Ordin de protecţie. Decizia nr. 1120/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1120/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 4489/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1120/A/2014
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. E. S.
Judecător A. A.
Grefier T. B.
Ministerul Public reprezentat de procuror E. S. B. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol se află spre soluționate cererea de apel promovată de apelantul B. N. V. în contradictoriu cu intimata reclamantă B. A. V. împotriva sentinței civile nr.2418 din data de 15.10.2014 pronunțată de Judecătoria Bîrlad în dosarul nr._ având ca obiect ordin de protecție.
Instanța apreciază că se impune strigarea cauzei cu prioritate motivat de faptul că având în vedere că este necesară prezența reprezentantului Ministerului Public, care se află în sală.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat că se prezintă apelantul pârât B. N. V. asistat juridic de avocat F. C. cu împuternicire avocațială la dosar în baza contractului de asistență juridică nr. FN din 24.11.2014 și intimata reclamantă B. A. V. asistată juridic de avocat P. R.,cu împuternicire avocațială la dosar în baza contractului de asistență juridică nr.105/2014 din 24.11.2014.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este declarat și motivat în termen legal, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, intimata a formulat întâmpinare în cauză.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Nemaifiind alte cereri prealabile și excepții de ridicat, instanța dă cuvântul la probele propuse prin cererea de apel respectiv prin întâmpinare.
Avocat F. C. depune la dosar delegație pentru calea de atac, și arată că susține în continuare probele solicitate prin declarația de apel prin precizările ulterioare în sensul că insistă în audierea martorului Ț. pentru audierea căruia a fost decăzut apelantul, insistă în audierea celui de al doilea martor indicat pentru aspecte care vizează tocmai pericolul și aprecierii stării de pericol pe care o are partea vătămată, insistă în proba cu interogatoriul și proba cu acte.
A arătat în fața instanței de fond, arată și în calea de atac că se impune vizionarea acelui CD pentru că este reproducerea clară a ceea ce s-a întâmplat și incidentul de la care sau pentru care s-a emis acest ordin de protecție.
Aceasta este cererea de probe și teza probatorie.
Avocat P. R. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și martorii martorului F. M. și P. M..
În legătură cu probele solicitate de către apelant apreciază că nu este neapărat utilă cauzei vizionarea acelui CD, întrucât s-au depus planșe foto la dosarul cauzei. Cum se va aprecia.
A solicitat această nouă probă cu martori deși din punctul său de vedere față de probatoriul administrat la instanța de fond, ar fi suficient pentru lămurirea urmând a se aprecia.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul față de probele solicitate în termen procedural de către apelant și intimată și reiterate la acest termen, consideră că față de probatoriul administrat la instanța de fond nu mai este necesar administrarea unui alt probatoriu, mai ales că interogatoriul a fost efectuat la instanța de fond, actele au fost deja depuse, martorii au fost audiați. Solicită respingerea probelor propuse.
Cu privire la probatoriul solicitat, instanța respinge proba cu interogatoriul intimatei reclamante ca nefiind util în această fază procesuală, în cadrul judecății în prima instanță a fost administrat acest probatoriu.
Consideră neconcludentă soluționării apelului raportat la obiectul cererii dedusă judecății în prezenta cauză și motivele în fapt arătate de reclamantă, audierea acestui CD.
Cu privire la proba testimonială, verificând actele dosarului s-a constatat că ambele părți au propus același număr de martori în susținerea cererii respectiv în apărare, cu referire la cel de-al doilea martor apelantul pârât a fost decăzut din această probă motivat de faptul că martorul a absentat iar pârâtul și-a luat angajamentul de a-l aduce, deși potrivit dispozițiilor codului de procedură civilă martorii se citează la adresa lor de domiciliu;
Văzând și caracterul devolutiv al apelului urmează a se încuviința proba testimonială cu limitarea probei la un singur martor, respectiv martorul care este prezent la termen și pentru care s-au făcut dovezi scrise în susținerea cererii de apel din care rezultă că martorul a lipsit motivat la instanța fondului.
Cu privire la proba cu înscrisuri, și după interpelarea apărătorului apelantului care depune la dosar și înmânează părții adverse citație de la IPJ V. -art.273 al 1 Cod pen., încuviințează proba cu înscrisuri.
