Plângere contravenţională. Decizia nr. 315/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 315/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 315/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.315
Ședința publică din data de 03 iunie 2014
Completul compus din:
Președinte: V. A.
Judecător: M. L. Șurculescu
Grefier: P. L.
S-au luat în examinare apelurile civile declarate de către apelanta-petentă B. C. domiciliată în Tulcea, ., jud. Tulcea și de către organul constatator C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN cu sediul în București, ..401A, sector 6, impotriva sentintei civile nr.4178/10.12.2013 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 27.05.2014, incheierea de sedinta din acea dată facand parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 04.09.2013, sub numărul_, petenta B. C. a formulat plângere contravențională, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/13.08.2013 încheiat de intimata C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMANIA S.A., prin subunitatea Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, solicitând, prin care a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 750 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Prin sentința civilă nr.4178/10.12.2013 Judecătoria Tulcea a admis plângerea contravențională, (conform prevederilor Noului Cod de procedură civilă),acțiune formulată de petenta B. C., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 13.08.2013 de către intimatul C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMANIA S.A., prin subunitatea Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN și a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.08.2013, ca netemeinic; a respins cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a admis plângerea contravențională pentru următoarele considerente:
La data de 13.08.2013 a fost încheiat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ prin care s-a reținut de către agentul constatator că în ziua de 13.08.2013, vehiculul categoria B cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei, a circulat pe DN 2 km. 243+100 m în localitatea Sascut, fără a deține rovinietă valabilă.
În drept, agentul constatator a reținut că fapta săvârșită este prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din același act normativ.
Analizând temeiul de drept reținut la încadrarea faptei descrisă în procesul verbal ca fiind contravenție, instanța de fond a constatat că agentul constatator a stabilit în mod corect încadrarea juridică a faptei.
Astfel, art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, prevede că: „Fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.”
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură în faza de judecată garanțiile specifice pentru exercitarea efectivă a dreptului la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Referitor la susținerile petentei că procesul verbal de contravenție nu este semnat de agentul constatator, instanța de fond a constatat că procesul verbal a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator A. A. M. care deținea certificat emis de CertSIGN SA.
Potrivit art. 4 pct. 2 și 3 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică care sunt destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic, în timp ce semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.
Faptul că procesul-verbal de contravenție a fost comunicat petentei pe suport de hârtie și nu în format electronic, nu semnifică faptul că procesul-verbal de contravenție nu este valabil ca înscris electronic. Dimpotrivă, valabilitatea semnăturii electronice este confirmată de certificatul calificat emis pe numele agentului constatator, certificat care atestă faptul că agentul constatator are dreptul să semneze electronic procesele-verbale de contravenție pe care le întocmește.
În concluzie, sistemul tehnic implementat și utilizat de intimată respectă normele tehnice impuse, în scopul realizării unui circuit securizat al documentelor electronice privitoare la constatarea contravențiilor prevăzute de OG nr. 15/2002, fiind astfel garantată identitatea persoanei responsabile de constatarea contravențiilor prin mijloacele electronice și autenticitatea înscrisurilor transpuse pe suport de tipărit de hârtie.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, din Contractul de vânzare cumpărare pentru un autovehicul folosit încheiat la data de 11.06.2013 între petentă și cumpărătorul P. M., și adresa Primăriei Tulcea - Serviciul Impozite și Taxe, rezultă că la data de 13.06.2013, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, . W0L0TGF_ (carte identitate fila 12), nu mai era în proprietatea petentei.
Potrivit art. 1 alin. 1 lit. b) O.G. nr. 15/2002, utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.
D. analiza textului arătat mai sus, rezultă că pentru a fi considerat utilizator, persoana trebuie să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare al autovehiculului și să aibă în proprietate autovehiculul, sau să îl folosească în baza unui drept legal.
În cauză, pentru ca petenta să fie considerat utilizator al autoturismului cu nr. de înmatriculare_, nu este suficient ca aceasta să figureze în certificatul de înmatriculare, ci trebuie dovedit faptul că este și proprietara autoturismului sau folosește autoturismul în baza unui drept legal.
A arătat judecătorul fondului că întrucât în cauză această condiție nu este îndeplinită, petenta nu poate fi considerată utilizator al autoturismului cu nr. de înmatriculare_, și nu avea obligația de a achita contravaloarea rovinietei.
Față de aceste considerente, instanța de fond a admis plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.08.2013, ca netemeinic, iar petenta a fost exonerată de sancțiunea amenzii contravenționale.
