Pretenţii. Decizia nr. 176/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 176/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 6286/333/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 176/R/2013
Ședința publică de la 06 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I.-M. P.
Judecător C. A.
Judecător D. M. M.
Grefier E. G.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul – reclamant C. F. prin reprezentant legal C. P., în contradictoriu cu intimatul - pârât T. I. M. și intimata – autoritate tutelară PIMĂRIA C. L. - SERVICIUL DE AUTORITATE TUTELARĂ, împotriva sentinței civile nr. 2785/19.09.2012 a Judecătoriei V., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul C. F., asistat de av. M. D., apărător desemnat din oficiu, reprezentantul legal al recurentului, d-l C. P. și intimatul T. M., lipsind autoritatea tutelară.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la al treilea termen de judecată; prin încheierea din data de 16.01.2013, prin serviciul registratură, a fost admisă cererea de acordarea ajutor public judiciar; nu s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care instanța dă cuvântul pentru a se arăta dacă sunt de formulat cererii prealabile dezbaterilor.
Av. M. D. nu formulează cereri.
Intimatul T. M. nu formulează cereri.
În baza probatoriului administrat instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul pe excepția inadmisibilității cererii de recurs, excepție invocată de instanță din oficiu.
Av. M. D., având cuvântul pentru recurent, arată că raportat la valoarea pretenției excepția invocata urmează a fi admisă.
Intimatul T. M. apreciază că sentința judecătoriei nu poate fi atacată cu recurs.
Instanța declară dezbaterile închise, lasă cauza în pronunțare, după care a trecut la deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 2785/19.09.2012 Judecătoria V. a respins cererea formulată de reclamantul C. F., asistat de ocrotitor legal C. P., ambii cu domiciliul în ., jud. V., în contradictoriu cu pârâtul T. M., cu domiciliul în ., jud. V., ca neîntemeiată.
Cheltuielile procesuale avansate de către stat în favoarea reclamantului, în cuantum de 158 lei, reprezentând taxa de timbru și timbrul judiciar, au rămas în sarcina acestuia.
A respins cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Astfel cum prevăd dispozițiile art.102 al.1 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, în vigoare de la data de 01.10.2011, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. P. urmare, față de perioada precizată de reclamant în cerere privind înțelegerea intervenită, respectiv iunie 2011, erau aplicabile în cauză prevederile Codului civil de la 1864.
În fapt, din declarațiile martorilor audiați, instanța a reținut că de aproximativ trei ani reclamantul își petrece vacanțele de vară și de iarnă la pârât și venea la inițiativa lui, fără a fi chemat de acesta. În aceste perioade reclamantul era îngrijit de pârât. Astfel, în vacanța de vară din anul 2011, reclamantul a locuit două luni la domiciliul pârâtului, timp în care a stat acasă împreună cu copiii acestuia și s-au jucat. Pârâtul nu l-a folosit pe reclamant nici la munca câmpului și nici la îngrijirea animalelor. În această perioadă reclamantul mai venea la terenul pârâtului împreună cu fiul acestuia pentru a aduce câte o sticlă cu apă, apoi plecau împreună acasă. De asemenea, dacă pârâtul îl ruga pe unul din copiii săi să dea mâncare la animale, mergea și reclamantul împreună cu el, dar terminau treaba în cinci minute, apoi jucau fotbal. La sfârșitul lunii august 2011, reclamantul a fost văzut de un vecin al său pe drum și, fiindcă era supărat, acesta din urmă l-a întrebat dacă pârâtul i-a dat vreun ban, însă a început să plângă și nu i-a răspuns, intrând în curtea casei sale.
Conform adeverinței emise de P. C. Pungești, jud. V., la data de 15.06.2012, pârâtul figurează în Registrul Agricol al satului Siliștea, . nr.102 cu următorul efectiv de animale: o vacă, o junincă și o cabalină.
Potrivit art.969 din Codul civil de la 1864, convențiile încheiate au putere de lege pentru părți, iar pentru a se stabili răspunderea contractuală se impune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții: să existe un prejudiciu cauzat de neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor, să existe un fapt prejudiciabil, să existe o relație de la cauză la efect și să existe culpa debitorului.
Potrivit art.1169 din Codul civil de la 1864, cel care face o propunere în fața instanței de judecată trebuie să o dovedească, deci sarcina probei revine celui care face afirmația.
Astfel, față de situația de fapt reținută, instanța a constatat că reclamantul nu a dovedit existența unui acord de voință între părți privind efectuarea unei prestații de către reclamant și plata acestuia de către pârât. De asemenea, nu a rezultat existența unui fapt prejudiciabil pentru reclamant, în perioada iunie-august 2011 acesta locuind la pârât și fiind îngrijit de acesta. Din faptul că reclamantul a fost văzut supărat de către vecinul său la sfârșitul lunii august 2011 și nu a răspuns la întrebarea dacă a primit sau nu vreun ban de la pârât, nu rezulta culpa pârâtului în nerespectarea unui acord de voință între părți.
