Plângere contravenţională. Decizia nr. 538/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 538/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 30-04-2012 în dosarul nr. 538/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 538/R/2012
Ședința publică de la 30 Aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător R.-N. O.
Judecător N. P.-F.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul Î. I. B. V. cu sediul în V., ., jud.V. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE M. V. cu sediul în V., ..274, jud.V., împotriva sentinței civile nr.4670 din 29.12.2011 dată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul Î. I. B. V., av.H. A. cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind intimatul I.T.M.V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul este la al II-lea termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare și nu s-a solicitat judecata în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, acte de depus sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului recurentului în susținerea recursului.
Av.H. A. având cuvântul solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței pronunțate de către Judecătoria V. și să se dispună casarea acesteia pentru următoarele motive:
Pe baza sentinței primei instanțe a fost respinsă plângerea contravențională pe care a formulat-o împotriva procesului verbal de contravenție din 20.06.2011 pe baza căruia i s-a aplicat recurentului sancțiunea contravențională a amenzi în cuantum de 10.000 lei.
Ca și situație de fapt s-a reținut că în data de 14.06.2011 a fost efectuat un control de specialitate de către intimată, control în urma căruia a fost găsită o persoană în incinta întreprinderii care ar fi desfășurat activitate fără a avea contract de muncă încheiat cu întreprinderea.
Pentru a dispune respingerea plângeri pe care a formulat-o petentul, prima instanță a reținut că criticile formulate nu sunt fondate.
Consideră că nu s-a făcut o justă interpretare a probelor administrate și că nu s-a pronunțat pe cale de consecință o hotărâre legală și temeinică.
Astfel, în ceea ce privește legalitatea actului întocmit de către agentul constatator I.T.M.V. a formulat o critică cu privire la faptul că procesul verbal nu a fost semnat de către un martor asistent și nici nu a fost oferită o explicație pertinentă de ce nu a fost posibil acest lucru. Instanța de fond a reținut fără o explicație coerentă că cele invocate de petent nu sunt în măsură să atragă nulitatea procesului verbal.
Apreciază că această critică atrage categoric nulitatea actului constatator cătă vreme motivul menționat de agentul constatator și anume lipsa altor persoane care să nu aibă calitatea de agent constatator nu este unul pertinent și nu denotă imposibilitatea obiectivă a confirmării de către o altă persoană, eventual imparțială, a situației reținute în procesul verbal.
In această situație consideră că în mod greșit s-a apreciat că procesul verbal se bucură de legalitate.
In ceea ce privește temeinicia actului arătat consideră de asemenea că nu s-a făcut o corectă interpretare a textelor de lege incidente în cauză,.
Astfel, instanța a concluzionat că recurentul avea obligația de a înregistra perioada de probă a salariatei în cauză în registrul electronic de evidență a salariaților reiterând faptul că această obligație rezultă din dispozițiile art. 3 al.2 din HG.161/2006 raportat la art.2 alin.2 lit.e din HG.500/2011.
Solicită să se observe că dispozițiile legale amintite fac vorbire despre obligativitatea menționării în registrul electronic de evidență a salariaților a tipului contractului de muncă.
Ori, este de reținut în acest sens că perioada de probă nu constituie o varietate a contractului individual de muncă și cu atât mai mult ea nu constituie un tip în sine de contract de muncă în sensul dispozițiilor legale amintite, astfel încât să se impună menționarea sau înregistrarea în registrul general de evidență a salariaților.
Solicită să se observe că există dispoziții cu privire la această obligativitate, însă a depus suficiente acte juridice la dosarul de fond din care rezultă fără nici un dubiu că angajatorului nu-i incumbă asemenea obligații atunci când este vorba despre perioada de probă.
De asemenea solicită să se observe cu privire la această perioadă de probă că ea nu este reglementată ca atare, ca tip individual de contract de muncă în rândul diverselor altor tipuri de contracte prevăzute de Codul Muncii.
