Rezoluţiune contract. Decizia nr. 68/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 68/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 68/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 68/2015
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta reclamantă D. V., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr.769/17.03.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect rezoluțiune contract+evacuare, în contradictoriu cu intimații pârâți S. D.,G. C., cu domiciliul în ., și intimata intervenientă P. E. C., prin reprezentant legal S. D., cu domiciliul în ..
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22 ianuarie 2015, susținerile părților prezente fiind cosemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 29 ianuarie 2015, când a pronunțat următoarea hotărâre. T
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ din data de 20.09.2013 reclamanta D. V., i-a chemat în judecată pe pârâții S. D., G. C., pentru ca prin hotărâre să se dispună: rezoluțiunea clauzei de uzufruct instituită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 915 din 29 septembrie 2010 încheiat de Biroul Notarial I.-M. D., în favoarea numitei S. D. și evacuarea pârâților S. D. și G. C. din imobilul cu nr. Cadastral_ intabulat în cartea funciară nr._- Frecăței, jud. Tulcea, format în totalitate din suprafața de 2.202,00 m.p., teren și locuință construită din chirpic, acoperită cu tablă, compusă din trei camere și o bucătărie, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
L. citați, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, ca fiind formulată de o persoana fără calitate procesuală pasivă sau ca nefondată.
La data de 12.12.2013, reclamanta a formulat cerere de introducere în proces a intervenientei forțate P. E., ca titular al dreptului de proprietate.
La termenul din 09.01.2014 apărătorul reclamantei a arătat că a formulat cerere privind arătarea titularului dreptului potrivit art. 68 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 06.03.2014 instanța a respins excepția inadmisibilității capătului întâi de cerere și excepția lipsei calității procesuale active pe capătul doi de cerere.
P. sentința civilă nr. 769/17.03.2014, Judecătoria Tulcea a respins atât acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții S. D. si G. C., cât și cererea de chemare în judecata a altor persoane formulata de reclamanta față de intervenienta forțată P. E., ca nefondate.
Totodată, instanța a dispus obligarea reclamantei la plata către pârâți a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că în ceea ce privește legea aplicabilă, în materie contractuală, art. 102 alin. 1 LPA a Codului civil dispune că „Contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa”și întrucâtcontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 915 din 29 septembrie 2010 a fost încheiat sub imperiul codului civil 1864, instanța a apreciat că aceasta este legea aplicabila, inclusiv în materia rezoluțiunii contractului.
Instanța de fond a reținut că reclamanții au solicitat ca si capăt principal de cerere rezoluțiunea clauzei de uzufruct instituită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 915 din 29 septembrie 2010 încheiat de Biroul Notarial I.-M. D., în favoarea numitei S. D..
S-a mai reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 915 din 29 septembrie 2010 încheiat de Biroul Notarial I.-M. D., a înstrăinat nepoatei sale P. E. C. nuda proprietate a imobilului cu nr. Cadastral_ intabulat în cartea funciară nr._- Frecăței, jud. Tulcea, format în totalitate din suprafața de 2.202,00 m.p., teren și locuință construită din chirpic, acoperită cu tablă, compusă din trei camere și o bucătărie.
P. același act, a constituit fiicei sale S. D. dreptul de uzufruct viager pe cota de 1/2 din imobilul descris mai sus, iar restul de 1/2 din imobil și l-a rezervat pentru ea, în calitate de vânzătoare.
A arătat judecătorul fondului că o actiune în rezolutiune a contractului nu este prin natura sa inadmisibilă, instanța urmând a analiza in concreto dacă, în cauza pendinte exista obligatii asumate de pârâta care să fie în măsura să atragă aceasta sancțiune.
A mai arătat prima instanță că în conformitate cu dispozițiile art. 1020 Cod civil, această condiție rezolutorie tacită există în fiecare contract sinalagmatic, situație în care aceasta ar trebui să opereze de drept, ca orice condiție, fără intervenția instanței judecătorești. Această intervenție este prevăzută de art. 1021 Cod civil.
