Pretenţii. Decizia nr. 365/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 365/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 365/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._ /2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 365
Ședința publică de la data de 29 aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 3208 din data de 21 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriu cu intimata-pârâtă G. A. I., cu domiciliul în mun. T., ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că, apelul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru; intimata nu a depus întâmpinare la dosar, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 394 din NCPC declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
La data de 07.05.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei T. sub nr._ acțiunea formulată de reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T., în contradictoriu cu pârâtul B. L. D., prin care s-a solicitat obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 946,56 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare achitate de către C.A.S. T. reclamantului, cu obligația de a fi recuperată și returnată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că numitul B. L. D. a fost internat în perioada 16.05._11 în secția de chirurgie a Spitalului Județean de Urgență T., ca urmare a unui accident rutier.
A mai învederat reclamantul că dacă a întreprins vreun demers juridic pentru tragerea la răspundere a persoanei vinovate, pârâtul nu a prezentat nicio dovadă în acest sens, deși i s-a pus în vedere faptul că are un debit față de instituție.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, coroborat cu art. 998-999 Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus decont de cheltuieli, tabel nominal, foaie de observație clinică, înștiințare de plată.
La data de 15.07.2014 reclamantul a depus la dosar o cerere adițională prin care a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâta G. A. I. dată fiind rezoluția nr. 2218/P/2011/08.11.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria T..
Pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezenta în fața instanței pentru a propune probe în apărare.
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 3208 din 21 noiembrie 2014 a respins acțiunea având ca obiect pretenții, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în perioada 16.05._11 numitul B. L. D. a fost internat în S. Județean de Urgență T., la secția chirurgie, unde a primit îngrijiri medicale pentru vătămările suferite în urma unui accident rutier.
Caracterul serviciilor medicale rezultă din foia de observație clinică generală potrivit căreia victima a fost internată în secția chirurgie în perioada susmenționată, iar cheltuielile de spitalizare, în sumă de 946,56 lei, au sunt detaliate în decontul de cheltuieli, întocmit potrivit Ordinului nr._ .
La data de 16.05.2011, organele de poliție au fost sesizate despre accidentul rutier produs pe . din municipiul T. în care a fost implicat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ condus de G. A. I., victima fiind transportată la S. Județean de Urgență T..
În urma cercetărilor efectuate, prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 2218/P/2011 din data de 08.11.2011, P. de pe lângă Judecătoria T. a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita G. A. I. în baza dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 1 Cod penal.
De asemenea, s-a mai reținut că, potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Textul de lege este imperativ în privința obligației furnizorului de servicii medicale de a recupera cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală de la persoanele care prin fapta lor aduc daune sănătății altei persoane. Cum în cauză, accidentul rutier a fost cauzat de traversarea în fugă a părții carosabile printr-un loc nepermis de către minorul B. L. D. care nu s-a asigurat înainte de a se angaja în traversare și a apărut intempestiv în fața autoturismului, vinovăția pârâtei pentru vătămările aduse acestuia, nu poate fi reținută.
Prin urmare, în cauză, prima instanță a reținut faptul că nu este îndeplinită situația premisă pentru aplicarea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, întrucât pârâta nu este persoană vinovată de producerea prejudiciului.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a formulat apel reclamantul S. JUDEȚEAN de URGENȚĂ T., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelantul că, numitul B. L. D. a declarat la prezentarea în spital că a fost victima unui accident rutier și a fost internat de la data de 17 mai 2011 până la 19 mai 2011 la Secția Chirurgie II a spitalului, după ce i s-au acordat îngrijiri medicale de urgență în Unitatea de Primire Urgențe, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare fiind de 946,56 lei.
După acordarea primului ajutor la Unitatea de Primire Urgențe, pârâtul a fost internat într-o secție a spitalului pentru vindecare. Cheltuielile efectuate de Unitatea de primire Urgențe sunt suportate de către stat și nu de către Casa de Asigurări de Sănătate și se acordă pacienților indiferent dacă sunt asigurați sau nu, dacă sunt cetățeni români sau nu, deci necondiționat, ceea ce s-a întâmplat și în cazul pârâtului.
S-au efectuat toate demersurile permise de lege pentru a afla identitatea persoanei care se face vinovată de vătămarea pârâtului, dar fără a reuși să afle identitatea sa până la judecarea cauzei.
S-a mai susținut că, potrivit art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate nu decontează decât cheltuieli de spitalizare cauzate de îmbolnăvire sau o afecțiune cronică sau acută, nu și cele efectuate pentru recuperarea victimei unui accident ori agresiune.
Textul de lege face trimitere la cel ce a provocat . sau accidentul („aduce daune sănătății”), însă sunt situații, cum este cazul în speță, unde autorul accidentării/agresorul nu este cunoscut. In speța, pacientul declară că a fost victima unui accident rutier, dar nu depune plângere împotriva persoanei vinovate-„împăcându-se ”, probabil, cu acesta-sau refuză să declare datele de identificare ale făptuitorului. Nici în fața instanței de judecată nu a prezentat documente sau alte dovezi în probatoriu. Acest lucru califică fapta ilicită invocată-respectiv inacțiunea pârâtului.