Consideră că în maniera în care este reglementată perioada de probă constituie doar o perioadă premergătoare încheierii contractului individual de muncă și nu reprezintă în sine un tip de contract de muncă, care să trebuiască înregistrat ca atare.
Apreciază că prima instanță a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor legale incidente în cauză și a pronunțat o hotărâre nelegală.
Apreciază de asemenea că a făcut dovada aspectelor arătate și a faptului că salariata în cauză se afla la momentul respectiv în perioada de probă.
In ceea ce privește cererea subsidiară pe care a formulat-o ,prima instanță a reținut în mod greșit că fapta reținută în sarcina I.I.B. V. prezintă un grad de pericol social suficient de ridicat astfel încât să nu se justifice înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Arată deasemenea că s-a invocat prin întâmpinare faptul că recurentul nu s-a prezentat la sediul I.T.M.la data la care a fost chemat ,tocmai ca urmare a faptului că instituția amintită a comunicat o adresă prin care recurentul era înștiințat cu privire la reprogramarea controlului ce fusese stabilit pentru recurent.
A depus în acest și adresa din care reiese acest aspect, iar intimata a omis cu bună-știință odată cu dezbaterile supra fondului să menționeze acest aspect, fapt care denotă o rea-credință.
La data stabilită prin adrese de reprogramare recurentul s-a prezentat la I.T.M. și a pus la dispoziția acestora toată documentația ce a fost solicitată, astfel încât nu se poate reține că nu s-a conformat celor dispuse de intimată.
In ceea ce privește pericolul social reținut de prima instanță de asemenea practica judiciară a statuat că el trebuie stabilit în concret ,iar în prezenta cauză nu se poate vorbi de un grad de pericol social atât de ridicat încât să nu se poată justifica înlocuirea amenzii cu avertismentul.
In acest sens, Jurisprudența a statuat că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale. „Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății ci de prevenire a faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate" – Judec. O. S. - sentința civilă nr. 169/6.02.2009.
In atare situație, este de reținut că scopul social educativ al sancțiunii contravenționale în prezenta cauză a fost atins încă de la momentul în care a fost încheiat contractul individual de muncă, astfel încât menținerea amenzii ce ne-a fost aplicată apare ca fiind lipsită de o finalitate concretă, ba mai mult ea nu face decât să împovăreze în mod nejustificat situația financiară dificilă a întreprinderii I.I.B. V..
De reținut în același sens că recurenta nu e o societate comercială, este o întreprindere individuală, cu numai șase angajați și cu o activitate restrânsă, iar cuantumul amenzii stabilit în sarcina sa este cu mult peste posibilitățile financiare ale intreprinderii, fiind de natură chiar a provoca o blocare a activității sale, iar acest aspect este în dezacord cu finalitatea legală pentru care a fost instituită sancțiunea contravențională.
Totodată, în mod greșit s-a reținut o conduită necorespunzătoare în sarcina recurentei, raportat la faptul că ar fi încheiat contractul individual de muncă la un interval considerabil de timp după sancționarea întreprinderii.
Dimpotrivă, contractul individual de muncă al salariatei în cauză a fost încheiat în aceeași zi în care i-a fost comunicat procesul verbal de constatare a contravențiilor recurentei, respectiv în data de 4.07.2011, la o distanță mai mult decât rezonabilă de timp - două săptămâni - față de data controlului inițial.
In atare situație, fapta reținută în sarcina recurentei nu poate prezenta un grad de pericol social atât de ridicat, încât să nu se poată dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Față de toate aspectele invocate solicită admiterea recursului declarat și reformarea sentinței primei instanțe în sensul criticilor formulate.
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 4670 din 29.12.2011 a Judecătoriei V. s-a dispus respingerea plângerii formulate de reclamantul I.I.B. V. împotriva procesului verbal de contravenție ..nr._/20.06.2011 întocmit de I.T.M.V. și în consecință s-a menținut ca legal și temeinic procesul verbal contestat.