În consecință, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, instanța a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată.
În temeiul art.274 C.proc.civ. instanța a respins ca neîntemeiată cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată, întrucât acesta nu a făcut dovada unor astfel de cheltuieli.
În temeiul art.19 al.1 din O.U.G. nr.51/2008 cheltuielile judiciare avansate de stat în favoarea reclamantului, în cuantum de 158 lei, reprezentând taxa de timbru și timbrul judiciar, au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs C. F., asistat de C. P. invocând următoarele motive:
Adeverinta depusă de pârât, emisă de Primărie nu corespunde adevărului.
Minorul a fost folosit la munca câmpului de către pârât.
Pârâtul este rudă cu primarul si cu martorii pe care i-a audiat.
In drept nu s-au invocat dispozitii legale.
Intimatul T. M. Milută a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
In motivare se arată următoarele:
Din actele și lucrările dosarului instanța de fond a ajuns la concluzia că cei doi urmăresc să obțină venituri necuvenite deoarece minorul venea în vacanțe să se joace cu copii săi și nicidecum să-l exploateze la muncă.
Consideră sentința civilă nr. 2785/19.09.2012, emisă de Judecătoria V. este legală și temeinică, reflectând realitatea în speța prezentată.
La termenul din 5 dec 2012 s-a invocat din oficiu exceptia inadmisibilitătii căii de atac a recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, sentința recurată prin prisma motivelor de recurs si a dispozitiilor legale aplicabile se constată că recursul este inadmisibil:
Obiectul prezentei actiuni il constituie pretentii in valoare de 1800 lei solicitate de reclamantul C. F., asistat de tatăl acestuia C. P., pretentii reprezentând plata muncii in perioada 22.06 – 30.08.2011 la pârâtul T. M..
Potrivit art. 1 ind. 1 coroborat cu art. 299 pct. 1 ind. 1 judecătoria judecă in prima si ultimă instanță cereri privind creanțe având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2000 lei inclusiv .
In consecință, hotărârile prin care se soluționează litigii cu un obiect de până al 2000 lei inclusiv( in sfera cărora se încadrează si prezenta sentință) sunt irevocabile.
In cauză sentința recurată a fost pronunțată la 19 sept. 2012, anterior publicării in MO a deciziei 967 din 20. 11. 2012 a Curtii Constitutioanle prin care s-a constatat că prevederile art. 1 pct. 1 ind. 1 si art. 299 alin 1 ind. 1 C.P.C. sunt neconstitutionale.
Această decizia a fost publicată in MO din 18 dec 2012.
Art 31 alin 1 si 3 din Legea 47/1992 prevăd:
„(1) Decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.”
Potrivit art. 31 alin 1 si 3 din Legea 47/1992 decizia 967 din 20.11.2012 a Curtii Constitutionale este obligatorie începând cu data publicării in M.O. din 18 dec. 2012.
Sentinta recurată in prezentul dosar a fot pronuntată anterior publicării deciziei de neconstitutionalitate in M.O., astfel că dispozițiile aplicabile sunt art. 1 pct. 1 ind. 1 C.P.C. care nu erau declarate neconstitutionale.
In consecință, calea de atac a recursului este inadmisibilă fată de cuantumul pretentiilor solicitate si data publicării in M.O. a deciziei de neconstitutionalitate.
In consecință, se va admite excepția inadmisibilitătii recursului si se va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs formulată de C. F. asistat de C. P. împotriva sentinței civile nr. 2785/19 sept.. 2012 a Judecătoriei V. pe care o mentine.
In temeiul art. 19 din O.U.G. 51/2008 onorariul avocatului recurentului in cuantum de 236 lei va rămâne in sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite exceptia inadmisibilitătii recursului.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs formulată de C. F. asistat de C. P. împotriva sentinței civile nr. 2785/19 sept. 2012 a Judecătoriei V. pe care o mentine.
Onorariul avocatului recurentului in cuantum de 236 lei rămâne in sarcina statului.
Irevocabilă.
Pronuntată în sedintă publică, azi, 6.02.2013.
Președinte, I.-M. P. | Judecător, C. A. | Judecător, D. M. M. |
Grefier, E. G. |
Red. I.M.P.
Tehnored. I.M.P./E.G.
2 ex./26.02.2013
Judec. Fond. - S. A.-T.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1237/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1346/2013. Tribunalul... → |
|---|