Respinge proba testimonială cu doi martori propusă de intimata reclamantă ca nefiind utilă în această fază procesuală, la fond s-au audiat doi martori din partea reclamantei, nu s-au arătat care sunt împrejurările care doresc să fie dovedite în această fază procesuală, dacă au intervenit împrejurări noi.
Admite proba cu înscrisuri deja depuse la dosar de intimata reclamantă.
Instanța procedează la legitimarea martorului Ț. F. O., care este audiat în temeiul dispozițiilor art. 318 și art. 319 Cpr.civ, sub prestare de jurământ și în conformitate cu dispozițiile art. 321 și art. 323 Cod pr.civ, legitimat cu cartea de identitate . nr._, declarația acestuia fiind consemnată în procesul verbal atașat la dosarul cauzei.
Instanța respinge ca nerelevantă întrebarea pusă martorului de apelant prin apărător cu privire la cine a spus „ne vedem la tribunal”.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea motivelor de apel invocate cât și în apărare.
Avocat F. C. având cuvântul pentru apelantul pârât solicită a se avea în vedere că părțile se află în proces de divorț iar ceea ce a făcut apelantul a fost o încercare de a-și vedea copilul, starea de fapt putând fi observată prin vizionarea CD despre care s-a făcut vorbire, motiv pentru care ar fi fost utilă încuviințarea vizionării acestui CD.
Din declarațiile de martor de la dosar rezultă că apelantul a luat copilul de la biserică, intimata a mers la locuința comună unde nu s-a aflat într-o stare de pericol, organul de poliție nu a constatat nici o contravenție legat de incidentul dintre cei doi soți, martorul confirmă că a fost întrebat copilul cu cine dorește să stea și acesta a arătat că vrea să stea cu tatăl ei, după ce a plecat poliția apelantul a înapoiat fetița mamei sale, intimata în cauză. Nu se poate aplica ordonanța președințială în cauză.
Nu este un pericol cu privire la viața persoanei vătămate, este într-adevăr un certificat medico-legal urmare a stării conflictuale dintre părți, dar o îngrădire a dreptului apelantului de a-și vedea copilul. După discuția cu organul de poliție și emiterea acestui ordin de protecție apelantul a înțeles că nu așa se vede copilul, motiv pentru care a depus cerere de ordonanță președințială pentru drept de vizitare copil, respinsă de instanța de fond motivat de faptul că există emis ordinul de protecție.
Raportat la aceste aspecte și la motivele din declarația de apel prin care a criticat faptul că instanța fondului a încuviințat audierea unui martor deși apelantul s-a opus, martor care a recunoscut că este în dușmănie și a făcut trimitere la plângerile formulate împotriva apelantului, solicită admiterea apelului și respingerea cererii de emitere a ordinului de protecție. Precizează faptul va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată.
Avocat P. R. având cuvântul pentru intimata reclamantă, solicită respingerea apelului ca nefondat. Nici din declarația martorului de azi, nu rezultă că nu există pericol din partea pârâtului pentru reclamantă, realitatea este că între părți au fost scene de violență separate și dese.
Despărțirea părților s-a produs la 14.09.2014 urmare a unui conflict cu bătăi și violențe, iar la 21.09.2014 reclamanta a fost urmărită de către apelant împreună cu alte persoane care au filmat împrejurările, a fost așteptată intimata de la ieșirea de la biserică, i-a fost smuls copilul din brațe, moment de violență fizică și psihică pentru copil, împrejurări din care rezultă că aceste stări repetate de conflict au determinat copilului starea emoțională pretinsă.
Și de această dată apelantul menționează că este împiedicat să vadă copilul, cert este că această intimată a formulata acțiune de divorț și ordin de protecție pentru că se află într-o situație limită.
Se bagatelizează existența certificatului medico-legal, existența stării de violență față de intimată și copil, însă martorii audiați au arătat acele stări de conflict astfel că se impune menținerea ordinului de protecție pentru calmarea stării de fapt dintre părți. Procesul de divorț este pe rol, unde se discută și situația copilului, există o ordonanță pe rol, bunica paternă este primită de către intimată și relaționează cu minora.
Solicită menținerea măsurii ca fiind fondată, temeinică și legală pentru o perioadă de timp de 6 luni, în care apelantul își va schimba comportamentul. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
În replică, apărătorul apelantului arată că i s-a cerut intimatei să meargă împreună la psiholog, dar așa cum rezultă din interogatoriul de la fond aceasta a refuzat.
