu se afla în procedură de insolvență, astfel că nu aveau cum să fie aplicate dispozițiile art. 36 și art. 53 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, așa cum greșit a susținut instituția pârâtă în cele două adrese.
Mai arată reclamanta că nu s-a soluționat în timp real cererea fostului lichidator al R. T. S. S.R.L., D. L., de înscriere a celor 13 imobile în. favoarea proprietarului lor de drept, precum si de notare a interdicției de înstrăinare.
Astfel, la data de 02.06.2006, în conformitate cu dispozițiile art. 47 și urm. din Legea nr. 7/1996 republicată, fostul lichidator al R. T. S. S.R.L., d-na D. L., a solicitat A.N.C.P.I. - O.C.P.I. T. - Biroul de Carte Funciară ca, în baza deciziei penale nr. 73/22.03.2005 a Tribunalului T., rămasă irevocabilă prin decizia penală nr. 635/P/25.10.2005 a Curții de Apel C., să înscrie cele 13 imobile care constau în apartamente și spatii comerciale aflate în mun. T. si orașul S. în registrele de publicitate imobiliară în favoarea proprietarului lor de drept, respectiv societatea comercială R. T. S. S.R.L. T..
De asemenea, prin aceeași cerere, d-na lichidator D. L. a învederat O.C.P.I. T. că dobânditorul din contractele de vânzare - cumpărare anulate, respectiv Rivtrans S.R.L. T., înscris în cărțile funciare la acea dată, se află în lichidare și pentru a nu se ajunge a valorificarea unor bunuri care nu se găseau în patrimoniul acestei societăți comerciale, a solicitat să se noteze interdicția de înstrăinare a acestor 13 imobile (apartamente si spatii comerciale), tariful pentru efectuarea mențiunilor fiind achitat cu chitanța nr._/02.06.2006.
Întrucât fostul lichidator a susținut că O.C.P.I. T. nu i-a soluționat cererea, cu adresa nr. 1629/13.04.2009, reclamanta, prin lichidator judiciar RomINSOL I.P.U.R.L., a solicitat pârâtului să comunice modul cum a fost soluționată cererea formulată de fostul lichidator și înregistrată la sediul instituției la data de 02.06.2006, precum și motivele pentru care nu a fost înscrisă interdicția de înstrăinare în cărțile funciare ale celor 13 imobile care constau în apartamente și spații comerciale.
De asemenea, prin aceeași adresă, s-a solicitat a se comunica o copie de pe dovada comunicării încheierii de admitere sau respingere a cererii către fostul lichidator D. L., comunicare prevăzută de art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 rep.
P. adresa nr. 2564/12.05.2009, O.C.P.I. T. a comunicat că schimbarea proprietarului la acea dată (iunie 2006) nu era posibilă dat fiind faptul că pentru apartamentele în discuție nu erau înființate cărți funciare, deși această instituție avea obligația înscrierii cererii în vechile registre de publicitate imobiliară până la deschiderea cărților funciare. Instituția pârâtă nu a comunicat dovada comunicării încheierii de admitere sau respingere a cererii către petenta D. L..
După o corespondență destul de voluminoasă, prin care reclamanta a solicitat să i se comunice modul cum a fost soluționată cererea lichidatorului D. L., instituția pârâtă a comunicat încheierea de respingere nr. 7064/02.06.2006. P. adresa nr. 947/30.03.2010, O. de C. și P. I. T. a comunicat faptul că încheierea de respingere nr. 7064/02.06.2006 a fost comunicată către D. L., însă fila de comunicare nu se regăsește în arhiva O.C.P.I. T..
De asemenea, cu ocazia soluționării Dos. nr._ al Tribunalului T., la cererea expresă a reclamantei prin intermediul instanței de judecată, O.C.P.I. T. a înaintat copia încheierii nr. 7064/02.06.2006 prin care a fost soluționată cererea fostului lichidator D. L.. Solicitând expres O.C.P.I. T. să comunice la dosar dovada comunicării încheierii de respingere către D. L., această instituție a precizat că dovada comunicării nu se află în arhiva O.C.P.I. T..