Cu privire la temeiul juridic al rezoluțiunii, a arătat instanța că acesta îl constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor în contractul sinalagmatic, împrejurarea că fiecare din obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte. Neîndeplinirea culpabilă a uneia din obligații lipsește de suport juridic obligația reciprocă, astfel încât desființarea – rezoluțiunea întregului contract se impune.
La baza rezoluțiunii este ideea de scop și de vinovăție - condiție generală a răspunderii contractuale și condiție necesară în cazuri speciale de răspundere contractuală ( rezoluțiunea).
Analizând contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 915 din 29 septembrie 2010, instanța de fond a reținut că acesta este un contract complex, prin încheierea lui dându-se naștere la obligații reciproce. Pentru vânzătoare singura obligație este aceea de garanție de evicțiune predarea bunului vândut. Pentru cumpărătoare s-a stabilit de asemenea o singura obligație, respectiv plata prețului în sumă de 5.000 lei, preț ce a fost achitat înainte de încheierea actului translativ de proprietate si de uzufruct, fapt ce reiese din chiar cuprinsul contractului. Totodată, prin includerea clauzei de uzufruct viager în contract, cumpărătoarea a fost ținută de a nu o tulbura pe vânzătoare în exercitarea celor 2 atribute ce sunt conferite de dreptul de uzufruct posesia și folosința.
În ceea ce o privește pe pârâta S. D., instanța a reținut că aceasta nu și-a asumat nicio obligație față de vânzătoarea D. V., fiindu-i constituit un drept de uzufruct asupra unei cote indiviziune de 1/2 din imobilului cu nr. Cadastral_ intabulat în cartea funciară nr._- Frecăței, jud. Tulcea, format în totalitate din suprafața de 2.202,00 m.p., teren și locuință construită din chirpic, acoperită cu tablă, compusă din trei camere și o bucătărie, reclamanta rezervându-și cealaltă jumătate.
A mai reținut instanța că reclamanta a solicitat rezolutiunea contractului invocând ca motiv scandalul pe care-l provoaca pârâții S. D., G. C., și că o astfel de acțiune presupune preexistența unei obligații asumate de pârâta S. D. prin contractul a cărui desființare se cere sau a unei obligatii legale.
A arătat judecătorul fondului că obligația de a nu aduce atingere exercitării atributelor dreptului de uzufruct îi incumbă nudului proprietar si nicidecum celuilalt uzufructuar, în condițiile în care constituirea uzufructului în persoana pârâtei S. D. s-a datorat chiar reclamantei D. V. si nu intervenientei P. E. C. care a cumpărat doar nuda proprietate.
A mai arătat instanța că titularul dreptului real de uzufruct nu este în totul lipsit de mijloace juridice pentru apărarea dreptului său, având posibilitatea de a exercita fie actiune posesorie, fie actiune confesorie, însă nimic nu-l îndreptateste de a solicita rezolutiunea unui contract de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct în care uzufructuarul S. dorina nu și-a asumat nicio obligatie față de înstrăinătorul D. V..
În ceea ce priveste cererea de chemare în judecata a altei persoane care ar putea să pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul, respectiv cererea de chemare în judecata a numitei P. E. C., potrivit art. 70 Cod procedură civilă, instanța a reținut că aceasta a dobândit calitatea procesuala de intervenient putând efectua toate actele procesuale de dispoziție.
Față de cererea formulata de intervenienta forțată P. E. C. prin care a arătat că nu dorește să participe în judecata deoarece nu este de acord cu modul în care se comporta reclamanta D. V. cu pârâta S. D., instanța a respins cererea de chemare în judecata a altor persoane formulată de reclamantă în contradictoriu cu intervenienta forțată.
Împotriva aceste hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamanta D. V., criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală.
Astfel, arată apelanta-reclamantă că prin acțiunea formulată la Judecătoria Tulcea, a solicitat rezoluțiunea clauzei de uzufruct instituită prin contractul de vânzare-cumpărare și evacuarea pârâților S. D. și G. C. din imobil și susține aceasta că, în cazul de față, chiar dacă actul juridic a fost încheiat sub imperiul codului civil anterior, în speță este vorba de acte sau fapte săvârșite sub imperiul noii legi.