Ministerul Public având cuvântul prin reprezentant legal, pune concluzii de respingere a apelului ca nefundat, instanța de fond a făcut o apreciere justă a materialului probator rezultând că apelantul prezintă un pericol inerent față de intimată, copil, soacră.
Acest pericol este dovedit, este fizic, obiectiv, din declarațiile de martor rezultă că este o și o presiune psihică, acest copil este pus în situația dramatică de a alege între mamă și tată la o vârstă la care acesta nu poate discerne.
În mod corect instanța de fond a obligat apelantul la o . restricții, acțiunea de emitere a ordinului de protecție este dovedită la fond.
S-au declarat apoi dezbaterile închise, după care s-a lăsat cauza în pronunțare.
Ulterior, conform art. 395 alin. 1 N.c.p.c., s-a trecut la deliberare, când;
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 2418 din data de 15.10.2014 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria Bîrlad a admis în parte cererea precizată, formulată de reclamanta B. A. V., CNP:_, cu domiciliul în Bârlad, ., jud. V., în contradictoriu cu pârâtul B. N. V., CNP:_, cu domiciliul în Bârlad, ..17, ..
A emis ordin de protecție în scopul înlăturării stării de pericol în care se află reclamanta și a dispus următoarele măsuri, pe o durată de șase luni:
- a obligat pârâtul să păstreze o distanță minimă de 100 m față de reclamantă, copilul părților, B. M., născută la data de 30.08.2011;
- a obligat pârâtul să păstreze distanța de 100 m, față de reședința reclamantei situată în Bârlad, ., jud.V. și locuința părinților ei, situată la aceeași adresă; față de locul de muncă al reclamantei: Școlile generale nr. 1,2,6 din Bârlad; față de Grădinița nr.4 din Bârlad unde merge minora;
- a stabilit reședința minorei la casa părinților reclamantei situată în Bârlad,.,jud. V. ;
- a interzis pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.
A respins cererea privind evacuarea pârâtului din Bârlad, ..17, .,..
A pus în vedere pârâtului B. N. V., CNP_, dispozițiile art. 27 indice 8 din Legea nr. 25/2010 și a atras atenția acestuia că încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu nr. 4489 din 22.09. 2014 s-a înregistrat la Judecătoria Bîrlad cererea prin care reclamanta B. A. V., CNP:_, cu domiciliul în Bârlad, ., jud. V., în contradictoriu cu pârâtul B. N. V., CNP:_, cu domiciliul în Bârlad, ..17, ., . a solicitat instanței să dispună emiterea unui ordin de protecție în scopul înlăturării stării de pericol în care se află și să dispună următoarele măsuri, pe o durată de șase luni: evacuarea pârâtului, să oblige pârâtul să păstreze o distanță minimă de 100 m față de ea, copilul B. M., să păstreze aceeași distanță față de casa părinților ei situată în Bârlad, ., jud. V., față de locul de muncă al reclamantei școlile generale 1,2,6 din Bârlad, față de grădinița nr.4 din Bârlad, unde merge minora, să stabilească reședința minorei la casa părinților ei ; să interzică orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu ea. Cererea a fost precizată la termenul din 1 octombrie 2014.
În motivarea cererii reclamanta a susținut că pârâtul este soțul ei. Din căsătorie a rezultat minora B. M., născută la data 30 august 2011. În prezent sunt separați în fapt. Ea locuiește cu copilul la părinții ei iar pârâtul a rămas în locuința comună. În data de 14 septembrie 2014, pârâtul, fiind în stare de ebrietate a jignit-o, amenințat-o și lovit-o, posedă certificat medico legal iar în data de 21 septembrie 2014 pârâtul a agresat-o pe stradă, i-a smuls copilul, a bruscat-o pe ea și pe mama ei și a încercat să fure copilul. A anunțat poliția.
A depus în probă copie de pe cartea de identitate, de pe certificatul medico legal nr. 247 din 16 septembrie 2014. A solicitat audierea în calitate de martori a numitelor P. M. și M. I.. A completat cererea anexă la legea 25/2012. A depus raportul de evaluare psihologică preliminară nr. 275 din 10.10.2014, întocmit de Cabinetul de psihologie, I. B..
Legal citat pârâtul s-a prezentat în instanță și nu fost de acord cu cererea. Prin întâmpinarea depusă la data de 30 septembrie 2014 a susținut că reclamanta este cea care s-a manifestat agresiv față de el în data de14 septembrie 2014 în timp ce se aflau în locuința din Bârlad, ..17, ., .. Nu a făcut altceva decât să o înlăture pe reclamantă.