Față de cele arătate, arată reclamanta că se poate concluziona că încheierea nr. 7064 din data 02.06.2006 nu a fost redactată/emisă la data din cuprinsul acesteia, ci la o dată ulterioară, și nici nu a fost comunicată vreodată petentei D. L., înscrisul în discuție fiind „găsit” de pârât abia după ce a fost întrebat de nenumărate ori despre modul cum a fost soluționată cererea fostului lichidator.
Referitor la condiția vinovăției și având în vedere opiniile exprimate în doctrină, se solicită a se constata că răspunderea persoanei juridice, în raporturile cu victima prejudiciului, este obiectivă, fără vinovăție. Vinovăția nu se poate transpune de la persoana fizică sau persoanele fizice care au săvârșit fapta ilicită în calitate de organ sau organe ale persoanei juridice. Fundamentul răspunderii fără vinovăție a persoanei juridice constă în ideea sau obligația de garanție, în sensul de îndatorire a tuturor persoanelor juridice de a garanta celorlalți că organele lor de conducere și administrare, prin actele și faptele lor, nu le vor cauza prejudicii injuste. Suportul obligației de garanție este riscul de activitate pe care persoanele juridice îl introduc în societate prin însăși faptul existenței și activității lor în realizarea scopului licit pentru care au fost înființate.
Pe de altă parte, gravitatea vinovăției nu constituie un criteriu pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor întrucât în dreptul civil pragul de la care se reține vinovăția poate fi chiar și cea mai ușoară culpă și, indiferent de împrejurarea că fapta a fost săvârșită cu intenție sau din culpă, răspunderea pentru repararea prejudiciului este, în principiu, aceeași, și anume obligația de reparare integrală. De aceea, întrucât simpla culpă, chiar culpa cea mai ușoară, alături de celelalte condiții, este suficientă pentru angajarea integrală a răspunderii, în lucrările de specialitate și în practica judiciară nu există o preocupare specială spre a se sublinia forma vinovăției, ci se face o simplă referire generală la existența culpei celui ce a săvârșit fapta ilicită (C. S., C. B. - Teoria generală a obligațiilor, Editura ALL, 1998, pg. 145).
În ceea ce privește condiția specială ca fapta ilicită să fi fost săvârșită de persoana sau persoanele care au calitatea de organ sau, după caz, de organe ale persoanei juridice în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor care le-au fost încredințate, solicită reclamanta a se constata că este îndeplinită întrucât organele pârâtului în exercitarea strictă a funcțiilor încredințate nu și-au îndeplinit obligațiile stabilite de lege în sarcina lor și/sau le-au îndeplinit în mod necorespunzător.
În cazul de față, organele pârâtului nu și-au îndeplinit obligația de a nota în cartea funciară interdicția de înstrăinare a imobilelor în discuție cerută de fostul lichidator al reclamantei, d-na D. L., precum și obligația de a înscrie dreptul de proprietate asupra apartamentelor în favoarea R. T. S. S.R.L. în baza deciziei penale nr. 73/2005 a Tribunalului T.. Susținerea pârâtului potrivit cu care cererea fostului lichidator a fost soluționată prin încheierea de respingere nr. 7064/02.06.2006 nu-l poate exonera pe acesta de răspundere câtă vreme această încheiere nu a fost comunicată d-nei D. L., neexistând dovada comunicării.
De asemenea, organele pârâtului nu și-au îndeplinit obligația de a transcrie sechestrul instituit în dosarul penal din vechile registre de publicitate imobiliară în cărțile funciare nou deschise la datele de 12.11.1999,25.03.2004, 13.08.2008, 14.08.2008, 15.08.2008, 27.08.2008 și 04.09.2008 (a se vedea anexa 10).
Referitor la raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, se arată că acesta este evident, prejudiciul reclamat fiind consecința directă a faptelor ilicite săvârșite de către pârâtul O.C.P.I. T..
Astfel, dacă O.C.P.I. T. ar fi transcris sechestrul asigurător din vechile registre de publicitate în cărțile funciare nou deschise, orice persoană care ar fi consultat extrasele de carte funciară, inclusiv lichidatorul C. D., ar fi putut lua la cunoștință despre împrejurarea că există un proces penal pe rolul parchetului și/sau instanței de judecată și că imobilele în discuție sunt indisponibilizate pentru acoperirea unui prejudiciu.