A reținut instanța de fond pentru a hotărî astfel, că prin procesul-verbal . nr._/20.06.2011, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum minim de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.260 alin.1 lit.e) din Legea nr.53/2003 și cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 lit.a) din H.G. nr.161/2006, reținându-se că „1. în urma controlului efectuat la data de 14.06.2011, ora 15:50, împreună cu reprezentanții I.P.J. – S.I.F. și I.J.J. V., la B. V. I.I. – magazin aflat în incinta Spitalului Județean V., a fost identificată o persoană care desfășura activitate în persoana d-nei H. V., fără a avea încheiat în formă scrisă contract individual de muncă, încălcându-se astfel art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003 modificată prin Legea 40/2011. D-na H. V. a fost legitimată și identificată de reprezentantul IJJ V. (…). 2. Angajatorul nu a transmis în REVISAL contractul individual de muncă al d-nei H. V., încălcându-se prevederile art.3 alin.2 ind.1 din H.G. nr.161/2006”.
Examinând legalitatea procesului-verbal, instanța a constatat că acesta nu este afectat de nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art.17 din OG nr.2/2001.
Motivele de nelegalitate invocate de petentă sunt neîntemeiate, nefiind de natură să atragă nulitatea procesului-verbal. Agentul constatator a justificat imposibilitatea semnării procesului-verbal de un martor-asistent, fiind astfel respectate dispozițiile art.19 din OG nr.2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că cele consemnate de agentul constatator corespund realității. De altfel, petenta nici nu a contestat faptul că numita H. V. presta la acel moment activitate de vânzare în cadrul magazinului din incinta Spitalului Județean V. și că aceasta nu avea încheiat contract individual de muncă în forma prevăzută de lege. Cu privire la cea de-a doua contravenție reținută în sarcina petentei, respectiv neînregistrarea în REVISAL a contractului de muncă, instanța constată că, este neîntemeiată apărarea petentei conform căreia nu avea obligația de a transmite contractul de muncă încheiat pe perioada de probă în care s-ar fi aflat persoana respectivă. Potrivit art.3 alin.2 lit.d) din H.G. nr.161/2006 (în vigoare la acea dată, respectiv până la data de 01.08.2011 când a fost modificată prin H.G. 500/2011 care, de altfel, reia dispozițiile legale anterior menționate la art.3 lin.2 lit.e)), în registrul general de evidență a salariaților (REVISAL) este obligatorie menționarea, printre altele, a tipului contractului individual de muncă, deci inclusiv a celui încheiat pe perioada de probă în care persoana este remunerată pentru activitatea sa.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate, amendă în cuantum minim pentru prima contravenție și avertisment pentru cea de-a doua, instanța a apreciat că acestea sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor reținute în sarcina petentei.
Potrivit art.7 din OG nr.2/2001, amenda se înlocuiește cu avertisment în cazul contravențiilor care prezintă un grad de pericol redus și în condițiile existenței unor circumstanțe personale ale contravenientului în funcție de care instanța să aprecieze că scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea unui avertisment.
În prezenta cauză, contravenția reținută în sarcina petentei și sancționată cu amendă prezintă un grad de pericol social ridicat, dovadă în acest sens fiind și stabilirea de către legiuitor a unui cuantum minim ridicat al amenzii. Pe de altă parte, instanța a constatat că atitudinea petentei nu a fost promptă în sensul intrării în legalitate, reprezentantul acesteia neprezentându-se la sediul ITM pentru comunicarea relațiilor solicitate și încheind contractul individual de muncă la un interval considerabil de timp după sancționarea sa. Nu există așadar motive temeinice pentru a se dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, cu atât mai mult cu cât, față de sancționarea anterioară a petentei prin procesul-verbal . nr._/20.05.2010 pentru comiterea aceleiași fapte (plângerea contravențională fiind respinsă prin Sentința civilă nr.3803/03.11.2010 pronunțată de Judecătoria V.), este evident faptul că scopul preventiv și educativ al sancțiunii aplicate nu poate fi atins decât prin sancțiunea pecuniară. Iar situația financiară a petentei nu constituie un criteriu pentru individualizarea sancțiunii, cum nu constituie nici criteriu pentru respectarea sau nu a obligațiilor legale.