În data de 21 septembrie 2014 a fost la biserica Sfinții Voievozi din Bârlad și acolo a avut surpriza să o vadă pe fetița lui, pe care nu a mai văzut-o de când reclamanta a plecat din domiciliu, 15 septembrie 2014.
Copilul a venit la el iar reclamanta l-a rugat să meargă să vorbească în fața bisericii. Nu a acceptat ca minora să rămână cu el până seara și a acceptat să meargă la magazin să-i cumpere înghețată. Reclamanta și mama acesteia nu au fost de acord și au sărit la bătaie. Mama reclamantei l-a amenințat, a încercat să ia cu forța minora din brațele lui și l-a lovit . Au fost chemate organele de poliție. A susținut că la despărțirea în fapt nu a fost la locuința mamei reclamantei din .. Nu cunoaște că reclamanta lucrează la trei școli și nu intenționează să meargă la acestea.
Cu privire la evacuarea sa a precizat că spațiul din Bârlad, ..17, ., . este spațiu cu destinație de birouri pentru „ . SRL” . A solicitat administrarea probei cu un martorii:Ț. O. și M. C. pe care s-a obligat să-i aducă personal, a depus copie de pe un contract de împrumut, de pe adeverința nr. 728 din 23.09.2014 emisă de Grădinița nr.4 Bârlad, adeverința nr.733 din 20.09.2014, copie de pe certificatul de căsătorie, copie de pe o acțiune de divorț, certificatul de naștere al minorei, copie de pe certificatul medico legal depus de reclamantă, copie de pe o plângere penală, extrase de pe mesaje primite de pârât, un set de poze. S-a administrat proba cu interogatorii. Pârâtul a avut avocat ales.
Din probele administrate, instanța reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 25/ 2012. Părțile sunt soți și potrivit art. 2 indice 2 din Legea nr. 25/2012, se încadrează în accepțiunea dată de legiuitor noțiunii de membru de familie.
Din susținerile părților, având în vedere probele administrate instanța reține: Părțile sunt soți. Au conviețuit până în luna septembrie 2014 în apartamentul situat în Bârlad, ..17, ., .. Din căsătorie a rezultat minora B. M., născută la data de 30.08.2011.
În urma unui conflict petrecut în data de 14 septembrie 2014 reclamanta a plecat din locuința comună împreună cu fetița rezultată din căsătorie și a mers să locuiască la părinții ei, situată în Bârlad, .,jud.V..
Din certificatul medico legal depus de reclamantă în probă, nr.247 din 16 septembrie 2014, emis de Cabinetul medico legal Bârlad, rezultă că reclamanta B. A. V. a suferit leziuni care au fost produse cu mijloace contondente cu și de obiecte contondente, care pot data din 14 septembrie 2014 și care au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale.
Leziunile au fost poziționate pe brațul drept, pe gamba stângă, pe gamba dreaptă. Poziționarea leziunilor și timpul necesar de îngrijiri medicale înlătură susținerea pârâtului din întâmpinare în sensul că în urma unui scandal provocat de reclamantă a înlăturat-o pe aceasta pentru a nu-l agresa.
Reclamanta a fost văzută cu urme de lovituri atât de martorii propuși de reclamantă și audiați cât și de martorul audiat propus de pârât. A rezultat că au existat violențe domestice exercitate de pârât asupra reclamantei, în data de 14 septembrie 2014, violențe care au determinat-o pe aceasta să plece din domiciliul comun împreună cu minora și să meargă să locuiască la părinții ei. În data de 21 septembrie 2014 pârâtul a plănuit să meargă la biserica SF. Voievozi din Bârlad pentru a lua fetița de la reclamantă. Susținerea acestuia din întâmpinare în sensul că a mers întâmplător la biserică și că s-a întâlnit cu reclamanta și fetița este înlăturată de martorul propus de pârât M. O.. Acesta a declarat că înainte cu o seară pârâtul l-a rugat să-l însoțească la biserică pentru a vedea fetița. Acolo au mers și alți amici.