De altfel, din adresa nr. 335/11.02.2011 emisă de O.C.P.I. T. și înregistrată la sediul RomINSOL I.P.U.R.L. sub nr. 813/25.02.2011 (anexa 10), rezultă fără putință de tăgadă că pentru imobilele în discuție au fost deschise cărți funciare ulterior instituirii sechestrului asigurător de către organul de cercetare penală, respectiv ulterior datei de 05.03.1999 când Judecătoria T. a luat inscripțiile ipotecare.
De asemenea, dacă O.C.P.I. T. ar fi dat curs solicitării lichidatorului D. L. și ar fi înscris în registrele de publicitate interdicția de înstrăinare a imobilelor în discuție și schimbarea proprietarului, orice persoană de bună-credință ar fi putut lua la cunoștință că titlurile de proprietate ale Rivtrans S.R.L. au fost anulate prin Decizia penală nr. 73/2005 a Tribunalului T., astfel că bunurile aflate în proprietatea subscrisei R. T.S. S.R.L. nu ar mai fi putut fi valorificate în numele și pe seama Rivtrans S.R.L.
În concluzie, cum potrivit dispozițiilor art. 998 - 999 din V. Cod civil „orice faptă care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat la repararea lut’ și „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”, în considerarea celor anterior arătate, solicită reclamanta a se constata că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a persoanei juridice și obligarea pârâtului O.C.P.I. T. la suportarea prejudiciului cauzat, respectiv obligarea pârâtului la plata sumei de 365.400 Buro, sumă la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii de obligare și până la momentul achitării complete.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: Anexa 1 - actele de proprietate ale bunurilor ce s-au aflat în patrimoniul R. T. S. S.R.L. - 13 file; Anexa 2 - contractele de vânzare cumpărare încheiate între S.C. R. T. S. S.R.L. T. și debitorul Rivtrans S.R.L., la data de 27.02.1998-8 file; Anexa 3 - sentința civilă nr. 1412/01.06.2004 a Judecătoriei T., decizia penală nr. 73/22.03.2005 a Tribunalului T. și decizia penală nr. 635/P/25.10.2005 a Curții de Apel C., hotărâri prin care au fost anulate cele 14 contracte de vânzare cumpărare încheiate între R. T.S S.R.L. și debitorul Rivtrans S.R.L. - 15 file; Anexa 4 - actele de înstrăinare a bunurilor de către Rivtrans S.R.L. către diverse persoane fizice și juridice - 9 file; Anexa 5 - hotărâri judecătorești prin care a fost reținută buna credință a cumpărătorilor - 37 file; Anexa 6 - documente privind instituirea sechestrului în procesul penal (ordonanța organului de urmărire penală, procesul verbal de aplicare a sechestrului, încheieri de luare a inscripțiilor ipotecare.) - 19 file; Anexa 7 - corespondența purtată cu pârâtul O.C.P.I. T. privind ridicarea sechestrului instituit în cursul procesului penal - 5 file; Anexa 8 - cererea depusă de lichidatorul D. L. la sediul pârâtului și chitanța nr._/02.06.2006 cu care fost achitat tariful aferent - 2 file; Anexa 9 - corespondența purtată cu pârâtul privind soluționarea cererii depusă de fostul lichidator al subscrisei, D. L. - 8 file; Anexa 10 - adresa nr. 335/11.02.2011 emisă de O.C.P.I. T. din care rezultă că pentru imobilele în discuție au fost deschise cărți funciare ulterior instituirii sechestrului asigurător de către organul de cercetare penală.
Pârâta, legal citată, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, pe fond solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat pârâta că prin acțiunea promovată reclamanta solicită obligarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 998-999 din vechiul Cod civil, la plata sumei de 365.400 euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat, precum și la plata dobânzii legale calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii de obligare și până la momentul achitării.
S-a mai arătat că faptele imputate ca fiind cauzatoare ale prejudiciul reclamatei sunt, în esență: nesoluționarea „în timp real” a cererii formulate la data de 02.06.2006 de către fostul lichidator al reclamantei ( D. L. ) de înscriere a 13 imobile în favoarea reclamantei, precum și notarea interdicției de înstrăinare.