Precizează apelanta-reclamantă că prin contractul de vânzare-cumpărare a înstrăinat imobilul nepoatei sale P. E. C., și tot prin același act a instituit dreptul de uzufruct viager în cotă de ½ fiicei sale S. D., iar cealaltă cotă de ½ și-a rezervat-o în calitate de vânzătoare,iar după încheierea contractului de vânzare-cumpărare fiica sa l-a luat în spațiu pe concubinul său G. C., care s-a mutat efectiv în imobil, fapt pentru care a înțeles să-l cheme și pe acesta în judecată, întrucât îi fac viața imposibilă deoarece în permanență ambii provoacă scandaluri, amenințând-o, ajungându-se la violențe fizice, motiv pentru care a formulat plângeri la P. Tulcea și Poliția Frecăței.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii în rezoluțiune instanța de fond a reținut, că potrivit art.1020 Cod civil, această condiție rezolutorie tacită există în fiecare contract sinalagmatic, situație în care aceasta ar trebui să opereze de drept, ca orice condiție, fără intervenția instanței de judecată, aceasta fiind prevăzută de art.1021 Cod civil.
Apelanta învederează faptul că potrivit dispozițiilor art. 1272 Cod civil, contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar și la toate urmările pe care practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau contractului, după natura lui, iar potrivit prevederilor art. 551 Cod civil, sunt drepturi reale: dreptul de proprietate, dreptul de uzufruct, dreptul de superficie, ș.a., iar toate acțiunile specifice apărării dreptului de proprietate sunt aplicabile și dezmembrămintele acestuia.
Arată în continuare apelanta că modul de folosire a bunului comun se stabilește prin acordul coproprietarilor, iar în caz de neînțelegere, prin hotărâre judecătorească, potrivit prevederilor art. 639 cod civil și deși are dreptul numai de uzufruct, toate utilitățile sunt achitate numai de ea fără nici o contribuție din partea pârâților.
În apărare, intimații-pârâți S. D. și G. C. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului,ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile aduse acesteia, tribunalul reține că apelul este nefondat.
Primul motiv de apel se referă la legea aplicabilă în cauză, apelanta susținând că deși actul juridic a fost încheiat sub imperiul vechiului Cod civil, în cauză sunt acte sau fapte sub imperiul legii noi, critică neîntemeiată.
Astfel, se reține relativ la legea aplicabilă, că în materie contractuală, art. 102 alin. 1 LPA a codului civil dispune că, „Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.”
Întrucât contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 915 din 29 septembrie 2010 a fost încheiat sub imperiul Codului civil 1864, atunci aceasta este legea aplicabila, inclusiv în materia rezoluțiunii contractului.
S-a mai invocat de asemenea de către apelantă și faptul că instanța de fond a pronunțat hotărârea și a respins acțiunea fără însă a înlătura nici un mijloc de probă invocat de către aceasta.
Și acest motiv de apel este neîntemeiat în raport de dispozițiile art. 22 alin. 2 N.C.P.C., potrivit cu care judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În cauză, prima instanță a realizat o corectă stabilire a faptelor și aplicare a legii în raport de probele administrate în cauză de părți, cu atât mai mult cu cât apelanta nici nu a invocat o anume probă pe care instanța nu a avut-o în vedere.
Se reține că apelanta-reclamantă a solicitat ca și capăt principal de cerere rezoluțiunea clauzei de uzufruct instituită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 915 din 29 septembrie 2010 încheiat de Biroul Notarial I.-M. D., în favoarea numitei S. D..
Totodată, prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 915 din 29 septembrie 2010 încheiat de Biroul Notarial I.-M. D., a înstrăinat nepoatei sale P. E. C. nuda proprietate a imobilului cu nr. cadastral_ intabulat în cartea funciară nr._- Frecăței, jud. Tulcea, format în totalitate din suprafața de 2.202,00 m.p., teren și locuință construită din chirpic, acoperită cu tablă, compusă din trei camere și o bucătărie, prin același act, constituind fiicei sale S. D., dreptul de uzufruct viager pe cota de 1/2 din imobilul descris mai sus, iar restul de 1/2 din imobil și l-a rezervat pentru ea, în calitate de vânzătoare.