În fața bisericii pârâtul a încercat să ia fetița. Reclamanta s-a opus, a venit și bunica maternă și totul a degenerat în scandal. Minora a fost speriată și tulburată. Din fața bisericii conflictul s-a deplasat la un restaurant de pe . fost chemate organele de poliție. La dosar s-au depus dovezi că reclamanta a promovat cerere de divorț și pârâtul a formulat o plângere penală.
Din raportul de evaluare psihologică preliminară rezultă că minora a fost implicată direct în conflictul dintre părinți și că a asistat la scenele de violență exercitate de pârât. Comportamentul pârâtului creează reclamantei teamă și nesiguranță astfel încât se impune înlăturarea acestei stări prin emiterea unui ordin de protecție.
Potrivit art.1 indice 1 din Legea nr. 25/2012 protecția și promovarea drepturilor victimelor violenței în familie se realizează în conformitate cu următoarele principii: a) principiul legalității; b) principiul respectării demnității umane; c) principiul prevenirii săvârșirii actelor de violență în familie; d) principiul celerității; e) principiul parteneriatului f) principiul egalității de șanse și de tratament. În scopul realizării acestor principii judecarea cauzei are loc de urgență potrivit regulilor ordonanței președințiale cu asigurarea asistenței juridice pentru pârât.
Totodată această procedură specială presupune existența unei situații faptice cu un grad sporit de pericol pentru victimă astfel încât ordonanța de protecție prin ea însăși să aibă menirea de a înlătura starea de pericol. În lege la art.26 se prevede că: “ persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.”
În ceea ce privește existența unei situații faptice cu un grad sporit de pericol pentru victimă astfel încât ordonanța de protecție prin ea însăși să aibă menirea de a înlătura starea de pericol, instanța a reținut că acest pericol iminent a fost dovedit de reclamantă și se impune ca acesta, copilul și părinții acesteia să fie protejați prin înlăturarea pericolului ce-l reprezintă comportamentul agresiv al pârâtului.
S-a admis cererea reclamantei cu privire la emiterea unui ordin de protecție în sensul ca acesta să fie obligat să păstreze o distanță minimă de 100 m față de ea, copilul B. M., să păstreze aceeași distanță față de casa părinților ei situată în Bârlad, ., jud. V., față de locul de muncă al reclamantei, școlile generale nr. 1,2,6 din Bârlad, față de grădinița nr.4 din Bârlad unde merge minora, să stabilească reședința minorei la casa părinților reclamantei; să se interzică orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.
Cu privire la cererea de evacuare a pârâtului din Bârlad, ..17, .,. instanța a apreciat că această măsură nu se mai impune câtă vreme reclamanta locuiește până la soluționarea tuturor aspectelor referitoare la căsătorie, copil, la părinții săi și s-a solicitat luarea unor măsuri de protecție față de locuința de la această adresă, cererea fiind respinsă.
S-a pus în vedere pârâtului agresor dispozițiile art. 27 indice 8 din Legea nr. 25/2012 și se s-a atras atenția acestuia că încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an.
Cu privire la cheltuielile de judecată în temeiul art.453, art. 452 din codul de procedură civilă pârâtul a fost obligat să plătească cheltuieli de judecată către reclamantă reprezentând onorariu de avocat ales.
Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâtul B. N. V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate cu motivarea că în mod incorect a luat măsurile solicitate de reclamantă în condițiile în care nu a fost administrat întregul probatoriu solicitat și chiar au fost ignorate texte de lege obligatorii.
In concret, nu s-a dorit vizionarea înregistrării depuse la dosar. CD-ut a fost depus in plic iar plicul este și în prezent nedesfăcut. Nici măcar instanța de judecată nu a fost interesată să constate direct cum s-a derulat așa zisa faptă de agresiune care a determinat promovarea unei cereri pentru emiterea ordinului de protecție.
Pornind de la cererea completată de victimă se poate constata că aceasta reclamă violența din data de 21.09.2014.
Aceasta este fapta care o determină să solicite emiterea unui ordin de protecție susținând că cele petrecute la acea data i-au insuflat o stare de temere pentru viața și integritatea ei și a copilului. Cu privire la "alte fapte de agresiune" face vorbire de incidentul din data de 14.09.2014.
Aceasta este situația de fapt descrisă de victimă și față de care apelantul a înțeles să depună la dosar înregistrarea faptelor desfășurate in data de 21.09.2014.
Consideră că era absolut necesar și lămuritor ca instanța să vizioneze această înregistrare și să nu pună temei numai pe declarațiile mincinoase sau tendențioase ale "dușmanilor""declarați.