Referitor la cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, s-a constatat de către judecătorul fondului faptul că nu se poate reține culpa procesuală a intimatei cu privire la neactualizarea în timp util a informațiilor privind radierea autoturismelor, având în vedere și faptul că autovehiculul a fost identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu privire la roviniete valabile, constatându-se că pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare_ nu există înregistrată rovinietă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel părțile.
La data de 20.01.2014 a declarat apel petenta B. C., criticând hotărârea instanței de fond pentru netemeinicia soluționării capătului de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art.453 C.pr.civ.
Astfel, consideră apelanta-petentă că instanta de judecata in mod greșit a interpretat capatul doi de cerere privind obligarea si acordarea cheltuielilor de judecata, reținând ca nu exista culpa procesuala fata de intimata, iar aceasta nu poate fi obligata la plata cheltuielilor efectuate de reclamant in proces, dar asa cum prevede textul art. 453 din Codul de procedura civila, instituie prezumția de culpa procesuala a celui ce cade in pretentii, pentru ca daca debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecații si-ar fi respectat obligația, creditorul obligației nu ar fi trebuit sa suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.
De aceea, a arătat apelanta-petentă, prin art. 454 din Codul de procedura civila, legiuitorul a prevăzut ca paratul care recunoaște pretentiile pana la prima zi de infatisare nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata. Ca atare, in cazul in care cererea de chemare in judecata este admisa, iar paratul nu recunoaște pana la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului, inseamna ca opereaza prezumția culpei procesuale.
Astfel, a arătat apelanta-petentă, potrivit dispozițiilor art. 453 din Codul de procedura civila, partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata. Prin urmare, textul de lege invocat instituie prezumția de culpa procesuala a celui ce cade in pretentii, pentru ca daca debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecații si-ar fi respectat obligația, creditorul obligației nu ar fi trebuit sa suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.
De aceea, prin art. 454 din Codul de procedura civila, legiuitorul a prevăzut ca paratul care recunoaște pretentiile pana la prima zi de infatisare nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata.
In cauza, cererea de chemare in judecata a fost admisa, iar paratul nu a recunoscut pana la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului, ceea ce inseamna ca opereaza prezumția culpei procesuale.
S-a mai arătat de către apelanta-petentă că respingerea de către instanța de fond a cererii de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată are la bază confuzia între culpa procesuală și obligațiile de natură administrativă care revin diferitelor organe ale statului, dar si obligația celui ce retine contravenția de a verifica asa cum prevede art.l alin.l lit.b din O.G.nr. 15/2002 sunt:”utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise in certificatul de înmatriculare, care au in proprietate sau care dupa caz, pot folosi in baza unui drept legal vehicule înmatriculate in Romania”. Intimata inainte de a aplica contravenția putea face demersuri la organul fiscal de domiciliu al pretinsului contravenient, sa solicite relații cu privire la proprietarul respectivului autoturism, ce se prezuma ca a savarsit acea contravenție.
Prin urmare, a arătat apelanta-petentă, este lipsit de relevanță argumentul judecătoriei cu privire la lipsa culpei procesuale, impunându-se admiterea contestației. Pe acest considerent solicita instanței să aprecieze, având în vedere că pentru dovedirea pretențiilor sale, apelanta B. C., a fost nevoită să avanseze cheltuieli, iar aceasta era singura modalitate de a dobândi câștig de cauză, imposibilitatea de a recupera aceste cheltuieli echivalează cu o îngrădire a drepturilor constituționale și europene de acces la justiție și la un proces echitabil.
Pentru toate aceste considerente apelanta petentă a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a dispozitivului sentintei atacate în sensul de a admite cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata astfel cum a fost formulată.
La data de 5.02.2014 a declarat apel intimata considerând că hotararea este criticabila in raport de art. 480 alin. (6) N. Cod Pr. Civ., instanta reținând ca instrainarea vehiculului a avut loc anterior constatarii faptei contravenționale si ca petentul este exonerat de orice vina.