S-a mai invocat de către apelantă admisibilitatea acțiunii în raport de dispozițiile art. 1020, 1021, 1272, 551 și 639 Cod civil.
În ce privește acest motiv de apel, se reține că o actiune în rezolutiune a contractului nu este prin natura sa inadmisibilă, instanța urmând a analiza in concreto dacă, în cauza exista obligatii asumate de intimata-pârâta care să fie în măsura să atragă aceasta sancțiune.
Potrivit prevederilor art. 1020 Cod civil, această condiție rezolutorie tacită există în fiecare contract sinalagmatic, situație în care aceasta ar trebui să opereze de drept, ca orice condiție, fără intervenția instanței judecătorești, această intervenție fiind prevăzută de art. 1021 Cod civil.
Se reține că temeiul juridic al rezoluțiunii îl constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor în contractul sinalagmatic, împrejurarea că fiecare din obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte, iar neîndeplinirea culpabilă a uneia din obligații lipsește de suport juridic obligația reciprocă, astfel încât desființarea – rezoluțiunea întregului contract se impune.
La baza rezoluțiunii este ideea de scop și de vinovăție - condiție generală a răspunderii contractuale și condiție necesară în cazuri speciale de răspundere contractuală ( rezoluțiunea).
Examinând contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 915 din 29 septembrie 2010, în mod corect a reținut prima instanță că acesta este un contract complex, prin încheierea lui dându-se naștere la obligații reciproce.
Astfel, pentru vânzătoare singura obligație este aceea de garanție de evicțiune predarea bunului vândut, iar pentru cumpărătoare s-a stabilit de asemenea o singura obligație, respectiv plata prețului în sumă de 5.000 lei, preț ce a fost achitat înainte de încheierea actului translativ de proprietate si de uzufruct, fapt ce reiese din chiar cuprinsul contractului.
P. includerea clauzei de uzufruct viager în contract, cumpărătoarea a fost ținută de a nu o tulbura pe vânzătoare în exercitarea celor 2 atribute ce sunt conferite de dreptul de uzufruct posesia și folosința.
În cauză, intimata-pârâta S. D., nu și-a asumat nicio obligație față de vânzătoarea D. V., fiindu-i constituit un drept de uzufruct asupra unei cote indiviziune de 1/2 din imobilului cu nr. cadastral_ intabulat în cartea funciară nr._- Frecăței, jud. Tulcea, format în totalitate din suprafața de 2.202,00 m.p., teren și locuință construită din chirpic, acoperită cu tablă, compusă din trei camere și o bucătărie, reclamanta rezervându-și cealaltă jumătate.
Deși apelanta-reclamanta a solicitat rezoluțiunea contractului invocând ca motiv scandalul pe care-l provoacă intimații pârâții S. D., G. C., se reține că o astfel de acțiune presupune preexistența unei obligații asumate de pârâta S. D. prin contractul a cărui desființare se cere sau a unei obligatii legale.
P. urmare, obligația de a nu aduce atingere exercitării atributelor dreptului de uzufruct îi incumbă nudului proprietar si nicidecum celuilalt uzufructuar, în condițiile în care constituirea uzufructului în persoana intimatei-pârâte S. D. s-a datorat chiar apelanei-reclamante D. V. și nu intervenientei P. E. C. care a cumpărat doar nuda proprietate.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 din N.C.P.C., va fi respins apelul, ca nefondat.
Ca urmare a respingerii apelului, apelanta va fi obligată la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimații S. D. și G. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta reclamantă D. V., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr.769/17.03.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect rezoluțiune contract+evacuare, în contradictoriu cu intimații pârâți S. D., G. C., cu domiciliul în ., și intimata intervenientă P. E. C., prin reprezentant legal S. D., cu domiciliul în ., ca nefondat.
Obligă apelanta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimații S. D. și G. C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
D. N. E. N.
Grefier,
N. M.
Jud. fond F.Ș.
Redactat jud. D.N./17.02.2015
Tehnoredactat gref. N.M./G.R./24.02.2015/6 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 315/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 726/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