Nu s-a dorit nici de către instanță si nici de către reprezentantul Parchetului vizionarea CD-ului cu înregistrarea evenimentelor din data de 21.09.2014;
A fost decăzut din proba cu martor deși a arătat că martorul T. nu a putut ajunge la termen fiind plecat în cursă și va face dovada imposibilității imediat ce ajunge în oraș cu foia de parcurs.
Instanța a considerat că nu poate sa dispună citarea martorului in condițiile în care apelantul s-a obligat, la termenul anterior, să îl aducă personal.
Au fost încuviințate pentru victimă întrebări ce nu aveau nici o legătură cu emiterea ordinului de protecție. Deși s-a opus și a arătat că întrebările au legătură cu divorțul sau încredințarea minorului instanța le-a încuviințat pe toate;
Din interogatoriu formulat de către apelant i-a fost respinsă întrebarea cea mai importantă, în care făcea referire la propunerea făcută de către victimă cu numai o zi înainte de termenul de judecată, propunându-i să vadă fetita, în prezenta ei, în casa ei.
Prin aceasta întrebare ce viza un fapt personal al victimei, apelantul dorea să afle dacă atunci când a făcut această propunere se mai temea pentru viața ei sau a minorei.
Instanța a refuzat să facă adresa Ia Politia Mun. Bârlad pentru a afla istoricul evenimentului cu referire la existenta plângerilor penale sau amenzilor aplicate pârtilor din proces. Deși a arătat instanței și a dovedit că a făcut aceste demersuri personal dar nu a primit răspuns, instanța a considerat ca nu sunt utile cauzei iar reprezentantul Parchetului, cel care în alte dosare pentru emiterea ordinului de protecție, anterioare, ceruse emiterea adresei, a considerat ca apelantul a avut suficient timp pentru a face aceste demersuri.
Instanța a dispus audierea unui martor deși apelantul s-a opus și a arătat și temeiul de drept al opunerii acestuia. Potrivit art.315 al.l pct.3 "nu pot fi audiați ca martori cei aflați in dușmănie sau în legături de interese cu vreuna din părți".
Interpelată fiind, martora, P. M., a arătat ca este în dușmănie cu apelantul, a recunoscut dușmănia și a făcut întotdeauna trimitere la plângerile formulate de ea împotriva apelantului. Motivul pentru care instanța a respins opoziția apelantului este incorect și consideră apelantul că s-au încălcat normele obligatorii din procedura civilă.
In sala de judecată atât instanța cât și reprezentantul Parchetului au susținut că martorul care a spus textual ca se află în dușmănie poate fi audiat pentru ca "dușmănia" nu se poate încadra în definiție.
Prin măsura dispusă instanța i-a îngrădit dreptul de a o vedea pe minoră, dar și dreptul la muncă, pentru că în locațiile indicate se află mai multe puncte de lucru în care apelantul își desfășor activitatea.
Mai mult decât atât, în prezent apelantul locuiește la mama sa și având in vedere dispoziția instanței, crede că trebuie să se mute pentru că imobilul proprietatea acesteia se afla în imediata apropiere a Scolii nr.l, școală de care nu trebuie să se apropie la mai puțin de 100 m.
Instanța de fond nu a avut în vedere nici activitatea pe care o desfășoară, nici locul de muncă a acestuia, dar mai grav nu a avut în vedere condițiile impuse de Legea 217/2003 republicată pentru a se putea emite un ordin de protecție.
Potrivit art. 23
"(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri -obligații sau interdicții [....]"
Starea de pericol invocată de către victimă nu este reală. Au existat discuții între părți în data de 21.09.2014 dar nu apelantul nu a agresat pe nimeni, din contra, acesta a fost cel agresat.
Incă din momentul in care intimata a plecat din apartament apelantul a fost împiedicat să își vadă copilul de care este foarte atașat fiind singurul copil iar interzicerea de a-l vedea este un act de răzbunare intimatei.
Știind că reclamanta și familia acesteia denaturează mult adevărul, apelantul a rugat niște prieteni să îl însoțească pentru a fi martori atunci când își va vedea fetița, nedorind înregistrarea acestei întâlniri. Înregistrarea s-a făcut de către o terță persoană, aflată pe terasă, atunci când a văzut agresivitatea verbală a intimatei și a mamei acesteia, martora P. M.. Din acel moment nu s-a mai întâlnit cu minora, dar intimata a continuat să îl caute, așa cum recunoaște la interogatoriu, chiar ea a venit în casă pentru a-și lua anumite lucruri.