S-a arătat de către apelanta-intimată că din analiza dispozițiilor art. 7 si 8, coroborate cu cele cuprinse in art. 1, alin. 1, pct. B din O.G. nr. 15 / 2002 reiese, cu claritate, ca responsabilitatea achitarii rovinietei revine persoanei inscrise in cartea de identitate a autoturismului ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatarii contravenției. Înscrierea in cartea de identitatea a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitatile prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania sunt necesare pentru a face actul incheiat de parti opozabil si persoanelor ce nu au participat la incheierea lui. Aceasta forma de opozabilitate este obligatorie, iar nerespectarea sa se sanctioneaza cu inpozabilitatea actului juridic fata de terti, el producând efecte doar intre părțile contractante, nu si fata de terti.
A solicitat apelanta-intimată sa se ia in considerare faptul că, daca în urma contractului de vânzare - cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, acesta nu poate fi imputat CESTRIN. Atâta timp cât petentul figurează ca și proprietar al autovehiculul în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări, si nicio altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. B din O.G. 15/2002, și acestuia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
S-a arătat de către apelanta-intimată ca instanta de fond in mod greșit a interpretat greșit actul dedus judecații, potrivit art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
Conform Ordinului 1501/2006 privind procedura inmatricularii, radierii si eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, art.24, al.2, lit.d), petentul avea obligația, sa procedeze la efectuarea formalitatilor privind instrainarea autoturismului in sensul radierii acestuia de pe numele sau si in baza de date a MAI - Direcția Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate. Cum petentul nu a depus diligente pentru transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului si pentru radierea acestuia din baza de date a institutiei mai sus mentionate, acesta ramane mentionat in cartea de identitate a vehicului ca fiind proprietar si utilizator, situatie in care raspunderea contravenționala in sarcina acestuia s-a angajat conform O.G. 2/2001 si O.G. 15/2002.
S-a mai arătat de către apelanta-petentă că din prevederile art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal. In baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, petentul/a apare menționat/a ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravenționala îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.
Conform art 11 pct (10) din OUG 195/2002, proprietarul sau detinatorul mandatat al unui vehicul este obligat sa solicite autoritatii competente înscrierea in certificatul de inmatriculare sau de inregistrare a oricărei modificări a datelor de identificare a vehiculului respectiv sau, dupa caz, ale proprietarului, in termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea.
Astfel, a arătat apelanta-petentă, este evident ca petentul/a, in calitate de persoana inscrisa in certificatul de inmatriculare si in cartea de identitate a vehiculului, este subiect activ al contravenției savarsite, iar acesta se poate regresa împotriva cumpărătorului autoturismului, pentru recuperarea sumei reprezentând cuantumul sancțiunii aplicate care nu si-a îndeplinit obligația legala de a se prezenta la organele competente sa efectueze transcrierea transmiterii dreptului de proprietate ,de pe numele petentului pe numele sau.
S-a mai arptat că în situatia in care petentul nu este sanctionat, pentru ca acesta sa solicite pe cale legala actualului proprietar sa isi respecte obligațiile de plata in ceea ce privește autovehiculul, astfel actualului proprietar i se acorda prin instanta, indirect, dreptul de exceptare de la plata rovinietei, cumpărătorul neputand fi tras la răspundere in nici un fel. In aceasta situatie, va devenii obișnuința ca actualii proprietari de autovehicule sa nu isi respecte obligațiile de plata, iar datorita faptului ca actele de instrainare nu ne sunt opozabile, foștii proprietari vor fî in continuare sancționați.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel formulate, Tribunalul constată următoarele:
Apelanta C. N. de Autostrazi si D. din Romania a criticat solutia instantei de fond sub aspectul interpretarii eronate a dispozitiilor art.7 si art.1 alin.1 lit.b din O.G.nr.15/2002.
Potrivit art.1 alin.1 lit.b din O.G. nr.15/2002, prin notiunea de utilizatori se intelege „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”.
D. interpretarea dispozitiilor legale anterior mentionate se desprinde concluzia ca pentru ca o persoana fizica sau juridica sa fie considerata utilizator, trebuie sa fie indeplinite doua conditii cumulative:sa fie inscrisa in certificatul de inmatriculare si cea de a doua conditie, sa fie proprietarul autovehicului sau sa poata folosi in baza unui drept legal respectivul vehicul.
Totodata, potrivit art.7 din O.G.15/2002, „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Pe cale de consecinta, obligatia de achitare a rovinietei apartine utilizatorului, care este persoana inscrisa in certificatul de inmatriculare al vehiculului.