În consecință, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs Intreprinderea I. B. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că procesul verbal este nul, el nefiind semnat de un martor asistent și nici nu s-a explicat lipsa acestuia, contractul de muncă încheiat pe durata perioadei de probă nu trebuia înregistrat în registrul salariaților, el nefiind reglementat de Codul Muncii.
In mod greșit s-a stabilit că, nu se poate înlocui amenda contravențională cu avertismentul, datorită gravității reduse a faptei comise.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art.304 cod proc.civilă, tribunalul constată că recursul este fondat în parte.
Instanța de fond, a apreciat în mod corect asupra legalității și temeiniciei procesului verbal contestat, considerând că nu sunt cauze de nulitate a acestuia prev. de art. 15-19 din O.G.2/2001.
Referitor la nesemnarea procesului verbal de contravenție de un martor asistent, aceasta, nu duce la nulitatea absolută a acestuia întrucât, agentul constatator, a consemnat motivul pentru care nu a fost semnat acest proces verbal de un martor asistent.
Lipsa mențiunii privind lipsa unui martor asistent la întocmirea procesului verbal contestat, ar fi putut duce la anularea acestuia, lucru care însă, nu poate fi făcut conf. art.19 al.1,3 din O.G.2/2001.
Există obligativitatea de înscriere în sistemul REVISAL a tuturor contractelor de muncă indiferent dacă este în perioada de probă a salariatului sau nu. Pe durata probelor, salariatul se bucură de toate drepturile și are obligațiile oricărui salariat definitiv, el fiind privat de aceste drepturi și obligații dacă, nu s-ar înscrie la I.T.M.în sistemul REVISAL., acest contract, care îi creează acestuia vechime în câmpul muncii.
Interpretarea este eronată, întrucât, dispozițiile art.3 al.2 din HG.500/2011 care reia dispozițiile art.3 al.2 lit.d din HG.161/2006 impun înscrierea oricărui contract de muncă în acest sistem de evidență.
Referitor la gradul de pericol al contravenției, acesta este unul redus, impunându-se înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul – art.7 din O.G.2/2001.
Recurenta, a încheiat totuși contract de muncă pentru H. V., care a fost găsită la muncă la această Intreprindere I., fapt ce duce la o gravitate redusă a contravenției comise.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 Cod proc.civilă, recursul va fi în parte admis împotriva sentinței civile nr.4670/29.12.2011, a Judecătoriei V. care va fi modificată în parte, în sensul că se va admite în parte plângerea contravențională formulată de I.I.B. V. împotriva procesului verbal ..nr._ din 20.06.2011, întocmit de organul constatator I.T.M.V. pe care îl modifică în parte.
Se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul, urmând a se atrage atenția recurentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Intreprinderea I. B. V. împotriva sentinței civile nr. 4670 din 29.12.2011 pronunțată de Judecătoria V., pe care o modifică în parte în sensul că,
Admite în parte plângerea formulată de petentul Intreprinderea I. B. V. împotriva procesului verbal de contravenție .. nr._ încheiat la data de 20.06.2011 de I. T. de M. V. ,pe care îl modifică în parte.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 10.000 lei cu sancțiunea avertisment.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2012.
Președinte, A. C. | Judecător, R.-N. O. | Judecător, N. P.-F. |
Grefier, F. P. |
RED.O.R.N.
2EX./10.05.2012
J..FOND:A. I.Z.
Tehdact.P.F.
F.P. 03 Mai 2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 225/2014. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 580/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