Prin întâmpinare, reclamanta B. A. V. a solicitat respingerea apelului ca nefundat, apreciind că instanța fondului a dat eficiență probelor administrate conform procedurii speciale prevăzuta de disp.lg.217/2003 .
Apelantul nu a suferit nici o vătămare la încuviințarea și administrarea probatoriului. Acesta a depus pe lângă CD-ul aflat la dosar planșe foto cu toate imaginile cuprinse in acest CD .Nu s-a mai solicitat vizionarea acestuia.
Intimatei i s-a solicitat să vadă fotografiile prezentate și a arătat că acestea s-au făcut în mod deliberat și nicidecum din întâmplare cum sugerează apelantul . Acesta a provocat situația de conflict și a venit pregătit cu prietenii săi pentru a face fotografii și film.
Așa cum a relatat și martora audiată în dosar, filmarea a fost regizată și nu poate ști dacă și filmul cuprins în CD nu este "asamblat" după interesul apelantului.
Martora - mama intimatei- care a fost audiată a arătat că este în conflict cu apelantul de la situația creata de acesta, fără a fi într-o relație de dușmănie, întrucât apelantul este cel care i-a deschis mamei intimatei dosar la poliție și nu aceasta.
Intimata susține că nu l-a căutat pe apelant, ci i-a spus că are nevoie de lucrurile sale și ale copilului de îmbrăcăminte, deoarece acesta a schimbat yala de la apartament și nu a putut să își ia aceste bunuri.
Apartamentul este proprietatea mamei intimatei, părinții acesteia permițându-le celor doi soți să locuiască acolo pentru a nu mai plăti chirie, în prezent, apelantul punând stăpânire pe apartament și condiționând-o pe intimată și pe mama acesteia să renunțe la dosar dacă dorește cheia de la apartament.
Apelantul a solicitat audierea unui martor si s-a obligat să îl aducă personal, nu a depus nici o dovadă că acesta este în imposibilitate să fie adus, iar instanța față de procedura speciala prev. de lg.217/2003 și față de obiectul cererii, în mod corect a decăzut apelantul din probă.
Măsurile dispuse de instanță nu îngrădesc nici un alt drept al apelantului, așa cum pretinde, în sensul că ar avea puncte de lucru în apropierea scolii sau că locuința mamei sale este la o anumită distanță față de scoala nr. l unde intimata lucrează, acestea fiind simple speculații deoarece măsurile dispuse privesc relația dintre cele două persoane și cu sediul școlii sau sediul locului de muncă.
Apelantul speculează orice situație voind să arate o situație contrară celei reale, voind să se prezinte în situația unei victime, însă în realitate comportamentul acestuia a dus la situația prezentă.
Intimata nu ar fi fost pusă în situația de a pleca din domiciliul comun, de a promova acțiune de divorț, de a solicita emiterea unui ordin de protecție dacă acesta nu ar fi fost violent fizic și verbal, daca acesta s-ar fi ocupat cu adevărat de copil și de familie .
Insă conflictele care durează de mult timp au ajuns de nesuportat și astfel s-a ajuns la situația de față, nu este o situație de moment, ci este rezultatul a nenumărate conflicte generate de comportamentul acestuia.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța de control judiciar constată că apelul este întemeiat.
Contrar susținerilor apelantului soluția de admitere a cererii intimatei-reclamante și de emitere a unui ordin de protecție împotriva sa este legală și temeinică avându-și corespondent în probele dosarului care au fost judicios analizate de către judecătorul fondului.
Intimata și-a argumentat cererea de emitere a ordinului de protecție prin prisma a două incidente pe care le-a avut cu apelantul-cel din data de 14.09.2014-când a susținut că a fost agresată verbal și fizic de către soț- și cel din data de 21.09.2014, derulat într-un loc public - când a susținut că soțul a bruscat-o și i-a smuls copilul din mână, încercând să fugă cu acesta, amenințând totodată că îl va lua., iar pe mama ei a lovit-o cu piciorul.
Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr.217/2003 republicată „ în sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”.
Articolul 4 din același act normativ enumeră formele sub care se poate manifesta violența în familie, printre care regăsim violența verbală, psihologică și violența fizică.