Apelantul a mai învederat că, în toate secțiile spitalului, inclusiv la cea de primire urgente, sunt afișate prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006- pacienților aducându-se la cunoștință și verbal faptul că, chiar daca au asigurare valabila, CAS nu decontează cheltuielile victimelor agresiunilor sau accidentelor, urmând ca aceștia să se îndrepte împotriva persoanei vinovate pentru a le recupera.
În speța, numitul B. L. D. s-a prezentat la serviciul de urgenta declarând ca a fost victima unui accident rutier, iar ulterior, nu a mai întreprins nici un demers pentru a recupera de la făptuitor această sumă datorată pentru spitalizare și o depune la spital și nici nu a mai formulat plângere împotriva acestuia.
Ori, S. Județean de Urgenta T. nu este abilitat să efectueze nici un fel de cercetare în ceea ce privește agresorul sau persoana care a provocat accidentul și nu poate decât să se constituie parte civilă în dosarul penal, în cazul în care pacientul reclamă . și se dispune cercetarea sau începerea urmăririi penale, ori judecarea cauzei penale respective sau posibilitatea acționării făptuitorului pe cale civilă-când identitatea acestuia se face cunoscută.
In caz contrar, pentru ca textul de lege invocat nu îi scutește de plata cheltuielilor de spitalizare pe agresorii care nu au fost denunțați, cum este și cazul în speța, cel agresat sau accidentat are mai multe variante pentru a se putea asigura aplicarea art. 313 din Legea nr.95/2009 și anume: fie să plătească el de buna voie, din veniturile sale, cheltuielile de spitalizare; fie să le recupereze pe cale amiabilă de la agresor și să le depună la spital ; fie să-1 acționeze ulterior pe acesta în instanță, pentru a recupera sumele respective pe cale civilă-având drept dovada documentele emise de spital sau de către instanță .
De asemenea, apelantul a mai arătat că, nu există nici o excepție în acest sens în cuprinsul legii, textul de lege fiind clar, în sensul ca plata spitalizării pentru persoanele a căror sănătate a suferit din cauza unor agresiuni sau accidente nu se suporta de către Casa de Asigurări de Sănătate ,chiar dacă acestea au fost „victime” și nu se fac vinovate că au ajuns in situația de a fi pacienții spitalului.
In cazul admiterii cererii, pârâtul, în baza hotărârii instanței, se poate îndrepta pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare, pe cale civilă, împotriva celui ce l-a agresat/accidentat, fiind dusă la îndeplinire astfel voința legiuitorului - aceea de a obliga persoana care a provocat daune sănătății altei persoane să suporte cheltuielile de spitalizare sau, dacă persona care a fost agresată sau a fost victima unui accident nu dorește să respecte acest lucru, să suporte cheltuielile ea însăși.
In consecința, apelantul a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, casarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii cererii și obligării pârâtei la plata cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 946,56 lei, suma ce va fi actualizată până la data plații efective.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 466 Cod proc. civ.
Intimata G. A. I. nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod de procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Analizând legalitatea sentinței apelate în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, tribunalul constată că apelul este nefondat.
În perioada 16.05.2011–19.05.2011, în secția chirurgie a Spitalului Județean de Urgență T. a fost internat numitul B. L. D. căruia i s-a acordat asistență medicală pentru vindecarea leziunilor suferite în urma unui accident rutier produs la data de 16 mai 2011.
Caracterul serviciilor medicale rezultă din foia de observație clinică generală potrivit căreia victima a fost internată în secția chirurgie în perioada susmenționată, iar cheltuielile de spitalizare, în sumă de 946,56 lei, au sunt detaliate în decontul de cheltuieli, întocmit potrivit Ordinului nr._ .
La data de 16.05.2011, organele de poliție au fost sesizate despre accidentul rutier produs pe . din municipiul T. în care a fost implicat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ condus de G. A. I., victima fiind transportată la S. Județean de Urgență T..
Prin rezoluția nr. 2218/P/2011 din data de 08 noiembrie 2011 P. de pe lângă Judecătoria T. a dispus neînceperea urmăririi penale fața de numita G. A. I. în baza dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 1 Cod Penal.
În aceste coordonate, susținerile apelantului potrivit cărora intimata ar fi trebuit obligată la plata cheltuielilor de spitalizare nu pot fi primite în maniera în care au fost făcute, intimata nefiind vinovată de producerea accidentului de circulație.
În mod judicios prima instanță a reținut că accidentul rutier a fost cauzat de traversarea în fugă a părții carosabile printr-un loc nepermis de către minorul B. L. D., care nu s-a asigurat înainte de a se angaja în traversare și a apărut intempestiv în fața autoturismului condus de intimată, vinovăția intimatei neputând fi reținută.
Față de toate aceste considerente și în baza art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța urmează a respinge apelul ca nefondat, cu consecința păstrării hotărârii atacate ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 3208 din data de 21 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriu cu intimata-pârâtă G. A. I., cu domiciliul în mun. T., ., ., ..
Păstrează hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
R. A. V. Ș. R.
Grefier,
D. B.
Red.sent.civ. jud. I.S.
Red. dec.civ. jud. R.A.V./06.05.2015
Tehnoredactat gref. D.B/06.05.2015/4 ex.
. ex. apelant, 1 ex. intimată/
| ← Pretenţii. Sentința nr. 460/2014. Tribunalul TULCEA | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii. Decizia... → |
|---|