Se mai precizează că solicitarea de mai sus a fost respinsă prin încheierea nr. 7064/02.06.2006 motivat de faptul că documentația nu era completă, mai exact nu era însoțită de schițele cadastrale, obligatorii la deschiderea unei cărți funciare.
Așa cum reiese din adresa reclamantei nr. 1629/13.04.2009 înaintată către instituția pârâtă și înregistrată cu nr. 2564/14.04.2009 (anexa 9 la acțiune), aceasta cunoștea la data respectivă ca imobilele în cauză nu figurau ca fiind în proprietatea S.C. R. T. S. S.R.L., T.
Așadar, menționează pârâta că dacă s-ar presupune că instituția, prin organele sale, a săvârșit faptele imputate și că prin aceasta s-a cauzat un prejudiciu reclamantei, cererea de angajare a răspunderi civile delictuale nu poate fi admisă deoarece dreptul la acțiune al reclamantei s-a prescris încă de la data de 14.04.2012 .
Potrivit dispozițiilor art. 3 coroborat cu cele ale art. 8 alin. 1 din D.L. nr. 167/1958 „prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.”
Solicită pârâta a se observa că nu sunt întrunite condițiile legale generale de angajare a răspunderii civile delictuale.
Cu privire la legătura de cauzalitate dintre faptele ilicite reclamate si prejudiciul cauzat se arată că existența prejudiciului a fost determinată de vânzarea imobilelor de către neproprietarul .., al cărui asociat majoritar era soția reprezentantului legal de la acea vreme a reclamantei, Cralea V., care era parte în procesul prin care s-a dispus anularea contractelor de vânzare cumpărare a imobilelor și restabilirea situației anterioare.
Cu alte cuvinte, fapta care a produs prejudiciul nu este cea de „omisiune” sau „nesoluționare în timp real” ci cea de înstrăinare (către persoane de bună credință) a imobilelor de către neproprietarul, conștient de lipsa dreptului său de a dispune de bun.
Înregistrările și notările în cărțile funciare nu erau constitutive de drepturi, aveau rol de publicitate în vederea opozabilității.
Un rol deosebit de important îl constituie pasivitatea reclamantei față de producerea prejudiciului. Altfel spus, reclamanta avea posibilitatea legală de a promova acțiune în revendicare sau acțiune în rectificarea cărților funciare în speță. Nedepunere diligențelor necesare în vederea întoarcerii bunurilor sale în patrimoniu a condus la crearea prejudiciului.
În concluzie, se arată, nu există legătură de cauzalitate între faptele ce sunt imputate și prejudiciul ce se cere a fi reparat
Cu privire la prejudiciu, arată pârâta că reclamanta nu dovedește faptul că a suferit un prejudiciu cert, cum de altfel, nici calitatea sa de proprietar a celor șapte imobile enumerate prin acțiune cu este dovedită. Analizând documentele depuse se constată ca pentru imobilele de la pozițiile 5,6 și 7 (pag. 2) reclamanta nu face dovada calității de proprietar.
Astfel, pentru apartamentul de la poz. 5, în contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2995 / 22.4.1993 calitatea de cumpărător o are S.C. R. S.R.L., care printr-un protocol încheiat în 30.09.1994 cu reclamanta, „transfera fără plată ” acesteia din urmă imobilele cuprinse în anexă, care cuprinde bunurile ce aparțin S.C. R. Shipping S.R.L., bunuri care nu sunt individualizate prin suficiente elemente de identificare.
Pentru imobilele de la poz. 6 si 7 sunt depuse procese verbale de adjudecare la licitație de către .. ( neștampilate ) la care se anexează același protocol despre care am făcut vorbire mai sus.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Inițial, potrivit contractelor de vânzare-cumpărare din data de 27.02.1998 S.C. R. T. S. S.R.L. a vândut .. un număr de 14 imobile.
Împotriva administratorului S.C. R. T. S. S.R.L., Cralea V. a fost pornită acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă, iar prin decizia penală nr. 635/P/2005 a Curții de Apel C. a fost încetat procesul penal ca urmare a prescripției răspunderii penale.