Legea 217/2003 republicată, pentru prevenirea și combaterea violenței în familie conferă persoanei a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei posibilitatea de a solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre măsurile-obligațiile sau interdicțiile enumerate la art.23.
Certificatul medico-legal depus la dosarul de fond(fila 5) coroborat cu concluziile raportului de evaluare psihologică nr. 275/10.10.2014 și depoziția martorei M. I. și parțial cu depoziția martorului M. C. sunt probe care sunt în sprijinul afirmației reclamantei că, într-adevăr în data de 14.09.2014, a fost agresată fizic de către pârâtul-apelant.
Deși acesta a negat la interogatoriu această agresiune susținând prin întâmpinare că, dimpotrivă, reclamanta este cea care a încercat să îl agreseze, fapt care l-a determinat să o apuce de brațe, încercând să o îndepărteze de el, nu a oferit o explicație plauzibilă pentru leziunile și echimozele de la picioare (gambă stângă și gambă dreaptă). Existența echimozelor a fost confirmată și de martori.
Depoziția martorei P. M., soacra apelantului trebuie apreciată în raport de gradul de subiectivism al acesteia.
Deosebit de elocventă cu privire la tabloul familial al relațiilor personale existente între părți, anterior separării în fapt, este declarația fiicei acestora consemnată cu ocazia evaluării sale psihologice preliminare (evaluarea făcută profesional și printr-o metodă adecvată vârstei fragede a acesteia)fetița declarând: „Eu sunt supărată pe tata că o bate pe mama. Dacă eram puternică o apăram pe mama și dădeam și eu cu palma”.
Evenimentul din data de 21.09.2014 în opinia instanței de control judiciar, a fost planificat de apelant, acesta alegând o variantă nepotrivită pentru a avea contacte directe și personale cu fiica acestuia, în loc de a apela la mijloacele legale dacă intimata l-ar fi împiedicat să își exercite acest drept.
Martorul M. C. a relatat faptul că a fost rugat de către apelant pentru a-l însoți în data de 21.09.2014 la biserica”Sfinții Voievozi” unde urma să vină mama cu copilul. Același martor declară că „pârâtul mai era cu doi amici”.
În opinia instanței de apel, altercația dintre părți din data de 21.09.2014 în legătură cu minora este mai puțin relevantă sub aspectul condițiilor de fond pentru emiterea unui ordin de protecție.
Cert este că intimata a dovedit că pârâtul-apelant a manifestat un comportament agresiv față de aceasta în viața de familie, comportament care a exacerbat în data de 14.09.2014, împrejurare care justifică emiterea ordinului de protecție pentru înlăturarea stării de pericol, fiind îndeplinite condițiile prevăzute la art. 23 din legea 217/2003.
Faptul că instanța a limitat la 6 luni acest ordin creează premise pentru apelant de a reflecta la propriul comportament și de a găsi resurse interne, după expirarea duratei acestuia, de a colabora civilizat cu celălalt părinte în exercitarea autorității părintești până când instanța de tutelă va lua o hotărâre definitivă în acest sens.
La judecata în prima instanță a cauzei, cu ocazia propunerii de probe, apelantul nu a solicitat admiterea ca probă a CD conținând înregistrarea video-audio a evenimentului din data de 21.09.2014, această probă fiind reiterată prin cererea de apel.
Potrivit art. 341(2)Cod pr.civilă acest CD constituie un mijloc material de probă, „dacă nu au fost obținut prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri” și evident să fie „ admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului”.
Așa cum s-a arătat în preambulul deciziei prezente, s-a apreciat că această probă nu este utilă soluționării apelului.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art. 480 (1) cod pr.civilă va respinge apelul declarat și va păstra hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Apelantul căzând în pretenții în această fază procesuală va fi obligat să achite intimatei B. A.-V. suma de 300 lei cheltuielile de judecată suportate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de B. N. V. împotriva sentinței civile nr. 2418 din 15.10.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad pe care o păstrează.
Obligă apelantul să achite intimatei B. A.-V. suma de 300 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.11.2014.
Președinte, D. E. S. | Judecător, A. A. | |
Grefier, T. B. |
Redactat-S.D.E.
Tehnoredactat-T.B.
Ex.4- 05.12. 2014
Judecătoria Bîrlad-judecător fond: Rădița I.
.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 202/2014. Tribunalul VASLUI | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 242/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