Este adevarat ca actul normativ sanctioneaza „fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă”, daracest text de lege trebuie coroborat si cu dispozitiile art.8 alin.5, potrivit caruia” utilizatorilor li se pot aplica amenzi contravenționale atât pe rețeaua de drumuri naționale din România, cât și în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, la ieșirea din România.”.Astfel, vointa legiutorului a fost aceea de a sanctiona contraventional utilizatorul, si nicidecum persoana care circula in momentul surprinderii in trafic a unui vehicul care nu detine rovinieta valabila.
In acest sens sunt si apararile apelantei, pe care instanta le considera pertinente, iar faptul ca intimata-apelanta a instrainat vehiculul printr-un act de vanzare-cumparare ce poarta data certa prin inregistrarea la Primaria Tulcea- serviciul de impozite si taxe, nu este opozabil apelantei, in raporturile cu aceasta opozabile fiind doar mentiunile din certificatul de inmatriculare al autoturismului.
Constatand nelegalitatea sentintei civile atacate si rejudecand cauza pe fond, instanta retine ca plangerea contraventionala formulata de reclamanta B. C. este nefondata.
În soluționarea plângerii contravenționale trebuie observate prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea contravențională și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege.
Având în vedere că prin decizia pronunțată în cauza A. c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a înlăturat prezumția deplină, absolută, irefragrabilă de legalitate a unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției și pentru a acorda în mod real, efectiv petentului dreptul la un proces echitabil instanța apreciază că se pot administra probe în înțelesul dispozițiilor Codului de procedură civilă, pentru a exista posibilitatea părților litigante de a dovedi pe de o parte că starea de fapt este alta decât cea reținută în procesul verbal atacat, în cazul petentului contraveniente, respectiv că starea de fapt este cea reținută de agentul constatator, în cazul intimatului.
Cercetând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității întocmirii și observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că procesul-verbal . nr._, cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Relativ la sustinerea reclamantei in sensul ca procesul verbal este lovit de nulitate pentru lipsa semnaturii de catre agentul constatator, instanta retine ca acesta a fost generat si semnat electronic de catre un agent constatator care detinea certificat emis de CertSIGN S.A., valabilitatea semnaturii electronice fiind confirmata de acest certificat care atesta faptul ca agentul constatator are dreptul sa semneze electronic procesele verbale intocmite.
In ceea ce priveste descrierea faptei, un alt motiv de nelegalitate invocat de petenta, instanta retine ca procesul verbal de contraventie cuprinde o descriere detaliata a faptei, respectiv ca numita C. B. a circulat in data de 20.07.2013, ora 13.07, pe DN 2 Km 243+100 m cu autoturismul cu nr. de inmatriculare_, fara a detine rovinieta valabila, astfel incat apararile sale in sensul anularii procesului verbal pentru lipsa descrierii faptei nu sunt fondate.
Instanța va avea în vedere dispozițiile 21 alin.3 din OG nr. 5/ 2001: „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”. Instanța reține si o corectă individualizare a sancțiunii.
Având în vedere considerentele reținute anterior instanța apreciază ca fiind neîntemeiate susținerile din cuprinsul plângerii contravenționale și, pe cale de consecința, față de prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, urmează a respinge plângerea formulată de petenta B. C. și a menține procesul-verbal contestat ca fiind legal si temeinic.
F. de solutia de admitere a apelului formulat de apelanta C. N. de Autostrazi si D. din Romania si schimbarea in tot a hotararii instantei de fond prin respingerea plangerii contraventionale, se impune si respingerea cererii formulate de parata B. C. in ceea ce priveste cheltuielile de judecata efectuate la instanta de fond ca nefondate.
Pentru aceste motive si apelul declarat de intimata-apelanta va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN cu sediul în București, ..401A, sector 6, impotriva sentintei civile nr.4178/10.12.2013 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională.
Schimba in tot hotararea atacata in sensul ca respinge plangerea formulata de B. C. domiciliată în Tulcea, ., jud. Tulcea, precum si capătul de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecata ca nefondata.
Mentine procesul verbal de contraventie ca temeinic si legal.
Respinge apelul formulat de B. C. domiciliată în Tulcea, ., jud. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.4178/10.12.2013 pronuntata de Judecatoria Tulcea, ca nefondat.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi 03 iunie 2014.
Președinte,Judecător,Grefier,
V. A. M. L. Șurculescu P. L.
Jud.fond.L.M.G.
Red.jud.Ș.M.L./19.06.2014.
Tehnored.gref.P.L./19.06.2014/4ex.
.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 299/2014. Tribunalul... | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 68/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