P. decizia penală nr. 73/22.03.2005 a Tribunalului T. s-a dispus anularea celor 14 contracte de vânzare cumpărare încheiate la data de 27.02.1998 cu consecința restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunii de gestiune frauduloasă.
Se mai cuvine a fi observat faptul că, la data de 18.02.1999, I.P.J. T. a aplicat sechestrul asigurător asupra tuturor celor patru imobile care au format obiectul tranzacțiilor între cele două societăți. La data de 05.03.1999 Judecătoria T. a dispus luarea inscripțiilor ipotecare pentru apartamentele și spațiile comerciale în cauză.
Se mai cuvine a fi observat că, ulterior, .. a înstrăinat imobilele în cauză către terțe persoane astfel: apartamentul nr. 1, situat în Mun. T., ., ., . T. V., potrivit actului de adjudecare nr. 519/08.09.2008; apartamentul nr. 4, situat Mun. T., ., . N. V., în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1411/22.10.1999, iar ulterior către numitul T. M., în temeiul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 502/11.06.2001; apartamentul nr. 6, situat în Mun. T., ., ., către numitul T. V., potrivit actului de adjudecare nr. 518/08.09.2008; apartamentul nr. 7, situat în Mun. T., ., ., către numitul T. V., potrivit actului de adjudecare nr. 520/08.09.2008; apartamentul nr. 11, situat în Mun. T., ., ., către .., potrivit actului de adjudecare nr. 559/23.09.2008 și, ulterior, către numitul B. M. S., potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3001/03.12.2008; spațiul comercial, situat în mun. T., ., nr. 158, parter, jud. T., către .. T.; spațiul comercial, situat în mun. T., ., nr. M6/A, tronson C, parter, către .., în temeiul actului de adjudecare nr. 508/27.08.2008.
În adevăr, conform art. 998 din vechiul cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara iar potrivit dispozițiilor art. 999 din același cod, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
În speță însă se observă că fapta care a produs prejudiciul invocat este vânzarea bunurilor în cauză și nu eventualele fapte imputate pârâtului.
Cu alte cuvinte nu omisiunea înscrierii la deschiderea cărților funciare a sechestrului asigurător instituit în timpul procesului penal de către I.P.J. T. a cauzat prejudiciul invocat de reclamantă ci fapta de a vinde imobilele în discuție, faptă ce nu poate fi imputată pârâtului în maniera prezentată în cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește eventuala nesoluționare în timp real a cererii fostului lichidator al S.C. R. T. S. S.R.L., D. L., de înscriere a celor 13 imobile și de notare a interdicției de înstrăinare se observă faptul că, la aceeași dată a depunerii cererii respectiv 02.06.2006, O. de C. și P. I. T., a respins cererea formulată, prin încheierea nr. 7064.
Iar conform adresei nr. 947/30.03.2010 emisă de O. de C. și P. I. T. (f. 129 ds.) rezultă că respectiva încheiere de respingere a fost comunicată către D. L., fost lichidator al S.C. R. T. S. S.R.L., însă fila de comunicare pentru încheierea de carte funciară nu se regăsește în arhiva instituției.
În altă ordine de idei instanța va respinge ca nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât, reclamanta cunoscând paguba efectivă produsă prin înstrăinarea imobilelor de către Rivtrans S.R.L., la momentul rămânerii irevocabile a sentințelor judecătorești prin care instanțele au reținut buna credință a dobânditorilor cu titlu oneros.
Revenind la fondul cauzei, cum în speță nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în sensul celor mai sus arătate, urmează ca instanța să respingă acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca nefondată.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. R. T. S. S.R.L. T., P. L. JUDICIAR ROMINSOL I.P.U.R.L. cu sediul în T., ., .. 4, . în contradictoriu cu pârâtul O. DE C. ȘI P. I. T. cu sediul în T., ., jud. T., ca nefondată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul T..
Pronunțată în ședința publică din 04 martie 2014.
Președinte, Grefier,
R. A. VitoșMarian D.
Red. Jud. RAV/01.04.2014
Tehnored. MD/04.04.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 432/2013. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 365/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
